Coincidentele geloziei
Posted by Alice Nastase Buciuta on Aug 15, 2010 in Confesiuni | 45 comments
Am avut o prietena care se plangea mereu ca partenerii ei o innebunesc cu scenele de gelozie. O vreme am pus intamplarea pe seama faptului ca era frumoasa, ca era un personaj extrem de atragator pentru orice barbat. Genul acela de femeie-trofeu… Apoi am inceput sa ma gandesc ca e ceva ciudat si in felul ei de a fi, insa nu am avut timp prea mult de observatie pentru ca, destul de brusc, drumurile noastre s-au despartit.
Mi-am amintit insa de povestea amicei gelozite cu vreo luna in urma, cand am realizat pentru Tango un interviu cu Horia Moculescu. Conversatia pe care am avut-o cu domnia sa mi-a redesteptat in suflet banuiala ca, totusi, gelozia nu e chiar un accident al sortii, o intamplare care ii napastuieste pe cei fara noroc. Imi spunea compozitorul extraordinar, care a compus De-ai fi tu salcie la mal, ca toate cele patru sotii ale sale au fost extrem de geloase. Ca s-au gelozit intre ele si au gelozit si restul de femei ale planetei. L-am intrebat daca le dadea motive, iar dumnealui mi-a raspuns ca, evident, nici vorba. Ca singurele explicatii pe care le poate aduce in justificarea unei asemenea coincidente nefaste tin de comportamentul sau galant manifestat prin apucatura demna de a nu le vorbi de rau pe fostele sotii. Si de natura pacatoasa a femeii. “Toate sunt la fel?”, l-am intrebat. “Toate”, a confirmat cu un cuvant si cu un gest amplu barbatul absolut fermecator, muzicianul peste masura de talentat care mi-a fost partener de discutie pentru un ceas…
Am aflat, intre timp, ca iubitul actual al fostei mele prietene este si el, coincidenta, extrem de gelos. Am aflat si ca ea, femeia frumoasa, extrem de atragatoare, obisnuieste sa priveasca fix in ochi barbatii necunoscuti pe langa care trece atunci cand e acompaniata de partenerul ei, tocmai ca sa-i faca pe straini sa intoarca privirea dupa ea si pe cel langa care traieste sa priceapa, o data in plus, ca e o partida valoroasa. Si m-am gandit si cat de greu o fi sa traiesti langa un barbat sarmant si celebru, care nu se sfieste sa iti spuna mereu cat de mult a iubit alte femei si care e politicos intotdeauna cu toate duduile planetei.
Am avut relatii in care n-am simtit nicio unda de gelozie. Am iubit barbati splendizi care nu m-au facut nicio clipa sa ma simt nesigura de dragostea si de fidelitatea lor. Care n-au lasat trecutul lor sa intervina in niciun fel in prezentul nostru si s-au comportat clipa de clipa ca si cum eu as fi fost cea dintai femeie pe care au intalnit-o pe pamant. Si am trait si langa domni care, din prea multa politete sau lasitate n-au stiut sa aseze bariere intre ce-au trait inainte si ce am construit noi, care m-au facut sa ma simt mereu neclaita de povestile lor neincheiate pe de-a-ntregul, in numele unor afaceri, case, plozi sau interese comune cu alte doamne sau domnisoare.
Eu nu sunt o femeie la fel ca toate femeile lumii. In sensul bun sau in sensul rau, nici nu conteaza, eu sunt altfel, ciudata sau minunata, dar indeajuns de altfel cat sa nu-mi poata spune nimeni ca femeile sunt, toate, la fel. Dar cred ca sunt parteneri care te fac, prin felul lor alunecos de-a fi, sa devii extrem de geloasa. Exista oameni, barbati sau femei, care hranesc ori cu buna stiinta, ori din prostie, nesiguranta celui care ii iubeste, lasand astfel sa se fisureze constructia atat de greu de realizat care este o poveste de dragoste. Si exista si fapturi minunate, care te inalta, te ajuta, te obliga sa te simti unicat alaturi de ei.
Daca as fi fost una dintre sotiile domnului Moculescu, as fi fost, pun pariu, la fel ca toate predecesoarele mele virtuale, extrem de geloasa. Daca as fi fost, prin absurd, barbat iubit al femeii frumoase de care v-am povestit, as fi stat cu ochii tintuiti pe ea, sa vad ce face si cu cine. Dar eu sunt atenta si dornica doar sa-mi gasesc linistea. Traiesc, dupa o viata de ezitari, langa un barbat care intelege aproape perfect cat de fragila sunt, cat de nesigura, si ma smulge adesea din mlastinile neincrederii mele. Care invata alaturi de mine si care ma convinge sa invat alaturi de el ca gelozia e doar o forma a tristetilor noastre de fiecare zi, un fel indurerat si amar de-a spune ca marea dragoste nici nu exista cu adevarat. Si nu stiu sa spun daca, astazi, sunt doar norocoasa sau e mai mult de atat…
Azi, de sfinta zi, nu ai voie sa te indoiesti si sa gelozesti.
