Barbatii langa care am fi vrut sa ramanem din interes
Posted by Alice Nastase Buciuta on Aug 19, 2010 in Confesiuni | 81 comments
Eu, cea mai dezinteresata femeie a lumii, marturisesc ca, din interes, mi-am dorit si relatii cu barbati pe care nu ii iubeam deloc.
Am facut tot ce era omeneste posibil sa imi imblanzesc si sa-mi cumintesc inima razvratita de prea multe visuri atunci cand am intalnit un barbat spaniol, care ma iubea fara masura. Beneficia de fundalul celei mai frumoase tari din lume. Avea Mediterana in spatele profilului sau elegant, si Pirineii ca tapet pentru toate amintirile noastre comune. Avea masina occidentala scumpa si pasaport cu trecere lina peste toate granitele pamantului. Si avea intotdeauna posibilitatea de a-si face week-endurile in Barcelona cea binecuvantata de geniul lui Gaudi, in Granada in care Alhambra a adunat toata dantelaria superba a artei universale, pe Costa Brava cea presarata cu cladiri albe, pe acoperisul carora Dali a asezat oua de piatra si miracole de vazut cu ochiul liber…
Credeti-ma, as fi dat orice sa-l pot iubi. Viata langa el mi-ar fi fost senina si indestulata. Betia splendorii lumii ar fi putut, cred, sa-mi tina loc de betie a iubirii, macar pentru o vreme. Dar, pana la urma, am decis ca nu, nu pot sa fac asta. Iubeam, in tara mea plina de hartoape si gropi de gunoi, un baiat sarac si cu suflet bun. In fiecare duminica ma ducea la Big Berceni sa ne cumparam fructe, iar noi ne dramuiam banii si ne risipeam saruturile. Si eram fericiti.
Am mai avut un zvacnet catre un bogatas autohton, ceva mai tarziu, cand as fi putut sa jur, dupa cateva iubiri destramate in vant, ca nu exista dragoste. Ca e bine sa dai peste un prost care sa te iubeasca si caruia sa-i ordoni, din varful buzelor cam scarbite de buzele lui, sa-ti cumpere multe sandale de firma. Da, m-am gandit ca o sa-mi fie bine sa neiubesc un om care ma iubeste. Sa-mi traiesc anii fara palpitatii pentru cel de langa mine, poate doar cu cate un zvacnet ascuns si mascat, pentru cate un partener intalnit pe furis, pe ici, pe colo – pentru ca timpul petrecut pe cont propriu, sub pretextul nevoii de independenta a sufletului meu de artist fusese unul dintre punctele centrale ale negocierii noastre prematrimoniale.
Ma iert pe mine insami pentru toate incercarile mele nepotrivite felului meu de a fi. Cred ca in viata fiecareia dintre noi au existat tentative nedemne, iubiri mintite, triste pofte de a ramane, din interes, nu din iubire, langa cate un barbat. Iar eu ma spal de pacate iubind si azi, ca mereu, nebuneste, un barbat sarac, ce a venit in viata mea carand intr-o punga de plastic toata averea lui, pentru ca alesese, demn, sa lase in urma, altei femei si, paradoxal, altui barbat, tot ce muncise el o viata incercand sa construiasca o familie durabila. Cum tot raul e spre bine, din fericire, n-a reusit. Asa ca ne bucuram de ce avem azi impreuna, si ne trebuie, intotdeauna, foarte putin. Din ce in ce mai putin. Ca sa ne putem ierta unul pe celalalt si pe noi insine din ce in ce mai mult. Definitiv. Asa cum trebuie sa fie in iubirile pentru toata viata. Si, desigur, cum am mai spus, pentru toata moartea.
Moi, ziua ne e mereu mai frumoasa si mai blanda sub binecuvantarea ta!
Semndefoc, da, ai avut noroc ca Dumnezeu te-a aparat de ispita. Port acum un pacat in minus, o speranta in plus.
Draga mea Ulicica, esti atat de dureros asemenea mie, incat ma si tem sa te citesc sa vad ce dezvaluire mai faci despre inima mea.
