Sa iubesti putin
Posted by Alice Nastase Buciuta on May 18, 2010 in Confesiuni | 66 comments
Mi-am propus, intr-o zi, sa iubesc mai putin. Sa-mi preschimb dragostea mare intr-o iubire calduta, care sa ma faca sa zambesc, dar sa nu ma lase sa plang niciodata. Intr-o zi, in care iubisem atat de mult, incat ma durea inima, m-am hotarat sa ma apar pe mine de mine.
Urmatoarea zi a fost pufoasa si blanda. Eu am fost amabila si dulce, si am purtat pe obraz, de dimineata pana seara, un suras cu parfum de prajitura. Cand s-a aplecat sa ma sarute, eu l-am pupat, vanilat, din varful buzelor: tzoc, tzoc.
In ziua aceea nu mi-am mai inclestat mana de mana lui, cu deznadejdea mea dintotdeauna, ci, cand am traversat strada, m-am agatat delicat de degetul lui mic. Iar la cafea, in loc sa-i desenez o inima de spuma, am facut o steluta, draguta, draguta.
Pentru prima data dupa multe vreme, am adormit inaintea lui, si am dormit bustean, toata noaptea. Iar dimineata, nu mi-am amintit ce-am visat, dar sigur fusese un vis rasfatat. Si-atunci, multumita, mi-am propus sa nu mai iubesc mult niciodata.
“Azi te iubesc putin”, i-am marturisit, obligata de privirea lui care ma masura uluita, din cap pana-n picioare, sa vada de ce nu mai seman cu femeia de ieri. Si el s-a intristat, dar eu nu am suferit, pentru ca-l iubeam doar putin, si m-am gandit ca o sa-i treaca in curand. Si asa a fost. I-a trecut aproape imediat. Mi-a zis ca se multumeste cu oricat de putin i-as darui. Ca ma iubeste el indeajuns, cat sa ma faca fericita. Ca si daca nu l-as mai iubi, m-ar iubi el, fiindca nu poate sa schimbe nimic.
Si-atunci m-a durut inima din nou. S-a spulberat dintr-o data toata pufosenia zilei mele furate de la viata si de la dragoste. Si m-am perpelit, mai departe, in fericirea mea indurerata, in iubirea mea prea mare ca sa nu ma sfasie, in nebunia vigilentei mele indragostite, a atentiei mele panditoare, a sensibilitatii mele mereu pregatite sa sangere.
Nu am nicio indoiala: e mai bine sa iubesti cu masura. Sa iti asezi sentimentele si asteptarile intr-o matca posibila, convenabila, amabila. Sa nu treci niciodata pragul nebuniei, sa nu cunosti nicicand gustul deznadejdii. Sa nu te ineci, din prea multa iubire, in apele otravite ale geloziei. Sa nu te mistui de nesomn, sa nu te lasi oropsita de intrebari fara raspuns.
Dar ma tem, tot mai adesea, ca nu se poate asa. Incep, tot mai mult, sa ma tem ca e greu de gasit drumul unei iubiri enorme si senine. Incep, tot mai mult, sa ma tem.
Foarte frumos si emotionant ce ai scris, Alice !
Chiar ieri citeam ce spunea Khalil Gibran despre iubire si constat ca va intalniti in aceleasi idei nobile despre iubire….
http://www.edituradeceneu.ro/articol.php?articol=11
ce bine ar fi sa existe o astfel de masura:
azi am sa iubesc cam cat o masura de zahar si un praf de sare, iar maine nu mai mult de o masura de faina si un strop de piper
..
cred ca masura asta tine doar de felul in care suntem construiti;
..
extremele sunt fascinante, dar nu neaparat aducatoare de intelepciune
…
oare de ce e atat de greu da gasit uneori, linia de mijloc ?
