N-are parte cine are carte
Posted by Alice Nastase Buciuta on Apr 19, 2011 in Confesiuni | 47 comments
Ma refac dupa experienta ultimului targ de carte ca dupa un meci de box din care am iesit cu fata si cu inima zdrelite. Organizatorii au promis, iar eu am sperat nebuneste ca, da, a scoate cartile in calea trecatorilor iesiti in week-end la mall e un gest de indrazneala care va fi rasplatit si apreciat. Incerc azi sa ma reculeg si sa imi domolesc cumva, oricum, dorul de duca si pofta de evadare catre alte tari, catre alte visuri, catre alte businessuri.
Nu ma plang ca nu am avut noi vanzari exceptionale. Suntem o editura mica, iar cateva dintre titlurile noastre s-au dovedit absolut necomerciale, desi istoria literaturii le va aplauda, negresit. Pentru ca am reeditat”Tara Fetelor”, volumul de debut al marii poete Maria Banus, pentru ca am asezat in carte splendida cele mai frumoase poezii ale Ninei Cassian. Nu pot, insa, sa-mi indulcesc amarul lasat de nepasarea celor care au trecut, fluierand, pe langa cuvintele miezoase ale personalitatilor venite la intalnirea cu publicul, iesiti din case din onoare, din dragoste, din dorinta de a face educatie.
Am vazut prosti balanganind din sacose si zicand “ia uite-l pe Cutare”, fara sa aiba vreo fractiune de secunda intentia de a se opri sa il asculte pe un om pe care nu-l intalnesti toata ziua. De fapt, daca esti si ramai un prost, nu-l intalnesti toata viata. Am vazut tampiti uitandu-se urat la copiii mei care, imbracati frumos, cu ecuson de organizator in piept, au incercat sa le vorbeasca trecatorilor despre cartile noastre alese si culese cu dragoste si cu grija. Am vazut…
Am vazut si oameni frumosi si buni, care mi-au luminat sufletul cu vorbele lor de drag. Care si-au gasit energia unei incurajari, a unei imbratisari. Au fost putini. Si de neuitat.. Lor le aduc omagiul meu, plin de recunostinta. Pentru ei ma semnez pe primele pagini ale viselor pe care nu le voi uita niciodata, chiar daca, poate, voi renunta sa le urmez.
Va asteptam cu cartile la Targoviste. La noi ajung mai greu. Doar cu comanda.
poate oamenii aia nu erau nici prosti si nici tampiti …poate perceptia era not a good one ….
da …corect ….ce mod de a comenta niste oameni care si-au luat din timpul lor ca sa …….no more comment
Draga Rose-Dubai, chiar ma intrebam de cand n-ai mai adus o critica (ne)constructiva pe la noi. Oricum, multumesc ca ne citesti in continuare. Cum mai e prin Dubai? Ai inteles gresit, ideea era ca nu si-au luat din timpul lor ca sa… nimic.
Nu am insirat numele personalitatilor pe care le-am auzit vorbind (in gol), tocmai ca sa nu-i jignesc tot pe cei care au facut un efort, pe cei care chiar si-au rupt din timpul lor ca sa iasa in intampinarea oamenilor din mall. Dar din poze veti vedea ca l-am avut chiar noi invitat pe domnul Cristian Topescu la una dintre lansari, la cea a Reversului Medaliei, cartea Andreei Raducan. Si nu a fost doar dumnealui, au fost multe lansari, ale tuturor editurilor participante, fiecare eveniment avand ca invitata o personalitate. Cristian Topescu e… “not a good one” pentru tara asta? Omul pe care l-am venerat decenii de-a randul, a carui voce ne da si acum fiori, ale carui cuvinte ne rascolesc de fiecare data? Atunci chiar e o tara de prosti. Nu-mi iau cuvantul inapoi.
Am simtit si inteles fiecare cuvant scris de tine. Ai fost dezamagita….Ai de ce!
Am trecut si eu pe la targul de carte sambata si am vazut ca lumea era preocupata tot de haine si pantofi. La carti nu prea se opreau privirile…
Imi pare rau ca nu ti-am intalnit copii (ei cred ca au umblat duminica) , daca ii vedem, ii ascultam, le zambeam,cumparam carticica promovata de ei si le ziceam ca sunt minunati , si ei si mama lor!
Durerea cuvintelor tale ma intristeaza dar tu sti foarte bine ca ceea ce voi faceti este apreciat si inteles de oamenii care intr-adevar au cultura…nu de prosti,asa cum le spuneai mai devreme!Stiu,succesul sta atat in dorintele noastre cat si in dorintele celorlalti dar tu,ca o femeie puternica si plina de iubire sti sa faci fata acestor momente mai putin placute!Iti intind o mana si iti sunt alaturi,draga mea!Te imbratisez,cu mult drag!
