Copiii mei nu mananca nimic
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jul 1, 2010 in Confesiuni | 62 comments
Poate ca sunt o mama nepriceputa si nu sunt in stare sa ii ademenesc cu bucatele potrivite, care sa ii faca sa vrea sa manance si altceva decat cascaval pane si cremvursti pentru copii. Desi, va dau cuvantul de onoare, am incercat tot ce am fost eu in stare sa incerc!
Nu m-am laudat niciodata cu virtutile mele de bucatareasa, dar intotdeauna cand gatesc o fac cu dragoste, iar mancarea mea iese cu gust. Stiu sa asez in cratiti cateva feluri irezistibile – de exemplu musaca – , si sunt apta sa combin bucatele pe platouri, in asa fel, incat gustarile mele sa fie delicioase. Insa pe copiii mei mai mari nu mai stiu cum sa-i urnesc din apatia lor culinara.
Ilona nu a mancat niciodata fructe si legume crude. N-a gustat niciodata o cireasa sau o capsuna, iar daca as atinge-o cu o bucata de ananas ar urla ca si cum as fi ars-o cu vitrion englezesc. Si chiar daca o sa fiu criticata ca nu am insistat indeajuns eu va spun ca am facut tot ce mi-a stat in puteri. Numai ca ea a inceput cu refuzul inca din stadiul de bebelus. Nu o proasta abordare filosofica a alimentatiei a facut-o sa scuipe orice mancare cu continut de fructe sau legume nefierte, ci un instinct absurd si nesanatos, pe care l-a avut din nastere. Rareori a mai mancat cate o bucatica de mar sau de banana, nu mai des de doua ori pe an. Victor, in schimb, parea mai binevoitor. Insa, cu timpul, a inceput s-o imite pe sora lui si nu mai mananca nici el, decat sub cine stie ce amenintare sau santaj.
Avem un meniu mai sarantoc decat in cea mai ieftina bodega de cartier. In vreme ce pentru noi, adultii, gatesc salate rafinate, cu avocado, valeriana si creveti sau indes cupe ametitor de frumoase cu salate de fructe, pentru copii asez pe masa aceleasi doua feluri de mancare de seara si un singur fel de cereale, musai cu cacao, pentru dimineata. Si nu sunt in stare sa abordez problema, in asa fel incat sa ii gasesc rezolvare, desi toata lumea imi explica ce-ar trebui sa fac: sa ii las flamanzi si sa astept sa ceara ei singuri ceva, orice, de mancare. Insa eu vad si cat de putin dependenti de hrana si de mese sunt copiii din ziua de azi, asa ca inteleg ca ar fi o masura disperata si fara rezultate notabile, din care toti am iesi cu demnitatea mototolita si cu sucul gastric in clocot. Si atunci mai aman putin, ma rog sa imi vina ideea cea buna, multumesc cerului ca nu se ating nici de ciocolata si cola, si prepar mai departe salati splendide, pe care le mancam noi, mestecand pofticios, doar-doar i-om convinge sa vrea sa guste si ei, macar o frunzulita de laptuca, macar o nervura de rucola…
Alice, eu mananc adesea cremvursti si cascaval pane, nu ma ating de fructe si de legume, nu beau cola, insa ador ciocolata. Si sunt mai mult decat adult. Nu cred in panica E-urilor, nici in pericolul iminent al combinarii grupelor de alimente, nu ma sperie nici rontaitul seara tarziu, atata vreme cat nu devine obisnuinta. Sunt convinsa ca ii inveti pe Ilona si pe Victor tot ce trebuie sa stie despre mancatul elegant si frumos, despre beneficiile fiecarui aliment in parte, cred ca veghezi sa nu le lipseasca nimic si sa aiba de unde alege. Alegerea o vor face singuri, asa cum, mereu, singuri alegem de atatea ori in viata. Te imbratisez!
Buna dimineata, scumpa Alice! Am citit articolul si, marturisesc, m-am regasit pe mine de acum ceva ani printre randurile tale. E drept, poate ca pare disparata situatia, insa, cu timpul, eu cred ca isi vor diversifica meniul. In general, copiii nu se simt atrasi de bucate fel de fel (decat daca parintii obisnuiau sa-i indoape de mici ca sa creasca mari-si sanatosi, zic ei…- pana cand copilul ajunge, trist, la dimensiunile unui balon
), asa ca refuza ceea ce cred ca nu le place.
Multa vreme nu am mancat legume verzi. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca tot ce e verde nu e bun la gust. Si, dupa ani de efort din partea alor mei, cand am inceput, chipurile, sa fac progrese aici, m-am indepartat de lactate pana am facut o cadere urata de calciu. Apoi, cand mi-am dat seama ca e nevoie si de lactate, am spus “nu” preparatelor pe baza de ficat si peste pana am devenit putin anemica si-a trebuit sa suplinesc cu medicamente ceea ce nu voiam sa mananc de bunavoie.
In timp, insa, mi-am revenit. Mai am si acum retinerile mele cand vine vorba de ceva verde, de nu stiu ce soi de branza sau ceva cu ficatei sau peste, dar m-am redresat. Si cred ca si ei isi vor reveni. Pentru ca toti am trecut, probabil, prin asta.