…
cred ca avem libertatea de a iubi cu si in masura in care dorim
e o alegere care ne apartine
..
hi, hi, cat priveste tentativele mele de poezie, pot spune ca acestea au fost minunat de dezolant frumoase, doar atunci cand am iubit fara masura; in schimb, masura, mi-a alungat inspiratia
Alice, gandeste-te, de exemplu, la maica Teresa. Daca ar fi gandit ca e mai bine sa iubesti cu masura, sa oferi cu teama doar o iubire calduta, nu si-ar fi transformat viata intr-o opera de arta. Dragostea autentica, provenita din partea noastra divina, nu fura somnul si nici nu ne impinge catre inec in “ape otravite”. Problema este ca oricate pagini am scrie despre ea, oricat am sangera si vibra, ceea ce cunoastem este doar “iubirea” nascuta din eul nostru mic, plin de orgolii, de fumuri si de dorinta inexplicabila de a suferi zilnic. De parca n-am exista daca nu ne luam portia, cel putin saptamanala, de durere absurda. De fapt, e mult mai greu sa ne trezim de dimineata si sa ne propunem sa fim armoniosi, senini si echilibrati, decat sa ne plangem de mila din orice. Avem vocatie de victime. In mod inconstient si pagubos dam vina pe ceilalti din lene, din comoditate, din obisnuinta. Sursa implinirii sta in noi, adanc in esenta si nu in barbatul de langa noi, pe care ne incapatanam sa-l facem pe nedrept centrul universului nostru. Traim catre exterior, ne dispersam si pe deasupra credem ca o facem din “iubire”.
Cuvintele tale ma fac sa vad un sambure de indoiala cum da sa incolteasca in sufletelul tau…
Uneori e bine ca ei sa mai simta si aceasta raceala.
Nu face rau iubirii. Si chiar daca el merita TOTUL.
E ca un elastic: ne departam putin, ne apropiem. Revenim oricum mai iubitoare …din vina.
Ca sa pretuiesti f binele trebuie sa stii si cum e si mai putin bine…
Si eu m-am saturat de acest joc, cand de fapt iubirea nu ar trebuie sa fie asaaaaaaa… cu jocuri de culise, cu mistere, cu “eu ascuzandu-ma si pierzand timpul in cine stie ce loc, doar ca sa il fac pe el sa creada ca am ceva mai important de facut”…
m-am saturat de jocul asta: eu sunt mai tare decat tine… nu asa trebuie sa fie Iubirea.
Si, fetelor, nu cred ca ar tb sa identificam tot ce scrie Alice aici cu povestea vietii ei… sunt multe metafore… pentru NOI, femeile.
va pup.
S
Buna Alice Buciuta , azi am dat intamplator peste blogul tau. Nici nu mai stiu care a fost intamplarea. Desi sunt la servici nu mi-am putut dezlipi ochii de el si am citit fiecare articol ( postare) cu aceeasi placere, cu aceeasi emotie. Imi place nespus cum scri, imi place nespus sinceritatea ta. Imi place sa vad ca esti o femeie normala in lumea in care (in presa si in divertisment) majoritatea sunt priviti ori ca niste zei spre care nu putem intinde mana, ori ca niste cantitati neglijabile. Te-am vazut de cateva ori la televizor. Nu sunt sigura ce impresie mi-ai facut desi imi place sa zic ca stiu sa cunosc oamenii. Te-am vazut langa genul de persoane pe care le-am tocmai le-am amintit si te-am asemuit lor , in functie de o situatie sau alta. Trebuie sa recunosti si tu care lucrezi in industria asta atat de hulita dar atat de frumoasa, ca uneori nu poti sa scapi, oricat te-ai zbate, de lipiciul etichetei care se pune pe fruntile celor langa care esti vazut. De multe ori ceea ce ziceai rezona cu judecatile mele si cu principiile mele, dar recunoasc nu puteam sa trec peste impresia pe care mi-o dadeau oamenii de langa tine , unii dintre ei fiind acele femei care “bat din botina”.
Mi-a placut extraordinar de mult ceea ce am citit. Mi-a placut sa ma identific cu tine in momentele cand ai nascut , mi-a placut sa ma identific cu tine transpunandu-ma in zilele de dupa nastere ,gandindu-ma ca niciodata nu va mai fi la fel ca inainte. M-am gandit in acelasi timp ca asta nu-mi da siguranta si am cautat cu orice pret repere in noua mea viata. SI le-am gasit.