Ce faci, Maria?
Spui atâtea adevăruri deodată.. suntem unice! nici n-am putea fi altfel.
Cred , totuși, că gelozia este o maladie, o formă de neîncredere ce derivă din frustrare.
Căutăm fericirea .Pentru o clipă, o prindem in palmă . Cât rezistă? Cât rezistă un fulg de nea? Cât durează curcubeul?
Așa se intâmplă, zic eu, și cu adevărata fericire .Nu poate dura o veșnicie..acolo este altceva- o mare prietenie, probabil, și dacă este prietenie, nu mai este deloc pentru gelozie..
Când am spus că nu sunt geloasă, mi s-a reproșat că nu iubesc indeajuns, când am devenit tristă, mi s-a reproșat că sunt geloasă, când nu spun nimic, plâng, fără lacrimi.
Cu sau fără gelozie, viața este frumoasă- alergi, speri , găsești, pierzi și tot așa..
Să fii soție de celebritate? Cred că este fascinant!! Trebuie ca tu insăți să excelezi prin ceva, nu prin nesiguranță, prin ceva pozitiv!
Câtă vreme n-a apărut la televizor cu viața intimă, domnul Moculescu era un mit. Acum este un om. Cu toate ale lui.
p.s.ziua de astăzi este una specială!
Complicata treaba asta cu gelozia……..eu am avut un iubit gelos,cred ca avea ceva la cap.Nu ma lasa sa ma imbrac in mov sau in rosu,nu aveam voie sa umblu in fuste scurte cand nu eram cu el,etc.Bineinteles ca nu ma conformam si de aici plecau toate certurile.Dupa o vreme nu s-a mai preocupat de stilul meu vestimentar ci a devenit foarte atent la barbatii din jurul meu.Nu conta ca unii dintre ei imi erau si rude,pe el tot il apucau crizele de gelozie.Nu i-am dat niciodata motive de indoiala si de gelozie,m-am convins mai tarziu care era problema lui.Ma insela cu cine apuca,nu rata nici o ocazie si de aici porneau suspiciunile lui.Ma acuza pentru ca se stia pe el;daca el insela inseamna ca si eu inselam la randul meu.Relatia nu a mai fost la fel dupa ce am aflat de infidelitatile sale,am devenit si eu geloasa si posesiva,in scurt timp ne-am despartit definitiv.E normal sa fi putin gelos,dar cand gelozia devine o boala nu se mai merita sa te sacrifici.Unii oameni nu se schimba niciodata.
Apropo….Femeile nu sunt la fel!Poate ca avem ceva comun la baza dar suntem diferite si unice in felul nostru!
Pe curand!
Iulia ,Mioveni.
….e mai mult de atat, Alice.
E pur si simplu DESTIN.
Fericire si iubire, fara gelozie !
Gelozia mi se pare o dovada de neincredere . In tine , cel ce gelozesti si abia apoi in cel gelozit .
Din incredere nu se naste nicicum gelozia .
“gelozia e doar o forma a tristetilor noastre de fiecare zi, un fel indurerat si amar de-a spune ca marea dragoste nici nu exista cu adevarat”…nu m-am gandit niciodata asa la gelozie, dar am iubit si eu un barbat galant care ma facea sa ma simt extrem de nesigura pe mine, si care era excesiv de politicos cu toate duduile pe care le intalnea.
Si asa e, nu esti o femeie la fel ca toate femeile lumii…Tu esti Zeita, cea mai draga mie dintre toate zeitele lumii.
Si scrii si descrii cel mai frumos despre toate nelinistile mele.
Apropo de acest subiect parerea mea in legatura cu gelozia ea apare cel mai adesea atunci cand nu esti sigur /a de sentimentele tale fata de celalalt cand nu i acorzi incredere si cand tu nu faci intodeauna fapte”bune” pe principiul hotului de hot ii e frica cred ca o testare a celuilalt a sentimentelor o joacasa vezi oare ii pasa daca as fii mai dezinvolta intr o anume situatie oare ii citesc pe fata mirarea si teama ca m ar putea pierde dar atat o joaca altfel totul sa schimba se transforma intr o nesfarsita urmarire obositoare care duce la un final trist daca nu avem masura faptelor si nu stim cand sa spunem STOP JOC vom ajunge a ne reprosa a ne spiona unii pe altii pana ce trecem in patologic gelozia poate deveni un diagnostici in cabinetele medicilor de psihiatrie ,gelozia este primul pas inaintea inceperii sfarsitului unei relatii acolo unde exista gelozie nu exista iubire si incredere sigur
“Gelozia este flagelul iubirii…uneori fara remediu, intotdeauna cu suferinta” Jacques Salome-”Daca m-as asculta, m-as intelege”. Porneste de la nesiguranta unuia, accentuata de prea multa siguranta a celuilalt. Pt gelos, orice cuvant, gest, privire, poate avea conotatii hiperbolizante, poate fi interpretat in maniera lui suspicioasa. Sa ne fereasca Dumnezeu pe toate de asa ceva!
