Din dragoste, din frica
Posted by Alice Nastase Buciuta on Apr 7, 2010 in Confesiuni | 66 comments
Am scris cu cateva zile in urma un articol in care pomeneam despre cei care nu-si tin cuvantul. Am primit sapte reactii – chiar sapte, nu e nici o metafora, nici o hiperbola- de la oameni mai mult sau mai putin suparati, care mi-au scris sau mi-au spus ca au simtit imediat ca la ei m-am referit. Si ca dezvaluirea mea i-a durut. Ca nu se asteptau sa fac publica o nemultumire care ii vizeaza atat de clar – au zis unii -, si ca, oricum, ei au avut motive serioase sa nu se tina de cuvant – imi explicau altii. Cineva, o singura persoana, mi-a spus ca ii pare rau ca m-am suparat pe el si ca o sa se straduiasca sa nu ma mai dezamageasca. Dar eu nu scrisesem avand pe cineva anume in minte, ci punand intr-un puzzle mai multe feluri de uimiri si tristeti capatate in ultima vreme.
Traim vremuri grele, in care milioane si milioane de oameni isi pierd locurile de munca sau fac foamea in cate un colt de lume. Iar eu ma invart, totusi, printre oameni pentru care orice munca e prea grea si prea nesuferita, iar a nu-ti tine cuvantul si a nu-ti face treaba pe care uneori doar ai promis, dar alteori ai fost si platit sa o faci, a devenit o ocupatie mai fireasca si mai la indemana decat uitatul la televizor.
Nu stiu sa cer si nu stiu sa primesc, iar cei de langa mine simt asta imediat. Tot ceea ce fac eu pentru cei din jur intra la capitolul lucrurilor firesti, in timp ce tot ceea ce fac altii pentru mine – probabil fiindca eu multumesc intotdeauna peste masura de politicos – intra la rubrica de mari favoruri. Umblu din zori si pana in noapte, carand un bebelus dupa mine si lasand sau luand de la scoala alti doi copii, in speranta ca astfel fac sa functioneze o viata intreaga, o familie intreaga si o institutie care, la randul ei, tine in viata o echipa intreaga, si care aduce multa lumina in vietile unor necunoscuti cu suflet nobil. Iar cei care, la un moment dat, intr-un zvacnet de entuziasm, mi-au promis ca ar face orice pentru mine si idealul de curaj pe care il reprezint, se uita la mine mirati si-mi povestesc apoi ce greu le e lor sa astepte sa ma intorc de pe drumuri si sa le amintesc ce-ar mai fi de facut. Iar daca indraznesc sa ma plang ca oamenii nu fac din dragoste nici jumatate din ce-ar putea sa faca de frica, trebuie sa accept ca, dupa ploaia de reprosuri care ma va uda pe mine pana la suflet, o sa-mi cer iertare de la fiecare dintre cei pe care i-am mahnit. Pentru ca eu nu stiu sa iubesc decat fara masura.
Iti doresc, Alice, tot binele din lume si sa fii fericita!
Si sa ai mereu puterea, iar daca nu ai, s-o gasesti, de a face fata reprosurilor de acest gen. Asa e, am putea face, din dragoste, infinit mai multe lucruri decat cele pe car le facem din frica.
Luli, fata desprinsa din lumea cu tei a adolescentei noastre… Multumesc. Si noapte buna. Ce cantece frumoase aduceti aici. Ce lumina, ce frumusete… Intind mainile spre voi si adorm, cu speranta ca maine va fi o zi inalta si blanda cu noi toate.
Uf iar incerc sa-ti scriu sper ca de data asta reusesc.Imi pare rau daca nu respect reguli de sintaxa sau mai stiu eu ce alte reguli dar ma simt extraordinar de emotionata desi sunt doar eu si laptopul(bine recunosc si niste muzica). Vreau doar sa ti spun ca esti un om exatraordinar,fabulos si toate alte adjectivele care iti plac tie le meriti. Esti un suflet surprinzator de frumos si imposibil de imaginat ca mai exista. Am citit multe din articolele pe care le ai scris si am citit si cateva carti si citesc mereu.Cred ca o sa ma abonez si la revista. Probabil ca ti se spune foarte des ca ai talent,ca esti fenomenala, dar sa nu uiti niciodata asta. Iti doresc o viata superba!!
Buna dimineata!