De azi , viata mea a capatat o particula de multumire si bucurie in plus, pentru ca te-am descoperit pe tine. Pentru ca am descoperit in zona aia de neatins a presei , o femeie care gandeste simplu si cu cuvinte frumoase care isi povesteste viata si tristetile fara sa aiba cineva impresia ca ea isi spala rufele in public. Habar n-aveam de viata ta si despre faptul ca te-ai recasatorit, habar n-avema despre faptul ca ai un al treilea copil nou-nascut, habar n-aveam de faptul ca ai un blog.
Promit ca de acum am sa-l deschid in fiecare zi si nu e o promisiune pe care ti-o fac tie , e o primisiune pe care mi-oi fac mie pentru a -mi aduce in viata inca o raza de soare la cele pe care le am deja.
Am incercat sa gasesc in scrierile tale lucruri care nu -mi plac , in ideea prosteasca de a te tine acolo in zona aia unde te plasesem de la inceput , aceea gri despre care nu puteam sa-mi fac nici o impresie tocmai din motivul ca lucrezi in mass-media. Nu am gasit pur si simplu. AM gasit numai lucruri care imi plac. Te felicit!
„Nu ne putem împlini prin măsură, ci prin lipsa de măsura; nu înţelepciunea de a cântări atent orice risc e de invidiat, ci nebunia de a îndrăzni fără măsură, de-a crede fără măsură, de a iubi fără măsură”. Octavian Paler
Alice, eu stiu ca asa iubesti tu…fara masura… Si mai stiu ca nu sunt multi, cei care, sunt capabili sa iubeasca asa… Te imbratisez, Alice!
Nu pot sa iubesc cu masura si cred ca cei care au parte de masura in iubire nu au atins niciodata fericirea,nu au simtit niciodata ca au aripi,nu au trait cu adevarat niciodata!Alice,te imbratisez si te iubesc fara masura!Fetele mele pentru voi numai ganduri frumoase venite din suflet!
Moi ,Horiana,va multumesc pentru ganduri,pentru griji,pentru tot!Nu am cuvinte sa va multumesc pentr ca va ganditi la mine,pentru incurajari,pentru sufletul pe care-l aveti voi!Zeite dragi,va citesc cu drag zi de zi si sunteti o parte din sufletul meu!
Este greu de gasit o astfel de masura, poate chiar imposibil.
Cine poate sa controleze aceste lucruri?
Iar daca cineva este capabil sa faca in acest fel, oare asta nu se numeste abrutizare?
Pentru mine este evident, de cand am descoperit-o pe Alice si lumea ei minunata, ca subiectele pe care ni le propune sunt, cel mai adesea, exercitii de scanare a sufletelor, a gandurilor noastre referitor la ceea ce scrie ea si, nu neaparat, trairi personale ale ei. Pana la urma, aici si pe coffeechat, avem ocazia sa dezbatem subiecte care se dovedesc a ne interesa pe cei ce vizitam aceste bloguri. Eu, de mult nu mai asociez tristetile pomenite de Alice cu tristeti personale ale ei. Si tocmai de aceea incerc sa-mi exprim anumite pareri pentru ca imi place acest dialog de idei si pentru ca, citindu-va, invat in fiecare zi. Invat si inteleg ca avem nevoie de comunicare pentru a ne elibera de gandurile pe care le avem dar, pentru care, nu s-a ivit ocazia de a ni le exprima cuiva. Si iata ca, Alice, prin ceea ce scrie ne indeamna la reflectii asupra noastra si asupra modului cum interactionam cu cei din jurul nostru, indiferent de cat de apropiati sau nu ne sunt.
Cred ca iubirea mistuitoare, pasionala, dureroase, este un dar inimilor puternice, mari, care se pot hrani din sine, se pot distruge pe sine si se pot reinvia, redescoperindu-se si reconstruindu-se din propriul jaratic. Ceea ce este dar, poate fi blestem pentru alte inimi, mai firave, care, coplesite de teama de a nu se pierde, nu se pot abandona iubirii sfasietoare, iubirii “de la marginea nebuniei”.