Nenumarati parinti trec prin aceste incercari. La fel am patit si noi, insa, poate si pentru ca am avut timpul si rabdarea sa insist delicat, am reusit sa depasesc aceste probleme. Este adevarat ca nu pe toate, insa, am descoperit metode de “invaluire”.
Concret, am nascocit jocuri educative (invatam sa numaram) folosind fructele. Un exemplu este acela in care am taiat marul in doua si l-am pus pe doua farfurii, in fata celor doi copii (de aceeasi varsta). Am infipt scobitori in jumatatile de fruct si pe ele am inceput sa introducem diverse cereale, binenteles, tot numarate. Interesant a fost ca de la prima incercare, dupa ce am terminat “lectia”, materialul didactic a fost atacat cu scobitoarele si a fost “infrant”. Fara sa fie nevoie de rugaminti.
Ulterior, am repetat incercarea si fara lectie. A FUNCTIONAT.
Acum incercam cu ciresele si cu visinele! Cu multa rabdare. Trebuie sa ne pregatim ca, in anii viitori, sa ne infruptam din rodul muncii nostre.
Din pacate tot mai multi copii prefera sa manance “prostii” in locul hranei sanatoase care ii ajuta sa se dezvolte din toate punctele de vedere. Si eu am fost la fel. De abia la sfarsitul adolescentei am fost dispusa sa incerc mai multe feluri de mancare si asta doar pentru ca ma plictisisem de ceea ce mancam zilnic. Spre bucuria mea, mi-a placut asa de mult sa descopar noi feluri de mancare incat am tranformat gatitul in hobby, apoi in profesie. Plus ca am reusit sa dau jos kilogramele acumulate.
Te rog sa imi permiti sa iti dau un sfat. Daca tot zici ca le place junk food-ul poti incerca sa ii ademenesti cu “junk food” facut in casa. Adica o pizza care sa contina si cateva legume (mai putine la inceput) sau paste integrale diferite cu tot felul de sosuri. Si mai poti incerca chiar si legume pe gratar. Merg aproape toate, iar dovleceii sunt exceptionali. Iar carnita o poti marina cu diferite condimente si uleiuri pentru ca o face mai gustoasa si mai frageda.
Si chiar daca nu va merge acum, in viitor cu siguranta isi vor schimba obiceiurile culinare. Inca sunt mici si se bucura si ei de vremea mofturilor. Te imbratisez cu drag!
Nicio tehnica nu ajuta pentru ca iti lipseste cel mai important ingredient: timpul.
Daca erai casnica, inventai jocuri, ii infometai, ii momeai…Dar timpul pe care il petreci cu ei este atat de scurt incat nu vrei sa-l pierzi in razboaie pierdute aducatoare de nervi.
Si e firesc sa fie asa.
Ilona va deveni adolescenta si va intra intr-o perioada bio, presimt. Cu putin noroc Victor o sa vrea sa o imite.
Ingrijorarea mea insa tine de starea sanatatii lor. Cum sunt analizele lor?
Eu cred ca este o chestiune ce tine si de generatie. Nepotica mea, de 11 ani, nu stie nici ea gustul fructelor si al legumelor. La lectia noastra de engleza am rugat-o sa-mi inventeze o reteta de salata si sa-mi descrie gustul legumelor (aprofundam adjectivele). S-a dovenit a nu fi o lectie distractiva pentru ca ea nu stia ce gust au legumele asa ca nu le putea descrie nici in limba romana. Bunica, care o ingrijeste cu dragoste, ii gateste supe cu taietei facuti in casa dar ea cere supe cu litere (instant). Nu am idee ce-i de facut.
Vai, Alice, cat te inteleg. Am aceeasi problema cu baiatul meu de 15 ani : nu mananca ciorbe, muraturi, pilaf , mazare, etc .Ne rezumam la carne de pui si cartofi. Am facut si analize peste analize si , desi este un copil slabut, doctorul imi spune mereu ca e ok. Nu refuza in schimb pizza(facuta in casa)daca as putea sa-i dau in fiecare zi. Intr-un timp imi pierdusem increderea in calitatile mele de ”gospodina”; noroc cu musafirii care imi mai ridica moralul…si de la care am tot timpul un feed back pozitiv .
Draga Alice…sunt mama ca si tine si cand vorbesti de Ilona parca imi vorbesti de fiica mea..care e ceva mai mare…Nu pot ce sa-ti spun ce sa faci…ci ce sa nu faci…Nici Alexandra mea nu mananca fructe si atunci cand o face…parca ar tine in gura chestii necomestibile,pe care are grija sa nu le prea zdrobeasca in dinti..,.pt ca nu-i place gustul nici marului ,nici portocalei….Are aproape 13 ani….si iti spun ca metoda cea mai buna este infometarea…si imaginatia…Ne-a insotit in concedii,la restaurante….si a inceput sa fie sensibila la feluri…pregatite acolo…Dupa al 2lea an de Grecia am corupt-o cu salata greceasca…atentie…musai cu ceapa!E bine sa pari indiferenta la talentele lor…curand se vor satura de aceleasi vesnice gusturi-crenvursti ,pizza,samdNu e vina ta in mod cert…Pot sa recunosc ca mofturile fiicei mele au fost dublate si de ale mele..am ramas surprinsa sa vad ca mananca cu placere vita,calamar si branzeturi gatite….Rabdare….si incearca sa nu te lasi dominata de pretentiile lor….Sunt seri in care pic de oboseala dar eu trebuie sa ii gatesc ce doreste ea si nimic altceva…De 6 luni are mania clatitelor in stil american….