Ma bucur ca -mi incep ziua citind ceva adevarat.
Este minunat sa faci multe lucruri din dragoste. Cred ca li se intampla celor mai multe dintre mame.
Stii ceva? Cand constientizez , cu adevarat, nu doar metaforic, ca nici macar o secunda nu poate fi oprita/ intoarsa/ pastrata undeva, cersesc,’ privind ‘ cu ochii mintii si ai sufletului momente scumpe din milioanele de ore, cand , intr-un fel sau altul, ma chinuiam cu copiii. Intre naveta, scoala, gara, sedinte, meditatii, masa, casa, plimbari, orele alaturi de capsoarele aplecate deasupra paginilor erau clipele mele si ale lor.Ale nostre. Cele mai scumpe. Nimic nu le poate inlocui pe lumea asta.
Este minunat sa faci ce faci cu dragoste. Cu pasiune. Doar ca trebuie sa te incarci de fiecare data, daruind.
Multe bucurii iti doresc!
Doar lucrurile facute din/cu dragoste raman perene…Restul- automatisme ieftine, pe care le dai repede uitarii. Dar ceea ce faci cu drag, retii, pentru ca tinzi sa pui fundite, sa lasi o aroma de parfum….pentru ca nu faci nici un efort…
Alice, esti ca un izvor nesecat de iubire… Iar ceea ce ai daruit, se intoarce insutit la tine. Nu inteleg de unde ai atata timp/disponibilitate/resurse sa faci atat de multe lucruri, cu atat de multa daruire…Iti doresc ca viata sa-ti fie de-a pururri perfecta si implinita ca acum!
Alice…cred ca in ceea ce ai scris acum surprinzi cel mai bine esenta sufletului tau. Te imbratisez!
Alice, eu te pretuiesc fara masura. Si chiar faci parte din sufletul meu. Si nu mi-s deloc straini nici mie oamenii despre care ne scrii azi. Si ei ma cunosc foarte bine, imi cunosc slabiciunile, si eu mereu sfarsesc prin a-mi cere iertare…
Postarea asta e plina de amaraciune…Nu stiu daca e cazul sa-i laudam talentul de data asta , ci sa-i intelegem starea. Nu intotdeauna Alice scrie pt delectarea cititoarelor. Scrie sa se elibereze intr-un mod sublim de negativul din ea, de furia ca…de exemplu, nu e inteleasa sau citita ca mama cu 3 copii care munceste si-si cauta iubirea poate unde nu prea e. Cred ca de data asta …e mai amara. Cine ar putea sa o astepte dupa o zi in care a umblat cu trei copii dupa ea, incercand sa multumeasca pe al;tii? El! Oare????
Alice si ce faci atunci cand trebuie sa faci un lucru care nu iti este DELOC drag, dar trebuie sa o faci ca sa te intretii?
Cine iti mai ofera sansa sa te invete, sa te accepte (macar si la jumatate din banii pe care ii castigi) doar, doar sa faci un lucru cu pasiune.
Esti norocoasa ca ai descoperit la timp si pentru totdeauna talentul tau. Sa faci munca cu placere e lucrul pe care mi-l doresc dintotdeauna, doar ca uneori indrumari gresite, alegeri functie de salariu te duc pe un drum nu tocmai inspirat…
Draga Alice,
Mi-au mers exact la suflet cuvintele tale, pentru ca m-am regasit in trairile care te incearca…am aflat si eu de multe ori ca cerand putin de la oameni, acestia sfarsesc prin a nu mai oferi nimic…poate de asta au si pretentiile rolul lor in legile firii. Dupa cum vedem in jurul nostru, cei care dau din coate si afiseaza o nesimtire crasa, cei carora nu le pasa de cei din jur, sunt cei care reusesc.