Pentru voi: “Gli Amori”, Toto Cutugno
http://www.youtube.com/watch?v=hORNMW8_8fg&feature=PlayList&p=8E3FC5D4B9E41581&playnext_from=PL&index=0&playnext=1
” DOAMNE, da-mi masura in toate, mai putin in IUBIRE !”
nu-mi amintesc cine a spus asta, dar pt mine este extrem de adevarat.
Ma inclin,
va iubesc frumos,
Alice, eu n-am mai scris demult, dar am citit. Cristina, citandu-l pe Paler, a completat foarte frumos articolul, tau. Credem fara masura, iubim fara masura, suferim fara masura, dar cel putin asa, avem o sansa la o iubire enorma si senina. Si cred ca acest lucru este valabil si pentru prietenie.
Voiam doar sa-ti multumesc inca o data pentru oamenii pe care i-ai adus in viata mea. Am petrecut un week-end minunat alaturi de 2 prietene extraordinare aduse in viata mea din tara minunilor tale. Si sper sa-l repetam curand.
Alice – cea mai draga, nu cred ca exista iubire enorma si senina.
Iti inteleg temerea…e greu, dar trebuie sa fie si foarte frumos.
Stii ce iti doresc: putere si curaj…
Si sa ai mereu increderea aceea…
Eu privesc iubirea a 2 persoane intr-o forma culinara,adica un chec.
,nimic nu moare,nimic nu se stinge,nimic nu ramane in urma-pur si simplu isi schimba compozitia–ei dar daca o persoana straina reuseste sa muste din chec,acolo’i baiu–checul poate sa revina la forma lui proprie doar daca se munceste,daca se mai pune la dospit,ori ramane umpic din chec la fiecare in stomacel .Pofta buna tuturor 
!
Azi checul meu poate sa mai multe ingrediente sau mai putine,sau pur si simplu dupa reteta,dar forma checului este mereu aceiasi.Oricat de mult de mult as modifica continutul checului,ajung la acelas rezultat ,la forma perfecta in care sau contopit ingredientele,care ii da aspectul cel mai tandru al aceleiasi iubiri
nu stiu sa iubesc putin, si nu recunosc ca fiind iubiri acele apropieri cu persoane in care n-au au existat nopti de deznadejde sau lacrimi de gelozie… inima mea cred ca deja asociaza iubirea cu durerea si stau uneori si ma intreb cat de normal este.
dar cu siguranta ca oferindu-ti inima intreaga lui iti acorzi singura sansa la o iubirea adevarata. am crezut ca gresesc facand asa, dar cum s-a scris si mai sus de alte fete dragi, nu stiu sa invat sa execut roluri in care sa pretind ca nu iubesc atat de mult si sa fiu mai rece ca sa ma doreasca el mai mult… sunt o actrita proasta, ce sa fac.
sarutari fetelor care iubesc atat de mult, eu zic ca asa e normal.
Da, plastica descriere a unei dureroase fericiri , a unei sacre subjugari, a unei inevitabile nebunii , a unei rascolitoare temeri ,a unei sfasietoare gelozii.
Cata miere si pelin laolalta !
Un ghem construit cu ardoare din ite unduitoare si care ,la cea mai mica boare se pot incalci degenerand intr-o gramada burzuluita de fire fara valoare.
Masura in iubire? Cum asa?
Incerci sa te minti. Sau sa te amagesti.
Iubirea este. Sau nu exista.
O seara fara unitati de masura!