Citind randurile tale, ti-am simtit revolta … vazand pozele m-am intristat complet. Cu siguranta fiecare trecator catusi de putin interesat ar fi avut cate o scuza pentru pasii grabiti… Acum iti inteleg supararea, te-ai staduit sa aduci invitati pe placul nostru, i-ai implicat si pe cei mici, tot pentru noi, pentru a ne incalzi sufletul cu zambetele lor… iar “noi”, cei multi si grabiti nu ne-am oprit macar sa ii privim in ochi, lasandu-le un gust amar si dezamagitor. Nu am fost acolo, pentru ca sunt departe, la Iasi, dar asta nu inseamna ca nu suntem aproape de tine, de ei, in tot ceea ce faci. Nu ne pedepsi pe toti, pentru o majoritate dezinteresata, ei sunt in cautarea fericirii si nu stiu ca daca s-ar opri ar vedea ca este in fata ochilor lor…Poate nu a fost nici timpul, nici locul potrivit, pentru ei, pentru trecatori…
Alice, te inteleg si subscriu in totalitate. Si e asa cum spui: “n-are parte cine are carte”! Zilele trecute am primit un mail la serviciu. Suna asa: “a-si dorii sa ma ajuti…”. Iar remuneratia doamnei care mi l-a trmis e cu multe, multe zerouri…
Alice, draga sufletului meu , sunt obosita, imbatranita si bolnava de tristetea neagra in care ne scaldam…Nu te mai necaji, as spune, daca nu mi-ar plange inima in mine uitandu-ma in ce mediu traim…La Mall? Lansare de carte? Acolo lumea se duce sa manance copanele si aripioare…imbracata in euroi si incaltata in pantofi cu toc de paispe…aripioarele trebuie sa fie “hot” si cu sos…le papa cu atentie sa nu le cada ulei pe vuitoane. Si cand mai au 10 lei d-astia noi in buzunar, beau o cafea…tot la Mall…deci cu cartile…mai subtire…ce sa povesteasca? “Fata”, sau “Mosule”…am fost la Mall si mi-am luat o carte? Doamne fereste!
Nu te mai gandi, nu te mai consuma, desi e greu…eu ma tem ca astia hranesc cu neuronii nostri, “succesurile” lor! Sa speram ca vom trece si peste asta!
Alice, nici nu iti inchipui ce fericire m-a incercat sambata. Am petrecut ziua intreaga cu emotii, am sperat ca va fi lume pentru ca am trecut cu uimire si dezamagire peste primul eveniment la care am participat. O dezbatere cu doar 4 participanti (2 erau din organizare). A durat fix 10 minute si nu au mai vorbit din simplul motiv ca era frustrant sa nu ai cu cine…
Fericirea mi-a fost mare cand m-am oprit la standul vostru micut dar cu carti atat de mari. Mi-am ales cartea cu mana tremuranda… am scapat-o pe jos in prima instanta si mi-a placut tare mult colegul tau care a vrut sa mi-o schimbe… dar nu, era cartea mea deja!!! Cat am asteptam pe la alte evenimente am citi o pagina ici colo si mi-au dat lacrimile la amintirea Zeitelor.
Acum ca vad pozele de la lansare, ma intreb unde era toata lumea pe care o simteam acolo… stii, din locul in care stateam eu aveam senzatia e ca e multime in spate.
( Uite: http://blog.serialreaders.com/wp-content/uploads/2011/04/Simona-Catrina-Alice-Nastase-Buciuta-Anda-Docea.jpg – daca as fi spus ca era puhoi in fata voastra nimeni nu m-ar fi contrazis )
Imi pare atat de rau pentru imaginea pe care ati avut-o voi dar cu inima pe inima iti spun ca ati umplut locul cu iubirea si sufletele voastre frumoase, cu familia ta superba pe care parca ii stiam de-o viata. Te admir pentru caldura cu care vorbesti despre tine, despre familia ta, de iubire dar si de tristetile trecute.
Inca ceva foarte important! Nu sunteti editura mica deloc! Candva demult ati avut o carte. Atunci era mica. Acum e in drum spre a fi nu mare, ci puternica prin cuvantul ei.
Te imbratisez cu drag!
PS. Andiamo e o carte absolut superba! Am citit-o si acum stau cu ea aici pe birou pentru a scrie cateva cuvinte. Sunt prea multe care imi vin in minte dar prea putine care sa exprime exact ce am simtit citind-o.
n-am avut in intentie sa critic . De citit te citesc pe tine si pe Simona cu cel mai mare drag din tot ce citesc in limba romana . am vrut doar sa zic ca poate oamenii aia nu au for bine perceputi si ca poate nu erau nice prosti si nici tampiti …..poate ….:)
Ahh in Dubai e f bine si frumos … insa vineri vin in Romania. E ceva ce ti-ai dori din Dubai ? Mi-ar face placere sa-ti aduc !
Alice, ai atata dreptate. Pe de alta parte… de ce nu ne-ai spus macar noua, celor care iti vizitam cu religiozitate blog-ul? De ce nu ne-ai anuntat ca veti participa acolo, ca veti avea stand, ca veti veni? Iarta-ne , n-am stiut. Crezi ca n-am fi venit? Am fi venit sa te vedem, sa te simtim, sa-ti fim aproape, sa culegem din zbor pulbere inaripata de inger, de vis, de frumusete…
Am cumparat cartile Simonei, am cumparat si Andiamo (am citit-o in aceeasi zi in care am cumparat-o) si cand s-a terminat mi-am spus: doar atat? Mai vreau…
Crede-ma ca din punctul meu de vedere nu scrieti destul, eu una sunt avida sa va citesc nu doar postarile de pe blog ci si cartile si articolele din Tango. Alice, stii bine ca mai sunt si oameni sensibili, mai sunt si oameni care prefera sa citeasca o carte in loc sa priveasca tâmp la televizor. Eu sunt o persoana ocupata, muncesc mult, deci n-am timp sa ma uit la tv, ajung seara sfarsita acasa, dar stii cand va citesc? In pauza de masa. Stau cu mancarea in fata (hrana pentru trup) si cu scriitura voastra maiastra in fata (hrana pentru suflet). Eu va multumesc ca existati. Poate ca nu-i mult, dar am vrut sa-ti spun ca nu suntem toti la fel… iar despre cei pe care i-ai mentionat , nu-ti pot spune decat atat: “iarta-i Alice, ca nu stiu ce fac”.
Am o prietena care vine din Canada luna viitoare . Stii ce cadou vreau sa-i fac? Cartile voastre . Astept doar salariul ca sa le pot comanda la editura. Stiu ca e doar o picatura intr-un ocean, insa te rog nu dezarma, iti suntem alaturi , chiar daca uneori tacuti, insa existam si te iubim.