Draga Alice, il recunosc 100 % pe sotul meu in ceea ce povestesti tu. Asa era cand l-am intalnit, iau eu eram raw food. De atunci au trecut ceva ani, si sotul meu e raw food si el . Nu mai are probleme cu legumele si fructele.
Degeaba am incercat sa-l tentez cu fructe , ca nu mi-a mers. In schimb, cu greu si incet, i-am facut educatie in domeniul nutritiei si l-am facut sa constientizeze importanta alimentelor pe care le consuma . Tot acumuland informatie despre nutritie, la un moment dat i s-a declansat teama ca nu e deloc in ordine ce face el, si s-a chinuit sa manace fructe. Gustul se educa….in timp, i s-a schimbat gustul si acuum mancarea raw e gustoasaaaa, si daca gusta din carne, nu e bun.
De asemenea, referitor la copilasii mici : n-am vazut, auzit, intalnit nici un copil cu parinti raw food, care sa respinga legumele si fructele si sa prefere fast-food-ul. E chestiune de obisnuinta : cu asta au deschis ochii, cu asta li s-a obisnuit gustul, asta le place. Chiar daca la gradinita, scoala, colegii le dau ciocolata, sau pizza , gusta si apoi refuza pentru ca …n-are gust bun ! Cum spuneam, e chestiune de obisnuinta a gustului.
Alice, am vazut pe site coperta Tango. Tulburatoare fotografia cu tine si copilasii…
Te imbratisez tare!
Imi cer scuze ca scriu in afara subiectului dar tot asa am vazut si eu acum coperta Tango si e superba, maine ma opresc in primul magazin cu reviste si o cumpar.
Dupa cum vad coperta Tango de iulie, se anuntza un numar foarte tare, numai ca revista nu e de gasit la choscuri, am si mustrat-o pe vanzatoarea de la chioscul de ziare de langa mine, i-am spus ca la ea ajunge ori prea tarziu ori se epuizeaza imediat, si ca asta ma enerveaza pe mine la ea. Nu am rabdare in general, dar mereu am fost disperata si nervoasa cand n-am gasit revista.
Alice nici eu nu am gasit revista,azi ma duc iar s-o caut si sper sa ma intorc cu ea!
Abia astept sa-mi cumpar revista. Coperta e minunata, abia astept sa citesc articolul si sa vad celelalte fotografii! Cat despre copii….eu zic sa le dai in continuare cereale cu cacao, pentru ca pare sa le faca bine
!
Va imbratisez!
Draga Alice,
Am avut aceeasi experienta innebunitoare cu baietii mei, pe cand aveau 4 si, respectiv, 5 ani si jumatate. Nu voiau sa manance nimic, pur si simplu ma aduceau la disperare. Inventam tot felul de jocuri, am avut vesela amuzanta pentru ei, etc. Parea ca hrana nu le era necesara, ca simplul fapt ca respira in mod reflex, le tinea si de foame. Am, de asemenea, multe prietene care se confrunta cu aceleasi probleme, copiii lor pur si simplu nu cer niciodata de mancare. Atunci, la sfatul unei prietene, am luat legatura cu prof. Andritoiu de la Tg. Jiu, i-am expus problema, (mai si raceau des) iar dumnealui mi-a spus, la telefon : ” lasati doamna, ca dupa tratamentul meu, o sa va manance si farfuriile!”. Pot sa spun ca a avut dreptate, acum baietii mei au 10 jumate si 9, si trebuie sa le mai pun stavila la ingurgitarile prea dese. Au urmat un tratament apicol complex, cu tot felul de produse. Mai mult, baietii mananca aproape orice fel de mancare gatita de mine: peste, ciorbe, fasole, varza, etc. si nu au voie cartofi prajiti, snacksuri, bauturi din comert, MacDonalds doar de 2-3 ori pe an, mai mult pentru jucaria din Happy Meal. Sper sa-ti fie de folos experienta mea. Adaug faptul ca sunt o persoana serioasa si nu fac reclama nimanui.
Succes!
Alice draga,nu e vina ta ca nu mananca copilasii,fiecare om are ceva ce nu-i place si de care nu se atinge.Ai mei nu prea imi fac probleme,Cristian ,cel mare uraste ciorba si prefera cartofii prajiti si ouale iar cel mic face mofturi la branza dar o adora pe cea topita si foarte mult lapte.Fructe ei mananca de toate felurile la fel si legume.
In nici un caz nu se lasa flamanzi ca sa manance ceva cu forta,o sa urasca si mai mult acel aliment
Am crezut ca numai copilul meu e asa. Dar in jurul meu aud tot mai multe mamici plangandu-se de odrasle ca nu mananca sau mananca extrem de prost. Nici piciul meu nu mananca fructe, ba mai mult, la nici 3 ani mi-au auzit urechile ce nici n-am crezut ca as auzi de la el” legume da, frunze nu”, dar nici frunze nu mananca, nici legume.