am si eu o prietena frumoasa si indrazneata care priveste in ochi toti barbatii care trec pe langa ea pe strada si stiu ca o face ca sa atraga atentia pentru ca e o femeie nesigura. o face atat atunci cand este singura cat si atunci cand este cu prietenele ei sau cu barbatul din viata ei. si nu o face neaparat ca sa faca il faca gelos pe EL ci ca sa isi confirme frumusetea.
si am ajuns la concluzia ca pana cand am fost inselata pentru prima data in viata mea nu stiam ce inseamna fiorul geloziei iar mai apoi acesta s-a strecurat in sufletul meu la fiecare relatie.. iar in functie de omul langa care eram gelozia a fost mai mare sau doar atat cat sa imi aminteasca ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par…
oricum eu trebuie sa recunosc ca am avut parte si de iubiti care nu mi-au dat absolut nici un motiv de gelozie cat si de barbati care imi dadeau numai motive de gelozie
momentan pot sa spun ca sunt intr-o relatie frumoasa si am incredere in cel pe care il am alaturi.. dar e bine sa fii pregatit pentru orice.
Esti gelos cand nu esti sigur, cand te temi, cand ai impresia ca nu esti iubit destul…
Pana la a adeveni patologica, stropul de gelozie intr-o relatie e ca si un strop de condiment in mancare.
Am fost geloasa pana sa fiu inselata, dupa care, in mod paradoxal, n-am mai fost. Poate si fiindca am un mod mai personal de a interpreta ceea ce mi se intampla, odata faptul consumat , n-am simtit ca as fi fost tradata de-adevarat, ci numai asa… poate ca o dorinta de razbunare la adresa mea, care a atras fifty/ fifty suferinta si remuscari de ambele parti.
Deci, m-am lecuit de gelozie intr-un mod absolut original, dupa ce mi s-a servit portia gretoasa de adulter la tava.
Iar el s-a lecuit, cred, de adulter, dupa ce i-a simtit gustul salcios de ulei de peste.
“Si vor trai fericiti, pana la adanci batraneti.”
Cum se vede treaba, nu esti niciodata suficient de copt, ca sa nu mai faci prostii pentru care sa-i umpli sortul mamei de lacrimi.
Dar, daca imi schimb perspectiva si ma asez pe mine in centrul atentiei, atunci… marturisesc ca lipsa geloziei barbatului, in ceea ce ma priveste, nu ma maguleste deloc.
Oricat ar incerca sa ma convinga ca nu-i gelos fiindca nu-i dau motive, fiindca are incredere, fiindca “stie”, eu nu interpretez lipsa fenomenului decat ca pe o crasa indiferenta si nepasare.
Nicicum nu-i bine.
Poti sa-ti catapultezi partenerul intr-o relatie jegoasa si promiscua si gelozindu-l neintemeiat si negelozindu-l.
Daca e sa fi nefericit, ai sa gasesti o cale sa fi, asta-i clar.
Nu mai bine ne bucuram noi, unul de celalalt, cat timp mai suntem si cat timp mai putem sa o facem, acceptand ca suntem oameni, gresim, invatam, iertam, suferim, ne impacam, ne resemnam, mai renuntam, mai pierdem, mai castigam….
Ce frumos suna cand filozofam si cand cocotati in cate un foarte personal turn de fildes tinem lungi conferinte despre cum ar trebui sa fie intr-o zi viata noastra perfecta….
De fapt, viata se deruleaza cu repeziciune la baza turnului si nu in varful lui.
Gelozia nu cred ca este “un fel indurerat si amar de-a spune ca marea dragoste nici nu exista cu adevarat”, cat un fel de a spune ca am gasit-o si ne temem sa nu o pierdem.
Cateodata….
Alteori poate insemna ca suntem atat de marunti la suflet, incat sa ne dorim suferinta celui care ne iubeste, tortura nesigurantei si a neincrederii.
Pentru fiecare din noi inseamna altceva, fiindca nu suntem doi la fel si nici relatiile nu sunt trase la indigo, habar n-avem, doar putem banui, ce-i tine pe doi oameni alaturi o viata, sau ce-i desparte pe altii de toti partenerii lor, incapabili sa se “fixeze”, sa-si gaseasca linistea sufleteasca langa un altul pereche.