Felice, noi te-am serbat aici in lipsa, cu mult drag. Da, trebuia sa vorbim despre carte, dar am avut impreisa ca toti cei care au avut ceva de spus au spus deja, de-asta am asteptat sa vad cine mai doreste, totusi, sa dezbatem un subiect atat de dezbatut deja. In afara de tine, mai sunt doritori de stat la taclale pe tema Mananca, roaga-te, iubeste? Sa deschidem o lista?
Marina, imi pare rau de sansa ta pierduta, imi pare tare rau. Sunt convinsa ca va veni o alta, cu adevarat. Mi-am risipit si eu destule noroace, insa acum Dumnezeu a fost bun cu mine si m-a ajutat mult. Ma ajuta si acum – si, citez din tine, tu stii la ce ma refer… In fiecare zi a vietii mele imi spun ca doar iubirea conteaza, si ma lupt, si ma rog sa fie bine pana la capat.
P.S. Felice, si mie imi place Mickey Rourke, farmecul lui vine de dincolo de trasaturi, de operatii, de linii mai mult sau mai putin precise, ah…
Multumesc, Alice. M-am gandit si eu cu drag la voi, m-am si auzit cu cateva din fetele de aici care nu sunt din Bucuresti si abia astept sa ne revedem in septembrie cand va veni Cristina. Pacat ca nu vei fi si tu, dar, imi va face placere sa cunosc si alte zeite pe care le citesc aici.
Asemeni tie, zeita Alice, nici eu nu cred c-as putea sa iubesc cu forta vreodata un om doar pentru averile si confortul material pe care ar fi dispus (daca ar fi!…) sa mi-l ofere. Pentru ca, desi mi-au mai ramas atat de multe lucruri de aflat, recunosc, in deplinatatea nestiintei mele, ca lucrurile de acest fel mi se par nedrepte si incorecte. Asa ca prefer sa stau pe margini deloc luxoase, cu sufletul plin si impacat, decat cu inima fragila acoperita de aur si cristale scumpe stand singura in paturi reci, straine si pline de nesomn fara inteles…
PS: Cu intarziere, la multi ani, Felice! Si sper din suflet ca viata iti va oferi mereu trairi intense si momente dintre cele mai frumoase!
Esti o minune, sunt o mirare.Ma bucur din toata inima ca ti-am gasit si citit articolele, postarile.De curand; si ma nelinisteste bucuria asta.Cand ma gandesc la viata mea.
Am fost plecata si ma gandeam ca, la data propusa de Alice, ca se va vorbi despre carte…
M-am grabit sa spun – ca de obicei, pe repede inainte – ce m-a impresionat la prima lectura. Si tot ca de obicei, doar m-am grabit. E drept ca acea calatorie in cautarea placerii, a devotiunii si in cele din urma a echilibrului, nu ar fi fost posibila daca autoarea nu beneficia de o plasa de siguranta financiara. Pana la urma toate se cam invart in jurul banilor…asa ca si in jurul barbatilor pe care am fi putut sa ii neiubim din interes.
P.S. Si mie imi place Mickey Rourke.
Alice,
pana in clipa in care am citit raspunsul tau, propunerea ta, ziua de azi a fost doar…. una din zilele vietii mele.
Apoi, brusc, am avut clar sentimentul ca e prima zi din restul vietii mele. Ca poate nu e totul pierdut. Ca poate…. ca se poate intampla sa castigi la Loto si daca n-ai jucat niciodata, in viata ta.
Un blog, pe site-ul revistei?….
Da, azi a fost “ziua mea” si acesta este cel mai surprinzator, minunat, neasteptat dar pe care l-as fi putut primi.
Lotus are dreptate, sunt fericita si inspaimantata, in acelasi timp.
Te imbratisez si eu, pe toate va imbratisez si va multumesc.
Alice, spune-mi doar ce trebuie sa fac pentru asta?
Uncommitted, abia astept postarile tale! Imi place mult cum scrii.