M-am tot consolat cu gandul ca e o perioada tranzitorie, dar ma insel singura. Daca ma gandesc bine, si eu traiesc in ultima vreme cu banane, rosii si senviciuri ca asa am eu chef. Dar el e sub orice critica, ma exaspereaza cumplit. Cum spui tu Alice, incerc toate nebuniile de pe planeta si tot nimic, numai ce vrea el.
Alice. poate nu ai sa ma crezi, dar fiica-mea e leit cei doi copii ai tai, luati la un loc, in sensul ca a refuzat dintotdeauna si refuza si in continuare, cu atata vehementa, cruditatile incat sunt diperata caci ma gandesc cat de necesare sunt si ce organism secatuit de vitamine are, avand in vedere ca are 26 de ani si este o persoana matura. Si mie mi s-au adus mereu acuze ca nu o invat sa manance sanatos, dar, jur, ca am folosit toate mijloacele din dotare pentru a o convinge si tot la cartofi si cascaval pane am ajuns si la alte alimente foarte departe de legumele si fructele proaspete. Eu o ademeneam cu cate un fruct pe care il curatam si il taiam in bucati mici doar doar s-o indura in timp ce privea ceva la tv sau era pe calculator sa le inghita “din greseala”
Azi, este complet independenta si evident ca insistentele mele raman simple vorbe in vant. Din pacate se resimte aceasta lipsa de tot ce e important in organism din analizele care nu sunt tocmai bune si ma gandesc cu ingrijorare la viata ei viitoare. Nu-mi ramane decat sa ma rog sa fie sanatoasa si sa nu aiba probleme mari de sanatate. De insistat, am inteles ca nu are rost si nu cred ca exista metode de lamurire.
Draga mea, nu ne ramane decat credinta ca Cineva acolo Sus ii iubeste si ii ocroteste sa le fie bine.
Nu am copii, dar imi e greu sa cred ca un copil in crestere nu se hraneste deloc. Problema copiilor tai, Alice, e ca au acces la alta mancare decat cea recomandata, ca ciugulesc prostioare si ca nu au obiceiuri alimentare sanatoase, cum ar fi orele de masa stricte si preparate specifice la fiecare masa.
Multumesc, Alice pentru acest post…nu sunt singura pe lume, cu problema asta!
Vazand-o pe Ilona pe coperta unui supliment al revistei Good Food, acum cativa ani, chiar ma gandeam: ce norocosi sunt unii parinti…acum, ne urez :rabdare, sanatate si idei noi!
http://www.youtube.com/watch?v=2S6nCqQDm8Q&feature=related
Nu v-am spus niciodata ce mult imi place Patricia Kaas…
Abia astept Revista, nu am gasit-o inca, mereu se lasa asteptata…
Si eu sunt fan Patricia Kaas
Si mie imi place Patricia Kass foarte mult.Ascultati si ” http://www.youtube.com/watch?v=o9lo_ER7ukg “
Fiecare copil isi gaseste anumite modele in unele persoane din jurul lor, in general tot tineri/copii, dar ceva mai mari decat ei si sunt foarte deschisi la sugestiile venind din partea acelora pe care ei ii vad drept modele; incearca sa apelezi la ajutorul unei asemenea persoane – pana acum in toate cazurile care le-am vazut acest lucru a functionat.
Alice, m-am gandit la tine, la voi cei ce atat de frumosi in pasi de tango, numarul acesta e atat de altfel, minunat/ adanc/ jucaus/ profund , s-au incrustat in inima mea definitiv si pana la apus, cuvinte de aur, fotografii sublime iar declaratia Simonei mi-a readus aminte pentru a una o mie oara, ca Iubirea adevarata transcede dincolo de viata, dincolo de moarte, dincolo de tot. Sunteti speciali iar inima si mintea mea va iubeste intr-un fel incredibil
poate ca daca le-ai face niste salate si nu salati,ar manca.nu te-a invatat catrina,gramatica ?
Va multumesc si va iubesc si eu! Ma opresc din ritmul ultimului meu tango sa va cuprind in inima mea. Mi-e dor de Timisoara nuntii mele neprevazute.
“Catrina,gramatica” avea note ceva mai mici decat mine la limba romana in anii nostri de filologie, ea era de nebatut la literatura, sa stii. Tot eu sunt cea mai buna la gramatica, nu te-ai prins. Dar daca ai citi ceva in plus, cate un almanah, ti-ai da seama ca n-am gresit deloc, ca scriu foarte, foarte corect.
vitaminele poate le-ar da pofta de mincare
Raluca, erai la un click distanta de a nu fi ridicola. Dar te ajut eu: “[Pl. și : sălăți] Sursa: DEX “.
Alice, e din nou sambata seara…
Barbra Streisand – Memory
http://www.youtube.com/watch?v=78Ruh0ewBVo&feature=related
E sambata seara, cu ploaie si iz de migdala. Ma uit la concertul lui Pink de pe HBO si mi se pare splendid- descopar nesfarsita tristete asezata sub toata exuberanta asta. Sa te uiti, Cristina mea, e minunat. Sunt nebuna dupa Pink.
Alice, ma uit cu tine… O singura melodie nu o pot asculta pana la sfarsit. Si nu o voi putea asculta niciodata fara sa imi amintesc anii copilariei…
Family Portrait
“Daddy don’t leave
Turn around please
Remember that the night you left you took my
shining star?”