Daca ne-am invata sa iubim cu masura, ni s-ar atrofia, ireversibil, inimile. Si lumea ar deveni rece, rece, rece… Si pustie.
mi-am permis sa publig pe blogul meu acest post in care m-am regasit nebuneste si mi s-a rascolit inima citindu-l.
va iubesc din suflet si va admir pentru tot,
roxana daniluc
Moi, intre dialog si monolog, clar il votez pe primul
; si cred ca fiecare din temele propuse de Alice, reprezinta invitatii la introspectie si apoi la comunicare 
; zambet ca un ecler ptr tine , draga mea pofticioasa 
Emyli fata frumoasa, iti dau gandul meu bun si un buchetel imaginar de bujori
Ancutica, iubire ca un chec
…
gand : lipsa masurii e o virtute ? iar prezenta ei, un impediment ? hm..ramane sa ma gandesc la asta, pana adorm
..
nopate buna tuturor
as fi vrut sa citesc..tot..pe nerasuflate, pe negandite, dar nu pot…imi curg lacrimi siroaie de bucurie ca pentru o clipa v-ati intors cu acelasi miros de ceai, cu aceleasi zambete, cu sufletele voastre frumoase si zbuciumate….
mi-e dor de voi zane dragi…zambetul meu indragostit il impart cu voi…
Cred că începem să iubim cu măsură atunci când ne este teamă de dezamăgire, disperare şi durere. Doar că iubirea cu măsură e doar o amăgire că nu eşti singur. E un soi de compromis. Primul pas spre o relaţie de … convenienţă. În care ne punem la un loc neîmplinirile trecutului şi păşim într-o relaţie călduţă. Închizi o uşă durerii, chiar dacă ştii că, în acelaşi timp se va închide şi uşa fericirii, exaltării, pasiunii nebune dintr-o iubire fără măsură.
Astazi am revenit la viata, dupa doua saptamani de stat acasa, cu pneumonie. Nu am apucat sa citesc tot ce s-a mai scris intre timp,dar…..voiam sa va salut pe toate, mi-e dor de voi!
Silvana caramea cu unt si lapte, iti trimit gand de sanatate
Multumim pentru zambet Dalila_tua,si tu ne lipsesti ,dar eu ma gandesc foarte des la tine:))
,si eu te iubesc mult,imi place mult ce ai scris :” DOAMNE, da-mi masura in toate, mai putin in IUBIRE !”
te sarut
Anna draga mea de departe
Sa fii iubita si implinita
Silvana ,multa sanatate ,bine ai revenit
Moi scumpa mea,tu ai intotdeauna dreptate
Ancutica,mi-a placut mult chechul tau:)MI-AI LIPSIT,zilele astea
Lotusica,si de tine mi-a fost dor
Va imbratisez pe toate
Nadia, iti zambesc si aici
acu ma joc prin casa, fac sapunel cu portocale si mac
mai, mai ca-ti vine sa-l mananaci
drag
Alice,Inima Rosie-zambetele pe care vi le adresati tu si Paul sotesc foarte mult despre iubirea voastra -si acum va am in fata mea
-multu mult de poftele ce mi le faci,constat ca trebuie sa ma apuc de sport intensiv 
Moi,mereu ma surprinde placut intelepciunea de care dai dovada -este placut sa te citesc
Nadia scumpo,te port in suflet,si de cate ori deschid mail-ul mereu trag o vizita la fotografia cu buchetul de liliac
Lotusica pura, e tare mandru zambetul tau de ecler,imi vine sa-l mananc
-zeite blande ,ma bucur sa va citesc gandurile frumos asternute in litere
Un zambet pentru fiecare
Lotusica
ce sapunel faci tu?? 
-iooi … uite ce pofte imi faci 
Ancutica, hi, hi daca iese bine sapunelul, trimit si tie
)
daca nu, mai experimentez
am deschis coletul si inca o data, multu
Alice ,mi-e dor de Izuta oac,ma intreb ,ce mai face,cum se simte,cate oacu-ri zice ?…astept sa ne spui o poveste frumoasa de seara despre ea
Lotusica pura
lasa tu coletul,bucuria noastra conteaza,si a lor 
,-eu zic,sa ne fie de bine 
Anca Alexandra, o fi varsta de vina de gasesti atata intelepciune la scrisul meu
)
)
Despre sapun, interesant! 
