Despre vedete, ziaristi, patroni si alti demoni
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jul 17, 2010 in Confesiuni | 54 comments
Presa romaneasca e un taram al marilor compromisuri, un loc unde jurnalistii aleg, adesea, sa urmeze politici bolnave pentru a supravietui, pentru a avea un loc de munca, pentru a putea sa-si duca, eventual un pic mai bine, viata mai departe.
Nimeni, insa, nu sanctioneaza la timp excesele si abordarile absurde. Nu arunca nimeni cu piatra inainte sa se intample o nenorocire. Dimpotriva. Revistele de scandal se vand cu claia. Cine le cumpara, totusi, cand, acum, in ceas de doliu, poporul exclama la unison ca iubeste presa nobila, fara critici la adresa artistilor?
Emisiunile horror fac rating fabulos. Cine, Dumnezeu, se uita la ele cand acum natiunea se zgaltaie de scarba ca exista si altceva decat emisiuni culturale, care sa vorbeasca iscusit despre munca si opera artistilor patriei?
Traim intr-o tara cu public ipocrit si cu ziaristi saraci, care fac orice pentru bani. Asa se face ca jurnalisti buni, seriosi, care aveau reputatie solida, dar mureau de foame pe la cate un ziar fara tiraj sau la cate o televiziune fara audienta, ajung sa scrie sau sa spuna lucruri care, in timp, se vor intoarce impotriva lor. Dar, deocamdata, joaca pe sarma unor patroni care au ales sa promoveze mizeria care face rating. (Am trecut, initial, numele unor colegi de presa pe care ii aveam in minte, dar mi-am dat seama ca e absurd si nedrept gestul meu de a alege, fara niciun fel de ancheta, niste nume dintr-un noian, continuand eu insami un sir al nedreptatilor).
Am lucrat si eu ani multi la un ziar cu politica agresiva. Am scris si eu, si Simona, articole in care am puricat defectele vedetelor, alegandu-le, insa, intotdeauna, pe cele reale. Faptul ca scriitura noastra era prea iscusita pentru a cadea in absurd sau in oroare ne-a aparat intr-un mod salutar. Dar nu pe de-a-ntregul… Si nu toti pot face asta.
Chiar si acum, am publicat in numarul de iulie al Tangoului, cel aflat pe piata, un intreg dosar cu marturisiri legate de intalnirile noastre (mai mult sau mai putin) ratate cu tot felul de (mai mult sau mai putin) personalitati. Daca, Doamne, fereste, vreuna dintre ele ar muri maine, cititorii nostri s-ar intoarce spre noi sa ne zdrobeasca cu pietre. “Cum, ai scris ceva rau despre Mihaela Radulescu???”(post-mortem nu i-ar mai zice Raduleasca…) ; “Ai indraznit sa o critici pe marea doamna a teatrului, Irina Petrescu?!”… “Te-ai legat de insemnatul om politic Theodor Melescanu?”… “Ai asezat intr-un context negativ numele artistului Dan Puric?!!!” Din fericire, toti traiesc si le doresc sanatate indelungata si viata fericita. Si va marturisesc ca, uneori, presa nu “se leaga” de vedete, ci doar povesteste cate o intamplare, reala, comentand-o intr-un mod mai mult sau mai putin amanuntit.
Am primit cu capul plecat criticile voastre legate de faptul ca, mai demult, colega noastra Ioana Mandache a publicat intr-un ziar tabloid articole defaimatoare la adresa Madalinei Manole. Le-am citit si eu, abia acum, si recunosc ca mi s-au parut oribile. M-am gandit sa tac, apoi am inteles ca e, totusi, o chestiune pe care trebuie sa o lamurim. Da, Ioana Mandache a scris si in defunctul 7plus, scrie acum si in Tango. Scrie articole superbe, de care sunt mandra.
http://www.revistatango.ro/iurie_darie_si_anca_pandrea_fericirea_n_are_nevoie_de_acte-883.html
http://www.revistatango.ro/daciana_sarbu_si_victor_ponta_casatoria_este_un_miracol-1039.html
Daca am gresit primind-o in echipa noastra fara sa-i verific portofoliul, imi cer iertare. Daca v-am gresit decizand ca Ioana Mandache aduce in paginile noastre istorii demne de a fi publicate – si citite, si iubite – , va cer iarasi iertare. Dar nu ma dezic de decizia mea.
Va ofer cuvintele Ioanei Mandache, care a dorit sa isi ceara iertare. Eu sunt prima care i-a acordat-o.
Cuvinte de iertare
In goana dupa senzational, scormonim cautand de cele mai multe ori lucruri urate despre anumite vedete. Se intampla sa blamam valorile, crezand ca ceea ce spunem noi in momentul respectiv este real. Dar in clipa in care dispare dintre noi un artist, reflectam si intelegem, abia atunci, abia tardiv, unde am gresit si ce rautati am spus din nevoia de a vinde cat mai bine un ziar – care nici macar nu e al nostru, ci al unui patron care nu semneaza textele cu numele lui, doar statele de plata, din cand in cand, eventual cu intarziere…
Am cunoscut-o pe Madalina Manole pe vremea cand abia incepuse relatia cu Serban Georgescu. Se vedea cu ochiul liber ca exista o poveste adevarata de dragoste intre ei, ca se completeaza unul pe celalalt, ca-i uneste o mare iubire, o mare speranta. I-am intalnit pe amandoi in acea perioada, au fost cateva articole de suflet, iar dupa aceea, dupa multi ani, am scris si lucruri foarte urate despre Madalina, urmand intocmai politica unei publicatii tabloide si reusind, astfel, sa fiu cumplit de nedreapta. Acum, cand o tragedie ne cutremura pe toti si cand ea a ales sa plece, poate, intr-o lume mai buna si, sigur fara presa de scandal, ne dam seama ca anumite lucruri sunt derizorii si ca nu merita sa „lovesti” pe nimeni astfel. Ca, uneori, randurile scrise din obligatie sau fara discernamant intr-un tabloid pot aduce mare durere celuilalt. Am simtit nevoia sa fac gestul de a-i cere iertare, poate nu prea tarziu, Madalinei pentru acele cuvinte care, in timp, s-au dovedit a fi neadevarate si nefondate. Simt nevoia sa cer iertare si cititorilor care, din pacate, cumpara publicatiile care contin asemenea articole. E prea tarziu acum sa intelegem ca Madalina face parte din patrimoniul national, e, ca de obicei, prea tarziu sa amintim ca ne dam seama de valoarea unui artist de-abia atunci cand pleaca intr-o alta lume… (Ioana Mandache)
Am citit si eu articolul cu pricina si am citit si acum, aici cuvintele de iertare. Eu cred ca nu e asa o crima. Nu-i nici de laudat, ce-i drept. Ioana Mandache a gresit si merita, ca fiecare, dreptul la o a doua sansa. Eu o felicit pentru ca si-a recunoscut greseala si pentru ca a avut curajul sa-si asume, cu maturitate, fapta savarsita. La urma urmei, lucruri urate se scriu zilnic, dar… cati dintre jurnalisti ajung sa isi asume si sa isi recunoasca nascocirile dintre randuri?
Cat despre presa din Romania si despre publicul de aici, eu nu comentez. Doar incerc sa matur si sa aleg sa citesc ceea ce-mi place si ceea ce e, cu adevarat, frumos, indiferent daca se vinde sau nu.