Imi place uneori sa simt muscatura geloziei in miezul inimii, atunci cand il vad scaldat in privirile admirative ale altor femei.
Si-mi place si mai mult sa-i vad laserele din priviri, ucigand virtual orice posibil rival.
Ma face sa ma simt…. vie, indragostita, tanara, nesabuita…
Uncommitted, mai adaug celor spuse de tine, acele clipe de gelozie pentru toate cele ce au fost in viata lui pana la mine..toate imbratisarile care l-au cuprins/ toti umerii pe care a plans/ toate zambetele/ toate vorbele. Desi stiu ca e imposibil, pentru fractiune de secunda mi-as dori ca viata lui sa inceapa si sa sfarseasca cu mine. E o copilarie, desigur
Gelozia mea moare cand ma dezindragostesc ( nu cred ca exista in dex acest cuvant dar nu e greu de tradus).
Iubind, sunt geloasa, nu permanent ci in forma de stropi.
Si, nu-mi place ca cineva sa ma considere o propietate . Dar mici licuri de gelozie, e drept ca-mi flateaza narcisismul.
Lotus,
“O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.”
Deci, inainte de mine, n-a mai fost nimic….
Superb Uncommitted
Alice cu multe zile intarziere va urez “La multi ani”! Ma gandesc cu drag la voi si sper sa va fie bine si liniste 100 de ani de acum inainte…sa va fie dragostea ca la inceputuri…
Iubirea de inceput, navalnica, nesigura, nebazata decat pe unele simturi…asta inspira gelozia.Il vrei doar pentru tine, il vrei asa cum ti-l doresti tu, nu cum poate fi el, il vrei neinspirat zi si noapte, il vrei si real si in vis, il vrei cu puterea dorintei ce nu a intampinat plafonarea.
Dupa ce ii descoperi adevarata fata, adevaratele sentimente, dupa ce realizezi cat este din ceea ce l-ai creat tu indragostindu-te, stii ca tot ce ai simtit durere in suflet a fost degeaba.Ca el va fi acelasi indiferent ce ai vrea sau ai face tu.Si il iei asa cum este.Sau incerci sa il schimbi.Partea cu schimbatul duce la cele mai multe atingeri ale libertatii celuilalt si se lasa cu pierderi mari: pierderea increderii, pierderea dorintei, pierderea amintirilor placute, pierderea prietenilor, pierderea iubirii.
Masura nr.1 Iubeste-te pe tine insuti mai multi si pe ceilalti in masura in care merita
Masura nr.2 Citeste o carte in locul sms-urilor trimise sau primite de el pe telefonul propriu
Masura nr.3 Lasa-te citita greu, fii mereu surprinzatoare in reactii si nu uita sa iti faci si tu unul-doi prieteni de alt sex, chiar daca si numai pentru a-l tine in suspans.
Masura nr.4 Accepta ca te poate insela oricand si tu nu poti schimba nimic.Mai bine invata sa accepti ca viata poate fi oricand reluata de la capat.Chiar si avand ca “bagaje” niste copii.
Masura nr.5 Pastreaza-ti spiritul tanar, glumeste si razi din orice, o astfel de femeie va f oricand preferata alteia, chiar si mai frumoasa fiind.
Restul tine de fiecare in parte, iar daca mai descoperiti masuri noi, astept sugestii…
ps: si eu am scapat de gelozie tot dupa dusul rece al prinderii in fapt cu alta…acum astept criza de 40 de ani cu un zambet ironic pe fata si muuulte multe glume
Eu nu vreau ca din gelozia lui sa inteleg cat de mult ma iubeste, nu vreau si nici nu pot sa fiu geloasa cand unele domnisoare tinere, frumoase, apetisante, gasesc de cuviinta sa bata des din gene in prezenta barbatului care in acel moment m-a ales pe mine sa-i fiu iubita. Nici nu stiu sa privesc in ochi alti barbati, altul decat cel pe care-l iubesc, eu ma fastacesc si rosesc chiar si cand iubitul meu imi spune ca sunt frumoasa…
Viata m-a invatat ca atunci cand iubesti si esti iubit, nimic altceva nu mai conteaza, si, doar atunci cand nu e iubire, doar atunci cand ne mintim, si mintim frumos ca e iubire, apar trairile care ne chinuie sufletul.
Alice, pentru tine e mai mult decat noroc… poate e rasplata pentru felul in care ai stiut sa speri si sa astepti, pentru curajul de a nu renunta la visul de iubire, pentru felul in care stii sa iubesti… Te imbratisez!
Je, ne vom intalni pentru ca imi doresc mult!
