Sa fii slaba
Posted by Alice Nastase Buciuta on May 22, 2010 in Confesiuni | 69 comments
Prietenele mele toate, fara nicio exceptie, sufera de pe urma faptului ca nu sunt suficient de slabe. Eu insami ma asez in fruntea plutonului si ma perpelesc, si sufar, si fac foamea pana ajung in pragul lesinului. Pentru ca mi-a intrat in cap ca nu sunt si nu voi fi niciodata indeajuns de slaba, cat sa ma simt stapana pe farmecele trupului meu.
Nu stiu cand ne-a intrat tuturor in creier ideea ca, daca nu suntem piele si os, nu avem dreptul la fericire. Mi-e imposibil sa cobor inapoi pe un fir de psihanaliza si sa ma dumiresc cum am ajuns sa asez intr-o relatie de directa proportionalitate gramele cu dramele. Dar ma uit, bulversata, la spectacolul tragi-comic pe care il joc in fiecare zi, in care mi-e foame si asta ma face sa ma simt vinovata, in care mi-e rau si, ca sa ma vindec, mai arunc pe gat o pastila de slabit, in care inventez trude noi care sa ma oblige sa sar peste mese, si sa nu dorm, si sa nu uit sa ma naclaiesc de o mie de ori pe zi cu creme care sa faca minuni- dar nu fac.
Stiu, toata lumea imi spune sa am rabdare. Sa respect regula celor noua luni in care iti revii dupa sarcina, care sa contrabalanseze cele noua luni in care ai luat proportii spectaculoase. Mai sunt si cei care imi arunca explicatia care ma enerveaza cel mai rau: pentru o femeie de 40 de ani, cu trei copii, arati indeajuns de bine. De parca, atunci cand mergem pe strada, ar scrie pe fruntea noastra: femeie cu copii, femeie de atatia ani, femeie cu metabolism mototol…
Dar niciuna dintre duduile care nu se simt indeajuns de slabe nu are rabdare. Prietenele mele, la fel ca si mine, sunt in stare de orice nebunie ca sa slabeasca. Una tine regimul cu o saptamana de mancat numai mere. Alta e regina disociatului. Am o prietena buna careia ii miroase pielea a varza, de la zecile de galoane de supa de varza pe care le inghite in nestire. Si o alta care a ajuns la performanta de-a trai doar cu suc de mere. Astimp, se mai tarasc, rar si, evident, fara pic de vlaga, pana la cate o sala de sport. Dar, cel mai adesea, daca isi permit, lesina pe salteaua vreunui maseur si ii poruncesc sa le racaie fara mila si sa le invineteasca, doar-doar s-or mai strivi cocoloasele de grasime. Pentru ca traim intr-o lume in care e musai sa fii slaba. In care, daca, intamplator, gasesti un barbat care te iubeste si cand esti mai plinuta, care te dezbraca si cand ai cateva kilograme in plus, incepi sa il banuiesti ca are cu tine o relatie din interes. Pentru ca noi stim ca nu putem fi fericite decat atunci cand ne zdrangane oasele lovindu-se unul de celalalt, cand avem umeri teposi si coate ca pumnalul. Pentru ca noi stim ca, oricum, nu putem fi fericite, si-atunci inventam, la infinit, alte si alte motive…
Nu cred ca fericirea are vreo legatura cu felul in care arati,ca norocul iti bate cu siguranta la usa cand ai 90,60,90 si arati ca un fotomodel.Sunt multumita de felul in care arat,sunt slaba,sunt frumoasa,sunt desteapta dar fericita nu sunt si cred ca-n sufletul meu mi-as dori sa nu fiu atat de frumoasa ci mai degraba sa fiu fericita.Credeti=ma pe cuvant,voi zeite care tineti non stop cure de slabire,care va faceti reprosuri pentru fiecare bucata de ciocolata mancata-n plus ca frumusetea nu e simnonim cu fericirea,ca fiecare are norocul lui ca e mult mai frumos sa stii ca barbatul de langa tine te iubeste chiar daca nu arati ca un fotomodel decat sa arati ca un fotomodel si barbatul de langa tine sa fie mult prea impresionat de calitatile tale fizice incat sa se opreasca la atat si sa nu ajunga sa te cunoasca niciodata cu adevarat!Te imbratisez Alice,esti atat de frumoasa cu totul si asta te face ceea mai frumoasa!Zeite dragi,cate o imbratisare pentru fiecare si urari de iubire implinita!
Kilogramele in plus sau in minus au incetat de multa vreme sa ma mai faca fericita. De mica am avut impresia ca sunt mult prea plinuta pentru a fi iubita pentru fizicul meu. De aici au pornit curele drastice, zilele in care nu puneam nimic in gura doar doar sa fiu multumita cat de cat de greutatea mea. Am oscilat intre 60 si 45 de kg la 1.70 m, insa nu pot spune ca am fost vreodata incantata de aparenta mea. Deunazi m am cantarit si am aflat cu stupoare ca am slabit intr o luna si jumatate 7 kg…. adica actualmente cantaresc 50. Or… cu stresul tigarile si cafeaua..nu fac casa buna. Cert e ca nu mai consum dulciuri, snakesuri. chipsuri, carne de porc, cartofi prajiti, prajituri, doar legume, fructe, salate, cereale cu lapte, piept de pui… lucruri aparent sanatoase. Insa as putea afirma ca imaginea din oglinda ne va face fericite cand ne vom iubi pe noi insene…Pana acolo, cale lunga! Zi cu soare sa ai Alice si copii fericiti cu propria persoana. Semneaza o alta zeita I guess
cred ca cel mai bine este atunci cand te simti bine in propria piele
; cand ajungi sa vorbesti cu ea, uiti de oasele ei ce zdrangande precum ale lui Bator; uiti ca are nasul coroiat; cand intri in lumea ei care e magica, e atata liniste si calm si splendid, incat pot jura cu mana pe inima ca daca as fi barbat, m-as indragosti de ea 
…
nu cred ca kilogramele in plus ori in minus, sunt cele ce ne aduc fericirea; ci modul in care ne percepem Eul; ptr ca cei din jur adesori ne privesc in functie de ceea ce le transmitem inconstient despre noi;
..
am o prietena foarte slaba; la chip, aduce cu Barbra Streisand; spune despre ea ca e urata, desi nu crede lucrul acesta
…
e important ce negociem, in solitudinea noastra, cu oglinda;
cred cu tarie ca daca iubim imaginea reflectata in ea, ne vor putea iubi si altii;
si mai cred ca senzualitatea unei femei, incepe mai intai si mai intai, de la recunoasterea si acceparea ei si mai apoi, de la modul in care este daruita : exact ca un cadou
Pina sa emit un alt comentariu ma grabesc sa-ti zic sa lasi ^&@#$%^& pastilele de slabit, oricare ar fi ele. Brrr…
Alice, ai scris pentru sufletul meu chinuit de cand ma stiu de kilogramele in plus. Dar tot atatea kilograme aveam si cand ma simteam iubita cum nu indraznisem sa visez, tot atatea am si acum cand ma perpelesc de dor…
Imi spui, te rog, ce pastile de slabit iei?
Te imbratisez, Alice…
Am trait mult timp sub eticheta GRASA. Mi-am asumat acest defect si nu am invatat sa traiesc cu el. Din acest motiv am incercat totul. Sport, pastile, dieta, infometare, leacuri babesti, orice putea sa imi ofera un minim de speranta. De multe ori au dat randament o perioada. Atunci ma simteam unica, frumoasa, speciala, stralucitoare. Dupa ce uitam sa lupt iar, cadeam in depresii si totul revenea la o.
ACUM am uitat sa mai folosesc acest cuvant. Mi-a facut mult rau si eu mi-am facut mult rau dependenta de o imagine din reviste, dependenta de parerea altor persoane si nu in ultimul rand dependenta de a gasi pe cineva. Am invatat sa ma iubesc pentru ca EL mi-a aratat ce e frumos in mine asa cum sunt.
POATE o sa slabesc sau poate nu. Dar nu e mai rau sa fii slaba si trista? Nu e mai rau sa cersesti iubirea prin camere de hol sau prin spatele lumii mondene si sa fii slaba? Cred ca o femeie cu forme e mai fericita. EU SUNT MAI FERICITA….
Intr-o lume care e dependenta de imagine modificata de photoshop, pentru noi celelalte lumea pare mai frumoasa. Am invatat sa o apreciem prin naturalete, zambet, prietenie si iubire. In lumea noastra ne privim sufletul si poate doar el are dreptul sa fie gras si nu judecat.
Alice
) 
Sa fii slaba …si ?,crezi ca ma ajuta?,crezi ca-mi rezolva problemele?crezi ca ma simt mai iuba,fiindca sunt slaba?—iti raspund eu,ca stiu mai bine(hi,hi)-absolut niciuna dintre intrabari nu va avea un raspuns pozitiv,deci nu!
De cand ma stiu,am fost slaba,in ochii unora am fost/sunt, ingrozitor de slaba,iar in ochii prietenelor mele sunt de invidiat
,iar barbatii in general imi zambesc 
-iar eu ,rosesc 
Sigurul meu complex fizic din toata perioada existentei mele a fost acest handicap al sanilor mici,asta desigur dupa ce a reusit sa ma puna la perete un “nimeni cu senki” pentru ca am indraznit sa-l refuz la pat.
Multi ani la rand am fost complexata de “superbii” mei sani .Azi nu mai sunt si nici silicoane nu doresc sa-mi implantez,desi, unei prietene de-a mele i-au iesit superbi implanturile de silicoane.Asta’s eu,nu e vorba ca nu as putea sa-mi pun,dar imi place naturaletea,asa cum sunt- asa sa fiu acceptata. Am ajuns la concluzia ca nu ma intereseaza sa scot ochii cuiva cu implanturile mele, ca pot sa fiu placuta in ochii cuiva si fara silicoane,si in primul rand fiindca eu personal nu-mi doresc ,iar de dragul cuiva nu am sa-mi pun.
Draga mea Alice,cu mana pe inima iti spun sa nu-ti doresti sa fi slaba . Sa iti doresti sa fi sau sa ramai asa cum te placi tu pe tine,cum te simti tu bine cu tine,si nu cum doreste altcineva. In definitiv ,cine nu te accepta nu te merita,sa stii .