Cred ca durerea voastra este si a altor multe edituri.Acum doi ani ,fiind eu in vacanta la Mamaia ,am vizitat un targ de carte organizat aproape pe plaja.Am gasit opere celebre editate absolut splendid care se vindeau cu 5-10-20lei/buc .Cu aproximativ 200lei am cumparat o multime de carti dragi.Am mers cu ele pe plaja si le-am aratat atat copiilor cat si adultilor cu care eram,indemnandu-i sa nu scape o astfel de ocazie. Crezi ca au dat buzna?sau ca macar din curiozitate s-au oprit pe la targ?Nici vorba,dar ii chinuia o intrebare:ce fac eu cu atatea carti ,ca oricum ,unele le mai am in editii vechi?
Alice, nu mai fi asa necajita, te rog! Cei care au fost acolo va apreciaza si va iubesc, stii bine lucrul asta. Ii spuneam si Simonei: chiar si un cititor sa fi fost doar, si tot ar fi meritat sa faceti evenimentul!
Te imbratisez, mi-e deja dor de tine.
Imi maintesc de targurile de carte organizate pe vremea cand eram eu studenta. De regula
aceste targuri aveau loc in luna martie, iar eu strangeam bani mereu dinainte ca sa pot cumpara tot ce imi doream de acolo. Niciodata, insa, nu reuseam sa iau tot ce as fi dorit si plecam in parte nemultumita.
Si acum particip la targurile de carte ce se organizeaza in Iasi si nu plec nicioadata cu mana goala. Trebuie sa recunosc ca unele carti sunt chiar foarte scumpe si nu imi permit sa le iau desi mi-as dori. Insa sunt carti pe care le iubesc si le cumpar fara sa ma gandesc de multe ori.
Intr-adevar, targurile de aceasta natura sunt mai mult pustii. Nu acelasi lucru se intampla si la targurile de haine sau incaltaminte care-s pline ochi, de fiecare data. Este trist, stiu, simt…
Mie tare draga cartea si stiu ca asa va ramane mereu.
Eu de asta ma tem, cand vine vorba de cuvinte. E un taram alunecos, si asta pentru ca lumea, in general, s-a dezis de el cu nepasare. Unii nici macar n-au apucat sa guste o lingura de lectura, dar sustin sus si tare ca nu le place defel, de parca le-ar da raie, si nu o portie sanatoasa de informatie siu educatie care, vorba aia, in tara noastra nu se mai face. E pacat, mare pacat. Mai ales ca, acum cateva zile, iesenii, spre exemplu, au suprapopulat zona din jurul scenei in care a concertat Puya, o “mare” personalitate a zilelor noastre. Mi-e frica de ce-or s-ajunga cartile, peste ani…
In afara de asta, Alice, vreau sa va spun ca ati fost superbi. Frumosi, ca de fiecare data. Ca oamenii care iubesc cartile…
Poate ca locul nu a fsot potrivit. La mall. Stiu ca la targurile de carti e de obicei plin. OAmenii chiar cumpara carti. Eu prefer sa cred ca de vina a fsot locul:). Nu acolo era publicul tinta al cartilor. Incercati si in alta parte..
Imi cer scuze pentru greselile de scriere facute in comentariul meu. Am trimis fara sa verific cele scrise si imi este rusine…
M-a intristat descrierea oamenilor ca prosti si idioti… Ori suntem intelectuali, ori nu mai suntem… Laudele sunt pentru oamenii care fac ceva doar pentru a primi credibilitatea unei superioritati.
Primim mesaje tot mereu si de toate felurile. Ori le percepem, ori nu!
Poate gandurile voastre au creat o energie care poate i-a facut pe oamenii care n-au citit o carte in viata lor sa nu se priceapa mesajul vostru?
Alice,fara suparare,subscriu celor scrise de Silvia.Nu-i corect sa cataloghezi pe cineva doar pentru ca nu a binevoit macar sa se opreasca la un stand de carti(intamplator al tau).Laudabil ca ai implicat copiii,de acord ca acele carti sunt activul tau,iar prin cumpararea lor iti asiguri tu si ai tai traiul,insa trebuie sa te gandesti ca poate au trecut si oameni sarmani,care,nu isi asigura macar traiul.Sa nu uitam draga mea,ca atunci cand toate trec prin stomac,gandirea poate sa -si permita si astfel de scapari.Rusinica aici si (necomtestabil) o bila mare si neagra!Ai aplicat principiul -cine nu- cu noi,e-npotriva noastra,acelasi principiu gaunos aplicat si cand criticati alte reviste.xista loc pentru toata lumea …Te imbratisez Alice,invatam la orice varsta.
Alice, Zeita mea draga!
Si eu m-am mahnit ca nu au venit mai multi oameni macar sa vada cartile…ca nu s-au oprit din zarva si din mersul lor…nici macar nu au vazut ca pe toate rafturile erau reduceri masive de pret.
Imi pare rau si ca nu am venit a 2 a zi sa il vad pe Cristian Topescu. Am fost cu inima acolo, desi stiu ca doar acest lucru nu e de ajuns.
Dar ma bucur ca te-am auzit pe tine sambata, asa blanda si calda…parca fosnesc mereu ingeri in preajma ta…
Si ma bucur ca am luat Zeitele pentru alte 3 femei minunate carora, nu stiu cum, pana acum nu le daruisem Cartea.
CorinaS are dreptate…
Te imbratisez si eu.