Alice, inainte sa uit: ma gandeam azi la ce spuneai tu legat de vise rele in perioade bune si invers. Si am gasit o explicatie: tendinta catre echilibru. Asa cum totul in natura tinde catre echilibru, asa si viata noastra are nevoie de asta. Si exista intodeauna o lume paralela, care poate fi visul, in care ceea ce ni se intampla se regaseste rasturnat, pentru a echilibra balanta. Ne e bine ? Visam ca ne e rau. Echilibru restabilit. Sper ca nu spun numai tampenii
Am fost si eu geloasa. Dar nu stiu daca din prea multa iubire, din teama de a-l pierde sau dintr-o mai adanca traire, care imi “spunea” ca cealalta e mai grozava decat mine, daca a reusit sa fure o privire pe care o credeam pastrata pentru mine. M-a durut sufletul atunci, insa, cand el a devenit gelos, fara manifestarile “traditionale”, eu insa stiind ca e gelos, m-a durut mai rau. Gelozia da in rautate si cruzime. Nu e pentru oameni slabi, caci ei nu pot controla un sentiment asa puternic, si ajung sa produca foarte multa suferinta.
Urasc gelozia, oricate scuze i-am gasi, si oricat de mult ne-am justifica pe noi insine cand o simtim.
Eu nu eram deloc geloasa… nu pot spune ca “dupa evenimentul neprevazut” sunt, e doar neincredere. Dar nu in MINE. dupa ce a trecut durerea am realizat ce se intampla, de ce a fost asa…
Draga Laura C,
eu sincer m-am saturat de jocul asta… de muuuult.
De a-l tine in suspans, de a fi eu cu un pas inainte, de a ma pregati, de a avea secrete, de a nu reactiona atunci cand trebuie pt ca “asa spun regulile”, de a gandi strategii, de
nu asta inseamna IUBIRE. de nici o parte.
sper sa nu te deranjeze ca sunt asa dura.
prea multa tristete in jur…
dar chiar nu gasesc nici alternativa…
Simoniq, alternativa omului puternic este sinceritatea. Dar suntem atat de slabi…
Draga mea Alice, sunt total de acord cu ceea ce afirmi tu, cu o exceptie: ” Ce te faci cu “plozii”? Cei cu care se vine intr-o casnicie noua, plozi care nu pot fi uitati pentru a te dedica in totalitate noului sot/noii sotii si care vor aminti in permanenta de fostul/fosta, mai ales ca si acesta/aceasta vor fi in continuare parte din viata copiilor lor.
Da, Alice – cum zice Cristina S – m-am gandit si eu ca la tine este vorba despre ” rasplata pentru felul in care ai stiut sa speri si sa astepti, pentru curajul de a nu renunta la visul de iubire”…
*diana, banuiesc ca suntem in aceeasi barca avand in vedere intrebarea ta.. chiar asa? ce facem cu copiii celeilalte? cum facem sa fie bine? cum sa ne formam o relatie cu el cand de fapt noi practic intram intr-o familie si nu intr=o relatie? cum poti sa fi pregatit pt asa ceva?..
cum sa iti manifesti iubirea cand de multe ori “ei” iti fura imbratisarile lui?
Va salut suflete frumoase ! Mi-a fost asa de dor de locul acesta unde venim fiecare cu inima in palme…si intotdeauna este cineva aici sa te intampine in prag!!!
Va imbratisez !
Eu nu cred ca exista pur si simplu coincidente in gelozie, pentru ca mie mi se pare ca sentimentul asta apare doar atunci cand exista motive, suspiciuni, fapte si vorbe care trebuie musai ascunse si ferite de ochi straini. Doar poate ca nu-i asa sau poate ca nu stiu eu, dar cine a iubit, a trait si-a gelozit destul ca sa ne spuna si noua cum sta treaba, de fapt, cu gelozia asta (bat-o vina…)?
Nici eu nu mai cred in jocuri, Laura, sau, de fapt, refuz sa le mai joc, sa le promovez, ca si Simoniq. Le-am jucat, poate cu folos, dar oamenii pe care ii tii alaturi prin jocuri si tertipuri nu sunt cei langa care sa iti cladesti adevarata fericire. Alternativa corecta este, da, Ana, sinceritatea, sinceritatea totala, insa eu am avut de suferit de cate ori am apelat la ea pe de-a-ntregul. Poate ca nu stiu s-o folosesc, poate ca e o arma prea puternica pentru mine, poate ca am ambitii si pretentii prea mari.
Cora, fiecare venire a ta aici aduce lumina. As vrea sa pot sa iti intorc macar o parte din frumusetea pe care o aduci cu gandurile tale, din frumusetea pe acre ai adus-o in ultimii ani. Si mie mi-e dor, foarte dor.