Pentru mine esti foarte frumoasa, acolo inauntru,si ma tare bucur ca te-am intalnit
Din experienţă: dieta echilibrată asociată cu mişcare şi sport (nu înfometarea până la disociere, nu pastilele!!!) au efect când motivaţia ta e legată de starea de bine în propria piele îmbrăcată sau dezbrăcată, fiind, ori în propria viaţă, orice ţi-ar oferi ea. Punct. Nu ştiu cum se face că, atunci când te frământă faptul că nu eşti suficient de frumoasă, ori suficient (cât să acopere toate kilogramele sau ce?) de iubită, fiecare frunză de salată şi orice pătrăţel de ciocolată refuzat îţi par chinuitoare şi frustrante. Să ne amintim că frumuseţea stă în ochii privitorului înainte de a ne privi în oglindă!
Cred ca cel mai important pentru o femeie este sa îi pese de ea. Să îi placă întâi ei cum arată. Apoi, vrând-nevrând, intervin şi celelalte aspecte în propoziţie.
Şi eu cred în sloganul că frumuseţea fizică nu aduce obligatoiu şi fericire sufletului, dar… ştiu atâtea întâmplări!!
Mi-era dor de voi! După atâta timp, vă regăsesc la fel de minunate.
Alice, îţi doresc numai bine, alături de familia ta frumoasă.
Sa fiu slaba e si visul meu dar ramane doar un vis,am fost plinuta inca din copilarie si asta fiindca tatal meu,sora lui ,bunica si alte rude din partea lor au fost grase.Am reusit sa slabesc in adolescenta dar nu mai jos de 55 de kg la 159 de centimetri.Acum cinci ani,dupa nasterea celui mic am inceput sa ma ingras,in cateva luni am devenit obeza,a fost un chin..Am batut la usile multor cabinete si in final mi s-a pus diagnosticul de hipotiroidism.Iau tratament pe viata,iar de slabit nu am reusit foarte mult.La teorie sunt foarte buna dar la practica…e nevoie de bani ca sa-ti permiti o dieta.Cineva spunea mai sus de miscare si sport,ei bine eu fac multa miscare dar mi s-a recomandat o ora de sport seara,la inceput mergeam cu bicicleta cativa km zilnic dar locuiesc in zona rurala si am devenit subiect de barfa si ras,amrenuntat rusinata si ma plimb doar cand am treaba undeva.
I n final eu sunt cea grasa si nefericita din cauza asta,cred ca e un blestem,o cruce de dus,imi este rusine si sa apar in fotografii,acu am in jur de 85 kg dar problema mea e ca sunt repartizate pe partea de sus a corpului,adica saniii foarte mari,umeri si burta,partea de jos a corpului e singura de care sunt multumita cat de cat
Fac haz de necaz si poate nu as fi vorbit niciodata despre asta daca nu ar fi fost subiectul ,mie mi se pare un handicap asa ca grija grasutelor:))puneti din timp corpul la sport sa nu va plangeti de mila ca mine.
Nu mananc aproape deloc dar am renuntat si la infometare dupa ce am facut o frumoasa gastrita,am lesinat in toata splendoare si am facut o criza de anemie dupa o alta dieta de slabit insotita de pastile,doar mi-am distrus sanatatea si care o mai aveam.Ar fi multe de spus dar rezultatul e ca fiecare kg in plus te face nefericit!
Ma alatur discutiei pentru ca este un subiect pe marginea caruia dispun de o expertiza relevanta (am avut 83 kg, iar acum am 53 kg, prea putin zic unii, la inaltimea mea de 1,74 m).
Pot garanta ca dietele drastice fac rau (cred ca cea mai mare parte a surplusului meu trecut asa a fost acumulat), insa sunt la fel de sigura ca o alimentatie incluzand DOAR mancaruri cum sunt cele enumerate anterior de Stef (carne de pui, salata, branza slaba etc) si un stil de viata asortat dorintei de a arata bine (activitate fizica sustinuta, macar de 2 – 3 ori pe saptamana) nu au cum sa nu rezulte intr-o silueta armonioasa (exceptiile survin mai degraba pe fondul unor probleme de sanatate).
Eu am slabit 30 de kg de-a lungul a doi ani grei, in care mersul la sala si alimentatia saraca in carbohidrati nu au suferit niciun fel de derogare. Achiesez la “diagnosticul” lui Alice: nu exista rabdare… Daca nu reusim sa slabim intr-o luna, doua… maxim trei… abandonam (din nou, vorbesc din indelunga experienta). Si e mare pacat, caci cu cat suntem mai rigurosi in primele sase luni – un an, cu atat mai permisiv poate fi regimul alimentar dupa.
Femeile care isi doresc cu disperare sa slabeasca, iar barbatii care apreciaza cu precadere femeile fara exces ponderal nu pot fi etichetati drept superficiali. Forma ideala a corpului uman este cea zvelta (tindem mereu a uita acest aspect), iar “cine ma place ma place si asa” e ori o minciuna de proportii, ori o dovada de patetism induiosatoare. “Cine ma place ma place si asa” e argumentul lipsei de vointa, a delasarii, a lipsei de forta emotionala (ne putem descarca dupa o cearta teribila cu iubitul si alergand 30 de min pe banda, nu doar mancand ciocolata).
In afara de cazurile speciale (dereglari metabolice, sarcina – Alice, notiunea de rabdare? macar la nivelul definitiei din dictionar, iar apoi si aplicata?), marturisesc ca nu am niciun fel de toleranta fata de femeile supraponderale, iar argumentele acestora nu le consider explicatii, nici macar scuze. Pentru ca stiu din experienta ca se poate. Anii in care am slabit au fost ani grei, aglomerati (debutam intr-o profesie dificila, aveam o relatie mai tot timpul tensionata), dar nu am abandonat nicioclipa hotararea de a slabi. Am alergat in jurul blocului in perioadele in care nu aveam bani de sala, si m-am trezit la 5 dimineata, sa am timp pentru sport in perioadele aglomerate.
Am plans si m-am plans adesea, am blestemat regulile acestei lumi care pretuieste atat de mult forma si atat de putin fondul, dar mi-am dat de pomana hainele largi si nu mi-a trecut prin cap nicio secunda sa renunt. Si am inteles ca, pana una alta, aceasta este lumea in care traiesc, in care vreau sa am succes, in care vreau sa fiu iubita de un barbat minunat (caruia trebuie sa-i atrag cumva atentia, pana apuca el sa fie impresionat de lecturile mele) si trebuie sa ma adaptez. Dreptul la fericire nu ne este refuzat daca nu suntem slabe, ne este refuzat, destul de just, daca nu avem vointa de a fi in cea mai buna varianta a noastra. Barbatii care ne iubesc “asa cum suntem” vor ajunge sa priveasca situatia ca pe un compromis si ar fi sigur mai atrasi de noi si mai fericiti daca am arata ireprosabil (si pana la ei, sigur am dorit cu disperare un altul, care, surpriza, nu ne-a placut asa cum eram).
Cine spune ca nu e nicio legatura intre felul cum aratam si nivelul nostru de implinire, ori arata exceptional, ori n-a incercat mai multe ipostaze estetice. Si avem dreptul sa spunem ca nu putem slabi doar dupa un an – doi de incercarii asidue, cu abateri minime si controlate.
PS: Alice, asigurandu-te de toata sinceritatea mea (oricum, sunt scorpioanca, iar a flata nu e in meniul meu, dupa cum presupun ca stii din experienta cu frumoasa ta scorpiuta), iti jur ca arati bine, ca ai avut momente in trecut cand erai drop dead gorgeous (rochia aceea alba trei sferturi, tocurile, unghiile rosii – ca sa ma refer la o singura ipostaza) si ca sigur vei reveni la forma de dinainte de nastere. Dar te implor, te implor, profita de faptul ca presiunea asupra ta e totusi moderata (nu trebuie sa prezinti pt Victoria’s Secret in 3 luni
) si ai rabdare, pentru a evita greseli cu consecinte mult mai neplacute (interventiile cu pastile intr-un mecanism perfect precum corpul uman…)… Te imbratisez cu mult drag.
Draga Alice,
Postarea ta a picat la tanc..da, recent am suferit un soc..tot sistemul meu de idei preconcepute s-a daramat. Si eu credeam ca numai femeile slabe, cu siluete de invidiat au dreptul la fericire, fiind adorate de barbati. Ei bine, NU. E o chestiune de binecuvantare si noroc. Saptamana trecuta m-am gasit sa compatimesc o colega grasuta, dar grasuta bine, pe care o consideram chiar dezagreabila si ma gandeam ca saraca de ea nu va gasi un barbat care sa o accepte asa si va fi ocolita multa vreme de placeri carnale si de atingerea lui Fat-Frumos. Dar, vai, cea care este de compatimit m-am descoperit a fi chiar eu, intrucat grasuna mea colega era asteptata la sfarsitul programului de lucru de un barbat dragut si curtenitor, extrem de atent si cald care o impresura cu iubirea si atentia lui. Tipa urmeaza sa se casatoreasca si a primit deja inelul de logodna cu micul diamant. Asadar, cine e de compatimit? Eu, adepta fresh-urilor, a salatelor, a ex. Pilates, Zoomba si alte dracii, in cautare de rochite si margele asortate sau grasuna fericita? Puteti sa radeti sau sa ma compatimiti, oricum, am nevoie de voi! Vreau si eu un barbat al sufletului, mintii si trupului meu..care o fi reteta? hipo sau hiper calorica?
Mie chestia cu slabitul mi nse pare o mare obsesie in Romania. Si ca toate obsesiile poate sa sfarseasca rau. Pentru ca unde e granita intre slaba slaba, numai slaba si slaba ok? Pentru ca barbatilor (s-a demonstrat stiintific) le place sa atinga ceva nu numai carne si oase. Mai e si concurenta asta in Romania, poate determinata de faptul ca sunt prea multe femei pe cap de barbat…deci resurse limitate!
Traiesc intr-o societate in care femeilor le pasa prea putin de aceasta problema. (uneori e bine uneori nu pt ca vezi femei grase grase:) ). Dar aceste femei sunt iubite, sunt respectate, au soti sau parteneri frumosi. Multe guri rele spun ca nu-s aranjate, ca ar fi ami putin femei cand au un colacel pe ici pe colo. Mie nu mi se pare asa. Mi se pare ca sunt constiente de valoarea lor ca femei, ca stiu sa-si traiasca viata, sa se bucure de ea. Stiu sa guste dintr-un meniu la licarul unei lumanari in prag de noapte, stiu sa- si aleaga niste rochii care sa le puna in valoare frumosii ochi albastri…iar ei barbatii se pierd in adancimea ochilor, in zambetul frumos…Nu stiu de unde obsesiile acestea in Romania. Chiar nu inteleg cum poate cineva sa-si puna sanatatea in joc si sa manance doar mere sau sa se hraneasca cu suc de varza sau mai stiu eu ce.