Totusi, refuz sa accept o astfel de ordine a societatii si imi place sa sper ca mai sunt si cazuri izolate care fac ce fac cu responsabilitate si pasiune. Nu vreau sa imi pierd speranta ca si aici, in Romania, se poate sa ajungi undeva fara pile..desi am in jurul meu, la birou, numeroase dovezi care sustin contrariul…ma apuca depresia si ma ia sila cand vad ca altii sunt platiti pentru a sta degeaba in timp ce eu muncesc..dar incerc sa ma conving pe mine ca e mai bine sa privesc pe fereastra la soare si la primavara, decat sa ma gandesc la ce s-ar putea face si cum ar fi daca…
Alice tu chiar ca esti un model pentru atatea si atatia dintre noi…nu e putin lucru sa cresti 3 copii si sa ai si o viata profesionala demna de invidiat…sper sa pot fi si eu la fel de curajoasa si puternica…tu meriti din plin sa fii fericita!!! mai ales ca faci atatia oameni fericiti prin ceea ce faci si dragostea pe care o pui in fiecare lucru o resimtim noi, cei care te citim si care suntem de partea ta
(doar de mici copii, de cand ni se citesc povesti, suntem invatati sa fim de partea Binelui si cred k binele e in tine in proportie de 101%)
Nu imi propun sa iti fac niciun fel de complimente, dar trebuia sa ma exprim…ca te citesc si va citesc de muuult timp si doar rar apuc sa comentez si eu la postari….
O zi frumoasa!!
“…, dupa ploaia de reprosuri care ma va uda pe mine pana la suflet, o sa-mi cer iertare de la fiecare dintre cei pe care i-am mahnit. Pentru ca eu nu stiu sa iubesc decat fara masura.”
Nu te-ai fi simtit in largul tau , in singuratatea managerului , scortos, orgolios, dictator ,care nu ar spune “scuza-ma” nici cu pistolul la tampla atunci cand in sinea lui stie sigur ca a ranit grav un suflet .
“Mai bine sa fii temut decat iubit” a strigat, in ultimul film cu Alice, regina de inima rosie care-a sfarsit tragic in urma egoismului si-a rautatii sale. De aici ar fi trebuit sa invatam, probabil, ca oamenii fac mai degraba lucrurile din iubire si nu din frica. Dar nu. In realitate, daca vrei ca un lucru sa fie facut cu simt de raspundere, trebuie sa-l presezi pe respectivul ca sa stie de frica si sa-si duca sarcina la bun sfarsit. Sa fie vointa care nu mai e? Sa fie altceva? Cert este ca, de ceva vreme, cu voia buna si cu iubirea nu se mai construiesc temelii trainice. Pacat..
Nu stiu ce-ar trebui sa facem. Uneori nici eu nu mai stiu cum sa procedez doar ca sa mearga treaba pe roate intr-o echipa in care sunt nevoita sa impart munci cu altii si-n care, in timp ce unii au basici in palma ca dovezi ale muncii lor, altii isi cremuiesc cu grija epiderma ca sa nu se strice. Nu e drept. Dar nici nu-i vina cuiva, altcuiva decat a lor ca nu le place sa munceasca. Ce nu stiu eu, insa, este de ce isi arunca frustrarile si nemultumirile in gradina altora, daca asta oricum nu schimba cu nimic situatia.
Fata draga! tu cu 3 copii dupa tine, ce crezi ca mai poti face pt altii? N-ar fi mai simplu sa recunosti ca tu esti cea care are nevoie de ajutor?
K
oare de ce nici o alta postare nu a starnit pana acum comentarii “subtile” la adresa ta Alice…?
cred ca singurul defect de a face totul din iubire este reversul medaliei…reversul romanesc al medaliei… ca lucrurile facute din inima nu sunt rasplatite decat de foarte putine ori cum ar trebui… ca invidia pandeste la fiecare colt. ca in loc sa spunem “da, te admir” unii gandesc “uite la ea ce parada face”…
eu nu am fost in stare ca si tine Alice sa-mi tin in colivie sentimentele. si daca uneori am tinut inchise cuvintele au fost pentru ca de ele depindea sa nu ranesc sentimentele cuiva sau poate ma costa jobul…
si da mi-am cerut si eu scuze cand am reprosat lucruri adevarate… si am fost data la o parte cand m-am dedicat trup si suflet in munca mea, in iubirile mele… concluzia este ca traim intr-o lume cu valori rasturnate.
oare cine iti scrie aici din dragoste si cine din frica?
Atat de mult m-am regasit in ceea ce ai scris,Alice!Zi de zi intalnesc oameni care de frica fac infinit mai multe lucruri decat din dragoste si nu inteleg…Si eu ca si tine cand iubesc ,iubesc fara masura,nu stiu sa iubesc conditionat,nu pot si nu vreau…Azi ,ma doare sufletul si nu sunt prea prietenoasa,asa ca ma opresc aici cu scrisul si va imbratisez pe voi zeitelor!Alice ,te imbratisez cu drag,chiar daca sunt trista si sper sa trec peste tot si sa am puterea sa zambesc iar!