Am fost, sunt (,voi fi ?) femeia unui singur barbat. A fost primul, a ramas singurul. Imi spun in fiecare zi ca am facut bine. Imi spun in fiecare secunda ca, poate, am gresit. Acum, cand nu mai suntem doar noi in familie, nu mai am puterea schimbarii. Doar dorinta linistii: in mine, in jur, mai ales in jurul celor nevinovati. Banii au fost o problema (nerezolvata, cu multe necunoscute si multi necunoscuti carora le datoram ceva) de cand ma stiu. O problema cu multa drojdie, cred, pentru ca crescut continuu, fara voia sau implicarea mea. Eu a trebuit sa fiu mereu acolo pentru a o rezolva.
Uneori gandul unei vieti fara grija banilor care, in cazul meu, au acea proprietate a luminii, circula cu o viteza foarte mare prin mainile mele, de aproape ca nu-i vad, a fost mai puternic decat mi-ar placea sa recunosc.
Nu mai tin minte cand si cat am iubit. Imi spun ca am iubit si ca ce a fost mi-a fost de ajuns. Ca sentimentele se mai schimba si ca, la un moment dat, nu tu insati esti cea mai importanta in viata ta. Sau, mai precis, ca tu esti mai importanta in viata altora si ca asta nu iti mai da dreptul sa faci vreo schimbare care, oare ?, te-ar elibera de “griji, nevoi, necaz, durere”.
Ma enerveaza teribil centralele termice, caloriferele si tot ce tine de agentul termic care nu tine de cald. Pentru ca au dus la disparitia cosarilor. Si, daca nu intalnesc un cosar, cum sa se mai schimbe viata mea in bine ?
“Si, de altfel…”
Ana, am citit ce ai postat si mi-ai amintit de o frumoasa femeie pe care am vazut-o candva. In bucataria garsonierei in care locuiam cu draga mea Clara statea o femeie cum n-am mai vazut de-atunci. Parul cel mai frumos blond pe care retina mea l-a admirat, maini parca sculptate, trasaturi care pareau desprinse dintr-o icoana. Venita de la plimbare cu rolele, cu parul zburlit si rosie ca racul, m-am simtit ca Audrey Hepburn in fata vitrinei Tiffany s. De fapt, era mama Clarei ????? despre care imi povestise ea adesea. Casatorita cu un fost miner???? Daca cineva de aici a citit D.H.Lawrence “Fii si indragostiti ” va intelege de ce m-am simtit extrem de miscata de povestea acelei femei. Multa vreme am ramas revoltata de resemnarea ei, de aplatizarea emotionala in care se complace. Si am incercat sa inteleg. Ea mi-a raspuns cu glasul cel mai limpede si privirea cea mai senina ca da, sunt cam saraci. Dar ei ii place ca au o mica veranda unde sta ea si citeste sau coase, seara de seara si e liniste si miroase a tei. Vei extrage singura chintesenta acestei povestiri aparent fara nici o legatura.
M-am trezit de dimineata zambind.
Si-am fost fericita toata ziua.
..
Uncommitted, prin raspunsul tau, ai adaugat fericirii mele inca o tusa
http://www.youtube.com/user/asherquinnmusicfans
Uncommited, o sa iti scriu pe mail.
Lotusule, n-as mai putea trai fara zambetul tau. Esti precum copilul din cartea lui Creanga… iesi copile cu parul balai si rade la soare…
Ana, draga mea, daca asa ai facut, ai facut bine. Te admir.
Uncommitted says, to Lotus:
zambetele tale ma fac si pe mine sa zambesc.
Nu e putin lucru…
Buna seara, fete frumoase!
Calatoresc prin tara cu prietena mea si vad locuri cu adevarat frumoase.
Uncommitted, te voi citi, ca si pana acum, cu multa placere.
Alice, intind mana spre tine… Sa ai vacanta frumoasa!
Alice, mi-ai sters postarea ? Am batut prea tare campii sau … ?
Dragii mei, mii de scuze, dar se pare ca niste probleme recente cu serverele (mutari de pe unul pe altul) au facut sa dispara mesaje postate in cursul zilei de ieri.
Speram ca firma care ne asigura hostingul va remedia complet si definitiv problema, si mesajele vechi vor reaparea.