Intr-adevar nu trebuie sa te lasi, sa nu mai ai grija de tine. Si da trebuie sa ai si rabdare, sa mergi la sala, inot, si mai stiu eu ce plus sa combini cu o alimentatie aleasa. Dar sa te infometezi? Hello, in ce societate traim, fetelor???
Buna Alice,
Si eu am un exemplu similar cu cel a lui Layla; aveam o colega la banca, uratica, grasuta bine, cu mustata, total neingrijita , toate colegele o compatimeau, mai ales cele singure, aranjate , trase prin inel. Intr-una din zile colega noastra plinuta apare cu un inel frumos pe deget si ne anunta, binenteles aproape urland de bucurie, fetelor ma marit, nu va pot spune ce soc ,ce expresii pe fetele tinerelor aspirante la un asemenea inel , am putit vedea. Unele au incercat sa scoate Casa de piatra dar se vedea ca sunt stranse de gat, iar fatuca noastra plinuta s-a maritat a facut 2 copii si e fericita si grasuta in continuare. Deci se pare ca exista si astfel de cazuri unde greutatea si infatisarea chiar nu conteaza, sunt masculi care apreciaza sufletul si alte calitati ale persoanelor de sex feminin.
Dar intr-adevar depinde de noi cum aratam, cum vrem sa aratam, si e evident ca un corp aranjat , ingrijit si deloc neglijat e mai putin predispus la boli neasteptate , plus te simti mai bine subtire , nu neaparat slaba decat sa cari “in spate” grasime inutila ; si eu am trecut prin toate starile , slabuta, plinuta ,grasuta, m-am luptat cu kilogramele in plus pana au devenit minus, le-am pus la loc si probabil ca toata viata mea va fi o lupta continua in aceasta privinta dar important e ca se poate si voi invinge!!!!
Alice ganduri bune de la mine!
Ma aflu printre cei care ar face orice nebunie ca sa fie slabi-slabi. Si foarte curand, chiar am sa fac certamente o nebunie, m-am decis. Si, cu cel mai suav zambet cvasi-sinucigas de pe fata pamantului, sunt fericita anticipat ca risc enorm, ca-mi joc viata pe-o carte, ca dau longevitatea in schimbul unei vesnicii mai mici, de libertate si de multumire de sine.
Am trecut prin toate etapele, inclusiv prin nadejdea frumusetii interioare care, nu-i asa, avea sa bata mar ambalajul. Bullshit.
Iertati-mi vehementa, dar am priceput, resemnata, ca nu voi avea dreptul la fericire decat cand voi avea varsta egala cu greutatea.
Am trecut prin toate fazele, am trait cu mere chioare (ati fi socati sa vedeti ce putine firimituri ii ajung unui om ca sa supravietuiasca) si pe urma m-am razbunat mancand inghetata, mi-am mutilat mintile intr-o foame dementa, apoi mi-a disparut motivatia si am revenit la tandretea bunatatilor, intr-un yo-yo care mi-a rapit si iubirea, si increderea.
Nu mai sunt scandalizata, accept docila legea potrivit careia trebuie sa fii palida, lesinata si filiforma, ca sa ai dreptul la iubiri memorabile.
In jurul meu, prietene carora niste barbati persuasivi le jurau ca sunt adoratele lor pe viata, orice-ar fi, s-au trezit parasite la fel de elocvent, cu acelasi tip de pledoarie (dezolata, de data asta), fiindca s-au ingrasat cateva kilograme. La ora actuala, mutra, mintea si senzualitatea nu mai primesc puncte, corpul e singurul element care conteaza intr-o relatie de “amor”.
Presa si moda promoveaza top-modele cu talii care te fac sa te intrebi unde naiba le incap atatia ficati si pancreasi, dar ma rog, ele devin automat reperele noastre, asta e, competitia incepe cu fitness, nu cu proba de cultura generala.
Da, recunosc, eu tocmai m-am inscris in galeria nebunelor, in curand am sa fac un act extrem si salvator-zabauc, am sa fiu femeia slaba-slaba care am fost candva. Definitiv. Cu orice pret, cu orice risc.
Nu, asta nu-mi garanteaza fericirea, sigur ca nu. Dar imi garanteaza ceva mult mai frumos, mult mai de pret: convingerea ca, daca mai sunt vreodata deceptionata si nefericita, daca mai plang vreodata singura langa vreun pom de iarna umflat de globuri, atunci macar stiu ca asta nu se intampla fiindca nu sunt eu destul de slaba. Cel putin un motiv dintr-o suta va fi taiat de pe lista. Mai raman celelalte 99.
Layla, modul in care ti-ai asezat cuvintele, m-a facut sa zambesc
; ce bine ar fi daca ar exista retete universale, ne-ar scuti de batai de cap 
), mi-ar place sa am langa mine o femeie multumita de ea insasi; ca e slaba sau e mai moleta, important ar fi acel fior de ‘vino incoace” ;
;
. si asa, o paranteza, mi se pare ca Monica Belluci e atat de frumoasa, superba la modul incredibil; si dupa cum stim, nu e os si piele 
; zambet 
personal, cred ca e bine sa “tragem la cantar” exact atat cat sa ne simtim bine cu noi insine;
e adevarat, ochii celor de langa noi, se opresc mai intai asupra ambalajului; si, desigur, popsesc acolo destul timp; doar ca mai trebuie ceva
daca as fi barbat ( e a doua oara cand spun asta, si pe cuvant de cercetas ca n-am probleme de orientare
Andrada, felicitari ptr perseverenta
Delia, sunt in acord cu ceea ce ai scris ca da, trebuie sa avem grija de noi, de sanatatea noastra, sa nu ne neglijam ( cunosc multe femei care lasa pe ultimul loc propria ingrijire si se sacrifica ptr altele);
Claudia, cred ca colega ta il avea pe acel vino incoace
Simona, daca spui tu ca pe lista posibilei nefericiri, mai raman doar 99 ipotetice motive, chiar sunt impacata cu mine
Nadia draga mea, ai grija intai de toate de sanatatea ta, iar apoi restul ramane sa negociezi cu tine insati ; zambet
Ancutica, eu m-am jucat odata si mi-am bagat sub tricou, doua portocale ; e drept, bucatarului ce face papa la copii, i-au iesit ochii din cap ca la melc ; noroc ca nu e reprezentativ ptr intreaga gasca de barbati
Emyli, tu chiar esti nespus de frumoasa si de supla si ce mai, perfecta
Stef, un mare adevar ai spus : cand ne vom iubi pe noi insine . Atena, da trebuie sa ne pese de noi
Buna dimineata! Buna dimineata!
Reamonn – Supergirl
http://www.youtube.com/watch?v=CawkXh-WboQ
atena, si mie mi-e tare dor de tine si de scrisul tau frumos.
Despre subiect, hmmmm, am renuntat la visul 90-60-90.
Merg de 3 ori pe saptamana la masaj si asta se vede foarte bine pe piele,
In rest, traiesc, incercand sa mananc chestii sanatoase si atat.
Nu voi fi niciodata manechin, desi Bote m-a contactat pt urmatoarea lui prezentare.
Glumesc, desigur, fetele care ma cunosc stiu ce glumeata sunt.
Nu trebuie sa facem din greutate o obsesie, asta e foarte clar.
Nu, dragostea nu are deloc legatura cu nr kg.
Delia are mare dreptate, stim cu toate ca “dincolo”, femeile nu-s asa obsedate de greutatea lor, ba, dimpotriva, nu se rusineaza sa apara in pantaloni scurti chiar daca nu au silueta ideala.
Trebuie sa te simti bine in pielea ta, sa fii sanatoasa si……restul vine de la sine….
Ma inclin,
va doresc o duminica frumoasa si plina de dragoste.
Cristina S., una din piesele mele de suflet; multumesc
E interesan de citit cartea lui Lise Borbeau – “Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”……… sunt cinci forme de corp cu caracteristicile si comentariile de rigoare…
In momentul cand recunoastem ca avem o problema,este primul pas spre rezolvarea ei si atunci….incepem sa cautam,sa cautam ….in speranta ca o vom rezolva.
Nu sunt manechin dar nici nu am probleme cu greutatea.Persoane dragi mie au insa si in speranta ca le pot ajuta am incercat sa ma informez cat mai mult,dar,nu poti face nimic in locul altuia si cum mi-a spus parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc : ” daca ai copilul bolnav si pentru ca ti-e mila faci injectiile in locul lui,il ajuti? Se face bine ? “…….. Concluzia :fiecare trebuie sa-si suporte injectia pentru a se mantuii si…se pare ca grasimea este unul din ” profesori”…
Simona Catrina, pentru ca fac parte dintr-o generatie anterioara ,am pierdut (din motive obiective) momentul exact cand s-a decretat castigator fitness-ul in defavoarea culturii generale.
A fost lasat teren liber de manifestare mintilor slabe de foame si incultura , pentru banalul motiv ca barbatii sunt in numar mai mic pe planeta.Printre multele hataruri, li s-a mai facut si acesta , de a avea musai mereu un top model alaturi.
Si in vremea tineretii mele era la moda « femeia snur fara … ” cu plete lungi de abanos ,a carei imagine model devenise eroina filmului LOVE STORY, dar se cerea din partea sexului opus o conditie matematica obligatorie , greutatea invers proportionala cu studiile si cultura generala.
Nu lasati totusi, VOI femeile culte ,instruite pana in maduva oaselor , sa va domine o adunatura ” sexy ” de oase, tip femeie snur cu …. si cam atat !!!!!!!!!!!
Mă tot gândesc dacă lucrurile sunt chiar aşa…polarizate . Adică, nu e frumoasă, după gustul meu, dar sigur masculul de lângă ea are un scaner pentru frumuseţea interioară. Care, de multe ori e o sintagmă consolatoare şi “pansatoare” menită să ţină într-un echilibru acceptabil stima de sine. Ce elemente pot descrie frumuseţea interioară? Unele la fel de relative ca şi cele care însoţesc frumuseţe exterioară.
Cred că toate îşi găsesc sens în relaţie cu celălalt. Depinde ce nevoie a celuilalt împlineşte frumuseţea ta exterioarăinterioară. Şi invers. Depinde cum ceva anume din celălalt conferă trăire şi sens pentru frumuseţea ta interioară sau exterioară (era să zic antero-posterioară, na!). Şi apoi nu frumuseţea în sine ne defineşte ca persoane. Suntem o combinaţie unică de trăsături fizice, mentale, emoţionale. Şi avem şansa modelării şi şlefuirii permanente a lor.