Uncommitted, te rog povesteste-ne mai multe despre tine, simt nevoia sa te cunosc mai mult, prea ma iei prin surprindere mereu. Dialogul tau cu Lotusul e o incantare a simturilor.
Diana, Andra, grea intrebare, imposibile raspunsuri. Eu cred ca singurul lucru pe care poti sa il faci cu “plozii” e sa ii iubesti, neconditionat, ca si cum ar fi ai tai. Alta cale nu exista. Nu poti schimba pe nimeni, nici macar copiii tai si cu atat mai putin copiii altuia, asa ca singura solutie este sa ii iubesti. Noi asta incercam sa facem in familia noastra peticita. Si uneori e greu, dar sunt sigura ca merita sa luptam, sa rabdam, sa asteptam, sa strangem din dinti, sa trecem peste orgolii. Copiii, cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai maleabili, mai deschisi, mai nededulciti la judecati dusmanoase. Un copil cu suflet curat vine deschis si, pana la urma, daca vede ca e armonie si bine chiar si in familia “vitrega”, se adapteaza, accepta, se bucura de clipele de fericire.
Dalila-tua, iti multumesc, cu drag, cu emotie, pentru urari.
Alexandra, asta incercam sa spun si eu, ca intotdeauna exista un motiv, nu cred ca e nimeni gelos din prea multa dragoste, din prea multa liniste. Sau poate ca uneori purtam rani ale trecutului, care ne fac sa nu mai pornim cu inima curata la drumurile cele noi?
Je, Cristina, imi pare rau ca nu pot fi la intalnirea voastra, am fi plans si am fi ras impreuna, sunt sigura.
Iulia, cred ca nu ne schimbam deloc, ma apasa tot mai mult gandul asta, ca nu reusim sa ne schimbam, oricat am vrea.
Incertitudini, nu stiu sa traiesc fractiunile fericirii, sunt lacoma, vreau totul pentru totdeauna si atunci probabil ca stric totul. Cer prea mult, nu stiu sa ma bucur de clipa. Vreau, mereu, eternitati care refuza sa mi se supuna.
Anna, tu ai fost intotdeauna altfel, probabil mai puternica.
Carmen, probabil ca intotdeauna iubim unul mai mult, altul mai putin. Nu suntem in stare sa fim jumatati bune, jumatati perfecte. Iar “jumatatea mai mare” iubeste mai mult si gelozeste mai mult.
Dana, sa ne fereasca Dumnezeu! Dar, mai ales, sa ne ferim noi insine, de tenebrele din noi si de umbrele din cei care se bucura sa ne faca geloase.
Scria Uncommitted la o alta postare ceva ce m-a impresionat profund. Despre “cruzimea celor care se lasa iubiti stiindu-si neiubirea”. Poate ca si asta e un motiv cumplit de dureros al geloziei. Cand tu iubesti, stiind ca nu esti iubit la randul tau, dar esti incurajat sa ramai in adoratie. E, de fapt, o lume intreaga intr-o idee.
Alice, si eu am simtit ceea ce a spus Uncommitted, pana in adancul fiintei mele. Si dupa ce m-am oprit din tremur, am respirat adanc si am zambit privind drept inainte
Pentru ca tu ai descoperit si stapanesti forta si lumina zambetului. Nu sunt multi ca tine, Lotusule drag.
Ma intreb si eu si nu numai acum ce trebuie sa facem ca sa putem acoperi incertitudinile cu un zambet, cu un sirag de zambete?… Putem sa zambim cand sufletul nu ne indeamna astfel? Lotusule tu ai ajuns, sunt sigura, pe o treapta superioara de unde privesti cu ingaduinta la nelinistile celor carora le este inca departe drumul pana la astfel de intelegeri ale vietii. As vrea sa pot si eu sa acopar incertitudini si tristeti cu zambete aducatoare de speranta. Cred ca sunt prea putin de nu reusesc sa depasesc neincrederea si indoiala ce-mi cuprinde mintea si sufletul care se intreaba: De ce? Stiu doar un lucru, totusi. Ca va veni un timp cand toate intrebarile vor avea un raspuns. Atata doar, ca poate va fi prea tarziu si prea fara rost…
Moi draga…uneori privesc la propria-mi neliniste/ neincredere si indoiala..privesc si ma intreb la ce bun atata indiferenta/ rautate si mai ales, de ce atata cruzime. Uneori aflu raspunsul, uneori nu. Dar oricat de tare ar durea, ceva in mine se ridica deasupra acestor lucruri si privesc inspre cer/ inspre albastru/ inspre inainte. Si de aceea pot sa zambesc
Alice, zambetul il redescopar zi de zi. In mod paradoxal, tocmai cand ma pregatesc sa ma tangui mai tare si cat pe ce sa-mi smulg parul din cap de cate o durere atat de atroce de ma doare inima la propriu, tocmai atunci viata imi arata ca sunt pierderi si pierderi, iar cele ireversibile sunt cel mai cumplit de dus ( n-as suporta de exemplu sa fiu mama si sa-mi pierd puiul). Cat timp exista drum de intorcere, restul se poate repara. Si tot asa, in mod inexplicabil, sub o forma sau alta, imi iese in drum, uneori ca un puf de papadie, si iubirea. Pentru ca balanta se echilibreaza intotdeauna. De aceea zambesc
” Esti atat de statonica in gandul meu,
Incat ai putea fi imprejmuita cu un gard.