Citind comentarile postate imi permit sa afirm ca majoritatea sunt scrise din dragoste si nu din frica. Nu le receptionez ca subtile ci, mai degraba, de suflet, cele mai multe. Personal mi-am exprimat anumite pareri din dorinta de a sustine cu vorbele mele ceea ce spune ,Alice, atat de adevarat si atat de sensibil. M-au emotionat mereu scrierile ei, cuvintele pline de sensibilitate si iubire indreptate catre semenii nostri. Alice, se risipeste in iubirea pentru aproapele. Am cunoscut-o personal si intreaga sensibiliatatea din condei am regasit-o in privirea ei. Am spus si cu alta ocazie ca participarea in acest blog este liber consimtita, deloc obigatorie, motiv pentru care nu cred ca-si are rostul o atitudine acuzatoare si critica, cand mereu aici este iubire si frumos. In ceea ce ma priveste, raman o fidela admiratoare a frumusetii acestui loc de intalnire a sufletelor.
emily fata- copil, hai , zambeste
te imbratisez si-ti spun, asa tainic ca dupa noapte vine zi >:d<
http://www.youtube.com/watch?v=U79esEAO7kk
si eu scriu din dragoste si stiu cat de mult seamana sufletele celor care scriu aici… stiu foarte bine.
Crisitina Socaciu, lotusul…? infrumusetam seara asta?
Ramona, raspunsul meu e “da”
foarte buna intrebarea ta : ” oare cine iti scrie aici din dragoste si cine din frica ?”
ma gandesc, ca adeseori formuland un raspuns, acesta exprima propria noastra traire/ fiinta :
dragoste, frica….
mai zic ca serile bune depind de frumosul din noi
si de modul in care stim sa-l daruim celor ce au nevoie de el
si de masura in care el se releva celor ce nu l-au putut vedea pana azi
……
si mai zic ca frica e masura marginii noastre; si recunoasterea ei , e primul pas inainte
…..
eu zic ca oricine de aici simte ca poate infrumuseta seara asta si pe cele de maine, s-o faca; e o invitatie cu aripi de fluture
Alice, majoriatea care vin “sa vorbeasca” aici cu tine si intre noi o facem numai si numai din dragoste.
Din dragoste pentru noi pentru ca ne place sa ne simtim intelese si iubite intr-un spatiu fara limite si granite, din dragoste pentru tine pentru ca ai reusit sa ne aduni cu dragostea ta nemarginita pentru lume si pentru ceea ce faci si pentru soare si pentru anotimuri si pentru tot…
Lotusul meu drag m-ai facut sa zambesc !Ti-am trims o poza pe mail sa -mi vezi aripile de fluture chiar daca azi sunt trista !Sper sa zambesti si tu!
Alice, stiu ca tu stii, dar simt nevoia s-o spun din nou : nu putem vedea lucrurile mai departe de limitele noastre
unii din noi le avem mai stramte, altii indraznim sa intindem mana spre cer
pana la urma fiecare e liber sa faca asa cum simte/ ori cum vrea; de vreme ce-si asuma acest lucru, nu vad care e problema
cat despre statul pe margine , tricotand desertaciuni si aruncand cu piatra, numa ‘ asa de amorul artei, n-=am de zis nimic; ptr ca exact asta inseamna ptr mine : nimic
….
iti trimit zambet cu praf de stele
emily, esti frumoasa in poza aceea, cu aripile tale de fluture
Nu stiu cum pot infrumuseta seara aceasta. Stiu doar ca sunt aici pentru Alice. Si voi ramane aici pentru Alice. Voi, fete dragi, sa nu va suparati pe mine…
Cristina S, pai tocmai in asta consta infrumusetarea
si nu se supara nimeni
uneori , tacerea aceea buna, poate fi atat de confortabila
Da, Alice, cea mai draga, tu iubesti fara masura…
V-am intristat, si nu am vrut! E adevarat ca uneori scriu ca sa supravietuiesc. Ca sa-mi fie greul mai putin greu. Ca sa impartasesc cu voi nedumeririle sau durerile mele si sa imi iau putere din sfaturile sau din raspunsurile sau din intrebarile voastre. Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca v-am cunoscut pe multe dintre voi, ca v-am privit in ochi, ca stiu sigur ca intalnirile noastre din viata reala si de aici stau numai si numai sub semnul dragostei. Singura teama care ne mai bantuie, probabil, cateodata, este aceea ca ne-am putea pierde.