Adrianagianinna as vrea sa fac o mica observatie asupra comentariului tau, in mall nu prea intra oameni sarmani… serios acum… daca era vorba de anticariatul stradal de la Universitate, mai ziceam… dar e totusi Mall cu prestanta, magazine de Lux. Sunt oameni needucati spre cultura. Cu mare parere de rau am privit cum trec nepasatori pe langa carti si intra in magazine. Ce oameni sarmani intra la “nu dau nume de magazine de pantofi/haine/ pe care nu oricine si le permite”. A te opri sa rasfoiesti o carte nu costa. Si preturile chiar erau pt oricine mai pe la toate editurile, prezenta la evenimente era gratuita… orice om sarman dar cu iubire de carte s-ar fi oprit sa asculte…
Si inclin sa ii dau dreptate lui Alice, fara a generaliza! Multi sunt prosti si fara educatie dar cu pretentii de smecheri si bazati. Sunt mallurile pline. O ora daca stai sa privesti ii recunosti.
Cu drag,
Andres
Alice,
mi-am dorit “Memoria…” Ninei Cassian, ani de-a randul, inainte de a fi re-editata de editura Tango. Cred ca aparuse cu mai bine de douazeci de ani in urma, la Cartea Romaneasca, dar s-ar putea sa ma insel.
Apoi am vazut interviul vostru, la un post TV pe care nu-l iubesc deloc, dar caruia in seara aceea i-am crescut ratingul, cu inca o miime de punct. Am vazut o Nina Cassian vie, expansiva, tanara, fericita de a fi fost scoasa din uitare, singura moarte posibila pentru un scriitor. Iti cauta privirea, aprobarea, dupa fiecare raspuns dat moderatorului. Asta m-a induiosat teribil.
Ca orice om care a ales sa rupa randurile, ai devenit si tu o personalitate controversata. Unii nu inteleg, poate, asa, ca mine, ca un artist are un fel al lui de a se transpune in ceea ce creeaza si aproape niciodata personalitatea omului nu se suprapune cu cea a artistului, pana la identificare. Dar in seara aceea mi-am spus ca scriitoarea si editoarea Alice Nastase a spalat multe din pacatele care i se pun in seama omului Alice Nastase.
Numai faptul de a fi adus-o pe Nina Cassian in Romania, numai gestul de a re-publica parte din opera (poate partea cea mai putin cunoscuta) unei scriitoare al carui nume nu mai produce niciun ecou in mintea si sufletul unei generatii saracite de educatie (asta e adevarul, noua profesorii nostri ne mai pomeneau, la orele lor de curs, si de scriitori, de poeti pe care manualele nu-i mai incapeau, azi se sare si peste numele obligatorii din programa) si ar fi fost de-ajuns sa fi socotit ca ai facut ceva cu banii tai, cu editura ta, ca ai dat un rost si o justificare timpului rapit copiilor tai, familiei tale, conformismului si traiului comod , in care convulsiile constiintei sunt lesne potolite de zisa “asta se cere acum, asta vrea publicul cititor” (sau “spectator”).
“Cartea fetelor”, “Memoria ca zestre”, “Atat de frumoasa…”, “Care pe care…”, sunt carti care stau acum in biblioteci, sunt citite, sau re-citite, sunt descoperite, sau re-descoperite.
Un editor de carte, intr-o tara in care oamenii isi permit fara eforturi financiare, sa-si cumpere carti, duce cu siguranta o viata mult mai imbelsugata. Dar eu cred ca meritam si noi, cei care n-am emigrat, sa ne citim scriitorii generatiei noastre, in limba noastra materna.
Si cerem celor ca tine sa traiasca din… multumirile noastre, care nu tin nici de cald, nici de foame.
Iti dau dreptate. Si chiar daca e mult prea putin, iti mai multumesc o data. Tie, Alice Nastase, pentru si in numele Ninei Cassian.
Stiu, e dureros cand pui suflet si ai mari asteptari. Crede-ma ca mi-e dor sa cumpar carti, dar…trec printr-o perioada financiara atat de grea incat nu-mi pot permite. Banuiesc ca sunt multi oameni ca mine.
Te admir si te respect, iar copii mei iubesc cartile si citesc, si cred ca vor face parte din generatia urmatoare, unde poate alaturi de copii tai si…altiii vor promova cuvantul scris.
Sarbatori pline de lumina.
Danamama, copiii mei ii imbratiseaza pe ai tai, asa cum cuvintele mele le saruta pe ale tale.
Si, inca o data, le multumesc din suflet celor care au fost acolo, alaturi de noi, cu fapta sau cu gandul. Celor care scriu aici, dar si celor care doar ne citesc.
Va intind mainile, cu emotie. Va sarut pe vise.
Subscriu cuvintelor Marilenei. Multumesc, Alice, pentu toata frumusestea ce ne-o aduci in suflete prin minunatele carti ale editurii “Tango”.
In rest, cred si eu ca e plina tara noastra de prosti. Vorba ceea: prosti, da multi
Intr-o lume de pitipoance si pitiponci de mall la ce sa te astepti? Dar nu fi trista Alice, tu ai oameni care te iubesc si te apreciaza. Poate mall-ul nu e o locatie tocmai buna pentru un targ de carte. Desi ma intreb care ar fi locatia potrivita in Romania zilelor noastre.