Daca va face placere veniti si voi 
Nadia, daca zici tu ca am dreptate, hai sa te cred
Lotusule, continuam sa comunicam, frumos
Emily, cum iese soarele te invit in Unirii
Silvana, bine ca te-ai facut bine
Fetelor, am aflat ca in curand vine vara…dupa toamna asta nedorita. Sa speram!
Lotusica,de iese sapunelu de nu,tremite
vreau sa-l pap 
,las ca forma se face pe urma,vor iesi buleee multe colorate si inmiresmate 
..cine va fi ca mine,hi,hi 
cu sau fara masura, importnat e ca exista iubire; va las ceva frumos
http://www.youtube.com/watch?v=_Wamb00dSC8&feature=related
minunata piesa,fantastic
,mi-a placut si castelul de nisip,he ce pofta mi-ai facut din nou,cred ca merg mai repede in concediu Lotusica 
,vreau la mare! 
Ancutica, drag tie
eu zbor acum prin casa si cant ( groaznic de fals) …
Lotusule,super piesa ,dansez si eu cu tine!
Emily, ma bucur ca-ti place
zambet cu aroma de portocale si tie
Moi draga,daca spui tu ca o fi din cauza varstei,in orice caz, minunata aceasta varsta,eu asa o vad- cu artificii de intelepciune
,imi plac artificiile
Cred ca frumusetea iubiri consta in faptul ca nu o poti cantari, consta in neprevazutul si tumultul ei, in ceea ce esti tu in stare sa daruiesti. Iar cand ai norocul ca iubirea sa-ti fie impartasita simti ca ti-ai gasit aripa care iti lipsea ca sa poti sa zbori.
anca banica ptr cum ai scis de frumos .. ” cand ai norocul ca iubirea sa-ti fie impartasita simti ca ti-ai gasit aripa care iti lipsea ca sa poti zbura”…imi plec petalele in fata ta
Pliant de Marin Sorescu
Iata, m-am nascut,
Am crescut
Si mi-am desfacut sufletul
Pina la capatul lumii.
Toate lucrurile mi-au imprumutat
Fata lor
Si sint in aceeasi clipa
Lumina si nor si padure si piatra
Si vultur si ganganie fara nume.
Stau in fata ta,
Ca un evantai
De carti de joc
Si depinde de norocul tau
Daca vei scoate din mine
Un riga sau un popa verde.
Dar orice s-ar intimpla
Tu sa joci inainte,
Gindindu-te ca sint om
Si ma trag inca
Din toate lucrurile.
Trebuie sa-ti vina odata si-odata
Si cartea cea mare
In care chipul mi se apropie cel mai mult
De tine.
Cristina Socaciu, bine ai revenit cu poeziile tale…:)
Pentru sufletul vostru indragostit, fara limite si unitati de masura, un alt cantaret mereu romantic:
http://www.youtube.com/watch?v=1FdPoWqW_dI&feature=player_embedded
Moi,e minunat asa…
permite-mi te rog,sa ma alatur si eu cu o dedicatie ,pentru sufletele noastre,a tuturor, vesnic indragostite
http://www.youtube.com/watch?v=AQ4NAZPi2js
pentru noi, si pentru sufletul nostru pereche,hay sa zburam
Buna dimineata ,minunata lume
!
http://www.youtube.com/watch?v=hzgpOUoaPB4
Ascult melodiile postate de voi si dansez,si visez…!mi-ati facut dimineata frumoasa,suflete sensibile si frumoase!Alice pentru tine doar ganduri de vise implinite !