PS: Cu intarziere, urez si eu “La multi ani!” Cristinei Socaciu. Sper sa fii fericita si sa ai parte de toate bucuriile lumii!
Imi pare rau, dar nu simt sinceritate , regret si cainta in cuvintele Ioanei Mandache. Pare ca nu vrea sa piarda un job si aprecierea unui om deosebit si important.. De ce a trebuit ca Madalina sa moara pentru ca ea sa recunosca ca a improscat-o cu mizerii? de ce nu si-a cerut scuze macar in particular?
Imi pare rau ca talentul cu care e inzestrata aceasta ziarista nu e dublat si de buna-credinta!
Imi cer scuze Alice, asta am simtit citind tardivele si firavele pareri de rau ale Ioanei Mandache.
eu inteleg din apologia facuta ca si-a cerut scuze si madalinei manole. daca asa este, atunci ii este sufletul mai impacat. daca nu, si este doar de fatada, aceasta persoana va trai cu o pata uratica pe obraz si un neajuns in inima. in fond, nu cititorilor trebuia sa le ceara scuze, lor doar subestimandu-le inteligenta si exploatandu-le gustul pentru barfa.
sub pretextul “i work for my paycheck at the month. fullstop”, unii ziaristi nu par a se gandi de doua ori inainte de a-si da cu presupusul si nu ezita sa scormoneasca in rahat dupa senzational. bagand toti oamenii celebri in aceeasi oala (sau troaca?), uita ca unii dintre ei sunt mai sensibili si sunt atinsi de invectivele nejustificate. sa o iei la puricat pe moni columbeanu nu e acelasi lucru cu a intra cu bocancu-n viata madalinei manole.
extrapoland, cred ca multe lucruri sunt de-a-ndoaselea din cauza ca in toate tagmele profesionale sunt inflitrati oameni fara vocatie sau care pur si simplu au uitat care le erau idealurile. avem doctori spagari, politisti infractori, cadre didactice prost calificate si isterice, preoti curvari si, iata, ziaristi cu capul plecat si mana intinsa…
Stiti ce va rog? Sa nu vina sa comenteze aici decat aceia care nu au cumparat niciodata- de la taraba sau online- publicatii ca Libertatea, 7 plus, Star, Ciao, Spy, Click, Cancan… Sau, hai, aceia care le-au citit o singura data, apoi le-au evitat. Sa fim exigenti si cu publicul, nu doar cu aceia care scriu, da? Asa mi se pare corect.
Draga Alice , eu nu te critic . O citesc pe Ioana Mandache in Tango , imi place cum scrie si ai dreptate, asta e un criteriu suficient si ar fi fost stupid sa n-o angajezi pe motiv ca odata , candva , undeva , a scris articole defaimatoare la adresa unei persoane care nu merita asta . Ca Ioana Mandache scrie bine nu e nicio in doiala dar eu , cu scuzele de rigoare pentru tine , nu pot spune si ca e un jurnalist bun . Un jurnalist bun nu trebuie sa aiba doar talent la scris , trebuie mai mult decat atat , trebuie bun simt , educatie , coloana vertebrala .
Faptul ca da vina pe ziar si pe patronul care semneaza cu intarziere statele de plata nu-i face cinste si nu e o scuza . Sunt de acord sa scrii orice – desi nu in orice termeni – despre oricine atata timp cat ceea ce spui este adevarat iar Ioana Mandache ar fi putut sa se informeze corect chiar de la Madalina Manole pe care spune ca o cunoastea si mai ales putea cel putin sa fie mai putin virulenta .
Calitatea ca om a unui jurnalist se cunoaste dupa felul in care isi face meseria .
Acum ceva vreme , pe blogul Simonei a intrat o oarecare duduie care a aruncat la adresa ta Alice un morman de mizerii . Noi toti de pe log , aproape fara exceptie , am tabarat pe ea , ba mai mult , a existat chiar si intentia de a incerca sa depistam cine e si cum de-si permite sa spuna asemenea bazaconii . De ce am facut asta ? Pentru ca tu Alice esti un om iubit si respectat . Ce m-a facut pe mine sa te admir , sa te respect , sa te iubesc ? Scrisul tau ! – si cu asta am spus tot.
Desigur ca Ioana Mandache trebuie iertata . Daca nu si-a cerut iertare de la Madalina Manole dupa ce s-a convins ca a batut campii in articolul cu pricina , e o povara destul de grea , acum ca Madalina a ales sa paraseasca aceasta lume …..
Eu nu cumpar publicatiile pe care le-ai insiruit. am cumparat inca de la primul numar “Tango”.
As vrea sa cred ca timpul iti va da dreptate si ca noi am meritat cuvintele aspre ce ni le adresezi.
Si da, am renuntat de multe ori, pentru a cumpara revista “tango” la o carte , o revista pentru copilul meu. Si acum cand sa cred ca e sincera aceasta Ioana Mandache? cand scrie mizerii sau cand scrie frumos despre vedete pentru ca asa e rangul revistei?
…..odata pe saptamana, cumpar ziare si reviste.
Sau odata la 2 saptamani….
Si cumpar tot ce apare in ziua respectiva – daca e joi, cele de joi, daca e marti, cele de marti….
Nu stiu numele ziaristilor, nu asta ma intereseaza.
Citesc articole si atat.
Unele bune, altele execrabile…
Cu totii stim ca un bun ziarist stie sa scrie si foarte frumos, si foarte urat.
Poate pune in penita si miere si fiere.
Altfel nu ar fi bun.
Totusi, cred ca si ziaristii ar trebui sa aiba un pic de constiinta, un pic de suflet, nu sa scrie doar cum li se care si basta…
Nu stiu cine este Ioana Mandache, cu siguranta citind Tango, am citit si articolele ei.
Poate ca am citit si articole inveninate ale aceleiasi persoane…
Asta inseamna ca am felicitat ( in gand) revista in care scrie frumos si m-am incruntat de ce a putut scrie in alta parte…tot publicatia, nicidecum persoana in cauza.
Cred ca nu se pune problema sa iertam sau sa cerem iertare….
Nu cred ca trebuie sa avem cu totii aceeasi parere despre orice.
Suntem unici, deci, diferiti.
Pana la urma, daca Ioana M a scris urat de Madalina, imi inchipui eu ca a scris ca asa a crezut ea de cuviinta, asa a simtit…..
Sau pur si simplu ca asa i s-a dictat de catre sefi…..cum inteleg ca s-a intamplat….
Poate ca , la urma urmei nu trebuie sa aiba o parere extrem de buna despre unul asa cum are despre altul….
Frumos ar fi sa se intrebe Ioana M cand este sincera, cand scrie ea cu sufletul, cand pune inima si gand curat in tastatura – cand scrie la Tango sau cand scrie ( scria ) in alta parte….
Cu publicul nu putem fi exigenti….
Calatoresc mult, uneori pe drumurile patriei, cu trenul….
Cumpar din gara toate ziarele care pot fi citite in 2 – 3 sau 4 ore……unele proaste, unele mai bune…..
Unele ma amuza, altele ma destind, unele imi ridica semne de intrebare gen – ” astia care scriu aici chiar sunt zdraveni la cap ????”……
Normal ca trec prin filtrul mintii mele si a sufletului meu ce citesc si nu cred mai nimic din anumite articole ale anumitor publicatii….