Inchid ochii si va vad pe fiecare in parte. Eu stiu acum cum arata Lotusul, si Emily, si Alexandra, si Adelina, si Lacrima, si Ramona… Si inchid ochii si va desenez in gand pe voi, cei pe care nu i-am imbratisat inca.
As vrea sa infrumusetez si eu seara asta, aducand aici bataia inimii mele. Si o invitatie la vals.
http://www.youtube.com/watch?v=YBayZPFjQjY
Cristina S., cumva, nu pot sa cuprind in cuvinte, am stiut ca-ti place Barbra
se pare ca azi am fost tare vorbareata
dar uneori, unele acorduri, pot spune mai multe decat o putem face, asezand litera langa litera:)
http://www.youtube.com/watch?v=INcSFm0ZhLE&feature=related
Off: Alice, multumesc pentru interviul cu Dl. Romulus Vulpescu, desi nu pot spune ca m-a facut sa-l ‘vad ‘ mai bine pe acest om, dar astept si iar astept interviul cu Dna Ileana Vulpescu, de cand am inceput sa citesc Tango.
On: Nici eu nu stiu sa primesc complimente. Dar aici si dincolo sunt lingusiri de-a dreptul, abia mai pot citi. Una e sa faci un compliment si omul stie ca il respecti si il admiri, alta e sa scrii zilnic niste chestii insiropate din belsug si eventual sa astepti si multumiri pana la inchiderea editiei.
Citind aici comentariile la ceea ce scrii tu, imi dau seama ca unii oameni chiar fac o meserie din asta, din liguseala, probabil asta ii ajuta sa ajunga in viata mai usor unde vor.
fericirea consta in a da fara sa astepti ceva in schimb. A face ceva fara sa simti ca cineva iti va fi dator cu ceva. Tot ce facem pentru altii o facem defapt pentru sufletul si fericirea noastra, asa ca dragostea fara masura e calea cea mai fericita
“Show me a smile then
don’t be unhappy, can’t remember
when I last saw you laughing
if this world makes you crazy
and you’ve taken all you can bear
you call me up
because you know I’ll be there
And I’ll see your true colors
shining through
I see your true colors
and that’s why I love you
so don’t be afraid to let them show
your true colors
true colors are beautiful
like a rainbow…” (Phil Collins – True colours)
http://www.youtube.com/watch?v=Qm69OIENmjo
Alice, dau si eu varianta lui Leonard Cohen – Take this waltz
http://www.youtube.com/watch?v=V8VwvO0ewDE
Asta sa-ti amintesti de atmosfera creata la concert….:)
Luli, da, personajul care mi-a smuls, de doua ori, caci de doua ori am citit Lorelei, multe, multe randuri de lacrimi. Personaj al sufletului meu, ca si Stefana, de altfel… Numai bine, Alice
Deoarece prima ta interventie Alice ,a inceput asa “Luli, fata desprinsa din lumea cu tei a adolescentei noastre” si deoarece si fiica mea este tot Luli …aduc o schimbare de registru muzical .
http://www.youtube.com/watch?v=jRx5PrAlUdY&feature=player_embedded
O noapte linistita!
Va invit si eu sa ascultati cel mai frumos vals din lume, simt ca valsez numai cind il ascult, adica inima mea zboara in ritm de vals undeva prin camera in care sint, la final o prind si mi-o bag la loc in piept sa pot sa traiesc mai departe.
http://www.youtube.com/watch?v=LX1fiE0U1qA&feature=player_embedded
Am si eu o nelamurire: am intors pe toate fetele, toata ziua, urmatoarea expresie si nu-mi mai dau seama nici cum suna, nici care e varianta corecta: “dragostea de oameni si de viata ma calauzeste…” sau “dragostea de oameni si de viata ma calauzesc…” ? adica e vorba de o dragoste sau de doua?
Da, si eu cred ca acesta e cel mai frumos vals din lume, Carmen P, nu cel ales de mine.
Dragostea de oameni, si de viata, si de muzica, si de adevar ma calauzeste:) O singura dragoste, intr-o singura inima.