Buna zeitelor
astazi vreau sa iubesc mult,sunt putin trista si vreau sa daruiesc si sa primesc multa,multa iubire
sper sa va placa dedicatia mea
http://www.youtube.com/watch?v=QBxUXIyU2Ns&feature=player_embedded
Nadia draga, piesa e superba
te imbratisez
Emily, zambet tie, dansoatoare frumoasa
Moi, e frumoasa si piesa ce-ai postat-o tu, se potriveste cu ploaia de la noi
Ancutica, vreau si eu emoticoane ca ale tale
tuturor, gand pasnic
Si din partea mea ganduri bune si calde
http://www.youtube.com/watch?v=M-jiOEnW7EI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=bb8z7aS46-w&NR=1
Alice
vreau sa impart si cu tine gandul si sentimentul meu pe care il am acum
“Dragostea e un bonsai”–acest superb titlu al unei carti care abia asteapta sa fie sorbita din priviri/gand/si suflet -este acum la mine in mana.Sufletul meu pereche m-a intuit si mi l-a adus in dar, impreuna cu zambetul lui fermecator
.Mi te-a adus pe tine in dar 
,este minunat 
,esti minunata 
Emily foarte bine asa,in ritm de dans
Nadia scupo, sunt alaturi de tine si multumesc pentru dragostea ta, te imbratisez cu mult mult drag
,si zambetele sa-ti lumineze sufletelul trist 
,foarte placuta piesa 
Moi,ganduri bune tie si zambete
(dar mai lasa-mi si mie ,asa cate una ,hi,hi)
Lotusica pura , bucura-te de ele,ale tale sunt toate
http://www.youtube.com/watch?v=z7-12iJ8xTM&feature=related
pentru noi ,eu zic ca meritam
http://www.youtube.com/watch?v=WIo8JPAPecg&feature=related
“Si, totusi, dincolo de-acest prapad, / Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?”
Versurile citite azi au ramas undeva inchise in mine…
Noapte buna, Alice! Intind mana spre tine…
In ultimele zile am vazut, intr-o fuga si-o lipsa de atentie totala, citeva frinturi din “Sophie’s choice”, ocazie cu care am realizat ca nu l-am vazut niciodata pe de-a-ntregul. La un moment dat Sophie relateaza intimplarea care a dus la trimiterea ei in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Era in tren, facuse rost de undeva de la tara de o bucata de sunca pentru mama ei, bolnava de tuberculoza, iar acum, bucuroasa, se intorcea spre casa. In tren urcasera niste nemti care incep sa faca perchezitii, iar ea, speriata, ascunde sunca sub rochie, ca si cum ar fi fost gravida. In fata ei statea un neamt, care o vede si o piraste, iar ea este arestata si trimisa in lagar. Cel caruia ii povestea se mira: “cum?! Ai fost trimisa la Auschwitz pentru o bucata de sunca?”, iar ea se uita la el cu o figura uimita si neinteleasa si ii spune “nuuu, nu pentru o bucata de sunca, am fost trimisa la Auschwitz pentru ca ei au vazut ca imi era frica”.
Iti urez sa nu te “lasi” niciodata de ea.
Teama noastra ii “indreptateste” pe ceilalti sa se poarte cu noi ca si cum am merita sa ni se intimple lucrurile de care ne e frica. “Iubesc mai putin ca sa nu mi se intimple nimic din ce mi s-a intimplat cind am iubit prea mult” poate fi o incercare de evitare a durerii simtite atunci cind cel de linga noi nu poate sa primeasca si sa se bucure de ceea ce primeste, dar nu toata lumea e asa. Oricit de ciudat si imposibil ar parea, sint totusi chiar si barbati in care poti avea incredere ca te pot iubi toata viata, care stiu sa si dea, dar sa si primeasca dragostea. Acestia merita sa fie iubiti cu toata fiinta si pentru toata viata, de obicei sint si ei trecuti prin experiente in care au iubit prea mult si au primit prea putin. Avem cu totii un bagaj de experiente pe care il ducem cu noi de-a lungul vietii, vin si ceilalti cu experientele lor, auzim mereu “barbatul sa nu stie ce e in mintea ta”, “joaca-l”, “nu-i da totul” si multe altele, incit ni se pare aproape firesc sa fim vigilenti si pusi pe “economie” si in dragoste, sa vedem ce da el si ce compromis poate sa faca, ca sa vedem ce sintem si noi dispusi sa dam.