Uneori incep un articol si nu-l citesc pana la capat, nu are rost…
Sau cumpar ceva doar pt un articol…
Dar, iertare, nimeni nu poate obliga pe nimeni sa citeasca numai revista de psihologie pe care eu o cumpar la fiecare aparitie….
…Mama mea traieste la tara.
Ii duc toate ziarele si revistele aparute….
Cele pt femei, brosuri ,retete, tampenii, care mai de care…..
Se plictiseste cand ploua si-i place mult sa rasfoiasca presa…..
Acuma, ce sa fac ???
Sa nu-i cumpar decat o revista sau un ziar ?????
NU mi se pare normal….
Eu ii acord toata iertarea din lume Ioanei M…..
Dar pt ce sa o iertam de fapt ????
Doar pt ca scrie extrem de frumos undeva si cumplit altundeva ????
Treaba ei …..
Cred ca tine doar de constiinta meseriei pe care o face….
….Am un var preot .
E un glumet si un smecher si toata viata a fost asa.
Il apostrofez mereu ca nu are chemare pt ceea ce face .
Si stiti care e raspunsul lui, extrem de sincer ?
Ca el isi face meseria, ca de acolo isi castiga traiul zilnic pt el si familia lui.
Nu o face nici cu har nici cu suflet, nici cu chemare….
O face pt ca trebuie.
Asa este cred eu si cu unii ziaristi….
Daca Tango este o revista de top si IM scrie superb……ok.
Daca diseara scrie alt articol pt alta revista , poate chiar cu un alt nume, sa scrie cum o vrea si cum ii cere publicatia respectiva….
Alice a nascut Tango dupa chipul si asemanarea ei.
Daca a gasit “scriitori ” care sa corespunda, nu cred ca are prea mare importanta ce au scris, cum au scris sau ce mai scriu ei in alte parti…..
Asa este si cu emisiunile tv….
M-am scarbit de cat de incisivi pot fi unii …..doar pt audienta…..
Recunosc, nu ma uit la anumite emisiuni, dar, iertare, pt asta avem telecomanda…..sa mutam unde ne place, sau sa nu ne uitam deloc….
O apreciez mult pe Felice, stie asta, dar, mereu ne-am “ciondanit ” pt ca ei ii place Ciutacu iar mie Robert Turcescu.
Acuma, ce sa facem ?
Normal ca respectam fiecare optiunea celeilalte….
Alta buna prietena o iubeste pe Mihaela Tatu pe care eu nici nu o suport macar….
Normal ca nu ma cert cu oamenii din viata mea pt optiunile lor in materie de media …..
Nu-mi place deloc, dar deloc , cel care face “Acces Direct” – imi scapa numele….
Poate ca asta ii cere postul sau poate chiar face asta cu credinta …..
Dar pt mine e simplu – nu ma uit.
Asa si cu ziarele…….Imi sunt arhisuficiente odata si gata….in niciun caz zilnic….
Si, sincer, le cumpar pt mama care , orice i-as duce, ma intreaba mai intai de ziare si reviste….
Nu , nu are rabdare pt carti….
CU ani in urma ii placea sa citeasca, acum nu mai are rabdare pt asta….
Cam asta este parerea mea, nu trebuie sa fie impartasita de nimeni, eu cred ca este minunat ca putem avea pareri diferite , asa cum de multe ori gandim toate aproape la fel….
Ma inclin, va iubesc frumos,
Nu am sa ma dezic niciodata de oamenii pe care i-am luat in echipa mea. Greselile lor, oricare ar fi acelea, nu ma vor face sa-i arunc in gura lupilor si sa spun “sunt niste nemernici”. Daca va asteptati sa fac asta, atunci asteptati degeaba. Nu pot sa raspund pentru ceea ce au publicat oamenii care scriu la Tango, de-a lungul intregii lor vieti. Sunt si multi jurnalisti care nu mai scriu la Tango azi si nu mai raspund pentru ceea ce publica acum altundeva. Dar pentru ce au publicat cat au fost alaturi de mine raspund si acum. Niciun cuvant nu a aparut in revista fara stirea sau acordul meu. Unele greseli mi-au scapat si mie, nu doar autorilor lor, iar pentru acelea raspund in solidar. Nu am facut niciodata anchete de moralitate personala, doar de substanta. Si, in mod sigur, daca as face o asemenea ancheta, oricum nu as impartasi nimic din ea cititorilor mei pe care nu i-am tradat niciodata: le-am oferit cel mai bun produs pe care il puteam eu face, cu ajutorul oamenilor care mi-au fost alaturi, la bine si la rau. E dreptul oricui sa se indoiasca de Tango si sa isi cumpere in loc o carte sau o alta revista. Nu ma supar pe nimeni daca imi va spune ca, de azi inainte nu mai citeste revista noastra. Celor care ne-au citit vreodata le multumesc. Celor care nu mai vor sa ne citeasca le multumesc, de asemenea.
Blanca, nu va adresez niciun cuvant aspru, nici voua, cititoarelor mele, nici colegilor mei. Dimpotriva, stau si vorbesc cu fiecare in parte, incercand sa dau explicatii, ca intre prieteni. Probabil ca asta e problema. Ca nu adresez nimanui cuvintele aspre pe care doriti cu atata nesat sa le auziti rostite… Eu tuturor celor care mi-au fost alaturi de-a lungul vremii le aduc multumire.
…..scuze, abia acum am citit celelalte comentarii….
Intr-adevar, sunt de acord si eu, ca dna sau dra Ioana M, trebuia sa-si ceara iertare de la Madalina Manole, nu din alta parte……
Nu stiu cand a scris atricolele defaimatoare, nici nu stiu exact despre ce este vorba, dar am o intrebare pt Ioana M – i-a cerut vreodata iertare Madalinei, fie si dupa ce a plecat de la publicatia care o obliga sa scrie asa ???
Madalina a murit acum cateva zile , dar pana atunci ????
I-a cerut iertare Madalinei ????
A avut o discutie cu ea asa, inteleg ca se cunosteau , cum a avut acum aici cu aceste cuvinte ???
S-a dus la ea sa-i zica – “draga mea, eu am scris toate tampeniile alea pt ca a sa a vrut dl X, patronul , dar, iarta-ma te rog, eu cred ca esti un om minunat “???
Oare nu si dintr-o asemenea cauza sufletul Madalinei s-a suparat ????
Cati din cei ce au scris neadevaruri despre ea i-au cerut iertare dupa ce au parasit publicatia care obliga se pare la asa ceva ????( incredibil dar adevarat !!!!)
Cati din cei ce scriu inca neadevaruri despre cei ramasi in viata se vor duce maine, sau de maine sa le spuna : ” iarta-ma, am fost obligat sa scriu urat, dar eu te respect din toata inima ” ????
Alice, eu nu doresc sa adresezi cuvinte aspre nimanui. Eu mi-am spus doar parerea , nu te-am invinuit cu nimic, e dreptul meu sa nu mai acord Ioanei Mandache credibilitate. Nu de aceea ai postat acest articol, ca sa ne spunem parerea? Asa am crezut, imi cer scuze. Nu iti inteleg supararea. , noi nu te atacam pe tine. Nu esti responsabila pentru faptele altor oameni.
