Femeia de zapada
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jan 8, 2011 in Confesiuni | 26 comments
Am inaltat om de zapada in curtea casei noastre din Popesti. Rostogolind bulgarii prin pulbere de nea, am rostogolit inapoi anii, catre noi, cei care am fost candva, lipsiti de pacate. Cat ne-am jucat noi de-a copilaria, Izuta a dormit si ea afara, infofolita in paturi blanoase si-n privirile noastre grijulii.
Uite ce snowball mare a facut Paul! – a zis Victor, iar noi am ras, nestiind daca sa ne bucuram pentru firescul in care si-a insusit limba engleza sau sa ne ingrijoram pentru limbajul lui de balta. Iar mai tarziu, pentru ca ne-am pomenit impopotonand faptura alba cu accesorii femeiesti, ne-am amintit de vechea vorba din popor “treceau pe drum un om si o femeie” si, hohotind, am hotarat ca nu e om de nea, ci femeie. Femeie de zapada.
Are gene false de la Sephora, din acelea mov cu sclipici, pentru petrecere. Are teasta infasurata intr-o mesa de par blond, din colectia de brizbizuri a Ilonei, iar gurita e data cu gloss veritabil, de la Avon. Fularul nu este Burberry original, e doar o imitatie, insa e de lana si eu cred ca adauga o nuanta de clasa “outfit-ului”, daca pot sa ma exprim asa de pompos si uitati-va ca pot. Tichia e culeasa de pe la vechituri, dar recunoasteti ca nuanta ei cruda subliniaza si mai bine movul clipirii. Are cercei de bilute si, pe cele doua burti, nasturi in forma de oscior, comestibile, alese dintre boabele pe care le cumparam drept hrana patrupedelor dragi.
Tropotind pe langa doamna noastra din curte, avem si noi picioare inghetate si suflet plin de iubire. Avem maini reci si inimi fierbinti. Si, mai presus de toate, avem o familie binecuvantata, asa cum ne-am dorit mereu, dar nu ne-a fost dat decat dupa ce am platit pretul. Dupa sperante si iubiri risipite, dupa caderi si dupa tradari, dupa iluzii, dupa deziluzii, dupa dureri, dupa divorturi, dupa deznadejdi. Dupa miracolul ca ne-am gasit si ne-am recunoscut.
cat ma bucur ca esti atat de aproape aici, in sud, de mine! nu m-as fi gandit!! n-am facut nici om ,nici “oama” din zapada anul acesta…dar n-a trecut iarna!
Intr-adevar foarte eleganta domnita voastra de zapada. Cred ca i-ati imprumutat putina iubire din inimile voastre caci mie mi se pare ca zambeste la unison cu voi si ii sclipesc ochii de fericire. Sa aveti in continuarea familia la fe de binecuvantata si momentele ca astea sa fie nenumarate. te imbratisez, Alice!
Frumoasa doamna voastra de xapada.
Da,pretul…
z,adica… Anul asta mi-am propus sa nu mai scriu atat de ”in goana”si sa mai si recitesc textul inainte de a-l trimite in eter/nu de alta,da…
Doamna voastra de zapada e foarte chic si frumoasa. Ce nume i-ati pus?
Pupici!
Minunat!
Da, aveti o doamna de zapada foarte reusita, felicitari!
Voi, dragii mei, sunteti sclipitori. Este minunat miracolul care v-a ajutat sa fiti impreuna astfel. Am crezut intotdeauna ca, sufletele frumoase, merita acest miracol al intalnirii lor. Ma rog ca acest miracol sa se raspandeasca in cele patru zari, implinind si alte fericiri visate si dorite.
Duminica binecuvantata, tuturor!
Este frumos totul…
Voi sunteti o familie foarte frumoasa!
Alice, eu ma gandesc ca undeva, intr-un colt de oras sau de tara, cineva a inaltat un ” barbat de zapada” ceea ce inseamna ca fiecare, fie el si un om de zapada, are undeva, o jumatate. Imi spun acum , ca e doar o chestiune de timp pana ce ce ” doamna de zapada” isi va intalni ursitul . Iar primavara ce va veni, le va lega pe veci, topindu-le intr-una singura, inimile lor doar aparent inghetate.