Va spun Noapte buna, cu dragoste.
Alice, desi noi nu ne-am intalnit pana acum la o cafea adevarata, dar ne-am intalnit aici de atatea ori, si mie mi-e teama uneori ca “ne-am putea pierde”…
Ne vom intalni, Jeni. Si ne vom intalni, Luli, sa vorbim despre scrisul nostru. Ne vom intalni cu toate, pana la urma. Pentru ca, de fapt, asta e rostul vietii, al iubirii.
Lacrima, mi-a placut schimbarea ta, m-a inviorat.
Daa, Alice, nu m-am gandit pana acum la rostul asta al vietii, la intalnirile de drag…Cred ca o sa am o noapte alintata de acest gand…atat cat a mai ramas din ea.
Alice, singura iubirea e cea care poate inalta castele, muta munti si spulbera nori. Prea putini dintre noi stiu insa asta. Altminteri, ar iubi toti doar fara masura…
Buna dimineata! Buna dimineata, cu raze de soare, cu speranta de mai bine…
Gandul care imi linisteste si mie sufletul, e gandul intalnirilor ce vor urma… Cu tine Alice (sper si imi doresc mult de tot), cu fete dragi in Bucuresti, curand, foarte curand cu prietena mea draga…si apoi, cine stie ce intalniri vor mai urma…
Va citesc ,va admir ,va imbratisez ! Sa aveti zile minunate cu dragoste si soare!
Buna dimineata si multumesc din suflet pentru raspunsul cu Dragostea!
Buna dimineata, va trimit un zambet si un gand luminos!
Buna dimineata, Alice! Te imbratisez cu mult-mult drag si cu dragoste!
Alice ,zeitelor,va imbratisez cu drag!Lotus,suflet frumos iti multumesc si sper sa am din nou aripi!
emily, aripile sunt tot acolo, totul e sa le dai voie sa se deschida ; ptr cine va fi sa fie cel ales
Emily, sunt sigura ca te-ai remontat deja. Si azi a fost frumos la noi
. In ciuda vremii care se anunta pentru week-end, iti doresc mult soare. Numai bine, tuturor! 
Lotus,Moi va multumesc pentru incurajari .aveti un suflet atat de mare!Incerc sa-mi revin ,noroc cu copiii ca ei ma fac tot timpul sa zambesc.Astept soarele pe strada mea si aripile sa se deschida!!!
Alice , stiu ca tu colectionezi inimi desi tu ai in pieptul tau o infinitate , cate una pentru fiecare din cei dragi tie , cate una pentru fiecare dintre noi , cate una pentru fiecare aflat in necaz si care are nevoie …. Am si eu o inima pentru tine , alta in afara celei care-mi bate in piept si in care te port de cand am descoperit ca existi chiar daca nu ma fac vazuta intotdeauna . Sper sa ti-o pot oferi intr-o zi , cat mai curand….
Am observat pe aici in ultima vreme cateva commenturi urzicate la scrierile tale si desi e un spatiu liber , mie personal mi-au picat rau pentru ca eu cred ca aici suntem oameni care citim , postam , vorbim intre noi pentru ca suntem o mare familie , ne regasim in ceea ce scrii , ne cautam cumva consolarea sau oferim un umar celor ce au nevoie , ne bucuram de reusite , de bucuriile celorlalti . Nu-i inteleg pe cei sau cele ce plaseaza rautati si dispar .
Melodiile postate pe blog,valsul mi-au schimbat starea asa ca va multumesc.Sufletul meu ranir a dansat un pic la valsul propus de tine carmenP si chiar e cel mai frumos vals din lume!Alice,suflet plin de iubire,te imbratisez si te port in suflet!Lotus,moi,va multumesc pentru incurajari si sper sa devin din nou vesela,sa iubesc iar!
Melodiile postate pe blog,valsul mi-au schimbat starea asa ca va multumesc.Sufletul meu ranit a dansat un pic la valsul propus de tine carmenP si chiar e cel mai frumos vals din lume!Alice,suflet plin de iubire,te imbratisez si te port in suflet!Lotus,moi,va multumesc pentru incurajari si sper sa devin din nou vesela,sa iubesc iar!