Andreas,se vede cu ochiul liber ca Alice e talentata.Nu asta este insa problema.Vazand ca vanzarile sunt scazute(ca,na,in prag de sarbatori,multi ani de-acu nainte romanasulnostru tot sa fie plin frigiderul are sa aiba grija),eu as fi initialt altceva/as fi anuntat ca primii 100 care se aduna la stand vot primi(la alegere) o carte,dar gratuit.Apoi as fi trecut cu vederea vreo duzina de oameni fericiti si imbulziti pentru o carte.Universul are propriile legi.Dau asigurari,nu stiu cum functioneaza ,ins as-ar fi obtinut vanzari neasteptate…
In alta ordine,se recunosc oriunde acei insi ca sa zic asa ”de Dorobanti”,da’nici macar asta nu e problema.Si eu te imbratisez
Probabil ca as fi fost cu mult mai credibila daca nu as fi fost implicata. Daca as fi facut simple comentarii de spectator-trecator. Asa, am parut subiectiva fiind atat de implicata. Dar nu m-am referit numai la standul nostru, Adriana Gianinna, nu am vorbit doar despre lansarile noastre, ci despre toate editurile, toate evenimentele. Nu vreau sa mai insist. Cei care au trecut, in oricare dintre zile, prin targ, stiu ce vorbesc. Oricum, nu as fi spus ca e lumea plina de prosti, daca trecatorii s-ar fi oprit la Nemira si nu la Tango. Dar ei nu s-au oprit nicaieri. Si, da, e loc pentru toata lumea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa toleram orice si sa ne prefacem ca nu recunoastem proasta crestere, lipsa de educatie si de cultura, analfabetismul celor care manuiesc, ilicit, condeiul. Abia asta mi se pare ipocrizie, sa facem pe tolerantii in orice conditie- fara sa fim.
Imi cer iertare daca v-am mahnit cu subiectul meu si daca v-am amarat cu revolta mea. Imi cer iertare si celor pe care i-am enervat, dar am impresia ca pe aceia ii enervez oricum, doar ca acum au avut prilejul sa imi raspunda mai nepoliticos decat de obicei. Nu am fost trista doar pentru mine si stradania mea, ci pentru felul in care se randuiesc valorile in sufletele conationalilor nostri. Ideea acestui targ a fost tocmai aceea de a iesi in intampinarea oamenilor obisnuiti, de a nu mai exila cartile in targuri izolate.
Sa stiti ca am si ras citind cateva comentarii. Vio, sa stii ca si eu urmaresc cu uluire genul de personaje care vorbesc cu “Fata” sau “Mosule”… Si, Alexandra, m-a inveselit referirea la Puya. Da, asta e tara lui Puya. Oricum ar fi, va multumesc tuturor.
Adriana, iti multumesc mult pentru propunere si ma bucur ca vii in tara. Adu-mi doar gandul tau bun. Noi am fost cat p’aci sa plecam in Dubai de sarbatori, dar, pana la urma, ne-am razgandit si vom pleca la Sibiu. Daca stai pana dupa 2 mai, cand revenim la birou, te astept pe la noi pe la redactie, sa te imbratisez.
Draga Alice, si eu consider ca locatia nu a fost potrivita. Imi amintesc de lansarea de la Iasi a Cartii Avon, anul trecut, cand ati ales ca locatie libraria mall-ului din oras. Mi-am luat inima in dinti atunci si am venit sa te cunosc, desi am fost surprinsa de locatia aleasa (justificata, poate, de mesajul cartii). Am venit cu inima stransa si am stat, stanjenita, intr-o parte, pitita intre rafturile cu carti, ferita de ochii ” pitiponcilor” imbuibati de la cafeneaua de vis a vis, cunoscuta drept o cafenea de fitze. Recunosc ca mi-as fi dorit ca intalnirea cu tine sa se fi petrecut intr-un spatiu cald, cochet, si nu la mall. Si, recunosc, nu am venit pentru Cartea Avon, ci pentru “Dragostea e un bonsai”, pe care am primit, nesperat, o urare calda din partea ta. Pastrez, dupa cum vezi, un regret de la acea intalnire, regretul ca o intalnire mare si nepretuita din viata mea s-a petrecut la mall. Nu, draga mea Alice, locul cartilor voastre nu e la mall, ci in inimile noastre pentru totdeauna.
Andres a scris inaintea mea, acest articol pe care abia acum, cu recunostinta, l-am degustat in tihna. Imi permit sa il citez, dar il puteti citi in varianta lui intreaga, ilustrata, aici:
“Am plecat ieri spre AFI cu sperante mari. Deja vedeam puhoiul de lume napustit peste carti, agitatie in jurul evenimentelor, nerabdarea participantilor de a pune intrebari. Ma gandeam ca o sa recunosc printre oameni pe cei care si-au confirmat participarea pe Facebook… ma gandeam…
Am ajuns la mall. Pentru ca eram in intarziere am intrebat un nene de acolo cum ajung la Starbucks. Mi-a spus asa in dorul lenii ca “inainte si la dreapta”. Zis si facut. Acel “inainte” insa, m-a deprimat. Unde erau cartile, agitatia? M-a indrumat pe culoarul lipsit de carti din pacate. Entuziasmul imi era deja sub nivelul acceptabil. Cand am facut dreapta, am dat nas in nas cu prima editura si primele carti. Entuziasmul a inceput sa revina… Am pasit putin mai rar pentru a prinde din mers amanunte, reactii, mod de aranjare si am recapitulat repede evenimentele la care vroiam sa ajung: dezbatere “Narcotice in literatura “, discutie BOOKmarK, lansarea cartii Andiamo – acestea in primul rand, apoi care cum se nimereau.
Am ajuns la prima dezbatere. Andrei Ruse si Marius Ghilezan discutau despre Narcotice in literatura. Subiect foarte interesant, lume foarte dezinteresata. Unde era puhoiul? M-a intristat lipsa de entuziasm a oamenilor si automat entuziasmul meu a luat-o iar la vale cu atat mai mult cu cat am crezut cu tarie (si naivitate) in reactii puternice si public pe masura. Eu vedeam evenimentul altfel, cartea Dilar pentru o zi tronand pe masa in multe exemplare, oameni imbulzindu-se pentru a-i vedea pe invitati, pentru a pune intrebari, a-si spune pareri… Am visat frumos inainte. Clar.