DA, încep să fiu tot mai convinsă că nu kilogramele ne ratează şansa de a fi dorite şi iubite ca în poveşti. Ci felul în care le purtăm. Proporţia şi armonia distribuirii par mai relevante. Relaxarea, feminitatea, senzualitatea, sexualitatea asumată – ele nu pot fi apanajul exclusiv al pielii şi oaselelor. 90-60-90 nu îţi garantează împlinirea viselor de iubire. Poate doar satisfac nevoia de a fi în centrul admiraţiei, uimirii, eventual excitaţiei, celorlalţi. Dar şi asta depinde de ce se întâmplă atunci când ceilalţi vor un dialog cu tine, nu doar să te privească într-un pictorial.
Alice,mi-am adus si eu aminte de o perioada in viata mea cand nu m-am simtit bine cu mine.
M-am privit in oglinda ,si fie din cauza influentelor din exterior” esti mult prea slaba,ar trebui sa te ingrasi” fie, chiar nu am fost multumita cu mine din punct de vedere fizic ,si imi venea sa sparg oglinda . Ei , atunci a fost cand am facut pe dracu in4 doar sa am ceva kg in plus.Dar cu cat ma torturam cu atat rezultatele erau in defavoarea mea si a sanatatii mele.Am inceput sa mananc vrute si nevrute,iar cand simteam ca sunt satula mai suplimentam o doza de calorii,ca doar doar in 2 luni voi putea participa la Miss ,unde un Fat Frumos ma astepta cu speranta ca se va indragosti de mine lulea si iremediabil. Ei,dar nu a fost asa,si desi m-am incapatanat sa nu renunt,rezultatele au intarziat sa apara,dupa bunul meu plac.
In schimb,la un moment dat am renuntat. De atunci,de cand am inceput sa-mi iubesc pana si oasele care pareau extrem de vizibile la exterior,parca din razbunare ca am abandonat acel mod de a ma hrani fortat,am inceeput sa imbrac acele oase cu material,care parea sa se muleze pe corp armonios si sanatos.Assta desigur cu umpic de conditie fizica in fiecare zi,fie ea si 30 de minute.
Probabil inainte de a trece la fapte de acest gen,trebuie sa fim impacate cu noi insine,sa aducem aport la “slefuire” intr-un mod sanatos,fara tortura,si impacare de sine.
Lotusica, pana e joc e sanatos si cu voie buna
O duminica linistita tuturor
Citesc “Noi suntem zeite”. Si legatura pe care o fac e cu mine, normal. Iubire si slabit. Asta e reteta. Eu am reusit sa dau jos, doar din ginduri, emotii, intrebari, fluturasi- 10 kilograme.
DISPERARE: CUM POT LUA LEGATURA CU MINUNATELE ALICE SI SIMONA???
Aud/citesc in fiecare zi lamentari de genul “daca as fi ma slaba s-ar uita cineva la mine, as fi fericita”. Mi se pare asa o amagire! Eu ma aflu in tabara opusa – sau m-am aflat pentru cativa ani – in care visam la 5kg in plus. Dar nu visam la ele ca sa pot fi fericita ci ca sa ma simt bine fizic.
Avusesem un atac de panica intr-o zi… eram in Cocor (cred ca a fost ultimul an de Cocor cu magazinele lui minunate in care era imposibil sa nu gasesti ceea ce cautai), intr-o cabina de proba. Gasisem 3 camasi minunate si ma rugam sa fie macar una care sa nu imi vina. Socul cel mare a fost cand m-am vazut dezbracata in oglinda aia imensa. Am vazut o eu numai oase. Nu m-am recunoscut. M-a busit plansul in secunda doi. Nu mai eram eu, era doar o umbra a celei care fusesem. Poate ca atunci am reusit sa imi inving stupizenia de boala – gastrita, ulcer si cate au mai zis doctorii.
Mi-am revenit intr-un final, ma simt bine, dar nu voi uita niciodata ziua aia nefasta in care am realizat ce inseamna sa ai cele 49kg la care cele mai multe viseaza si, in acelasi timp, sa te simti una cu pamantul.
Fericirea nu vine din numarul de kg pe care ti le arata cantarul, fericirea vine din suflet, kg virtuale de zambete si imbratisari pe care le daruiesti. Mi-e usor sa vorbesc asa, da, dar am vazut femei plinute, femei slabe, femei pur si simplu care simteau fericire. In momentul in care te simti implinita vei gasi, cred eu, si puterea de a obtine restul… indiferent ce reprezinta.
Tone de zambete va doresc,
Andres
PS. Alice, am citit primele 100 de pagini din Noi suntem zeite. Sunt parti din viata ta care sunt imaginea in oglinda a vietii mele. Mi-au dat lacrimile regasindu-ma pe mine in relatia ta cu Simona. Prietena mea cea ma buna e plecata in Canada de 16 ani. Ne vedem rar, ne scriem des. In septembrie va fi partenera mea la nuna unei prietene. Cata fericire crezi ca ma incearca asteptand-o? Numai tu cred ca imi intelegi bucuria asteptarii.
Te imbratisez cu drag,
Andres
http://www.youtube.com/watch?v=R2zREdFnFig&feature=related
Sincer pe mine m-ati dezamagit cele cateva de mai sus care ati tinut pledoarii despre nedreptatea acestei vieti in care un barbatul inteligent,simpatic si atragator s-a uitat si a si ales ,,o grasuta,, in locul vostru a femeilor splendite,suple si de dorit…Asta spune multe despre cat sunteti de profunde si consistente.No offence.Poate ca acea femeie,cu forme generoase ce nu se incadra in masura 38 era in schimb simpatica,carismatica,generoasa,o companie placuta,poate ca stia cum sa daruiasca in pat si toate acestea nu-i erau neaparat garantate de niste linii fara cusur in care sa arate ca un manechin.Poate ca voi cele care aveti o parere atat de buna despre voi nu intelegeti ca tocmai asta va e problema.Ca pariati pe frumusetea voastra exterioara si o folositi ca arma in lupta pentru cucerirea barbatilor pe care apoi tot voi va plangeti ca sunt superficiali si lipsiti de loialitate si profunzime.Din fericire pentru noi,restul,femei reale.cu defecte,complexe si trasaturi uneori departe de standardele revistelor, mai exista si barbati care dupa o pima privire,aruncata e adevarat exteriorului,ca e firesc sa fie asa,sa doreasca sa cunoasca si intregul.Sa treaca de o prima impresie si sa descopere o personalitate placuta,o femeie atragatoare si ingrijita si fara silueta de Barbie si sani de vedeta Playboy.Barbati care sa ramana si dupa ce te-ai ingrasat nascandu-i copiii,barbati care sa te vada frumoasa si dimineta cand te trezesti cu fata ridata si cearcane neacoperite de miraculoasele farduri,barbati care sa te tina in brate cand esti bolnava si arati ca naiba,care sa nu plece ca tu te-ai ingrasat 5 kilograme in ultimii doi ani si nu mai arati chiar ca la 25 cand el te-a intalnit…Si asta e iubire.Si nu ,nu are nimic de-a face cu nr de kilograme,uneori nici cu frumusetea asa cum o credem noi.Fiindca pana la urma frumusetea,a chipului si a corpului e o chestie destul de subiectiva.Ce sta si in ochii privitorului.Si nu-i frumos ce e frumos ci ceea ce iti place tie.Una e sa ai un corp sanatos si sa te simti bine in pielea ta (si nu neaparat sa ai 100 de kilograme) si alta e sa tii pe aici discursuri despre cum biete ,,grasane,, sau ,,grasute,, au avut un asa un noroc,,chior,, de a pune si ele mana pe un barbat.Mi se pare ca din cauza celor care sunt si gandesc ca voi ajung adolescente anorexice sau bulimice,chinuite de imagini perfecte a unor femei cu nimic mai deosebite insa atat de promovate in mass-media.Si nu,nu sunt frustrata,puteti sa ma banuiti ca as fi vreo urata sau vreo grasa,cu sau fara succes la barbati:).Ideea e ca oamenii nu ar avea atatea complexe,daca cei din jurul lor nu i-ar face sa le aiba,prin atitudinea lor…Si mi-a dori sa-mi cresc fetita,femeia de maine ,invatand-o sa fie echilibrata,sanatoasa,sa se accepte asa cum e,cu calitati si defecte si sa se faca iubita pentru ceea ce e…si nu pentru modul in care arata sau nu…SimonaCatrina…nu te supara ,cu tot respectul,indraznesc sa iti spun ca pentru a 2-a oara de cand te citesc ma surprinde neplacut opinia ta in legatura cu un subiect…si sper ca fericirea sa te gaseasca si sa te insoteasca fie ca vei fii slaba,fie ca nu…
Cel mai probabil, daca ar citi, Rubens ar rade cu lacrimi.
…..am uitat mai devreme sa va spun un gand, nu al meu, dar care se potriveste cu discutia actuala…..
“Ceea ce place ochiului, nu umple intotdeauna si inima”.
Sa va fie bine, cum sunteti, cum va doriti,
ma inclin,
o seara placuta.
o seara placuta si tie draga Anna
Te respect si te felicit silvia_flore1980 pentru pledoaria ta. Sunt de acord cu tine si prin faptul ca dorind sa-ti cresti fetita ..”invatand-o sa fie echilibrata,sanatoasa”…nu va avea probleme cu greutatea. Echilibru si sanatate inseamna greutate normala. Nu incerca insa niciodata sa-i spui ca “cine te place te place si asa” , sau ” frumusetea interioara conteaza”……..pentru ca acea se descopera in timp………si FIZICUL este cel care iti da o a doua sansa, sau sansa de a arata CINE si CE esti………….
Pledez pentru greutatea care iti asigura o sanatate OK nu pentru cea care te urca pe podium 90-60-90………..Sigur insa,grasimea nu este sanatate……….si asta este ce ma ingrijoreaza.
iti doresc tot ce-i mai bun si sincer mi-a plcut interventia ta .