Marina, ai scris foarte frumos ” am si eu o inima pentru tine, alta in afara celei care-mi bate in piept si in care te port ”
) ; apoi, ma linistesc si analizez limite/ frustrari / uratenii ; dupa care , inevitabil, gasesc ceva de ce pot rade 
cat priveste “datul cu urzica ” sub protectia anonimatului sau a unui nickname/ ghemuit in spatele unui monitor , ce sa zic…. cand citesc prima oara, ma irit si fac bule/ spume ( aviz amatorilor, provoc aciditate si bube dulci daca sunt ingerata
…
emily, comentariul tau a aparut de doua ori
pai asta inseamna ca tu chiar iti doresti veselia
de iubit iar, se rezolva
e in conditia noastra de fiinte umane; e singurul aspect neperisabil
Lotusule, tu ai o poveste pe care va trebui sa ne-o spui intreaga, intr-o zi.
Marina, abia astept sa primesc inima de la tine- cu o imbratisare. Da, am o colectie de inimi, ca sa am spatiu de ajuns pentru toti cei pe care ii iubesc.
Emily, esti atat de frumoasa si de delicata, incat nu se poate sa te ocoleasca iubirea prea mult timp. E doar un dezechilibru intre lumi si sfere, un rastimp ciudat si defect, care va trece. Asa a venit si Cristina Socaciu, imbracata in alb, ca un fluture…
Primesc multe rautati, nici eu nu le inteleg. Sunt oameni care imi scriu ca si cum m-ar uri, iar eu incerc sa aflu cine se ascunde sub porecla lor, ce om pe care l-am suparat in viata adevarata. Pentru ca, stiti, am constatat ca niciodata cei rai si indarjiti nu spun adevarul. Probabil stiu si ei ca, daca dreptatea ar fi de partea lor, n-ar avea de ce sa se ascunda.
Noapte buna, dragele mele dragi
buna, buna
cred ca fiecare din noi, avem o poveste
; acu’ asteptam sa inceapa jhony ( nu stiu dc am scris corect) ; dupa care, o tigaie plina de cartofi prajiti ; si , spre seara, o voi duce la centru, acolo unde locuieste ea;
uite, eu acum tocmai am terminat de citit doua povesti: “alba ca zapada” si “cenusareasa”; dupa care a urmat controlul in trusa cu farduri , urmat de mazgalitul inevitabil cu ruj pana sub nas
are 7 ani si e o fetita grozava
nu fac nici un titlu de glorie din asta; e doar o poveste
Alice,suflet sensibil,tu mereu imi dai putere sa merg mai departe!Te imbratisez si cand am sa zambesc din nou,cand voi avea din nou aripi din iubire,ai sa fii prima care va stii!Te imbratisez cu dragoste si speranta!Moi ,Lotus,va multumesc ca va ganditi la mine,va simt aproape de sufletul meu!
Celine Dion – When I Need You
http://www.youtube.com/watch?v=Y8JI_wlNEck
O seara frumoasa, Alice! O seara frumoasa, fete dragi!
Mi-e dor de tine, Layla!
Ati aflat de tragedia aviatica. Din pacate asemenea evenimente ne obliga sa ne reevaluam pe noi si lumea in care traim. Nu pot decat sa-mi exprim stupoarea si tristetea pentru cele intamplate. Condoleante poporului polonez
.
Moi, asemenea evenimente, imi reamintesc ( ptr a nu stiu cata oara ) de ceea ce este cu adevarat important; si cat de desarte par altele…
ma alatur tie si spun in gand o rugaciune;
Da , am aflat …
De la fereastra mea zaresc de azi, de dimineata ,flacara unei candele , pe balconul vecin.Acolo stiu ca locuieste o poloneza , foarte draguta , pe care o admir cat de bine s-a acomodat traiului din Romania .Desi ploua si este vant ,flacara rezista cu incapatanare.
Impresionant patriotism !
In ultimii ani , accidentele aviatice au preluat parca rolul decimator al armelor !
Socanta veste ! Pacat de atatea vieti pierdute ! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !
Asemenea tragedii te lasa mut si cum spune si Lotusul , te pune pe ganduri si realizezi ca nimic nu e mai scump decat viata si sanatatea . Restul nu mai inseamna nimic in asemenea momente .
Lotus, mi-a placut povestea ta. Te admir si probabil stii deja ca faci un lucru minunat.
Adelina, iti zambesc, asa printre norii ce au acoperit cerul Timisoarei