Al doilea eveniment la care am participat si care a avut ceva public, dar, in ciuda notorietatii participantelor, prea putin. A fost prima discutie BOOKmark de pe ordinea de zi avandu-le ca si invitate pe distinsele doamne Maia Morgenstern, Monica Davidescu, Clara Voda. A fost o placere sa le ascult pe fiecare dintre ele vorbind despre carti, despre iubirea lor pentru lectura si cuvant. Doar ascultandu-le am simtit cum dorinta de a deschide o carte creste in mine fara masura. Si mi-a placut cum Maia Morgenstern a mentionat la un moment dat ca oamenii citesc. Merge adesea cu metroul si de fiecare data e impresionata de acei oameni care au deschisa o carte, care sunt prinsi in lectura. Am zambit atunci stiindu-ma una dintre acele persoane. Cati au fost prezenti la aceasta discutie? Prea putini comparativ cu asteptarile.
Am avut o pauza de cateva ore in care am studiat putin cartile si am observat oamenii vis-a-vis de carti. Standurile parca erau cine stie ce aratari amplasate acolo si nu standuri de cartiIntalnirea pe care am asteptat-o cu sufletul la gura – si nu de o zi doua, ci de la citirea unei carti foarte dragi mie, Noi suntem zeite – a fost cu autoarele cartii Andiamo si invitata lor: Alice Nastase Buciuta, Simona Catrina si Anda Docea. Le citesc blogurile de mult timp, insa nu am avut ocazia pana acum sa le cunosc personal. Si iata momentul mult asteptat!
Ca si la discutiile anterioare, ma asteptam sa fie multa agitatie in jur, iubitorii de carte si de frumos sa se inghesuie, sa isi faca loc. Dincolo de lipsa unui public numeros, a fost discutia… M-am simtit asa cum ma simt pe blogurile lor, inconjurata de frumos, de oameni frumosi, de iubire, de cald si lumina. Lansarea s-a transformat intr-o discutie deschisa – si cam bruiata de zgomotele mall-ului deloc placute – despre o carte frumoasa, despre doua vieti unite si impletite ca-ntr-o poveste scrisa cu lacrimi si iubire. Pentru ca imi cumparasem cartea cu putin timp inainte, citisem primele zece pagini si un semn de intrebare a rasarit brusc in mintea mea. Ele mi-au confirmat raspunsul pe care l-am intuit. Andiamo incepe cu incheierea povestii din Noi suntem zeite. Dupa cum a spus si Alice, orice carte are nevoie de un final si Noi suntem zeite isi astepta finalul! Daca ati citit aceasta carte va recomand si Andiamo. E cartea care trebuie sa stea in biblioteca si in sufletul vostru alaturi de Zeite… Nu intru in detalii despre carte pentru ca aceasta isi merita un articol dedicat.
Momentul acesta a fost singurul care mi-a dat senzatia ca as fi alaturi de prietene pe care le stiu de-o viata. Spuneam ca nu a fost public numeros, dar a fost un public cald si frumos. Am fost atat de vrajita incat la un moment dat ma bucuram ca sunt atat de aproape de fete, ca am prins loc in fata. Aveam senzatia ca in spatele meu se chinuie lumea sa ajunga in fata pentru a le vedea. Dar vraja s-a rupt, a trebuit sa se rupa… am incheiat cu “multumesc pentru autografe, pentru cuvintele voastre frumoase!”
De la aceasta lansare am plecat ca o floricica, zambind! Imi venea sa ma asez pe un scaun si sa citesc atunci toata cartea. M-am linistit si am pornit mai departe. Ultimul eveniment la care am asistat, din intamplare de aceasta data, a fost discutia BOOKmarK despre Carte si film avandu-i ca invitati pe: Irina Margareta Nistor, Madalina Uceanu si Mircea Oculeanu. Vocea Irinei m-a transpus in copilarie, m-a vrajit din nou cum obisnuia sa o faca atunci cand vedeam desenele si filmele traduse si dublate de ea. Daca a fost vreodata o voce pe care sa-o recunosti dintr-o mie, dintr-un milion, pe care sa nu o confunzi cu a nimanui, atunci clar vocea Irinei este aceea. Cred ca ar putea vorbi despre absolut orice si acel orice ar deveni poezie, poveste, cuvant sublim!
Reactiile fata de eveniment au fost impartite. Unii incantati, altii dezamagiti. Unii care imbratiseaza ideea unui targ de carte in mall, altii care cred ca oamenii de mall nu au inclinatii de acest gen. As spune ca au dreptate si unii si ceilalti. Cred ca acest eveniment a fost o initiativa indrazneata si cu potential. Si trecand peste zgomotul de fond sper (cu naivitatea mea caracteristica!) ca vor fi si alte editii. Indraznesc sa cred ca iubirea de carte poate fi indusa, odata ce omul se obisnuieste cu un eveniment, stie ca in perioada x el poate gasi cartile iubite la preturi foarte bune si isi poate intalni autorii preferati in locul Y, atunci el va reactiona.
Astazi e ultima zi de BookLand! Inca mai e timp sa ajungeti… carti sunt multe, discounturi de asemenea. Iar vremea nu face decat sa imbie la plimbare!”