De unde delimitarea asta in tabere: femei slabe si toante pe de o parte, respectiv femei castigatoare la proba de cultura generala, dar cu oarecere exces ponderal, de cealalta parte? Deduc din unele expuneri ale doamnelor dinaintea mea ca femeile denumite rautacios “adunatura de oase” sufera neaparat si de foame de cultura (tot ca sa parafrazez dintr-o argumentatie anterioara). Nu pledez sub nicio forma pt aparitii ca ale modelelor, care sunt nefiresc de slabe, dar haideti sa recunoastem ca invocam diplomele si eruditia (si sensibilitatea, tinuta morala etc etc) de parca acestea ar contine carbohidrati.
Nu CV-ul doldora de reusite ne rotunjeste silueta, ci propria lipsa de vointa. Cred ca ne datoram in primul rand noua insene sa fim in cea mai buna forma de care suntem in stare, fizica si intelectuala (si gandirea latina, care pleda pt sport, era generata tot de adoratori ai “adunaturilor de oase”?). Inca o data, nu fac apologia silutei care aminteste de tarile din lumea a 3-a, fdar fac apologia activitatii fizice, care NU este numai pentru persoane fara anvergura intelectuala.
Nu exista categorii. Exista obeze tute si frumuseti cu mintea brici, asa cum exista si categoriile la care faceam referire initial. Insa, surpriza, silueta si eruditia nu se exclud reciproc si cred ca de fapt asta isi doresc barbatii (ma refer desigur la exemplarele eligibile, nu la giboni) si sfarsesc prin a face alegerea cea mai portivita cu structura lor psihica. Si Lacrima, surpriza, “femeile snur” nu sunt musai “si cam atat”, iar atunci cand sunt si cel putin la fel de instruite (din nou, exista muult astfel de cazuri), vor domina oricum femeile pentru care estetica nu este tocmai punctul forte (fie ca sunt sau nu lasate).
Mens sana in corpore sano urez la toata lumea.
PS: Lotusul, multumesc din suflet pentru aprecieri.
Si mie! Bravo silvia_flore1980!
“…cred ca de fapt asta isi doresc barbatii si sfarsesc prin a face alegerea cea mai potrivita cu structura lor psihica…”
Andrada, daca as vrea sa fiu ironica, ti-as spune un banc dragut cu o vacuta care era de vanzare. Dar, nu vreau sa fiu ironica…
Intreb retoric: structura noastra psihica are legatura cu alegerea lor? Sau ne asezam in fata lor, slabe si mai plinute, le zambim si asteptam sa fim alese…
buna , buna
flutur naframa alba si va aduc gand de pace
avem libertatea de a alege
te simti bine slaba , iti plac muschii bine conturati, dieta e un mod de viata ? foarte bine, tine-o tot asa, daca asta te face fericita
iti plac rotunjimile tale rubenisene( multumesc VirtualKid ptr idee) , ti-e ok sa umbli in costum de baie si nu refuzi o prajiturica ? din nou, excelent, daca esti multumita cu tine insati, mergi zambind pe drumul tau
…
continutul/ profunzimea pot fi prezente in diverse grade in ambele situatii; dupa cum, pot lipsi cu desavarsire;
…
din punctul meu de vedere conteaza sa te simti bine cu propriul ambalaj si continut; conteaza sa fi sanatos; impacat cu tine, echilibrat
P.S. desigur , mai conteaza destule dar despre asta, vorbim candva
Alice ,in loc de “reclama”
http://www.youtube.com/watch?v=O0RWiUxIlRE
Am si eu o “reclama”. http://www.youtube.com/watch?v=pRQtldkHT3E
….
Andrada, am ras la ideea ta ca eruditia ar contine carbohidrati. Scrii remarcabil- si nu e prima oara cand te remarc.
Silvia, eu nu iti dau dreptate. Fiecare si-a scris oful cum a putut mai bine. Da, e o lume tampita si nedreapta, in care barbatii sunt, de multe ori, niste jucarii. Iar replica “sa te simti bine in pielea ta” tinde sa ia locul celei cu “frumusetea interioara conteaza”. Degeaba te simti bine in pielea ta, daca cei din jur te masoara dupa alte criterii decat propria stare de bine.
Fete dragi- din miez de redactie ticsita de oameni si treburi, va trimit o imbratisare.
Cristina, scumpa, eu iau din cand in cand cate o prostie otravitoare care se numeste Capsula de slabit. Reductil nu se mai fabrica- probabil de sanatos ce era. Stiu, sportul e sanatate. Si dieta echilibrata. Si dragostea…
Timisorencele mele, pentru voi am un gand aparte, plin de dor.
Ei, asteptam sa fim alese…
)… Cand am stiut noi vreodata sa asteptam 
? Ii alegeam si asteptam sa se miste 
… Te pup
Alice, mi-a placut reclama!
Marturisesc ca am incercat si eu pastila aceea… Si m-a ajutat! Stiu si eu cum ar trebui sa fac, uneori reusesc, alteori nu…
Te imbratisez, prietena mea draga!
Andrada, te pup si eu! Nu, nu prea avem rabdare, asa e…
Pana la urma, Alice are nevoie sa auda de la noi ,totusi, cum sa slabeasca ,caci a pus cateva Kg in plus dupa nastere .
Poate ,in loc sa facem astfel de atacuri la diverse persoane,care cred ,ca au tot atat de mare drept sa aduca un comentariu lui Alice,fie si in semn de sustinere, ar fi mai bine sa aducem ceva mai la subiect . Subiectul care este!
Deci Alice,voi lua prima initiativa,fara sa fie considerat un sfat,ci ca un fapt.La mine a functionat,si daca cumva te ajuta, iata,impart cu tine modalitatea in care am slabit dupa nastere .
Multa miscare,plimbari interminabile-cu micuta mea ,desigur ,nu chiar zilnic,cand s-a putut .Am facut abdomene. AA si sa-ti spun ceva ,arderile intense le-am simtit cel mai cel…jucand cu sotul meu WII …tenis pe Wii…nu am sa-ti spun in cate luni am slabit,caci nu ar fi frumos,dar m-am simtit extraordinar cu mine,caci am adus aport atat psihic cat si fizic.
Alice, spor sa ai acolo iar gandul nostru bun sa-ti aduca zambet
; si mai cred ca e treaba altora ce criterii au , e alegerea lor , nu-i putem multumi pe toti; dar sigur, presiunea exercitata de modelele promovate poate fi resimtita ca apasatoare;
un gand mititel nu-mi da pace: nu cred ca e degeaba daca te simti bine in pielea ta
Cristina S, imi esti draga si de aceea indraznesc sa ma ” bag in seama”
din auzite ( deci neincercate pe piele proprie) : in cazul unei colege a functionat excelent un produs numit eco fit; alta a tinut disociatul, l-a gasit pe site Irina Reisler; si, in fine despre capsula de slabit ( nu stiu daca vorbim de aceeasi, eu stiu de una intr-o cutie verde ) , o colega care a luat-o destul de mult timp, a avut niste reactii adverse ciudate ( slabiciune musculara, stari de dezorientare, atacuri de panica, etc ) ;
Si ca sa nu tot vorbesc din auzite, ma dau si pe mine ca exemplu : m-am apucat de pilates si ma simt foarte bine ; a, si mi-am preparat acasa un produs din fibre ( am tras cu ochiul pe site-ul colon help) care m-a ajutat la reglarea tranzitului si la eliminarea toxinelor;
referitor la dieta, cred ca e bine de consultat un nutritionist;
Zambet tie
Ancutica, am retinut ideea cu Wii
O seara placuta tuturor
Deniss ,cu tot respectul imi permit sa mentionez ca sunt medic in primul rand si in al doilea rand femeie.Deci da,supraponderabilitatea si obezitatea nu inseamna sanatate insa tot asa un indice de masa corporal sub 19 cum au multe din manechinele pe care le vedeti la Tv si le admirati luandu-le etalon ,nu e indicator al unei stari de sanatate.Si daca tie Fizicul ti-a dat sanse sa arati cine esti si ce esti,atunci imi pare rau pentru tine si pentru cei in a caror lume conteaza atat de mult asta…Poate ca am fost eu mai norocoasa sau privilegiata si mi-am ales o profesie in care sa conteze ce pot face pentru un om,in care sa conteze mintea mea,sangele rece,compasiunea si nu daca sunt frumoasa sau arat bine in halat si tot asa in viata personala,dincolo de dezamagirile si nefericirile prin care toate am trecut la un moment dat,nu am fost iubita sau neiubita din cauza felului in care aratam…ci a intregului…Alice,imi pare rau dar ca ma contrazici,insa credeam ca pot fii aici si revoltata si pot discuta si contradictoriu,nu doar aduce laude si elogii.Si doar fiindca traim intr-o lume tampita si nedreapta si uneori cumplit de superficiala nu inseamna ca e ok sa fie asa,ca nu putem avea curajul de a ne impune altfel.N-am sustinut ca frumusetea nu e un dar,ca nu se vede,ca nu ajuta…n-am sustinut ca nu e bine sa fii zvelta,sigura pe tine,eleganta,aranjata…ci ca asta nu e un criteriu dupa care ar putea oamenii sa fie iubiti sau nu.Sa fin seriosi.Am intalnit in viata mea oameni a caror frumusete mi-au taiat respiratia, pentru ca, la ceva timp,dupa ce-i cunosteam sa constat ca farmecul lor se dizolva odata cu descoperirea personalitatii lor si tot asa am intalnit fiinte ce la prima vedere,cu multa bunavointa ar fii putut sa nu fie catalogate drepte,,urate,, si a caror companie si fiinta mi-au devenit mai dragi decat a oricui…La fel e si cu slabitul.Nu e usor sa slabesti si sa fii in forma.E mai usor de judecat.Sunt persoane cu metabolism lent si constitutie care nu ajuta,ce se ingrasa din aproape orice si ati fii uimite cat de putine kcal pe zi consuma .Slabitul pentru ele(barbati si femei deopotriva) inseamna o lupta continua,vointa ,ambitie,mult sport,diete continue.Nu sa ajungi la un nr optim de kg e problema ci sa te mentii.Si ati putea sa mancati o viata intreaga verdeturi,lactate si mere doar fiindca orice abatere inseamna repunere la loc a kg pierdute?Pare greu de crezut insa e adevarat.Tot asa cum exista persoane,inclusiv manechine cu invidiatele masuri 90-60-90 care pot cunsuma orice si care depasesc necesarul caloric zilnic fara ca asta sa aiba urmari.Fiindca au fost inzestrate cu altfel de organisme.E o lume nedreapta,da.Si tot asa ,exista o a 3-a categorie de oameni ce se inscriu in obezitatea de aport si sunt grasi pentru ca onsuma mult peste nevoile lor si nu le pasa,nu se ingrijesc.Prin urmare,fiecare are corpul cu care a fost lasat pe Pamant si frumusetea cu care a fost inzestrat.E usor sa cataloghezi,sa judeci,sa arati cu degetul.Insa nu poti stii ce probleme,uneori de sanatate,ce complexe,ce lupte interioare,ce sacrificii sau nepasari,se ascund in fiecare…Eu militez pentru femei care sa arate ce sunt prin personalitatea lor si respectul pe care si-l castiga si nu prin FIZICUL lor care ar trebui dupa spusele cuiva de aici sa-ti de-a sanse…Sa-mi fie cu iertate,Alice,daca parerile mele par prea revoltate,sigur ca fiecare e liber sa gandeasca si sa faca alegeri dupa cum crede de cuviinta si nu am avut nici o clipa pretentia de a schimba cuiva punctul de vedere.Cum spuneau doamnele si domnisoarele de mai sus,nu exista categorii…nu ar trebui sa ne impartim in tabere de ,,slabe,, si grase,,…si tot asa nu cred ca ar trebui judecate motivele pentru care vreuna din noi se inscrie in ele…Motivatia si obsesia femeii romance de a slabi nu e deloc gresita ,daca ar fi sinonmim cu sanatatea si respectul de sine…insa multe din voi ati pus problema altfel…iar argumentul ,,trebuie sa fim slabe pentru a fi iubite de barbatii nostri,, mi se pare in continuare,cel putin mie nepotrivit pentru femei ce se doresc puternice,adevarate,cu substanta…pentru ca repet,nu cred ca iubirea barbatilor (cei cu adevarat barbati) ne impart pe noi,in slabe si grase…O seara buna tuturor si scuze daca v-am deranjat cu pledoaria mea.