Eu stiu ca pentru tine, Alice, a fost un experiment. Ai vrut sa vezi cum e sa incerci sa comanzi inimii sa nu mai produca dragoste, poate ca ai fost ca cei care reusesc sa se lase o zi de fumat, entuziasmata de reusita ta, apoi ai intrat in sevraj, te-a durut, ai suferit si ai revenit la cea mai sublima dintre dependente, la dragoste
Putem oare sa ne controlam iubirea? Putem sa controlam sentimentul asta nascut tocmai a fi de nestavilit? Am incercat, vai cat am incercat sa il domolesc, sa il tin strans pe langa mine… dar ce a iesit? Doar un oftat. A incerca sa iti tii in frau iubirea e la fel de zadarnic ca atunci cand incerci sa iti tii parul aranjat perfect pe un vant puternic. Aici “Taft, coafura rezita” nu functioneaza niciodata.
Si de ce am vrea sa iubim mai putin, cand mult e drumul nostru catre ideal? Vreau sa iubesc mult, imens, enorm, fara masura. Astazi vreau sa fiu mai presus de toate, pentru ca maine poate disparea totul. Maine, iubirea asta mare se poate transforma intr-o ploaie de vara. De ce sa infranam acum iubirea asta imensa cand maine poate disparea pentru totdeauna?
Vreau sa iubesc imens. Vreau ca el sa stie ca il iubesc, desi au ost clipe cand am ascuns acest lucru si sunt clipe in care ii retez avantul de a ma iubi la fel. Iubirea lui imi da sperante desarte si amagitoare, iubirea mea ma ridica. Poate sunt egoista, dar e un moft pe care mi-l permit uneori. Si iubesc pana la cer si inapoi. Asta imi da aripi si speranta intr-un maine stralucitor… caci maine imi poate fura soarele si totul.
PS. I-am dat cateva titluri de carti pe care le doream. Mi-a daruit doua… declaratii: Noi suntem zeite si PS. Te iubesc. Cum as putea sa nu il iubesc?
Andres
Buna dimineata
Avand in vedere ca astazi este sarbatoarea Constantin si Elena, nu-mi ramane decat sa urez un sincer ” La multi ani! ” tuturor acelora care poarta acest nume
Emily fiindca stiu ca-ti place sa dansezi, ma gandeam sa te provoc la un dans
http://www.youtube.com/watch?v=_2oc3ncLTR4
Buna Ancutica
La multi ani tuturor sarbatoritilor de azi ,din cate am citit mai sus e si Victor sarbatorit astazi
acum te invit si eu la dans Ancutica mea draga
http://www.youtube.com/watch?v=UglWLDsol94&feature=PlayList&p=61E3B521E91E8AE8&playnext_from=PL&index=0&playnext=1
Nadia scumpa mea, accept cu drag, invitatia la dans
; la dans cu noi 
zi senina tuturor, cine nu are parte ,sa stiti ca in Satu Mare soarele patrunde si in case
Postul tau m-a facut sa imi aduc aminte de o intrebare grea de tot. Daca ai putea sa alegi la nastere, ce ai alege ? O viata incununata cu mici dar dese momente de fericire, sau o viata cu rare momente dar intense …..
Cat despre iubire. Prefer sa iubesc.Nu putin. Din iubire se naste tot. Inclusiv povestile….fie ele triste sau fericite…
Cumpariluzii
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem
Nu cred ca mai e nevoie sa spun autorul. Week-end frumos, fete dragi!
Hehehei! Va intrebam de luna mai?! A venit si la noi! E soare si frumos afara! Coborarea sfantului duh, sa va patrunda si in suflet si sa va dea incredere in visurile pe care le nazuiti, suflete frumoase! Doamne ajuta, sa fie bine pe pamant!
http://www.youtube.com/watch?v=ags24aXDfS8
Frumos spus, dar cum putem face asta?Am crezut ca e cel mai frumos lucru din lume sa iubesti si ca ti se raspunde cu aceeasi moneda,asa gindeam la 20 de ani,,,dar nu e deloc asa,,,,acum la 40 de ani vreau doar sa iubesc si atit,NECONDITIONAT,fara sa mai astep nimic in schimb.ASA SA-MI AJUTE DUMNEZEU!
O zi superba tuturor
http://www.youtube.com/watch?v=jgPxh9X7QHg&feature=related