Imi pare rau ca te-am suparat. Poti sa-mi stregi comentariile, poate e mai bine asa. Nu vreau sa fii suparata, e o neitelegere. Eu nu doresc cu nesat sa aud cuvinte aspre, cuvintele uneori dor, pot sa aduca chiar drame sufletesti.
Eu nu ma indoiesc de “Tango”.
Povestea asta cu articolele Ioanei Mandache mi se pare la fel de cinica,falsa si absurda ca mai toate dezbateriile,comentariile si analizele psihologice auzite in aceste ultime 3 zile pe mai toate posturile…Am citit acele articole pline de rautati gratuite,fara substanta si tin sa precizez ca nu eram nici o fana a Madalinei si nici nu sunt genul care sa arunce prima cu piatra…dar acum vazand aceste ,,Cuvinte de iertare,, mi s-a cu atat mai mult mai revoltator…Poate ca aceasta doamna jurnalist,nu comentez calitatea sa si nici talentul scriiturii, a avut la acea vreme motivele sale pentru care ne-a infatisat-o pe Madalina Manole asa cum i s-a parut dansei ca este…Nu comentez faptul ca trebuie, ca un bun profesionist sa fii obiectiv,corect si sa nu lasi simpatiile/antipatiile sa-si puna amprementa personala pe stirea ce o aduci in fata cititorilor…Insa trebuia sa-si asume acele articole,cu toata ironia acida chiar si astazi…Faptul ca Madalina Manole nu mai e printre noi,cu siguranta nu schimba modul in care ea a perceput-o si deci ,,Cuvintele de iertare” sunt cu atat mai mult,false si lipsite de respect…Chiar daca ,regoriile societatii ne impun intr-o oarecare masura sa vorbim despre morti numai de bine…atitudinea doamnei Mandache in acest caz nu mi s-a parut deloc potrivita,nici morala ,nici adevarata…Dar cine sunt eu sa judec?…Tie,Alice,imi permit doar sa-ti spun ca imi pare rau ca ai fost prinsa in acesta poveste,e ok si e dreptul tau sa iti alegi oamenii din echipa si sa apreciezi talentul lor…insa si noi,cititorii avem dreptul la opinia noastra,de a alege sa nu acordam credibilitate unui om care s-a dovedit lipsit de buna cuviinta…Si inca ceva…eu te citeam si in vremea cand scriai la Tabu,am continuat sa o fac cu Tangoul dar nu cred ca cititorii ar trebui impartiti in cititori de presa de calitate,pt ca le plac anumite reviste(printre care si a ta) si de calitate indoielnica,fara dreptul la cuvant,pe acei care isi mai arunca ochii si pe un Click sau Cancan…Poate ca unii citesc orice si fac oricum o selectie,poate unii citesc din curiozitate si presa mondena,poate ca altii oricum ridica spranceana si zambesc indoielnic la vreun aricol ca cel al Ioanei Mandache si a 2-a oara nu mai deschid ziarul acela…Si nu consider ca tu sau oricine altcineva,ati avea dreptul sa ne limitati impresiile in functie de ce anume citim…Hai sa nu ne mai prefacem ca nu sunteti si voi limitati in profesia voastra de bani,vanzari,succes si ca unii conditionati de acestea,scriu fara se respecte pe sine si meseria ce au ales-o ,ca apoi sa se dezica de asta…No offence,Alice…
Alice,
Daca doamna Ioana M ne-ar fi spus ca a CREZUT gresit niste lucruri despre care a ales apoi sa scrie, ar fi fost mult mai simplu de inteles. Si de “iertat”, desi cuvantul mi se pare nepotrivit, pentru nu suntem noi cei care trebuie sa iertam ceva. Ar fi de inteles sustinerea pe care i-o acorzi, pentru ca da, tuturor ni se intampla sa credem gresit sau sa gandim stramb, insa toti ne dorim si ne credem indreptatiti sa cerem si sa ni se acorde o a doua sansa, in momentul in care ne-am recunoscut greseala si, daca a fost posibil, am reusit chiar sa o indreptam.
Insa domnia sa a recunoscut ca s-a pliat pe “politica unei publicatii tabloide”, scriind neadevaruri de care era constienta. Mintind. Act condamnabil, cu atat mai mult cu cat minciunile au facut rau cuiva. Si cu siguranta dezvaluind o “calitate” pe nu ne-o dorim in oamenii ale caror articole ne insotesc diminetile sau serile, de la care asteptam nu luna de pe cer, ci verticalitate si decenta, modelate in ganduri drepte, intoarse frumos din condei.
Talentul condeiului sau este real. Restul, insa, Alice, ramane in grija ta, cea care, dupa propriile-ti spuse, dai unda verde (sau nu) povestilor pe care le citim. Si nu doamna I.M. este cea careia ii acordam incredere in acest fel, ci TIE.
Desi se impune un “cu stima” ca formula de incheiere, ceea ce simt pentru voi (de cele mai multe ori imi vine sa spun “dumneavoastra”, dar nu o fac pentru ca am nevoie sa va simt aproape) este atat de…mult mai mult, incat o sa trimit un zambet, Alice. Si un multumesc pentru prezenta ta printre tot ce inseamna, vorba titlului, “vedete, ziaristi”, etc. Datorita tie, printre alte cateva nume, gasesc lucruri frumoase si drepte de citit. Si imi sunteti de ajuns.
Tind sa cred ca acelor personane carora nu le incape rautatea in ei/ele , le este foarte comod sa arunce cu pietre,pana la urma in semenii lor – ca sa evite impactul cu acea piatra care le sta in cale, si care ar reprezenta o pidica proprie si crud de dureroasa.
Nu mi se pare un gest de luat exemplu,de la acele persoane care o ataca pe Ioana Mandache.
Mai intai de toate sa ne intoarcem in noi insine, si daca avem curaj sa si recunoastem ca cu totii gresim, si am gresit…si apoi sa ridicam acea piatra destinata usor altei persoane si sa o inghitim.Asta ca sa stim Ce inseama aruncatul cu piatra.
Alice, in continuare ramai o persoana draga sufletului meu, si te asigur de sustinere si apreciere atat prin ceea Ce ne oferi, cat si prin ceea Ce alegi, inclusiv oanenii cu care creezi o revista cu suflet .
Numai bine.
….Si tot in aceste zile s-a stins o mare Doamna a teatrului romanesc ,Lucia Muresan.Nici un cuvintel , nici un omagiu ,nici un remember pe nici un post de televiziune.
” O actrita de teatru remarcabila, voce inconfundabila a TELEENCICLOPEDIEI, un adevarat brand de televiziune, cu un timbru profund si catifelat, profesor doctor, cetatean de onoare al Sebesului, fiica avocatului Leontin Muresan din Cluj. “
Intind mainile, Alice… Noapte buna!
Multumesc, Alexandra B.!
Noapte buna, in seara asta de sambata inveninata. Intind mainile spre voi, prietenele mele.