Am fost inteleasa gresit din vina mea. Incerc sa postez texte cat mai scurte pentru a nu plictisi. Nu sunt nici pe departe atat de radicala si de obtuza incat sa impart lumea in doua categorii :slabe si prostute , plinute si destepte. Sunt adepta sportului , a mersului pe jos , a dietelor ( pe care le-am incercat “din cele mai vechi timpuri ” si pana azi).Admir femeile elegante , cu o silueta impecabila , cu o dictie ireprosabila s.a.m.d.
STOP , nu suport vorba lunga !
Alice si eu am pentru tine o imbratisare plina de dor,de iubire,de suflet!Timisorencele mele dragi,pe care va cunosc pentru mine toate sunteti frumoase ,va imbratisez cu multa caldura ,cu speranta,cu dor!
Lotusica
ideea ca ideea, dar practica ne “omoara”
) 
,placut totusi,trebuie incercat,merita sacrificiul 
Alice, ar fi tare placut daca ai implementa “reclamele”- sunt de ascultat,si e tare placut
Tom Jones a fost/este preferatul mamei mele,asa ca am crescut indragostindu-ma intr-un final de piesele lui….
http://www.youtube.com/watch?v=HZavA2j44XQ
o piesa care m-a facut sa cred ca orice barbat,oricat de barbat sa fie–tot dragostea e aceea care il rapune
Noapte buna Alice, noapte buna zeite
Doamna Doctor silvia_florei1980
…..”Si daca tie Fizicul ti-a dat sanse sa arati cine esti si ce esti,atunci imi pare rau pentru tine “……. unui CRESTIN i-ar parea bine……
NU ,…..fizicul nu mi-a oferit sansa asta,dar nici n-am probleme cu greutatea.Oameni dragi mie au si pentru mine asta insemana o preocupare si o cautare constanta in a gasi solutii……
Iertati-ma ca indraznesc,dar ca medic psihologia ar trebuii sa fie la baza solutiilor unor astfel de probleme……Ma insel ? In momentul in care organic,hormonal,nu-i nimic dereglat……….unde-i problema? Agresivitatea dumneavoastra ma sperie si sincer nu mi-as dori sa patrund in cabinetul dumneavoastra. Nu sunt manechin………….nu sunt de acord cu IMC sub 19……….dar e foarte putin importanta parerea mea. Societatea, viata………promoveaza ori frumusetea (care patrunde prima)……ori sufletul cald si inteligenta (care are de munca pana convinge)………..
Si fara pregatire medicala sau psihologica imi invat copilul ca grasimea nu este sanatoasa,frumusetea nu tine neaparat de slabit si scoala e foarte importanta……………………si ca toate imbinate iti dau acea multumire de sine care sa sa te ajute sa radiezi mai tare decat ORICE frumusete si sa mananci fara sa-ti calculezi caloriile . Domana Doctor,ma iertati, in psihologie obezitatea este asociata cu lipsa de afectiune si cred ca de aici ar trebuii plecat…………dar greu de rezolvat…………………….
Cu tot respectul, orice parere medicala avizata e bine venita, …..din partea mea…..o umila parere……………
Nu v-am invitat eu in cabinetul meu si nici nu cred ca necunoscandu-ma ai avea de ce sa faci consideratii in privinta atitudinii mele,compasiunii si respectului fata de bolnavii care trec pragul spitalului (si nici nu as fi facut vreo referire la profesia mea,mai putin importanta aici daca nu ai fi inceput sa imi tii teorii despre ce inseamna sanatatea)si daca parerile mele ti s-au parut agresive,la fel mi se par mie si aletale si ale domnisoarei de sus ce se tot mira cum un barbat aputut alege,,o grasana,,colega dansei pentru a-i fi viitoare sotie si nu o femeie cu un fizic de invidiat…Si dupa cata psihiatrie am facut eu,cred ca bulimia e asociata cu lipsa de afectiune si nu obezitatea(asta ca titlu informativ) si se incrie in tulburarile alimentare(bulimia nervoasa,hiperfagie etc)…Nu despre asta era vorba ,despre patologic si te-ar ruga respectuos si sincer sa nu imi rastalmacesti cuvintele,daca nu le intelegi…da imi pare rau si nu bine pentru oameni care (crestini sau nu) se bazeaza pe felul cum arata ca sa deschida usi(ca frumusetea patrunde prima?!) fara sa inteleaga ca e la fel de efemera si lipsita de substanta daca nu e dublata si de altceva…Si cred ca eu cel putin,voi incheia aici aceasta polemica neplacuta fiindca nu doresc sa degenereze in altceva si nici sa plictisim lumea cu schimburi de pareri ce nu servesc nimanui.Doar silvia_flore1980,o cititoare…
……….si…un PS mic….vorba lui Lotus…….
Barbatii fug de: vaicareli, reprosuri, acuze, gelozii, infantilism, iresponsabilitate, atasament excesiv, lipsa increderii………….si mai putin de grasime ……..Asa incat nu mai asociati gasirea unui barbat cu kilogramele……………iar cu frumusetea (care e relativa)….cu atat mai putin………
Teoretic stim ca putem lupta cu propria imagine si o putem, pina la urma, accepta oricum ar fi ea. Practic, cind luam decizia ca trebuie sa slabim e aproape imposibil sa ne-o mai scoata cineva din cap, si, mai corect sau mai gresit, ne apucam de cite o metoda de slabit. Timpul si resursele care s-ar cheltui intr-un demers de “impacare cu sinele”, adica cu aspectul exterior, e mult mai util sa fie canalizate spre o reala cura de slabire, despre care, trebuie s-o recunoastem, de multe ori chiar constatam ca ar fi necesara persoanei care vrea s-o tina. De aceea, cind aud ca cineva vrea sa slabeasca aleg sa sustin persoana respectiva in acest drum in loc sa incerc s-o fac sa se razgindeasca si “sa se simta bine in pielea ei” oricum ar fi ea. Insusi faptul ca poate sustine un efort, ca se lupta zi de zi cu tentatiile si cu senzatia de vinovatie inerente unei diete, ca se bucura si se intristeaza o data cu variantiile acului cintarului sint lectii din care invata ceva despre persoana ei. Daca drumul acesta are un final fericit si persoana ajunge la greutatea pe care si-a dorit-o, ei, bine, nicio alta interventie facuta in vederea cresterii “stimei de sine” nu se compara cu aceasta proprie realizare. Cu o puternica sustinere din partea celor din jur, aproape ca nu exista esec, chiar daca greutatea nu se duce deloc in jos
Se poate realiza automat ceea ce ar fi putut sa-si propuna inca de la inceput si anume acceptarea propriului corp in forma in care e acum, acceptarea faptului ca trebuie sa traiasca cu niste kg in plus. In urma incercarii de a tine o dieta poti afla despre tine ca nu esti genul care poate face sacrificii, sau esti genul care nu se poate adapta unui program ordonat, sau ca placerea de a minca o ciocolata pe zi e mai mare decit placerea de a vedea o silfida in oglinda etc. Astea sint cistiguri, nu pierderi.
Ce descurajez cu desavirsire sint “suplimentele”, mai ales celebra “pilula”, “pastila” sau “capsula” de slabit chinezeasca, care face ravagii in rindul celor care apeleaza la ea. Efectele adverse sint rapide si mai de durata decit efectul principal care ar trebui sa fie slabitul: depresii severe, atacuri de panica, stari nevrotice, halucinatii, delir. E o bomba cu ceas, ca si in cazul produselor pe baze naturale de la magazinele de vise. Va rog sa va ginditi de 1000 de ori inainte de a le lua si cel mai bine e sa nu le mai luati deloc
A trecut destula vreme de cand n-am mai fost nevoita sa repovestesc (si, mai ales, sa explic) ceea ce-am scris, dar se pare ca uneori e necesar. In reflexul meu (defensiv, la urma urmei) de a pastra discutia la nivel eufemistic (gratia feminina respinge detaliile grotesti ale luptei cu kilogramele si, ca atare, vedeti ca toate incercam sa ne exprimam ceva mai suav), ma suspectez ca nu am fost prea clara. Imi cer scuze.
Asadar: eu nu instig la anorexie si cine ma cunoaste personal ar lesina in ras sa afle ca ma poate banui cineva de asa ceva. De cand ma stiu, am lovit cu sarcasm maxim in toate tarele unei societati care cu asta se ocupa, ne convine sau nu: aduna proaste frumoase si le scoate in loja principala. Proastele urate, desteptele frumoase si desteptele urate raman la locul lor, n-au incotro.
Pe mine nu ma poate invinui cineva (decat daca habar n-are cu ce ma ocup si ce-am scris la viata mea) ca tin partea sistemului superficial de selectie. Eu ma plangeam strict in nume personal. NU NOI am strambat societatea, doamnelor, pe noi nu ne-a intrebat nimeni. STIU ca ar trebui, conform bunului simt si virtutilor inalte, sa fim mandre de noi indiferent in ce hal aratam (ca, nu-i asa, avem o frumusete interioara foarte apetisanta).