Fac si eu un mic comentariu la afirmatie/afirmatiile ca “Atunci chiar e o tara de prosti.”. As vrea sa va scriu ca eu am trait zi de zi si muncit in Vest, in Germania, timp de 5 ani. Si am inteles cite ceva si din mentalitatea de acolo. Eu cred ca sistemul de valori romanesc se apropie, din pacate, de sistemul de valori rusesc, potrivit caruia exista o elita si exista prostimea… In orice tare din lumea asta exista elite, in orice domenii de la literatura la sport la fizica si asa mai departe. Nu poti sa ii ceri unui om care nu gusta domeniile respective sa devina elita sau sa aprofundeze. Atita timp cit isi face treaba bine in domeniul lui, e demn de tot respectul, indiferent cit a aprofundat in celelalte. Insa, la fel de adevarat este ca si elitele trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se mentina acolo unde sunt prin munca si efort. Nu ajunge doar sa fii elita si gata ramai asa 100 de ani. Se intimpla la numele cu adevarat mari, care au mutat generatiile din loc, au dat sensuri profunde lumii, oamenii care au schimbat meseriile in care au profesat. Aceia ramin acolo sus, pentru ca efortul lor si harul lor a fost urias. In rest, sunt oameni care au profesat si au facut-o bine si atit! Fiecare din noi ar trebui sa profesam bine, asta e o alta discutie. Dar, daca ii comparam pe cei care profeseaza bine cu cei care au facut performanta la nivel mondial, aici incepem sa intelegem ca elitele noastre sunt putin mai mici pe scara de valori. Iar, scara de valori se schimba mereu, de la generatie la generatie. Nu trebuie sa ii acuzam pe oameni, trebuie sa ii impingem inainte, cu efort personal, cu daruire pentru ei. Daca vrem, ei nu ne cer asta… Ei traiasc atit cit vad… Elitele ar trebui sa fie deasupra lor, sa ii motiveze, sa ii educe, sa fie frustrati ca nu au reusit sa faca asta, dar sa continue… Atunci, da, eu ii numesc elite, altminteri nu….
Draga Alice,ma alatur si eu tuturor acelora care impartasesc dragostea fata de carte.Cind inca nu aveam conexiune internet,te citeam saptamanal ,cumparand revista tango. Eu nu am partIcipat niciodata la un astfel de eveniment,fiind din provincie ,nu imi este la indemina sa ma deplasez la Bucuresti,dar citindu-ti consemnarile facute de fiecare data,am certitudinea ca exista oameni ca tine ,ca mine ,ca multi altii,care apreciaza pozitiv astfel de evenimente. Cat despre cei care s-au afisat doar sa fie vazuti , sa vada, sa comenteze aiurea…trebuie ignorati. Este foarte trist.Personal urmaresc cu viu interes,emisiunea lui Cristian Tabara,de pe tvr 1 ,in fiecare duminica. Ma retrag in Turnul meu de fildes si ma teleportez intre paginile unei carti bune.Continua sa scrii articole la fel de sincere,cuprinzatoare ….cu mult drag ,piri
Adriana, nu stiu daca aceasta metoda ar fi atras neaparat… Uite, la toate evenimentele BOOKmark, la care au fost numai invitati unul si unul, la final, cei prezenti trebuiau sa scrie cateva cuvinte despre discutie, despre carti pe un flipchart. Primii 14 isi puteau alege cate o carte gratuit. Si nu erau carti de 5 lei, te asigur (ex: cateva titluri de Mario Vargas Llosa, ultimul titlu al lui Richard Branson, Mananca Roaga-te Iubeste, etc.). Crezi ca s-au inghesuit?
Poate ca nu a fost promovata foarte mult “miscarea” asta, nu stiu ce sa zic… Au fost minusuri la toate nivelurile… dar uite ca nu mi-am pierdut optimismul, consider aceasta o experienta si sper ca viitorul targ sa fie peste asteptari! (iar asteptarile ridicate!)
Andres
Alice, iti multumesc pentru comentariul tau si pentru trimiterea catre site. Abordarea mea a fost una pozitiva – cat se poate spune. Inclin sa cred ca oamenii sunt atrasi mai mult de partile frumoase pe care trebuie sa le subliniem de fiecare data. Nu trebuie sa renuntam nicio clipa la a visa si a ne dori mai mult. Viata asta e o lupta, dar uite, cand soarele e sus si cerul senin, parca optimismul e in crestere…
Alice,eu nu sunt atat de uimita de cei care,(de regula tineri,foarte tineri),se adreseaza cu ”moshule”,ori ”man”,ori alte alea,ci,dimpotriva ma fac sa ma simt si eu de varsta lor.De asemenea mi se mar si mie”nesimtiti,prost crescuti,lipsiti de educatie si cultura”,cei care manuiesc ilicit condeiul,asa cum spui tu.Cred ca trebuie sa fim mai toleranti,fara a fi ipocriti,fireste.In ceea ce priveste fetele care scriu pe blog,cred ca trebuiesc apreciate fiecare in parte,indiferent daca unele poate nu au terminat decat gimnaziul.In ceea ce ma priveste,Alice,nu sunt formator de opinie,nu manuiesc ilicit condeiul ci scriu de drag,rupand din timpul meu,asa cum cred ca fac majoritatea fetelor de aici.
Nu fac analize sofisticate a celor petrecute ,dar ceeea ce nu-mi place spun deschis.Si chiar modul de a blama pe altii ori alegerea atitudinii”alege-ma pe mine”,nu vor avea succes pe termen lung,nici felul de a reactiona la respingere(vezi nivelul scazul al vanzarilor),si,in nici un caz blamand pe altii.
Inclin sa cred ca majoritatea dintre noi suntem oameni normali ,in doua picioare,cu pretentii normale ,iar a cataloga pe altul-prost,incult,analfabet,s.a.m.d.,nu stiu daca face cuiva fala.In rest ,cred ca toata lumea stie ca poa’ sa ne placa toata lumea.
Sarbatori luminate!