Si mie mi s-a parut intotdeauna trista Pink.
Si sambata asta are ceva trist…uneori ma intorc acasa invinsa. Dar imi place sa te citesc, Alice, cea mai draga! Pentru mine, scrii cel mai frumos.
Je, suntem aici cu tine, ne tinem de maini si poate va fi mai usor…
Sunt cu voi si eu, cu lacrimi in gand. Asa e, e o sambata trista, iar Pink e greu de indurat. Si felicitarile pentru Tangoul nostru, ultimul nostru Tango, sunt greu de indurat. Je, Cristina, sa dansam impreuna…
Stau cuminte pe margine si dansul vostru ma vrajeste. Nu indraznesc sa spun nimic doar va intind zambetul meu sa va imbratiseze ca doua aripi de inger bun
Alice, o sambata trista si pentru mine. Tristetea am ascuns-o sub masca veseliei…Si lumea m-a crezut… indiferenta
DRAGA MEA ..EU AM DOI COPII..SI CAND AM NASCUT PRIMUL COPIL PT K NU AM AVUT SOACRA..AM AVUT ASISTENTA..MEDICULUI DE FAMILIE..CARE M-A INVATAT APROAPE TOT CE STIUI DESPRE COPII..IN PRIMUL RAND..COPII CUM II INVETI ASA II AI…EI NU STIU CE E CIOCOLATA DACA TU NU LE DAI…DECI DA-LE CEEA CE TREBUIE..CAT SUNT MICI…ASA SE VOR OBISNUI CU ACEEA MANCARE…SI CARNITA,CATOF..ETC..SI IN AL2 LEA RAND…NU MANACA MANCAREA PT K NU LE FOAME SAU ALT MOTIV…NU-I NICI O PROBLEMA…NU TREBUIE SA MANANCE ..RIDICA-I DE LA MASA ..SI CAND LE VA FII FOAME SERVESTEI CU MANCAREA PE CARE NU A MANCAT-O MAI DEVREME..DECAT SA-TI MANANCE 3 LINGURI…MAI BINE NU MANACA NIMIC..SI MAI TARZIU VA MANCA TOT…ASA NU VEI FACE RISIPA IAR EI VOR MANCA PT K STIU K NU VOR PRIMI ALTCEVA MAI TARZIU ….NUMAI BINE
Tu, Alice, faci mereu cea mai frumoasa Revista.
M-a intristat vestea ca se schimba lucrurile cu echipa Tangoului, dar m-am gandit ca daca tara asta se afunda tot mai mult in criza, nu ai avut incotro, sau oricum, ai chibzuit mult inainte.
In adancul sufletului meu sper ca linia sa nu se modifice cu timpul, sa nu apara rupturi ca in orice asociere – ca sa zic asa. Nu am comentat deloc la preluarea Revistei, nici tu nu prea ai facut-o, dar m-a durut sufletul cumva…M-am lasat pe mana gandurilor finantistilor, anume ca un trust puternic apara in vremuri de criza. Acum, am spus toate astea determinata de tristetea cuvintelor tale de mai inainte.
Cristina S., mereu ma induioseaza gestul cu mainile intinse…
Citez din DEX:
SALÁTĂ, salate, s.f. (…) [Pl. şi : sălăţi] – Din ngr. saláta.
Deci corecte sunt ambele forme; cel/cea care a facut observatia ar trebui sa-si ceara scuze.
Draga mea,scuzandu-mi-se lipsa de modestie,pot spune ca sunt foarte buna in arta culinara si cu toate acestea fiica-mea cea mica face nazuri,duce la nas ca sa miroase fiecare mancare si apreciaza dupa miros fiecare aliment pe care il duce la gura….ma seaca gestul asta al ei,dar…n-am cum s-o dezvat!ii gatesc zilnic,nu manaca o macare incalzita,adica de pe o zi pe alta…asa ca nu te ingrijora,nu e nimic grav!acum incepe sa-si mai gateasca si singura,gateste ce-i drept foarte bine,pune suflet in tot ce face si-i iese foarte gustos totul,ma rog,e fata de maritat deja!:P
O duminica vesela sa ai alaturi de cei dragi tie!
Raluca inainte sa faci un comentariu e bine sa-l poti argumenta iar in privinta gramaticii pe care o stapanesti ti-as recomanda cateva carti care sa-ti umple timpul si cunostintele si sa-ti aduca in suflet un strop de bunatate,strop care sa te opreasca altadata de la comentarii rautacioase !Alice,a scris corect ,rautatea nu ti-a iesit asa ca tot tu ai picat prost .Blogul acesta este pentru cei cu inima deschisa,pentru sufletele pline de iubire si emotie,pentru oameni cu adevarat frumosi ,pentru cei care au lasat veninul intr-o alta lume ,intr-un alt timp,pentru cei care-si pot deschide sufletul cu emotie ,pentru cei care sunt cu adevarat oameni!”Lume e multa,oameni sunt putini!”Alice mi-e dor de tine ,mi-e dor de cel mai frumos suflet pe care l-am intalnit.de emotia si frumusetea ta!