Va multumim pentru rabdare si intelegere.
Si, hocus -pocus, aparura comentariile. Of, ce-ar mai fi viata fara emotii!
Alice, asa am facut. Nu stiu daca merit admiratie. Pentru ca nu stiu cat a fost principiu de viata si cat lasitate. Dar, venind de la tine, “ai facut bine” se asaza ca o palarie cu boruri generoase pe sufletul meu, intr-o zi torida.
Si totul are legatura, as adauga eu. Iti multumesc si sa stii ca niciodata nu uit o vorba buna sau frumoasa, uit doar ce nu-mi place. Am sa citesc cartea. Si am sa imi caut in continuare linistea, acum cu gandurile voastre luminoaste drept felinar.
Ulicica, om bun, unul din personajele mele preferate este broasca testoasa din Kung Fu Panda (desenul animat, da). “Nimic nu e intamplator”, spune broasca, pe un ton foarte broscaresc
“luminoaste”, in traducere libera
, inseamna “luminoase”
Ana, m-as bucura sa o citesti. Eu am citit-o so recitit-o, m-a facut sa-mi doresc din suflet un fiu. Si il am, sper ca voi fi o mama pe masura. Iti dedic aceasta piesa, pe care o ador. De fapt, combinatia a doua voci, unu a lui Barry White si cealalta a Tinei Turner e un miraj. Sper sa te faca putin sa zbori…pe aripile gandului. http://www.youtube.com/watch?v=oQx6fkr9U1Y
Ulicica, esti o mama cu suflet frumos. Iti doresc sa ai rabdare. Dragostea nu ii lipseste niciodata unei mame. Iti multumesc pentru melodie, mi-a dat energie pozitiva. Ai grija de puiut. Seara binecuvantata, Ana
Ana, sant in aceeasi situatie cu tine. Cred ca n-as avea curajul schimbarii oricate garantii mi s-ar oferi. Dar, spre rusinea mea, au fost momente cand m-am gandit ca ar fi fost bine sa fi cunoscut si alti barbati, inainte de a alege definitiv. La mine a fost exclusiv chestiune de principiu… La naiba cu principiile astea!
Stefan Hrusca – Balada celei fara asemanare
http://www.youtube.com/watch?v=gClOkX8GlnM&feature=related
“Esti starea mea de dor si visul meu de zbor…”
Cristina Socaciu, uitasem cat de frumos canta Stefan Hrusca. Il ascultam mai ales in preajma sarbatorilor. Am descoperit acum melodii noi. Multumim pentru acest rasfat…
Roxy Music/Bryan Ferry – More Than This
http://www.youtube.com/watch?v=707niDyjTkY
Camellia, ce facem si ce gandim sunt, de cele mai multe ori, doua lucruri diferite
Ma intreb ce ne defineste in esenta: faptele sau gandurile ? Mi-ar placea sa stiu cum ai raspunde la intrebarea mea. Sa ai o zi pe sufletul tau, Ana
Ana, chiar am avut o zi buna. Cum sa-ti raspund la intrebare? Stiu ca la mine faptele au fost de cele mai multe ori o oglindire a gandurilor. N-am putut sa fac altfel decat gandeam. De altfel eu sant ca o carte deschisa; nu prea pot sa ma ascund – gandurile mi se citesc pe fata. Am auzit ca se spune despre mine ca sant ”cam dura”. Nu pot sa mint, spun raspicat adevarul – ce sa fac? Asa sant eu! Dar mi-am propus sa ma schimb, sa ma adaptez la aceasta lume nebuna, nebuna, ne…..
Buna seara voua tuturor! va port mereu in inima si gandurile mele!
In primul rand,vreau sa-ti multumesc pentru sinceritatea si naturaletea ta.Stiu ca orgloiul unei femei este mare si ca aceasta bariera este trecuta cu greu.Nu este usor sa privim in urma si sa recunoastem ca am gresit,desi eu cred ca nu ar trebui sa regretam nimic.Ceea ce o femeie alege sa faca intr-un anumit moment este justificat,la fel ca si momentele tale de deruta cu acei barbati.Orice etapa a vietii noastre ne conduce undeva si cred ca acum ai ajuns intr-un punct fericit.Ma opresc aici,deoarece am palavragit prea mult si plictisesc.Iti urez sa gasesti in Romania asta urata si plina de ciocoi oaza ta plina de zgarie-nori si atmosfera din marea metropola.