Poate că n-ar trebui sa spun nimic, poate c-ar fi bine doar sa citesc si sa tac, dar observ cu tristete ca unora, ca si mine, nu le place defel ce se petrece in lume si ca isi doresc cu tot dinadinsul o schimbare. Criticam, strambam din nas a dezaprobare si dezgust, cadem de comun acord formand coalitii anti-orice initiativa neintelectuala si nelalocul ei si facem reprosuri, subtile sau nu, ambalate in critici multe si indreptatite. Nimic rau, pana aici. Dar, cu toate astea, ne “expandam” cand vine vorba de afirmatii prea generale, precum “e o tara de prosti”, si incepem sa spunem de ce ba si sa aducem argumente, brusc, in favoare celor pe care ii dispretuim prin ceea ce fac si prin ignoranta lor.
Mie nu mi se pare drept. Am invatat ca nu exista opinii corecte sau gresite, exista opinii si atat. Iar eu insami am afirmat de multe ori ca e o lume a prostilor, o tara a prostilor, o-ce-vreti-voi a celor prosti, suta la suta convinsa ca nu fac parte defel din suita celor care, la polul opus, sunt destepti, culti, intelectuali si vizibil mai trecuti prin viata ca mine.
Spun asta pentru ca mie, personal, afirmatia ta, Alice, mi se pare foarte argumentata si justificata. Am folosit-o si eu de multe ori, in alte situatii, pornind de la aceeasi realitate: a celor care ignora cu desavarsire pana si cel mai mic prilej, “moca”, de-a afla ceva, de-a deveni mai informaţi. Pentru ca nu vor, nu stiu sau nu au fost invatati.
Cred ca problema multora e ca din generalizari de acest fel ei nu stiu sa vada decat faptul ca, pe undeva, vorbitorul incearca sa para superior categoriei de oameni pe care o critica. Ori nu-i asa. Pentru mine, cel putin, n-a fost niciodata. Si nu cred ca, prin astfel de afirmatii, oamenii incearca sa-si dovedeasca ne-apartenenta la un grup sau altul, ci, pur si simplu, vor sa sublinieze ideea ca exista o majoritate deloc de ignorat (numeric) pentru care cultura nu mai este (a fost vreodata?) o prioritate. Si da, asta, pe undeva, ii face sa para niste prosti!
Parerea mea! 
poate ca tine si de locatie.in Ardeal,oamenii imi par putintel altfel,pozitiv.
in regat si mai altfel,pe minus.
Vulgaritatea are in schimb parte de mediatizare. Ne este atat de bine inoculata de media insasi, incat greu putem scapa necontaminati.
Este jalnic ce se intampla pe toate planurile.
Vai Alexandra, parca mi-ai citit gandurile!!! De cate ori nu am auzit expresia, “e o tara de prosti” si de cate ori nu am zis-o si eu. Asta nu inseamna ca am generalizat-o la toate nivelurile, pe verticala sau orizontala. Nu, e ceva de moment. Am senzatia ca s-a facut prea mult tam-tam pentru nimic, eu am luat-o in tragico-comicul care este, vorba conationalului nostru.
Faptul ca unii isi merita cuvintele cu varf si indesat e altceva, tine de modul in care isi plescaie fiecare ciunga (guma de mestecat), isi varsa cuvintele de fite si aprecierile de 2 bani la adresa altora. Sa nu amestecam borcanele! Sunt convinsa ca cei vizati nu au tendinta de a stii mai mult decat CS (counter strike), chat sau mp3-uri cu manele, dar pai sa fie printre noi (si uite cum ma umflu in pene si ma simt intelectual
). Dar din nou, sa nu generalizez! Poate ca au si conturi de Facebook – doar are loc exodul Hi5 – Facebook in ultimul timp! 
Ce-am mai ras! Hai la lucruri serioase acum!
O noapte frumoasa!
Andres
Totusi, citisem undeva, intr-un sondaj, ca un sfert din populatia tarii citeste in mod regulat. Deci, mai exista speranta! Corect ar fi ceva de genul: o tara pe trei sferturi de prosti…
Iar procentajul prostilor care se perinda pe la mall e cu siguranta mult mai mare… si de vreme ce sunt asa, de ce sa te consumi tu pentru ei?!? Ti i-ai fi dorit de clienti, prieteni? Ce ai fi putut discuta cu ei?
Poate multi dintre cei interesati nu au avut timp, poate isi comanda cartile, poate nu au stiut… cu toate astea iti inteleg dezamagirea, dar incearca sa pastrezi in amintire realizarile si lucrurile frumoase.
Iti urez totodata, tie si tuturor cititorilor un Paste fericit alaturi de familie si cei dragi si multe cadouri de la iepuras!
Ma doare tristetea ta Alice. Ma innegureaza cenusiul asta in care traim si lumea asta marginita in care ne taram existentele. Ma simt ca pasarile alea pe care le vezi dupa vreun accident ecologic cu petrol deversat- cu aripile grele si imbacsite; ar vrea sa se inalte dar nu mai pot.
Andiamo a fost pentru mine o mare bucurie. Am citit-o la scurt timp dupa intalnirea de la Cluj, intr-o dimineata lenesa de duminica. Din clipa in care am inceput-o nu am lasat-o din mana. Si am plans cu voi si am si ras. Dar mult am plans. Si iarasi, inca o data, a catea oara, m-am regasit in cuvintele tale.
Felicitari si tie si Simonei. Sunteti absolut speciale!
Iti doresc Sarbatori Luminate, cu pace, sanatate si dragoste!
Sarbatori Fericite Alice, tie , familiei tale si cititoarelor indragostite de scrisul tau .
Postez aici ( pe coffechat nu reusesc) ca subscriu parerii tale ca polonezele atrag atentia pe strada.
Asteptam si parerea Ilonei, intr- o buna zi.
Draga Alice, m-am rupt nitel de la treburile gospodaresti si am trecut si pe la tine sa las un gand bun pentru tine,familiei tale si celor dragi tie :
Sarbatori luminate !