Draga Alice,
O solutie la problema ta ar fi sa gatesti impreuna cu copii tai; orice; in afara de crenvusti si cascaval pane; chiar si un sandwich. Propune-le un joc: sa conceapa ei singuri un meniu , dar pe care sa-l gatiti impreuna . Inarmeaza-te cu rabdare si rezerva-ti o zi numai pt. asta. Cu fetita mea a functionat.
Si inca ceva: incearca sa-i iei cu tine la cumparaturi si sa-i lasi pe ei sa-si aleaga mancarea.
Buna Alice, Trebuie avuta mare grija la crenvusti, cineva care lucreaza in domeniu, mi-a zis sa nu cumva sa mai consum crevusti sub nici o forma, cu atat mai putin copii, e ingrozitor sa vezi cu ochii tai ce se baga in crenvusti si paradoxal ce buni la gust sunt; asa ca orice in afara de crenvusti, salamuri, mezeluri , chiar si carnati , din pacate. Stau si ma gandesc ca azi maine nu mai avem ce sa mancam , ca tot ce se gaseste in comert e plin de E-uri, monoglutamat de sodiu , chimicale si alte mizerii care in pacate la cantitatea in care sunt distrug organismul uman. Eu tare sunt norocoasa cu baietelul meu de 3 ani jumate care mananca absolut orice, de la supica de salata, la morcov , orice fie crud fie pregatit, fructe , legume , vinetele sunt singurele care le refuza, desi cand mergem la magazin zice mami cumpara vinete ca-i plac la tati , dar el nu le vrea , deocamdata. Carnea , iarasi o mananca cu placere, e un copil tare bun si mancacios , dar marturisesc ca e plin de energie, nazdravan cat 10, nu sta locului nici 1 secunde cand e treaz. Alice, trebuie sa fie o cale prin care sa-ti convingi cumva copilasii tai frumosi sa manance ; ei sunt mari acum si inteleg cand le spui ca in crenvusti si alte cele ,in fabrica se pun tot felul de chimicale si prafuri care le fac la burtica . Bafta multa si sunt convinsa ca cu rabdarea si blandetea ta vei reusi!!
Alice ,suna greu “ultimul nostru Tango”. Percep atat de bine , ultimele note distonante.O muzica surda , o durere disimulata, o fraza nerostita .Un nou inceput , cladit pe un ultim regret .
Din cu totul alte motive , in aceste zile dar mai ales nopti( albe ), traiesc la unison cu tine ,un alfel de ULTIM .
@Dia: daca nu am mai manca nici un aliment care contine E-uri am muri de foame.
)
Eu cred ca sunt alintati!
Alice !!!!!!!!!
Esti responsabila pentru noaptea mea nedormita. De ziua fetiteti mele, care a implinit 2 ani, mi-am facut un cadou si mie. Am intrat in librarie si am cumparat doua carti: Femei si Barbati-care pe care, si Dincolo de bine, dincoace de rau- despre iubire. Recunosc ca le-am luat pentru ca tocmai terminasem Rendevouz cu lumea, a Aurorei Liiceanu. Si asa…. te-am descoperit ! si m-am (re)descoperit si pe mine ! N-am lasat cartile din mana pana cand nu le-am terminat ! M-am regasit aproape in fiecare pagina scrisa de tine ! Am retrait emotiile si gandurile descrise de tine…. am lacrimat, m-am bucurat.
O sa te urmaresc pe blog, in reviste, in librarii … pentru mine a citi gandurile tale puse pe hartie inseamna … terapie, incurajare, incredere !
Te imbratisez(virtual) cu mult mult drag,
Iti doresc din tot sufletul fericirea de a fi o femeie implinita !
ps. cu gandul sa-ti scriu am venit la servici, dupa ce toata noaptea ti-am devorat cartile. Probabil ca nu aici trebuia postat ce am scris eu, dar…. uite ca si aici ma regasesc. Incerc cu disperare sa-mi hranesc fetita, foarte vioaie si sanatoasa, de altfel, care insa nu mananca cu placere nimic verde sau crud, foarte putine fructe si legume, si daca s-ar putea doar crenvusti si ou prajit. Si in jur toti imi spun ca asa ceva nu exista, e chestie de cum am crescut-o. Nu-i adevarat. Asta spun cei care au copii care mananca fara probleme, pentru ca n-au trecut prin experienta ta, a mea, a altora, de a avea copii pentru care mancarea nu reprezinta interes.
…….
Oricum…. eu ma bucur ca te-am descoperit ! ( please no offence, nu am mai fost prin librarii de mult timp, nu citesc reviste, nu prea ma uit la televizor, rolul de single mother, working woman, wonder do it all, imi ocupa mai tot timpul ).
Iti datorez bucuria mea de astazi si cheful de a vedea si a trai altfel viata !
Buna Alice,
Sunt Dana B. , am 32 ani, sunt din Timisoara si scriu pentru prima data pe blogul tau, desi il citesc de multa vreme. Citesc revista Tango de cand a aparut, mai exact incepand cu nr. 2, pentru ca pe primul l-am ratat..:)
Am aflat abia acum ca incepand de luna viitoare revista va aparea sub sigla “Adevarul”. M-am intristat putin pentru ca citisem intr-una din cartile tale experienta de la Tabu, apoi experienta de la trustul Intact…. Sper sa fie ok de data asta si revista sa ramana la fel de frumoasa ca in prezent (Tabu-ul este groaznic in prezent).