Recunosc ca nu stiam cine este jurnalista Ioana Mandache. Nu am cautat nici acum articolele incriminate, pentru ca banuiesc in ce ton sint scrise si nu cred ca citindu-le ma imbogatesc cu ceva. Eu nu am cumparat ziarele enumerate mai sus, deci, teoretic, pot comenta
Dar nu prea am ce, fiecare isi face meseria asa cum poate si el, asa cum ii dicteaza metabolismul. Jurnalismul e si el o meserie ca oricare alta, poate sa aduca si prejudicii, e dreptul celor prejudiciati sa isi ceara drepturile. Daca greseste un contabil se pierd bani dar continuam sa avem incredere in ei; daca greseste un medic se poate muri dar tot ne dam pe mina lor ca nu avem de ales; daca greseste un jurnalist ne poate atinge imaginea, dar inca niciun artist din Romania nu a renuntat la cariera doar din cauza birfelor false din ziare sau de la TV. Eu am auzit prima data de Alice Nastase si de Simona Catrina din gura Mihaelei Radulescu, erau intr-un timp in niste “focuri” maxime 
Deci chiar vedetele ii fac cunoscuti pe cei care ii birfesc. Nici nu era nevoie sa fi cumparat vreodata Libertatea, “recita” Mihalela la ore de maxima audienta tot ce scriau “alea doua” in respectiva publicatie. Nu stiu care a fost parcursul lor intermediar intre Libertatea si Tabu, dar, cu primul numar din Tabu, am avut ocazia sa vad ca talentul de a scrie “taios” poate fi folosit si mai voalat rezultind un pamflet sau calambur de mare finete si bun-gust scriitoricesc. Nu vorbesc de continuturi, probabil ca multe persoane s-au simtit atinse de unele “fineturi” din articole, eu vorbesc doar de calitatea lor in sens jurnalistic, moral si etic, adica nu mai puteau fi numite articolele “de scandal” si nici publicatia nu a putut fi numita vreodata “de scandal”. Si, cumva, a devenit si mult mai greu de combatut vreun pamflet sau articol critic din revista, vedetele nu se mai puteau victimiza “uite ce mi-a facut!!” pentru ca nivelul urcase mult, trebuia formulat ceva mult mai sofisticat decit simplul si la indemina “ba pe-a ma-tii!” Unii au reusit 
Mi-a placut mult cum dupa un articol despre Dan Sucu in plin divort de “o sotie care se agata de el si de banii lui” (citat aproximativ”, a aparut un articol-interviu exact cu “rautatea de sotie” in care ea isi prezenta propria versiune a celebrului divort. Deci lucrurile se pot repara atit timp cit oamenii isi iau in serios rolul de adulti si nu de copii de minuta cu mama. Artistii sint sensibili dar nu cred ca isi pot pierde reperele in viata din cauza unor articole oricit de denigratoare din presa.
Din motivele de mai sus, “cuvintele de iertare” mi se par tare puerile, tardive si inutile. Nu poti sa dai vina pe politica publicatiei ca ai scris cindva ceva “cumplit de nedrept”. Mai sint si alte meserii pe lume, mai sint si alte publicatii, iar vedetele chiar fac si lucruri gresite pe care le poti diseca respectind regulile bunului simt si scutindu-te astfel de regrete (inutile si ele).
Ah, tot am uitat ceva:
La multi ani, Cristina! Numai intimplari frumoase sa-ti bucure viata!
Am si eu o intrebare (pe care o banuiesc de pe-acum a fi retorica) pentru toti cei care au luat foc afland de scrierile si rectificarile Ioanei Mandache. Cum de nu i-a luat nimeni apararea Madalinei cat traia, daca sunteti atat de oripilati de “mizeriile” care se scriau? Si cum de nu luati apararea altor zeci de vedete tavalite zilnic in tabloide (nu includ aici si patachinele), acum, cat inca mai sufla? Iertati-mi cinismul, dar maine-poimaine mai moare cate unul si pe urma o luam de la capat: uite ce-a scris aia, uite ce-a mintit ala.
Stiti sa tipati ca Mandache ar fi trebuit sa-si ceara scuze cat Madalina era in viata. Dar voi ati aparat-o pe Madalina cat era in viata? Poate Ioana avea de gand sa-si ceara iertare in vreo zi, nu stiu. Dar inchipuiti-va ca ea, asemeni altor 20 de milioane, habar n-avea ca Madalina o sa-si ia zilele.
Ma rog, as intelege furia voastra, atata vreme cat, repet, v-ati ridica acum din puful canapelei si ati protesta impotriva porcariilor si minciunilor care se scriu despre artisti in clipa asta, “cat sunt in viata” – ca asa spuneati, nu? Mai ales ca sunt atatia care scriu si nu-si cer scuze niciodata, deci nu vad niciun strop de echitate in atacul vostru asupra unuia care, la urma urmei, a recunoscut ceva. Sunteti, iertati-ma, o pledoarie impotriva sinceritatii. Ca un preot care, dupa ce-a ascultat spovedania, il ia la pumni pe enorias: “De ce, ma, nenorocitule, de ce?”.
Hai sa fim cinstiti si sa nu ne mai involburam sub presiunea momentului: stam toti linistiti, vorb-aia, ne doare-n cot de Madalina Manole, nu i-am mai ascultat o piesa de cinci ani, dar cand moare, sarim ca arsi. Si (fiindca ne-a spus cineva, nici nu stiam) atacam, la ani distanta de la comiterea articolelor in cauza, ziaristii care s-au atins de reputatia artistei disparute.
Daca nu murea Madalina, n-as fi auzit niciun glascior care sa ia la rost minciunile din presa, deci va propun sa va temperati, sa nu mai faceti pe justitiarii acum. Fiindca, atacand retroactiv rautatile din ziare, nu faceti decat sa atrageti atentia asupra pasivitatii voastre.
Pe Madalina Manole au lovit-o multi ziaristi. Stiti sa-mi mai spuneti vreunul in afara de Ioana? Nu prea. Fiindca nu va intereseaza, de fapt. Iar de ea stiti fiindca a descoperit cineva intamplator si ea a si recunoscut. Deci nu luam atitudine decat cand ne vine noua bine, cand ne spune altcineva ce se intampla.
Daca sunteti asa iuti si aspri la judecata, ingrijiti-va, profilactic, de soarta artistilor in viata, scrieti-le la redactie sau pe site celor care maculeaza onoarea personalitatilor. Dar n-a facut si nu va face nimeni asta. Singura sansa la reabilitare a vedetelor e sa se sinucida demn si sa astepte roadele postume ale acestui gest.
Si cine suntem noi ca sa iertam sau nu o jurnalista care si-a facut si isi face meseria?
Domanelor scrieti ca scrieti bine si frumos, din cei care judeca si va judeca vor fii mereu si noi nu nu putem schimba asta.
Viata e foarte frumosa si e pacat sa ne necajim pentru ca unii o vad altfel.
Cu respect pentru meseria pe care o practicati!
Comentariu tardiv… și dacă la moartea Mădălinei Manole a contribuit și articolul defăimător al Ioanei Mandache ?
Imi pare rau, nu prea vad rostul indignarii fata de orice articol negativ scris despre Madalina Manole. Un jurnalist corect are datoria sa-si ceara scuze public daca a mintit, daca a scos cu rea-vointa lucruri din context, sau daca a incalcat cumva legea in meseria sa. Daca Ioana Mandache simte ca a facut asa ceva, e una, si, in acest caz, niciun ziarist nu ar trebui sa astepte sa moara cineva ca sa-si ceara scuze. Dar simplul fapt ca a scris articole mai acide despre o vedeta sau alta nu e nicio crima. Nicio persoana publica nu are si nu trebuie sa aiba statut de semizeu, ca asa ne intoarcem la comunism. Ca de acolo se trage mentalitatea asta ca “valorile” sunt de neatins. Nu toata lumea a placut-o pe Madalina Manole si nu toata lumea i-a admirat muzica (cred ca lipsa ei de succes muzical din ultimii ani vorbeste de la sine), asta e realitatea.