Dar daca mandria de a fi slaba iti ofera recompense sentimentale si sociale, iar mandria de a fi grasa te costa fericirea, cine e de vina? Eu, ca observ, sau sistemul, ca exista?
Probabil ca e o pura coincidenta stupida, dar toata viata mea, de cate ori am fost slaba am fost si (rezonabil de) fericita, iar de cate ori ma ingrasam, eram si inuman de infranta. Si eu sunt doar un caz marunt, cunosc cel putin o suta, fara exagerare, fiindca viata mi-a oferit suficient material dramatic (si singura parte buna a partii proaste e ca asta mi-a inspirat scrierile).
E foarte usor sa spunem, de exemplu: “Si doar fiindca traim intr-o lume tampita si nedreapta si uneori cumplit de superficiala nu inseamna ca e ok sa fie asa, ca nu putem avea curajul de a ne impune altfel” (Silvia).
SA NE IMPUNEM? Ha, ha… – de fapt, nu stiu daca sa rad sau sa plang. Iertare, nu vreau sa para un hohot nepoliticos. Dar cum adica “sa ne impunem”, Silvia? Sa organizam mitinguri de protest? Sa-i rup urechea, cu repros agresiv, unui tip care, ca si mine, are dreptul constitutional de a reactiona la frumusetea umana ceva mai bine decat la persoanele mai dizgratioase? Si sa-l somez sa-i placa de mine, indiferent cum arat?
Intrebare: noua ne place un om, vreodata, numai gratie bunatatii lui de cozonac copt? Noi nu evaluam nicio fiinta umana (si) dupa aspect? Nu ma refer numai la silueta.
Si eu, si Alice, si toate cele care am lasat notite in acest trist jurnal al criteriilor de selectie, ne plangeam (mai direct, mai printre randuri) de acelasi lucru: ca lumea e prost croita. Si ca avem de ales: ori ne supunem unor trenduri nedrepte si ne sporim sansele sa savuram o iubire dezinhibata, ori ne incapatanam sa ne consideram splendide orice-ar fi si oricat de prost am arata (lucru care in principiu ar trebui sa fie sublim) si ne asumam riscul (ca sa nu spun certitudinea) de a imbatrani singure cuc, insa mandre de lipsa noastra de supunere in fata unor norme misogine.
In fapt, Silvia, spuneam toate acelasi lucru, nu stiu de ce ai impresia ca noi tinem isonul celor care s-ar infometa, convinse ca asta inseamna valoare umana.
Am ostenit sa insir aici argumente si sunt deja enervanta, m-am intins prea mult cu aceasta insemnare, insa (iarta-ma, draga Silvia) mie adevarata ipocrizie mi se pare tocmai acest fapt, sa ne prefacem ca o femeie nu are nevoie sa arate bine si cu atat mai putin de dragul vreunui barbat, Doamne fereste, fiindca ei sunt datori sa ne adore oricum. Si cine nu ne adora indiferent cum am fi, grase, urate, nefardate, incercanate, sa se duca invartindu-se. De acord, daca am trai intr-o lume justa, altele ar fi fost criteriile de selectie. Dar asta si spuneam, ca traim intr-o lume superficiala.
Si vad superficialitatea asta si la oameni foarte profunzi si destepti, fermecatori si interesanti, care aparent sunt cu mult deasupra indicelui de masa corporala, ei sunt in sferele amorului absolut. Mda, pana pui vreo 5-6 kile in jurul farmecului tau, pe urma vei vedea cat dureaza o iubire vesnica si cat de scurt e infinitul lor, cateodata.
Sunt perfect de acord, un barbat adevarat, care te iubeste profund, te iubeste si grasa. Dar hai sa nu mai fim retrograd de feministe si sa admitem: o femeie adevarata, care iubeste profund un barbat, evita sa-l puna in situatia de a o iubi si grasa.
Eu vreau sa fiu slaba fiindca, in momentele cand eu nu ma plac, nu pot pretinde nimanui sa ma placa. Asta strict in ceea ce ma priveste. In rest, nu ma amestec in criteriile si argumentatia nimanui. Daca vreti, la ora asta functionez dupa statistici: in perioadele in care am fost slaba, am fost cu mult mai fericita decat in vremurile cand inghetata era mai urgenta decat dragostea.
Si am decis sa nu mai ajung niciodata in acest punct, drept care am dreptul sa iau masuri ireversibile si definitive, cu orice risc medical. De remarcat ca n-am intrat in detaii si nici n-o voi face, tocmai pentru a nu fi acuzata ca instig la masuri drastice si riscante.
Ma veti ierta, dragele mele, daca (recunosc) in cel mai superficial, vanitos si induiosator mod, imi doresc sa fiu frumoasa si iubita.
Buna dimineata tuturor
inainte de toate, as vrea Alice, sa-ti multumesc ptr faptul ca m-ai primit in casa ta; si ptr faptul ca am avut si am libertatea de a-mi exprima parerea referitoare la temele tale; si ptr ca de fiecare data m-am simtit binevenita chiar daca opinia mea a coincis sau nu, cu cele ale altor fete;
. Dupa cum stii, sunt fascinata de ea;
….
Pana la urma cel mai important este sa ne ascultam si sa ne respectam reciproc;
…
Silvia _Flore, personal n-am fost deranjata de pledoaria ta ptr ca am citit-o cu interes; si mai cred ca esti un om cu multa substanta.
Deniss, ai pomenit de psihologie
Carmen P. , iti asteptam postarea ( ai spus la inceput, ca vei reveni) ; nu stiu daca tu sti, dar eu am o senzatie de liniste de cate ori te citesc.
Simona Catrina, oare cine nu isi doreste sa fie iubit ? Ohoo… greu subiect ar fi asta; te citesc cu placere si cel mai adesea razand; uneori mai casc ochii pe blogul tau, e mare si placuta vanzoleala pe acolo;
Andrada, te felicit inca o data ptr consecventa; cred ca esti singura persoana pe care-o cunosc si care a avut atat de multa vointa in a-si urmari si munci ptr visul ei;
Emily fata frumoasa, nu stiu programul tau dar poate la sfarsitul lui iunie , cand ma intorc cu copii din tabara, reusim sa facem spectacolul acela; si ptr buna ta intentie, iti multumesc;
Semn de foc , mi-a placut tare cum ai scris despre dialog si pictorial.
Ancutica draga, astept impresii de la concert. Si pana atunci iti pregatesc niste retete, asta asa in cazul in care te intorci “flamanda” .
…
Alice, zambet tie si tuturor celor care intra in casa ta
Lotusul, merita incercat. Cu disociatul nu pot, nu sunt atat de disciplinata… Sport inca nu pot sa fac, din cauza unei operatii, dupa care mi-au spus ca 6 luni nu am voie.
Multumesc pentru sfat! Si pentru gand.
Cristina S. , iti las ceva, sper sa-ti placa
http://www.youtube.com/watch?v=goRhHoB_mvk&feature=related
Multumesc pentru raspuns,Simona,fie si el defensiv.Nu ma poti suspecta ca nu cunosc ce ai scris fiindca te citesc de mult si da,pentru ca nu am avut vreodata ocazia te a te intalni personal,nu pot face afirmatii despre cum esti,cum gandesti si cum traiesti,in afara randurilor tale…Poate nu ai fost suficient de clara pentru mine sau poate ca punctul meu de vedere va ramane totdeauna diferit de al tau,in ciuda argumentelor si contrargumentelor si tocmai de aceea era un iz de dezamagire …pentru ca mi se conturase in minte o altfel parere despre tine,dupa felul in care scriai si nu o sa ma scuz pentru asta,tocmai pentru ca nu sunt ipocrita.Fiecare are insa dreptul la opinia sa pana la urma,fiecare traieste si face alegeri dupa cum crede de cuviinta si daca am fost categorica in a-mi sustine parerea e pentru ca asa sunt eu,n-am incercat insa sa conving pe nimeni de nimic.Sa aveti o viata frumoasa si implinita,fie slabe fie grase si sa fim cu toate in primul rand sanatoase si iubite.
Buna dimineata Alice, buna dimineata zeite
sunt in drum catre un concert mult asteptat de mine,atat de asteptat, incat nu mai am rabdare sa-l astept in Romania,Jean Michel Jarre
Va imbratisez pe toate,in gand ,si va doresc artificii in suflete
Ramaneti iubite,fiti iubite!
Lotusica mea draga,desigur ca voi reveni flamanda,caci nicaieri nu-i ca acasa -si nicaieri nu gasesc suflete precum ale voastre.
Sunteti minunate,sunteti adevarate zeite.
http://www.youtube.com/watch?v=nYphg0CvZVo&feature=related
Va pup , imi veti lipsi
Lotusul,
Si eu iti multumesc inca o data. Au fost ani grei, in care mancarea pisicii parea apetisanta (ce mai, pisica insasi era in pericol :p), dar pot spune cu mana pe inima ca a merit, mai ales datorita avantajelor emotionale (cand ma enerveaza el, nu ma mai enervez si pentru ca nu-mi place cum arat in hainele pe care le cumpar impulsiv, ca sa-mi treaca nervii
). Imi dau cuvantul de onoare ca incerc sa exersez moddestia, ca ma flateaza felicitarile tale, dar sunt totusi atat de mandra de rezultat, incat partea cu modestia nu-mi prea iese 
.
Cristina Socaciu,
Ma iertati daca interventia mea este inoportuna, dar dieta Montignac ati incercat-o (eu am tinut ceva foarte asemanator in etapa de mentinere si tin si in clipa de fata ceva ce seamana cu faza a 2-a a respectivei diete – siguri, cu pasii gresiti de rigoare :p)? Eu o recomand din tot sufletul. O consider umana, cuprinzand in general doar reguli de bun simt; nu pericliteaza sanatatea, dar mai ales este extrem de eficienta. V-o pot trimite eu in format electronic, daca nu esti convinsa ca e cazul sa o cumperi (si va pot si povesti una – alta despre ea).
Alice,
Sunt flatata, flatata, flatata de aprecierile tale, aprecieri care m-au lasat cu o culoare naturala a obrajilor pe care nu o mai sesizasem de la prima intalnire cu el. Asa ca multumesc tare mult pentru bunadispozitie primita.
O saptamana frumoasa tuturor.