Am luat ieri ultimul numar al revistei si nu am apucat sa-l citesc decat foarte putin, dar pot spune ca este prima data dupa mult timp, cand, abia astept sa-mi termin munca si sa pot citi in liniste din Tango (ca pe vremuri:) …)
M-as bucura ca Tango-ul sa ramana revista frumoasa pe care abia o astept la inceputul lunii, revista in care am citit interviuri extraordinare din seria “La vita e bella” cu oameni frumosi.
Felicitari pentru cele doua articole scrise de tine si de Simona referitoare la interviurile si sedintele foto cu vedetele pe care voi ni le-ati prezentat frumos de-a lungul timpului, desi ele nu sunt tocmai frumoase ci mai degraba preocupate sa para frumoase…
Abia astept sa citesc interviurile cu voi! (l-am citit doar pe cel cu D-na Liiceanu)
Va imbratisez cu drag , va urez succes si sper din suflet sa scrieti la fel de frumos in continuare!
Draga Alice, fetele mele mananca de toate, deci sfatul meu nu vine din experienta
Incearca o seara ca la acel restaurant din Barcelona unde se mananca pe intuneric: prepara mai multe platouri, pune fructe, eventual “invelite” in coaja lor sau tavalite prin nuca, sa nu fie moi si alunecoase, si gustati seara, pe intuneric, toti. Apoi ghiciti ce ati mancat. Cine ghiceste cele mai multe alimente, primeste un lucru pe care si-l doreste de mult sau primeste un drept (de ex, dreptul de a-si spune parerea pe blogul mamei sale 
Cu tot dragul si sper sa functioneze
Bogdan, stiu ca nu toate E-urile sunt periculoase, eu ma refeream strict la alimentele care pe langa o gasca de E-uri bune si o gasca de E-uri mai putin bune , sunt pline de MSG si alte cele si dupa parerea mea, asa de multe chimicale in mancare la un loc, imbolnavesc organismul; Ma intreb oare de ce sunt asa multi copilasi bolnavi de cancer , de ce noi adultii ne imbolnavim asa usor si cred ca pe langa poluare, stres , mancarea plina de tampenii are un rol negativ mare in a face praf organismul uman. Tu ce crezi , Bogdan?
Alice, cumparaturile le faceti voi, adultii. Daca in frigider n-ar exista cascaval si cremvursti, copiii ar manca fructe si legume pentru ca n-ar avea de ales. Pana una alta, hrana lor de acum, daca se reduce strict la ceea ce povestesti, este plina doar de toxine si de conservanti. Eu n-as fi doar ingrijorata. As intra in panica. De la supt au trecut direct la cremvursti ? Cred ca resposabilitatea este a persoanei care le-a pus prima data in farfurie o astfel de “propunere” culinara.
Buna. Nu stiu cand a iesit ultimul numar al revistei, dar nu mi-a venit sa cred ca esti tu/voi pe coperta! Nu-mi aduc aminte de vreo coperta pe care sa fie vreun editor sef! Excelenta ideea (cam multe semne de exclamatie, nu?), iar tu cu copiii dati un sentiment de liniste, FAMILIE, puritate, mare, vara. Super!
Desi am cumparat-o de vreo opt ore, nu am reusit sa citesc decat editorialul – parca mi-e teama sa ma apuc sa o citesc de teama sa nu se termine prea repede – e ca si cu o super prajitura la care te gandesti de mult timp, tremuri de emotie cand o ai si o pui deoparte pentru a o savura in tihna, iar cand te apuci de ea vrei sa-ti imbeti toate papilele gustative.
Aceleasi sentimente le am cand iese un alt numar de Tango. Mai mult, pentru a fi apta sa citesc revista trebuie sa intru intr-o anumita stare , sa nu ma deranjeze nimieni si in care sa fiu doar eu cu autorul articolului/intervievatul – parca am fi fata in fata si il ascult cu nesat si uimire, cu intrebari frante pe care mi-e teama sa le rostesc pentru a nu frange vorbele nespuse ale celuilalt…..
Bravo Alice, tie si echipei tale! Tine-o tot asa.
P.S. Apropo de nume, ai ales numele revistei ca remember la pasii de dans facuti cu tatal tau, sau…?
@Dia: In principiu eu mananc alimente “bio” in sensul ca 80% din aprovizionare o faca de la tara deci stau destul de bine; pe de alta parte insa am avut perioade in care am baut si cate patru litri de cola pe zi si cand sticla de ulei se termina in doua zile, iar atunci cand merg la magazin sa cumpar ceva chiar nu ma uit pe eticheta sa vad ce contine.
Cred ca adevarul e undeva pe la mijloc, adica da trebuie sa incercam in masura posibilitatilor sa mancam produse cat mai naturale, dar in acelasi timp sa nu exageram si sa devenim paranoici crezand ca o sa ne imbolnavim daca am baut o sticla de cola sau daca am mancat un salam cu cine stie cate E-uri – la urma urmei organismul uman are o gramada de mecanisme de protectie, secretul este doar sa nu il fortam.
nici copilul meu de 8 luni nu maninca fructe.dar deloc.se face ca varsa,le arunca din gura-banana,uuu,mar,piersici,se scutura la toate si refuza.am plan de rezerva compus din alte alimente. pe care le maninca imediat,nu le refuza,adica sta cu gurita deschisa,ar primi lingurita si cind da de fructe le arunca.am observat ca cele dulci in general nu-i plac chiar deloc,in schimb iaurt acrisor si mincare acrisoara maninca.chiar si vinul de impartasanie vrea acrisor,nu dulce si asta la 8 luni.
pediatrul mi-a spus ca nu are aciditate gastrica(????????????????).