Am scris si eu la un tabloid pentru o scurta perioada si am vazut unde se duce ratingul cel mai mare: la articolele care critica 1) aspectul fizic al vedetelor si 2) viata lor sexuala. Cand incerci sa scrii despre ceva mai curatel, vezi cum scade ratingul si iti spune seful ca pierzi vremea cu prostii. OTV nu a devenit un fenomen degeaba. Cand scrii de bine despre o vedeta, iar nu-i bine. Am scris candva un articol prietenos la adresa Mihaelei Radulescu, am primit sute de injuraturi si intrebari de genul “cat v-a platit s-o pupati in fund?”. Macar de m-ar fi platit, dar n-am vazut-o niciodata in carne si oase.
Cine nu vrea sa citeasca decat lucruri inaltatoare… sa nu cumpere tabloide si presa glossy. Dar cei care stau cu Dilema Veche pe birou si cu Click-ul in sertar ar trebui sa-si reevalueze putin indignarea.
@Simona Catrina
Singurul motiv pentru care am comentat-o (“iertatul” l-am pus eu insami intre ghilimele) pe doamna I.M. (numai) a fost prezenta numelui sau intr-un articol postat de Alice, ca subiect al unei discutii anume, intr-un exemplu sau caz concret. Era momentul sa ne revoltam impotriva tuturor? Poate. Nu aveam spatiu aici si nici n-am dorit a-mi amari si mai tare seara. Revolta mea exista, insa, prin simplul fapt ca nu am cumparat sau citit niciodata nici una din publicatiile tabloide mentionate chiar in articol (sau cate altele vor mai fi ele). De aceea ii si multumeam lui Alice pentru faptul ca exista reviste ca aceasta si prezente ca ale voastre, care imi ofera lecturi frumoase, in dimineti sau seri asemenea.
Numai bine.
Alice, am simtit nevoia sa trec pe aici sa te imbratisez. Pur si simplu.
intotdeauna, se gaseste o persoana, asupra careia se arunca cu pietre. ma mir ca nu au fost pusi la zid toti cei care au denigrat de-a lungul timpului: realizatori tv,reporteri…
zilele astea daca erati cu ochii pe tv aveati de unde alege…
nu citesc niciuna dintre revistele , ziarele, mai sus amintite.
ar trebui sa nu ne mai facem timp sa judem. sa ne facem timp de alte trairi.
scuze! poate nu era timpul mee…
LA MULTII ANI, CRISTINA S ! STIU CA E TARZIU
sa-ti gasesti linistea sufletului!
timpul meu… scuze
Cristina S , am spus -tarziu ptr a-ti ura “la multi ani”
pentru linistea ta, nu e niciodata tarziu
As avea o intrebare, cati dintre voi ati cumparat discurile,cd, Madalinei Manole si in special pe ultmile?Oare voi nu ati aflat ca aceasta Ioana Mandache a scris urat in trecutul ei, tot intamplator dupa ce a murit?Cat de sinceri sunteti in sufletul vostru ?Nu v-ati ambalat tot dupa ce a murit asa cum I Mandache tot acum isi cere iertare?Nu o sustin pe I .Mandache dar nici nu o condamn,a gresit ca noi toti de altfel la un moment dat.Cati dintre voi nu ati fost de acord la serviciu cu seful cand ati fost fata in fata cu el,desi nu erati de acord si-l injurati pe la spate,cati ati avut curajul sa-l injurati in fata sau sa demisionati?Cate dintre voi nu ati spus macar o data la nervi despre vreo femeie,despre vreo actuala iubita a unui fost din viata voastra ca e urata desi realizati ca nu e asa,ca e o curva,desi nu cunosteati nici macar un barbat care s-o fii platit=o pentru prestarii de servicii sexuale,ba mai mult cati v-ati cerut scuze in fata ei pentru ca ati gandit sau ati vorbit urat despre ea?Cei plini de venini,incercati sa fiti intai sinceri cu voi si abia apoi judecati pentru ca noi toti avem greseli si pacate si pentru greselii din trecutul nostru am putea sa fim la fel judecati?Cine nu a gresit niciodata in viata asta ,cum spunea si Isus,sa ridice piatra !Va doresc caldura in suflet si lucruri frumoase care sa va umple zilele ,rautatea sa stea departe de voi si iubirea sa va umple sufletul!Alice,te tin aproape de sufletul meu !
Emily, eu nu am cumparat CD-uri-le Madalinei, nu o judec pe d-na Mandache, nu m-am ambalat dupa moartea Madalinei. M-a intristat sincer moartea ei si m-am gandit doar la tristetea pe care o purta in suflet. Nu am in vocabular acel cuvant si nu l-am folosit niciodata la adresa vreunei femei.
Sunt aici pentru Alice, sunt aici pentru ca stiu ca de la oameni ca si Alice am ce invata. Sunt aici pentru ca imi place “tonul” discutiilor, decenta lor, nu imi plac oamenii rai, veninosi, nu imi plac rautatile gratuite. Si nu tin lectii de moralitate…niciodata, nimanui…
Carmen P., iti multumesc, asa sa fie si viata ta…
Maia, niciodata nu e tarziu pentru urari, iti multumesc frumos, si iti doresc sa-ti fie si tie sufletul linistit.
V-am citit si eu si nu am inteles mai nimic. Mi se pare ca aceste discutii sunt cam tardive. Ar trebui sa reactionam pana nu se ajunge la un deznodamant asa tragic.
PS
Multa sanatate si impliniri.
LA MULTI ANI Cristina!
Findca ne-a impresionat moartea Madalinei, s-a scormonit peste tot.
1. Cind a scris cine a scris erau niste circumstante, nici nu mai intereseaza.
2. Acum e un alt moment. Doar sa o plingem.
3. Unii ne iubesc, altii nu. Daca murim, de ce s-ar schimba ceva?
Echipa lui Alice sa isi vada de treaba si daca unii simt ca gresesc, vor sti cum sa adoarma cu inima impacata. Adica vor face ce stiu ei ca trebuie.
In toata aceasta galceava ,din ultimele 48 de ore ,am realizat ca cei care muncim pentru patroni –demoni, moguli sau cum vreti sa-i numiti, mancam o paine mai alba dar cu aroma de venin.
Si in lumea voastra a cuvintelor gratios oranduite, cat si in a noastra a cifrelor auster incremenite in formule tip excell ,scopul scuza mijloacele.La urma urmei trebuie sa muncim ca sa traim si nu invers.Cei care spun ca nu au facut niciodata un compromis sa cugete bine …poate nu l-au facut direct dar indirect sigur l-au facut .
Cristina Socaciu iti admir sinceritatea si felul frumos in care scrii.
Iata-ma intrind in acest cerc vicios…sper sa nu supar pe niciuna dintre prietenele mele de aici!