Lotusule o imbratiseare pentru tine din suflet si sigur pot sa vin la copiii tai dragi cand va intoarceti din tabara sa le daruiesc un strop de bucurie!O zi frumoasa pentru toate zeitele de aici iar pentru tine Alice,un gand aparte,plin de dor!
Andrada, sunt Cristina pentru toata lumea de aici…si nu numai. Nu, nu am incercat sa tin aceasta dieta, asa cum ii spuneam si Lotusului, nu sunt deloc disciplinata. Dar, as putea sa o citesc si apoi voi sti daca o pot urma, sau nu…Iti las adresa mea de e-mail (cristina_hisu@yahoo.com), daca esti draguta, te rog sa mi-o trimiti. Multumesc!
Lotusul, am mai scris despre asta, nu stiu sa iert tradari, minciuni… nu stiu sa iert oamenii care isi uita promisiunile, nu stiu si nici nu cred ca voi reusi vreodata … Mihaela Runceanu imi place mult, mult! Dar prefer o alta melodie, pe care el ma ruga in fiecare zi sa o ascult…
De-ar fi sa vii …
http://www.youtube.com/watch?v=ZX3ohY-e8wE
Vreau si eu Montignac-ul! Mi-l trimiteti si mie? Am mai tinut acum vreo 7 ani- eu le-am tinut pe toate. Stiu toate principiile, ce nu amesteci cu ce, dar daca il ai scris, Andrada, mai da-mi-l si mie, sa-mi amintesc.
Silvia, ai dreptate, pastilele alea ma fac sa ma simt foarte rau. De cate ori am luat vreuna, am avut cate o zi mizerabila, si am fost mereu, literalmente, in pragul cate unui atac de panica.
Oricum, stiu si ca medicii sunt cu mult mai fermi in materie de probleme de slabit, mai transanti. Vorbeam mai demult cu Simona despre asta. Daca te internezi la Parhon, iti dau o jumatate de iaurt la doua zile, iar daca te plangi de ameteli si depresii iti zic ca se vor ocupa de asta dupa ce slabesti, pana atunci, daca chiar lesini, rontaie si un patrunjel, ca o sa te binedispuna.
Cristina, e superba/ superba piesa de care spui tu
si uite, asa ca sa ai o seara frumoasa :
http://www.youtube.com/watch?v=kcyTWX1nUQY&feature=PlayList&p=99940100AB941F8A&playnext_from=PL&playnext=1&index=38
de pe oriunde de uiti, ti se spune ca doar ce e slab este frumos, si nu este adevarat. Eu sunt mai plinuta de felul meu…si am o greutate la care unii ar zice ca sunt grasa, altii, mai pufosi ca mine – nu. Eu in schimb anume acolo ma simt in pielea mea. La mai putin – imi pare ca am fata osoasa, la mai mult – ma misc mai greu si am senzatia ca toate atarna…
trebuie sa ne iubim asa cum suntem, dar nu prea ne iese. Ba sunca e peste pantaloni, ba picioarele-s prea grase, ba nu ne straluceste destul parul, ba nu-s mainile suficient de moi. Dorinta de a fi nefericite si de a nu ne iubi sa avem, ca motive se gasesc…
Simona, pot sa fac eu presupunerea in legatura cu ce vrei sa faci, fara sa ma banuiasca nimeni ca instig la “fundamentalism”
Cred ca e vorba despre gastric sleeve, sau by pass gastric (daca nu or fi acelasi lucru), sau alte metode chirurgicale. Am auzit ca dau rezultate extraordinare, procentul de reusite se apropie de 100%, adica aproape toti cei care au facut operatiile au slabit de la foarte mult in sus. Am urmarit ani de zile, fascinata, un subiect pe un forum, http://www.culinar.ro/forum/continut/Cura-de-slabire/4997/O-METODA-DRASTICA/ , cu tot felul de experiente, cu trairile inainte si dupa operatie, sperante, lupte, renuntari si, intr-un final, succesul si bucuria de a posta cite o poza in care nimeni nu te mai recunoaste. Sper sa-ti fie de folos.
Eu iti doresc mult succes si iti tin pumnii. Am citit in ultimul numar din Tango articolul scris de dr. Rubin Munteanu. Am inteles din cele scrise la subiectul la care ti-am dat link ca e cel mai bine cotat medic care face aceasta operatie. Daca mergi la el inseamna ca esti pe miini bune si ca rezultatul nu poate fi decit unul excelent.
Abia astept sa ne-o prezinti pe noua Simona
Alice, Cristina, am trimis dieta, va rog sa-mi transmiteti daca nu a ajuns in bune conditiuni
.
Simona, esti in sufletul si in rugaciunile mele si te sustin din toata inima, ca noi toate de altfel (ne imbracam ca Beyonce in Single ladies dupa si prestam un dans :p?)
@Andrada, te rog mult, poti sa imi trimiti si mie? (mira.magique@gmail.com)
Dar de ce trebuie sa fie neaparat toate fetele/femeile “fotomodel”? Eu sunt barbat si va spun cinstit ca nu-mi plac femeile prea slabe, in orice caz nu 90-60-90. La 170 femeia poate avea bine mersi si 80-90 de kg si sa arate excelent. Nu intelegeti gresit, nu este vorba de a accepta, ci pur si simplu unor barbati le plac femeile mai voluptoase, asta este tot.
Cat despre jignitul partenerului pt ca aspectul corpului… e urat de tot; pai daca acum la tinerete nu se inteleg (fiecare are defectele lui) ce ne facem cu cei care ajung rau si trebuie ingrijiti?
Eu zic asa: mai intai grija de sanatate, ok, si de frumusete, dar asta sa nu primeze totusi, adica mancam echilibrat, facem si miscare, dar nu stam sa numaram caloriile. Daca aveti asemenea parteneri eu zic macar sa incercati sa ii faceti mai toleranti.
Exista destui barbati care va plac voluptoase, vorbesc serios!
Revista Felicia de luna acesata are un supliment privind regimul Montignac.
http://www.revistafelicia.ro/articol_1007842/invata_cum_sa_ramai_tanar_cu_revista_felicia_si_michael_montignac.html
Tot aceasta revista in Martie 2010 a avut ca supliment Regimul Montignac.
Nu din proprie experienta, ci din experienta unui prieten f. apropiat va pot spune ca regimul functioneaza dar trebuie respectat intocmai. Se slabeste f mult in timp scurt (din aprilie pina in septembrie 2009 a slabit 21 kg) si se metine si acum cu oscilatii de +2 kg atunci cind merge in vacanta; pricipiile regimului le respecta insa si acum.
te felicit pt sinceritate si nu pot decat sa constat ce lume diferita este cea a femeilor!
salutare, eu sunt grasa. nu grasuta, plinuta, cu forme, ci grasa. am fost o adolescenta cu ceva forme, frumusica, o tanara si mai frumusica pentru ca am invatat sa ma pun mai bine in valoare, iar acum sunt o tanara mamica de 26 de ani grasa, pe alocuri fericita, nemultumita deseori de cum am ajuns sa arat, ingasandu-ma treptat si sigur cu 30-35 de kg, din pura nesimtire. bine, la nesimtirea asta se adauga si faptul ca sunt teribil de gurmanda, ma intereseaza ca bucatele sa arate mereu apetisant, sunt o admiratoare si o practicanta a artei culinare universale. nu am incercat nicicand sa slabesc, folosind in acest sens ca paravan faptul ca n-am incredere in diete-minune, pilule etc. insa am de gand sa apelez la ajutorul unui nutritionist, din 3 mari motive: fetita mea, care doresc sa fie mandra de mine; hainele mele, piese unicat, de care sunt foarte atasata; apoi, propria imagine despe sine. nu-l adaug la lista asta pe sotul meu, suntem impreuna de 6 ani si stiu ca ma iubeste si ma va sustine oricand, mereu a facut-o. so, wish me luck, poate ma ambitionez si eu…
in alta ordine de idei, din “vasta” mea experienta de viata, am dedus asa: fiecare dintre noi poarta cate o povara, mai mica sau mai mare, legata de propria persoana. frustrarile noastre sunt de tipul “sunt prea grasa” (uneori desi ai cu maximum 5 kg peste asa-zisa limita fireasca), “sunt prea slaba”, “nu am sani”, “am nasul coroiat”, en fin, urmeaza buze prea subtiri, picioare cracanate, pilozitate excesiva, acnee… iar apoi, din “celalalt” registru, lucruri gandite si rareori admise: “sunt prea proasta/desteapta pt cutare”, “am cam umblat din floare in floare”, “sunt ingrozitor de invidioasa” s.am.d. toate acestea sunt umbre care ne insotesc pretutindeni si ne intuneca orizonturile cand ne e lumea mai draga. am prietene care tocmai de aceea se simt depasite intelectual , dezarmate in fata unora pe care-i considera superinteligenti, grase in fata fostelor colege de liceu, cu toate ca au doar o vaga urma de burtica. cred din suflet ca trebuie sa te impaci foarte bine cu tine ca sa-i faci fata lumii. frustrarile de orice natura te prind din urma: desi de regula iesi din casa aranjata pana-n talpi, taman atunci cand esti nemachiata si porti tenisi te vei intalni cu iubitul tau din liceu. vei da dovada de prostie crasa exact in fata omului pe care ti-ai fi dorit sa-l impresionezi cu vorbe de duh, pentru ca, nu-i asa, de asta ti-e cel mai teama… si, fireste, iubitul are sa te paraseasca pentru cele 4 kg in plus de care te fereai ca de ciuma bubonica. ei bine, NU! asta se intampla pentru ca tu insati porti neajunsurile astea cu tine, tu nu te lasi sa fii fericita, intreband mereu in fata oglinzii: “do these pants make me look fat?”. in liceu, trecand prin fata tipului care-mi placea, incercam sa adopt un mers dezinvolt si frumusel dar sfarseam mereu prin a-mi da la propriu cu stangu’-n dreptu’, ca o tolomaca:)) eu asa cred, asa am observat, time will tell whether i’m wrong.
eu le consider frumoase pe foarte multe femei, nu ma las ingradita de idealuri preconcepute, fiecare in felul ei, atatea culori si forme si zambete, o lume de femei pline de viata si stralucire. dar stiu eu cate sunt realmente fericite, cate sunt sincere cu ele insele? eu stiu, chiar si acum, deoarece mi s-a spus, ca sunt frumoasa cand sunt fericita, si nu invers.
numai bine si sincere felicitari pentru o revista pline de insemnatate!