La mine e exact pe dos. Baietii mei ar manca numai fructe si legume, in schimb ma chinuie cu mancarea gatita. Cand se apropie ora mesei imi creste tensiunea pentru ca stiu ce urmeaza: tot felul de tertipuri, de rugaminti, de promisiuni, de jocuri, de strambaturi si scalambaieli, doar , doar or manca si ei ceva.
Psihologul mi-a vorbit de anorexie. Motivele pot fi multiple: aparitia dintilor, intarcarea, nasterea unui frate sau a unei surori, o boala infectioasa, reluarea lucrului de unul dintre parinti, conflictele familiale de orice natura, depresia, anxietatea sau suferinta mamei, un deces al cuiva apropiat etc. Iar prin refuzul asta al lor ei vor decat sa atraga atentia parintilor si, trebuie sa recunosti, ca de cele mai multe ori chiar reusesc, iar dovada este chiar postarea ta.
Sugarul sau copilul anorexic refuza sa manance la mese, in schimb rontaie mereu cate ceva in timpul zilei. Parintii tind adesea sa-l forteze sa manance, folosind tot felul de metode ca cele enumerate de mine mai sus. Asta inteteste si mai tare “conflictul” care de obicei se stinge in prezenta altor persoane: bone, bunici, educatoare etc. E de observat daca atunci cand nu sunteti voi prin preajma comportamentul lor e la fel si refuzul e la fel de vehement.
Cat priveste ceea ce se gaseste la voi in frigider, elimina complet cascavalul pane si cremvurstii. Ce se va intampla atunci? Vor muri de foame? Categoric nu. Se vor adapta si vor incepe sa manance si altceva, nu vor avea incotro. Au instinct de conservare, te asigur.
* ei NU vor decat sa atraga atentia parintilor …
Sunt obosita, sorry!
Alice,
) la problema ta. Am incercat sa gasesc pe site la tine o adresa de e-mail unde sa ti-o trimit, dar nu am gasit. Ai acordul meu sa imi scrii, daca vrei o sugestie (nu insa si pentru a o publica).
Exista cel putin o solutie isteata (si verificata de mine
draga alice,cred ca daca ai putina rabdare vei reusi sa-i inveti sa manance si altceva..TU trebuie sa ai rabdare(si e asa de greu!)..Ei nu pot manca orice acum,fiindca sunt mici,dar li se vor schimba gusturile in timp….Daca iti vei invata fetitacea mai mica) sa manance mancare de la borcanelele ptr copii(e mai comod ptr toata lumea)si gusturile ei se vor altera…Cred ca trebuie sa le dai foarte putin,ca unui bebelus(vorbesc ptr copii mai mari) si alte mancaruri..incerca mai intai cu pui(chiftelute,perisoare,etc),oricum blestematii aia de cremwursti trebuiesc inlocuiti cu altceva…Ei nu vor manca la varsta asta avocado si creveti…Incearca sa le indulcesti laptele cu miere(fara caei sa stie ) si sa le schimbi cerealele cu cacao cu altele mai putin dulci.Eu cumparam iaurt bio,indulceam cu miere si amestecam cu fructe proaspete sau un pic fierte si mixam…si scapam de “nemaipomenitul” iaurt cu fructe din supermarket..Daca vei avea putina rabdare,vei reusi…Dar avand un bebe,o revista in schimbare,sincer iti trebuie o vointa de fier…Nu te cunosc dar ma bucur ca esti fericita…Stii de ce? Fiindca cei fericiti emana mult pozitivism si asta ne ajuta si pe noi ceilalti(macar 5 min cat intram pe blog sau citim un articol)..O persoana echilibrata,e ca un balsam..Te felicit ptr ca ai ajuns la aceasta stare,neavand constiinta incarcata..Este f important!
scuze,am scris repede,am mancat un “i” de la copii(am detestat mereu asta!),am mai scris legate cateva cuvinte,dar in tara unde “iegzista” atatia agramati ,nu-i bai,nu?
Aaaaa,si ma bucur ca expui probleme cu care de altfel, ne confruntam toti…Urasc la maxim cliseele filmelor americane,unde pe aia nu-i vezi gatind decat spaghete(cu paharul de vin in mana),nu spala,nu calca,nu mananca decat barbeque sau pizza cu paharul de lapte(nelipsit ptr copii de la nicio masa.Bleah!!!).Au timp numai ptr job,sunt odihniti si sunt impecabili la imbracaminte,la curatenia din casa,la jogging,la tot ce fac…Ziua n-o avea tot 24 de ore si ptr ei?..Intru pe blogurile voastre,fiindca subiectele sunt din viata noastra de zi cu zi….Cu bune si cu rele.Si asta imi place!
Alice, Rossane, Je, intind mainile si incerc sa adorm repede… Noapte buna!