Nu stiu daca pot adauga ceva nou ce nu s-a incercat a se spune mai sus. Stiu doar ca nu mi se pare frumos sa aratam cu degetul la altii atat timp cat cu totii gresim din n motive de-alungul vietii. Stiu doar ca dintr-o tragedie trebuie sa invatam sa-i pretuim mai mult pe semenii nostri…iar asta nu implica sa iscam alte scandaluri si alte tragedii in vietile noastre. Avem atat de multe lucruri frumoase de facut, atat de multe cuvinte calde de rostit si atat de putin timp!!! De ce sa ne jignim, de ce sa ne judecam, de ce sa ne focusam pe ceea ce ne dezbina, pe ceea ce ne face placere mai putin?
Recunosc, vorbesc in necunostinta de cauza pentru ca nu am citit ceea ce a scris prietena noastra de la Tango in trecut…
Indiferent cat de urat ar fi fost scrisul ei sunt convinsa ca in sufletul ei remuscarile exista, ca de atunci a regretat de nenumarate ori. Cu totii trecem prin asta…
De ce trebuie sa ii cerem scuze publice? Cu ce ne-ar ajuta? S-ar sterge trecutul sub burete? Madalina Manole nu s-ar mai sinucide? Prietena noastra care a cerut acest gest ar avea vreo parere mai buna despre colega lui Alice?
Mi se pare totul de prisos, e ca un cerc vicios…ne acuzam reciproc, ne scuzam si ne lamentam in polemici…pentru ce?
Alice, o data in plus te apreciez pentru corectitudine si pentru pozitia ta in acest subiect!
Mi-as dori sa stiu ca in sufletul fiecaruia dintre noi exista iertare: iertare pentru ca nu am gasit in noi si familiile noastre puterea sa continuam si sa alegem viata oricat de grea si de apasatoare ar fi DAR SI iertarea pentru cei care inca sunt langa noi, pentru ca impreuna gresim greseli mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi.
Va imbratisez pe toate in egala masura!
Ioana a gresit, poate nu o singura data, dar a gresit!De ce nu poate fi iertata?De ce nu gasiti in voi acea bunatate pe care o cereti altora?
Draga Alice, te apreciez foarte mult pentru ceea ce scrii si daca o data ai scrie ceva care nu te caracterizeaza, te-as ierta.De fapt, nu te-as ierta, te-as accepta asa cum esti, cu bune si cu rele.Pentru ca nimeni nu este perfect si daca macar 2 secunde Ioana s-a cait in sufeltul ei pentru cele scrise despre Madalina, ar fi de ajuns.Viata e prea scurta ca sa ne facem atat de multi dusmani, haideti sa mai gasim si prieteni, chiar daca nu sunt ca noi, chiar daca sunt mai buni ca noi…noi trebuie sa ne ridicam deasupra conditiei noastre de suflete muritoare si sa devenim nemuritori.Prin iubire.
Eu am simtit ca moartea Madalinei trebuie sa capete un sens, ea nu a murit doar ca sa lase in urma incercari de explicatii logice ale gestului ei.Ea a murit din lipsa de iubire.Iubirea aceea fara de care nu poti sa respiri si sa te bucuri de viata, oricate ai avea, oricati te-ar invidia, nu esti tu aceea care vrei sa fi in viata ta.Si faptul ca-si dorea atat de mult un copil mi se pare tot ca o incercare de a se ancora in aceasta viata pe care nu si-o mai dorea.Sa incerci sa o intelegi si sa ii accepti gestul, iti trebuie o iubire mai presus de orice, o iubire dumnezeiasca catre care tindea si de care sunt sigura ca are parte acum.
Nu mai judecati pe nomeni, nici pe voi, nici pe apropiatii vostri, bucutati-va de ei ca va sunt aproape si ajutati-i sa se depasesca in tot ceea ce fac.Iar daca Ioana a facut ceva rau, iata ca Madalina, prin moartea ei, a ajutat-o sa-si inteleaga greseala si sa se caiasca.Sincer sau nu.La multi ani, Madalina! Sunt sigura ca nimeni nu ti-a spus…
ps: cazul lui Mickael imi pare foarte asemanator (desigur, pastrand proportiile)…cati jurnalisti l-au defaimat si i-au ingropat cariera…credeti ca macar vreunul a avut taria sa isi asume public greseala ca Ioana Mandache?
LA MULTI ANI, CRISTINA S.!
Am fost plecata, fara pc, si acum descopar ca a fost ziua ta…iti doresc iubire si sanatate, alaturi de oamenii care iti sunt dragi.
Alice, nu am cumparat sau citit pe net vreo publicatie dintre acelea, dar trebuie sa recunosc ca am citit multe titluri in metrou, peste umar, din ziarele calatorilor care imi erau vecini…de fapt, nici macar vecini de calatorie nu trebuiau sa imi fie, pt ca sinistrele titluri le pot vedea din celalalt capat al vagonului, atat de mare si urat sunt scrise. M-au uluit si infuriat mereu prostia si rautatea existente in “celebrele” titluri ale la fel de celebrelor publicatii, si m-a infuriat si mai mult faptul ca lumea le cumpara…m-am intrebat mereu cum poti sa cumperi un ziar pe care sunt scrise cu litere cat palma numai tampenii…nu am sa inteleg niciodata probabil…la fel cum privesc prostita spre emisiuni TV, chiar si numai cat timp misc telecomanda, cum sunt aduse zilnic pe post numai emisiuni – considerate de divertisment – pe care cu greu ma abtin sa nu le numesc imbecile…Imi dau seama ca nu sunt coerenta in exprimarea mea de azi, dar stiu sigur ca tu, cu marea ta putere de intelegere si rabdare, vei intelege ce vreau sa spun…
Apoi, nu am remarcat-o pe Ioana Mandache, sau cum se numeste controversata membra a echipei Tango, desi citesc mereu toate articolele din Revista, si cred ca m-am intrebat la un moment dat daca are vreo legatura cu actrita Rodica Mandache…nu am citit nici acum articolele ei din alte publicatii pt care este atacata acum, dar daca au fost nedrepte, presupun ca ei ii este cel dintai rusine…nu as vrea sa ma pun in pielea vreunui ziarist asa…
Mi-a parut rau de moartea Madalinei Manole, si ma gandesc ca tu ti-ai adus aminte de ea cand era inca printre noi, si ai realizat numarul acela frumos al Revistei…M-a intristat moartea ei – ca pe fiecare dintre noi, si toata ziua aceea nu am crezut ca chiar s-a intamplat…Acum se pot spune multe, dar nimic nu mai conteaza.
Inca de ieri am inceput sa citesc acest blog,lucru pe care cu rusine am marturisit ca nu aveam cunostinta de el,iar acum „sunt la zi„.Oricine m-ar intreba-„dar tu pe ce lume ai trait?„ si as raspunde ca…pe una mai ratacita.In fine,ma bucur ca m-am regasit printre toate aceste cuvinte de suflet.
In ce priveste articolul,nu va inghesuiti sa criticati si sa taiati capul plecat.Presa de scandal se vinde in Romania,emisiunile defaimatoare au rating si asta nu se datoreaza jurnalistului in cea mai mare parte ci…voua,celor insetati de barfa si rautati.Nu citesc ziarele pentru ca sunt scarbita de ceea ce inseamna „stire„ in ziua de azi.Deci cei care cu ochii cat cepele si cu „emotii„ asteptati iesirea publicatiilor de scandal ar trebui sa va abtineti din a comenta la adresa jurnalistilor.Ce v-ati face voi fara Can Can sau…ce-o mai fi pe piata..?