Te iubesc, Alice! La multi ani! M- ai inspirat…
Om de zapada
Si cum zapada tot cadea
Pe-al meu balcon, pe- a mea basma,
Am impietrit visand ceva,
Tinand in mana, uda, rufa grea.
Si am visat ca parca m- am facut
Din nou copil balai si bun si bland.
Al iernii albe ger il percepeam secund,
Iar gandu- mi era cast caci nu stia trecut.
Purtam fierbinte-n suflet doar zambetul cel mare
Si nu durea atunci decat pacatul care
M- a pus sa fur in joaca, din cateva sertare,
5 nasturi vechi albastri si- o oala oarecare.
Ca din zapada alba, curat dumnezeiasca
Prieten bun si vesnic facusesem sa se nasca
Si el n- avea nici vreme, nici gand sa se topeasca
Daca in mine, pururi, l- as fi lasat sa creasca.
Si cum zapada tot cadea
Pe-al meu balcon, pe- a mea basma,
Eu m- am trezit ca- n suflet ma cernea
Si ma facusem insami copilul- om de nea.
Era un om de zapada in curte la Tango, cred ca este iubita lui
Astazi, cand am iesit afara si am vazut soarele, m-am bucurat, dar apoi m-am gandit la femeia din curtea voastra, Alice… si mi-am zis ca asa ne topim si noi cand ne iubim soarele care ne lumineaza sufletul…
Anemone, ce dragut ai spus despre omul de zapada, iubitul doamnei
Scumpele mele, Lotusul si Anemone, aveti dreptate. Doamna noastra din curte avea capul plecat intr-o parte, melancolic si topit. Se va duce in curand sa isi gaseasca jumatatea. Nu stiu daca omul de la redactie e cel harazit ei, dar, cum spuneti voi, exista si pentru ea, asa cum exista si pentru noi, cineva care ne vrea si ne asteapta, pana la capat. De aceea suntem toate aici, ca sa demonstram ca exista minunea asta. Ca marea dragoste exista cu adevarat.
Offemeie, e chiar poezia ta? Mi-a placut foarte mult!
Dani, sunt aproape de tine, si geografic, si cu sufletul. Si Anemone e aproape de noi, tot cam asa:)
Andreea Voicu, ai dreptate, suntem toti veseli si senini. Te imbratisez si iti multumesc!
Adriana Gianinna, eu nu ma supar, chiar daca nu-ti recitesti textul, m-am invatat sa citesc printre randuri si printre virgule…:)
Victoria, Ilona i-a zis Rachel, dar nu am priceput cum a ajuns la numele asta. Multumesc pentru atentia acordata tinutei doamnei!
Anda, te imbratisam, intreaga familie, imbogatita temporar cu doamna de nea.
Luminita draga, tu esti aici, cu noi, mereu!
Je, intind mainile spre tine. Si catre Cristina Socaciu, si catre Rosanne…
Noapte buna, dragele mele!
Intind si eu mainile spre tine, Alice… Si spre Je, si spre Rosanne…
Noapte buna, Alice! Noapte buna, fete frumoase!
Superba , Doamna de omat , superba familie !
Alice , ma bucur mult tine , pentru voi !
E minunata Doamna de zapada!
Desi a fost zapada nu m-am bucurat pe deplin de ea si nici macar nu m-am gandit sa fac un om de zapada.
Poate mi-e sufletul imbracat un gheata si mintea sufocata de griji.E ex6ttraordinar cand iti pastrezi sufletulde copil.
Acum pe strada e ceata si polei
Eu aseara ma intrebam unde era Izuta desi banuiam ca e la somnic
) fiindca altfel as fi crezut ca broscuta testoasa e opera ei:))Oricum baietii mei abia asteapta sa ninga sa faca si ei o testoasa ,noi inca ne mai bucuram de putina zapada dar acum ca timpul s-a incalzit …o pierdem:)
Alice sunteti asa frumosi toti si raspanditi bucurie si voie buna tuturor carora va privesc,va iubesc mult si va doresc tot binele din lume !