“Imi doresc sa traiesc o iubire in fata careia sa se inchine si Timpul”…auzisem undeva, si mi.am trait adolescenta visand la Aceea iubire. Inca visez ca intr.o zi sa ma topesc in timp ce imi privesc barbatul dormind si sa tresar de fiecare data cand mi se pare ca respiratia lui ascunde un vis care.i tulbura visul. Visez sa ma trezesc in canera noastra si doar a noastra, cu un pat mare, un scaun si o masa. Si multe carti. Visez ca intr.o zi, el va mangaia cu degetale sale lungi pantecele in care creste minunea de la Dumnezeu.
Visez! Mai am curajul asta nebunesc sa cred cu tarie ca intr.o zi voi simti ca ma sufoc de fericire.
Astazi, refuz in incapatanarea mea, sa ma abandonez in bratele unui barbat care ar putea sa.mi ofere confortul financiar. Un barbat care se straduieste din rasputeri sa cucereasca tot in calea lui. Refuz sa.mivand visurile, sperantele si lacrimile.
Ma bucur enorm ca am gasit pe cineva gata sa ma asculte, sa ma ajute cu sfaturi si sa nu ma judece asa cum fac “prietenele mele”. Sunt cu Vlad de 3 ani şi jumătate…a ieşit dintr-o relaţie de 8 luni, în care nu era fericit pentru a fi cu mine…la început au fost tot felul de probleme din cauza fostei care îşi revendica o iubire demult pierdută în favoarea mea, iar lucrurile par a se fi liniştit. Am fost prima pentru el…în toate sensurile posibile: prima în aşternutul lui, prima care îl iubeşte până la nebunie şi ar face orice pentru el, dar simt că el nu ar face orice pentru mine…e încă la vârsta găştilor de prieteni şi a serilor interminabile petrecute cu ei…nu pot spune faptul că nu se întâlneşte şi cu mine, dar mi se pare un timp furat, dar totuşi minunat. Nu cred că mă înşeală şi sper să nu o facă…vorbim la telefon când este cu băieţii, nu mă evită şi chiar se aude că sunt doar băieţi…îmi jură că nu mă înşeală şi vreau din tot sufletul să îl cred dar nu înţeleg de ce o dată la nu ştiu cât timp nu putem ieşi tot grupul în oraş…el se scuză spunând că nu vrea să amestece iubirea cu amiciţia. Totuşi ieşirile nu se opresc doar la oraşul nostru…au fost la mare şi la Herculane în două veri decât ei singuri, scuzându-se că fac acest lucru pentru a uita de probleme şi pentru a se manifesta în modul specific vârstei de 22-25 de ani. El spune că mă iubeşte şi că ar vrea să rămânem împreună şi să ne căsătorim în viitor (şi eu îmi doresc asta dar într-un viitor mai îndepărtat pentru că acum nu sunt pregătită şi vreau să realizez spiritual)… momentan atât îmi trece prin minte…asta este oful cel mai mare al sufletului meu cu privire la relaţia noastră, pentru că ştiu, simt că mă va înşela pentru că este instinctul masculin, este dorinţa de a vizita paturi şi femei străine şi poate că nu m-ar deranja o mică escapadă, atât timp cât se rezumă doar la o aventură de o noapte…dar mi-e teamă că ar putea să înceapă o relaţie cu altcineva. Nu pot să mă despart de el. Veţi spune că sunt tânără (am 20 de ani), că am toată viaţa înainte sau că “are balta mult peşte”, dar eu nu aş putea să trec peste o despărţire doar din cauza că am mici dubii…în plus urăsc relaţii de la început (sunt anormală), mie îmi place obişnuinţa şi să îl cunosc pe celălalt cât de bine pot şi în acelaşi timp să mă surprindă continuu…