Alice,te imbratisez cu drag si,voi incerca sa imi fac si un abonament la „tango„ pentru ca esti pur si simplu …minunata!
catre simona catrina: sa nu uitam ca multe dintre cele care comenteaza aici suntem doar cititoare, influentate sau nu (dupa cum ne dicteaza unora dintre noi si intuitia) de cele scrise in presa, formatoare de opinii si a nu-stiu-cata asa-zisa putere in stat. nu cred buna parte din ce se scrie in general despre oameni, imi place sa aflu doar din interviuri ce au de spus, restul poate fi doar batjocura sau pura speculatie.
asadar, cam cum putem noi sa luam apararea cuiva, cine ne-ar asculta? n-am crezut o iota din nenumaratele mizerii scrise de-a lungul anilor, n-o fac nici acum, n-am citit nicicand tabloide. pacat doar ca se scriu…
Alice, eu cumpar Tango pentru ca te caut pe tine in paginile ei…pentru ca e parte din sufletul tau, pentru ca mi-e drag sa te citesc si pentru ca de fiecare data cand sunt trista sau stresata Simona Catrina imi readuce zambetul pe buze….de prea putine ori m-am intrebat cine sunt oamenii care scriu atat de frumos in paginile revistei..sunt articole pe care le citesc pe nerasuflate,pentru o ora se opreste lumea in jurul meu…ai o echipa frumoasa langa tine, dar oamenii oricat de minunati ar fi mai fac uneori si greseli…
Cu ce drept as putea sa o judec eu pe Ioana Mandache?
Alice ,o zi cu soare sa ai azi,plina de iubire si liniste!
Bolovani și pietre sunt la tot pasul, nu se aplecă toți să culeagă..
și mai puțini sunt cei care se incumetă să lovească in semeni..Ce-ar fi lumea, dacă toți am deveni ochitori?
Se zice că și drumul spre iad este pavat cu intenții bune..
Suntem o tara de asistati social si de someri. Legal, numarul pensionarilor (medical, la cerere, la varsta..) si al somerilor depaseste numarul angajatilor cu contract de munca, platitori de taxe si impozite.
Cei ce stau acasa au timp sa se uite si la OTV si la alte televiziuni cu emisiuni de scandal. Banuiala mea este ca tot ei cumpara si tabloidele ptr ca sunt ieftine.
Am ascultat siderata discutia unui coleg de birou cu bunica lui, dupa ce Dan Diaconescu a fost arestat. Bunica isi sunase indignata nepotul si-i solicita sa se ia masuri. Daca nu ar fi trist, ar putea fi comic.
Exista in noi o nevoie acuta de informatie, pe cele mai usurele le ingurgitam cel mai lesne.
Oamenii epuizati de drumuri, ingandurati, munciti pana la ultimele energii ma indoiesc ca se delecteaza la sfarsitul zilei cu mizerii de emisiuni.
Dar cineva tot se uita la ele, vorba lui Alice. Altfel de unde raiting?
Dragelor, moartea cuiva nu trebuie sa fie motiv de cearta. Nici scrisul altcuiva. Din fiecare lucru care se intampla in viata ar trebui sa invatam ceva. De exemplu, eu as spune, scuzati-mi ironia nepotrivita, ca jobul nu poate muri, deci nu ar trebui sa ii mai acordam atata atentie. Cei dragi noua, insa, nu sunt nemuritori. Eu as invata saptamana asta, cu gandul la saptamana trecuta, sa grabesc pasul catre casa cand se termina programul. Sa apreciez ca sotul meu nu mananca pana la ultima lingura un fel de mancare, pastrand si pentru mine, pentru ca stie ca imi place; sa le spun copiilor mei de un milion de ori pe zi ca ii iubesc dar, mai mult, sa ii ascult cand imi vorbesc. Sa arunc mai rar sau deloc vorbele grele care imi atarna pe limba cand ma cert cu cei dragi. As mai invata ca oricine poate sa greseasca si ca toti gresim. Pe mine vorbele bune ma fac mai buna. Niciodata pumnii metaforici nu m-au facut mai blanda, mai iubitoare, nu mi-au dat mai mult discernamant. Doar m-au inrait. Pe voi vorbele urate cum va schimba ?
Am uitat sa va anunt ceva, poate intereseaza pe vreuna din voi sa participati la un concurs “Baile Govora-statiune fara varsta” postat pe drumliber.ro, avand ca premiu o saptamana pentru doua persoane (cazare si masa intr-un hotel de 3*).Scopul: promovarea imaginii statiunii…Merita sa incercati!Jurizarea nu se face prin tragere la sorti, ci pe baza notelor acordate de juriu pentru creativitate…
ps: daca nu aveti inspiratie acum, concursul se va continua si cu alte statiuni turistice din Judetul Valcea
Alice, Cristina, va imbratisez in gand.
Alice, Rosanne, va port si eu mereu in gand… sunteti prietenele mele dragi!
Lee, Lee, multumesc!
Je, te imbratisez! La fel iti doresc si eu tie…
Alice,
Am ratacit ceva vreme.
Ma adun incet-incet.
Gandurile pe care le impartasesti ma ajuta. Citesc aici cum tu iti aperi oamenii si incerc sa devin parte activa in frumoasa ta lectie despre cum sa simtim frumos. Si sa iertam la timp. Si sa sfidam tot ce prea-tarziul!
O boare de bine, tuturor!
corectez; ,,. sa sfidam prea-tarziul”
tocmai am citit articolul acestei domnisoare.,nu am cum sa o admir acum pentru ceea ce face la revista Tango cand vezi ce ii poate de fapt pielea. sa vb atat de urat la adresa oricarui om, sa aduci niste acuzatii gratuite, este de neconceput. este parerea mea personala, se vede cata rautate domneste in sulfetul ei. imi pare rau pentru ea.,
sper din suflet sa inceteze toate publicatiile si televiziunile sa mai dezbata acest subiect cu moartea Madalinei, sa se poata odihni in pace, sa-i fie sufletul impacat.
Alice,sunt cu sufletul langa tine si esti in toate rugaciunile mele !Zeite dragi,va imbratisez!
Neil Diamond – Hello Again
http://www.youtube.com/watch?v=p6n-20My7a0&feature=player_embedded#!
Buna seara
LA MULTI ANI ALICE… si imi cer scuze pentru intarziere.
Recunosc, ca subiectul MM, in ultima vreme a devenit un subiect de prima pagina. Nu cred ca trebuie sa analizam omul.. Daca MM ar fi fost deranjata de articolele din presa, cred ca ar fi trebuit sa spuna asta. Poate modestia, simplicitatea, teama, asocierea, nu au lasat-o sa fie libera.
Eu cred ca lucrurile au luat o directie gresita. Nimeni nu mai vorbeste de valoare, ci in aceste zile numele MM a fost asociat cu custodie, sinucidere, minciuna, secrete, urat, si alte cuvinte care dor.
Pentru mine ramane un simbol al copilariei, al casetei din masina pe care o ascultam cu parintii in drum spre mare, bunici sau munte. Uneori tanjim dupa etichete, dar poate nu suntem destul de puternici sa primim si responsabilitatii ce vin.
Va doresc o seara placuta, calda si linistita.
Sophie