Va fi , desigur, unul inalt, foarte inalt
Sa nu poata sari peste el aerul din restul lumii.
Si-n varful fiecarei sipci ascutite, cate o stea :
Ca un glob obisnuit sau, si mai bine : capetele
Celor ce-au indraznit sa te iubeasca “.
nu-mi amintesc ale cui sunt versurile. Ale lui Sorescu oare ????
…..si tot ale aceluiasi autor ( nu ma intrebati de ce mi-au bantuit mintea tocmai aceste versuri !!!!) :
Don Juan
” Cand o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.
Natura a fost inteleapta
Creind mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosind un mare numar
De ciorne “
Alice, nici eu nu am avut intotdeauna puterea adevarului. Dar imi doresc sa o fi avut. Ma straduiesc sa pun cat mai mult pe talgerul adevarului si cat mai putin pe cel al minciunii, asumandu-mi dezechilbrele; nu prea-mi iese…
Problema e cand ai un adevar pentru ceilalti si un alt adevar pentru tine. Cat din adevarul tau esti dispusa sa impartasesti altora, cand nici tu insati nu ai curajul sa recunosti fata de tine ?
Am ajuns sa iubesc atat de mult Tango pentru ca la voi am gasit, de la inceput, curajul adevarului. Nici nu-ti dai seama cat de putini ar fi in stare sa isi dezveleasca sufletul cu atata putere cum o faceti voi. Si cu atata dragoste!
Moi draga,sper sa fie liniste in sufletul tau,te tin de mana si sper sa-ti fie bine!Lotusule,tu aduci mereu veselia si speranta aici!Alice,pentru tine toate frumusetile lumii si gandurile frumoase din sufletul meu !
Cred ca s-a inteles gresit ceea ce am vrut eu sa spun. Pe mine m-a durut acest cuvant: “plozi”. Am fost de acord cu tot articolul, dar cu acest cuvant, nu. Imi cer scuze pentru ca s-a inteles altceva. Oricum, Alice, felicitari pentru raspuns.
Lionel Richie – Lady
http://www.youtube.com/watch?v=o_UzR8g8wkg&feature=related
Totuşi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi pe numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi inchiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
(Adrian Paunescu)
Depinde, Diana, si de cum ne adancim in miezul limbii romane, depinde de cum privim noi lumea, cu ochi curati sau suspiciosi. Depinde totul de cine si de ce suntem cu adevarat. Pentru ca asa cum spune Ana, trebuie sa recunoastem cat de dureros, cat de grav, cat de greu de iertat e curajul marturisirii.
Moi, draga mea, prietena mea, mama mea, iti trimit toata dragostea noastra si a plodului adorat pe care l-ai botezat in apa sfintita.
Emily, te port si eu in suflet, mereu.
Anna, ce intamplare ca ti-ai amintit de Sorescu tocmai la subiectul asta:)
Lotus, multumesc draga mea. Intocmai cum spui, asa te-am perceput si eu, mereu cu privirea spre albastrul infinit al cerului, de-acolo increderea ta in bine. De-acolo si speranta mea, mereu…
Plina de emotie va imbratisez in gand pe tine, pe Paul si pe iubita mea Izuta, rugandu-l pe Dumnezeu, acum cand ziua se stinge in noaptea ce va sa vina, sa va binecuvanteze de-a pururi! Toata dragostea mea si lui Victor si Ilonei, pentru care am pus deja deoparte mici surprize pentru cand va fi sa ne intalnim. 
Alice, primiti dragostea mea, tu si familia ta iubita.
Emily, primul impuls a fost sa te sun la telefon, ai o voce de adevarata zana din povesti si ma bucura intotdeauna dialogul cu tine. Simt caldura mainii tale intinse catre mine. Stii ca m-a linistit mult telefonul tau exact atunci, in clipele acelea, a fost ca o boare in canicula de nesuportat. Multumesc.
Alice, fina mea draga, atat de fina mereu…
Ma gandeam, ca gelozia are tangenta cu invidia care este pe primul loc ( daca nu ma insel ) in lista celor sapte pacate .