Sunteti minunati impreuna! In toate pozele aratati splendid impreuna!
Seamana putin cu omul de zapada pe care visez si eu sa-l fac pentru micuta mea inca de la inceputul iernii. Dar iarna nu tine cu mine pe aici prin nord, fie a inasprit zapada de nu a vrut nici cum sa se modeleze in mainile mele, fie a venit ploaia si a scos repede la ineala pamantul zgribulit de frig….dar inca mai sper ca o sa reusesc sa “construiesc ” primul om de zapada al fiicei mele. Trebuie sa fac o poza de familie si eu pe langa el…:)
Cat despre pretul pe care l-ai mentionat cred ca toti il platim la un moment dat si intr-un fel. A venit si vremea mea sa- l platesc…. am inceput din vara trecuta…eu i-am zis doar putin diferit: “vama vietii”. Si de atunci incerc sa ma obisnuiesc cu aceasta vama…desi e greu..uneori..sa te obisnuiesti cu ideea.
Inainte ma uitam si eu la TV si vedeam atatea lucruri groaznice care pareau atat de departe de mine.
Insa important e sa fii tare si sa gandesti ca “o sa rasara soarele din nou si pe strada noastra” si cum am spus, o sa reusesc si eu sa-mi cladesc omul de zapada al familiei in jurul caruia sa stam toti cu imimile pline de iubire si fericire.
Stiti ce-mi trece prin minte acu? Chiar si oameni de zapada platesc pretul lor in fiecare primavara pentru a se intoarce din nou iarna urmatoare zambitori si invingatori in lupta cu anotimpurile calde…:):)
Omuleţul vostru, Alice, femeia voastră de zăpadă mi-a amintit de câteva stihuri ale unei poete din Orăştie, Daniela Elena Sgondea:
Era să fiu femeia de zăpadă!…
Ceva căzuse lent din cerul jos.
Ningea printre cuvinte, pe o stradă,
La seceriş de umbre, fastuos…
Era să fiu, în iarna lor străină,
Femeia care ninge spre lumină…
O bucăţică de iarnă frumoasă (câtă mai e!) şi o primăvară pe măsura sufletelor voastre!
@ Alice: Da, e poezia diletantei de fata. Ma bucur daca ti- a placut.
Emanati atata caldura, ca ma mir ca nu s-a topit femeia de zapada. Sunteti o familie superba!
Alice, ne rostogolesti sufletele inapoi, catre cei care am fost odata, cu fiecare cuvant pe care il imbraci in zapada emotiei traite cu suflet de copil. Ma gandesc tare des la tine, ca la un om care schimba oameni de zapada in trecerea-i prin anotimpuri: schimbi punand unora gene, altora ochi, altora maini, altora gura cu care sa spuna tot ce au ingropat adanc trecutele ierni ale sufletului. De inceput de an, am sa iti spun care sunt cele 3 lucruri pe care le vad la tine dintotdeauna: talent, sinceritate cu toate riscurile ce decurg din ea asumate, capacitatea extrem de rara si arareori asa frumos slefuita de a apropia si tine langa tine oameni pentru care inca nu s-a inventat un cuvant, sa le zicem “frumosi”, desi e putin si inca departe de ce sunt ei cu adevarat. Sa-ti traiasca familia de lumina rotunda si blanda, echipa de … suflettango (asa am vrut sa scriu
, femeia de zapada care la primavara se va transforma in mama pentru ghiocei, sa-ti fie bine si sa ne traiesti ! LA MULTI ANI ! 
Dragele mele, fuguta la televizor, ca Alice e in seara asta invitata la Nasu, pe 10 TV! Sa nu ziceti ca nu v-am spus!
La ora 21.15!
Multumim, Alina! Ne-ai spus… doar ca am citit prea tarziu
(