Nu scapam de acest sentiment otravitor .Cel putin odata in viata il incercam cu totii , fie barbati, fie femei, fie sensibili si nesiguri , fie rationali si stabili .
Gelozia se instaleaza atunci cand ne este furat ceea ce stim ca ne apartine , ceea ce tine de intimitatea noastra. Sentimentul proprietatii ,il avem fiecare in structura noastra .
Odata ce “proprietatea “ ne este cotropita ,nu mai avem liniste , astampar, somn , pofta de viata .
Instinctul de aparare se manifesta si de aici incepe drama in toata duritatea ei.
Cristina mea draga… Lady…
Lacrima Dea, mi-e dor de Cluj pentru ca mi-e dor de tine. Nu stiu daca gelozia tine de simtul proprietatii. Eu sunt geloasa cel mai adesea din cauza unor “motive” care nu imi vor apartine niciodata. Sunt geloasa pe cei care asculta Peter Gabriel fara mine. Sunt geloasa pe seninatatea prietenilor mei. Sau poate ca nu… Poate ca ai dreptate. Sunt doar invidioasa in cazurile astea.
Moi, nasa draga, nasa buna, ai mereu pentru noi cuvinte care sa ne mangaie inima. As vrea sa fiu in stare sa te alin si eu cu gandul meu de recunostinta. Noi ne pregatim de o mica vacanta, dar sper sa ne revedem cat mai curand dupa intoarcerea noastra dintr-o destinatie a linistii pe care nu am stabilit-o inca.
Alice, ma bucura mult doar gandul ca avem amintiri comune atat de frumoase si emotionante. Sa stii ca citind tot ce scrii gasesc recunostinta si impacare la tine si astfel mi-e bine. Ti-o spun cu mana pe inima. Si eu sper sa ne intalnim si stiu ca asa va fi cand toate isi vor gasi rezolvarea. Ma bucur ca va pregatiti de o vacanta impreuna, cu siguranta e necesara si va face bine tuturor. Despre legaturile sufletesti care se intaresc astfel nici nu vreau sa spun, vor fi multe si de neuitat. O posibila destinatie ar fi plaja de la Sulina, acolo unde se intalneste Dunarea cu Marea Neagra. Am vazut si auzit ca e o plaja de vis, putin aglomerata cu cazare in niste casute foarte cochete. Eu nu am fost dar stiu ca este una din vacantele pe care chiar mi le doresc.
La randul meu Alice,iti trimit un gand duios, de dor. Agreez prietenia/iubirea ,la distanta atunci cand este sustinuta de discretie si noblete sufleteasca.O prefer intalnirilor dese, palpabile care risipesc vraja intelegerii tacite.
Gandul tau telepatic imi da o siguranta binefacatoare.
sunt o geloasa impatimita…am iubit destul de libertin…nu stiu daca ma inseala, desi imi spune din toata inima lui de rac indracit ca ma iubeste doar pe mine…intamplarea face ca suntem si la varsta cea mai frageda a tineretii, in care libertatea si distractia sunt pe primul loc…pentru el cel putin…prietenii sunt o prioritate si desi ma suna si vorbim des chiar si atunci cand iese la plimbare, nu pot sa nu imi fac diferite scenarii in care el admira cate o tipa pe strada, ii cere un numar de telefon pe care nu-l gasesc niciodata in memoria telefonului sau, ori chiar o invita la un suc, de unde totul denatureaza si ajunge in asternuturi straine. Aceasta nesiguranta amara si taioasa mi-o da doar el in momentul in care este departe…atunci cand impartim aceeasi bucata de timp liber furata serviciului sau prietenilor, avem o bucatica de rai a noastra unde totul este perfect iar parfumul iubirii pluteste in aerul respirat de noi. El nu este gelos…nici nu are motive…ma daruiesc lui cu totul, imi programez timpul liber in functie de programul lui si stie ca nu l-as insela nici daca acel barbat s-ar tari la picioarele mele si m-ar implora sa ma uit in bratele lui. Il iubesc cu toata fiinta mea si cred ca in carapacea lui de care ma lovesc uneori este multa iubire pe care o directioneaza tot catre mine. Sunt o pestoaica buna si sensibila, dar uneori celalta jumatate a zodiei mele isi baga coada cea rea si ma conduce sa fac si sa spun lucruri pe care nu as vrea…sunt o fire frageda in care se da un conflict interior de mare amploare si in care contrariile se atrag nu se mai resping. As vrea daca se poate se imi dati adresa dumneavoastra de mail sa va mai cer cate un sfat, pentru ca uneori relatia asta ma pune in situatii complicate si daunatoare dar totusi nu pot renunta la ce am reusit sa cladesc. Va multumesc anticipat.