Din dragoste, din frica
Posted by Alice Nastase Buciuta on Apr 7, 2010 in Confesiuni | 66 comments
Am scris cu cateva zile in urma un articol in care pomeneam despre cei care nu-si tin cuvantul. Am primit sapte reactii – chiar sapte, nu e nici o metafora, nici o hiperbola- de la oameni mai mult sau mai putin suparati, care mi-au scris sau mi-au spus ca au simtit imediat ca la ei m-am referit. Si ca dezvaluirea mea i-a durut. Ca nu se asteptau sa fac publica o nemultumire care ii vizeaza atat de clar – au zis unii -, si ca, oricum, ei au avut motive serioase sa nu se tina de cuvant – imi explicau altii. Cineva, o singura persoana, mi-a spus ca ii pare rau ca m-am suparat pe el si ca o sa se straduiasca sa nu ma mai dezamageasca. Dar eu nu scrisesem avand pe cineva anume in minte, ci punand intr-un puzzle mai multe feluri de uimiri si tristeti capatate in ultima vreme.
Traim vremuri grele, in care milioane si milioane de oameni isi pierd locurile de munca sau fac foamea in cate un colt de lume. Iar eu ma invart, totusi, printre oameni pentru care orice munca e prea grea si prea nesuferita, iar a nu-ti tine cuvantul si a nu-ti face treaba pe care uneori doar ai promis, dar alteori ai fost si platit sa o faci, a devenit o ocupatie mai fireasca si mai la indemana decat uitatul la televizor.
Nu stiu sa cer si nu stiu sa primesc, iar cei de langa mine simt asta imediat. Tot ceea ce fac eu pentru cei din jur intra la capitolul lucrurilor firesti, in timp ce tot ceea ce fac altii pentru mine – probabil fiindca eu multumesc intotdeauna peste masura de politicos – intra la rubrica de mari favoruri. Umblu din zori si pana in noapte, carand un bebelus dupa mine si lasand sau luand de la scoala alti doi copii, in speranta ca astfel fac sa functioneze o viata intreaga, o familie intreaga si o institutie care, la randul ei, tine in viata o echipa intreaga, si care aduce multa lumina in vietile unor necunoscuti cu suflet nobil. Iar cei care, la un moment dat, intr-un zvacnet de entuziasm, mi-au promis ca ar face orice pentru mine si idealul de curaj pe care il reprezint, se uita la mine mirati si-mi povestesc apoi ce greu le e lor sa astepte sa ma intorc de pe drumuri si sa le amintesc ce-ar mai fi de facut. Iar daca indraznesc sa ma plang ca oamenii nu fac din dragoste nici jumatate din ce-ar putea sa faca de frica, trebuie sa accept ca, dupa ploaia de reprosuri care ma va uda pe mine pana la suflet, o sa-mi cer iertare de la fiecare dintre cei pe care i-am mahnit. Pentru ca eu nu stiu sa iubesc decat fara masura.
Lotus,Moi va multumesc pentru incurajari .aveti un suflet atat de mare!Incerc sa-mi revin ,noroc cu copiii ca ei ma fac tot timpul sa zambesc.Astept soarele pe strada mea si aripile sa se deschida!!!
Alice , stiu ca tu colectionezi inimi desi tu ai in pieptul tau o infinitate , cate una pentru fiecare din cei dragi tie , cate una pentru fiecare dintre noi , cate una pentru fiecare aflat in necaz si care are nevoie …. Am si eu o inima pentru tine , alta in afara celei care-mi bate in piept si in care te port de cand am descoperit ca existi chiar daca nu ma fac vazuta intotdeauna . Sper sa ti-o pot oferi intr-o zi , cat mai curand….
Am observat pe aici in ultima vreme cateva commenturi urzicate la scrierile tale si desi e un spatiu liber , mie personal mi-au picat rau pentru ca eu cred ca aici suntem oameni care citim , postam , vorbim intre noi pentru ca suntem o mare familie , ne regasim in ceea ce scrii , ne cautam cumva consolarea sau oferim un umar celor ce au nevoie , ne bucuram de reusite , de bucuriile celorlalti . Nu-i inteleg pe cei sau cele ce plaseaza rautati si dispar .
Melodiile postate pe blog,valsul mi-au schimbat starea asa ca va multumesc.Sufletul meu ranir a dansat un pic la valsul propus de tine carmenP si chiar e cel mai frumos vals din lume!Alice,suflet plin de iubire,te imbratisez si te port in suflet!Lotus,moi,va multumesc pentru incurajari si sper sa devin din nou vesela,sa iubesc iar!
Melodiile postate pe blog,valsul mi-au schimbat starea asa ca va multumesc.Sufletul meu ranit a dansat un pic la valsul propus de tine carmenP si chiar e cel mai frumos vals din lume!Alice,suflet plin de iubire,te imbratisez si te port in suflet!Lotus,moi,va multumesc pentru incurajari si sper sa devin din nou vesela,sa iubesc iar!
Marina, ai scris foarte frumos ” am si eu o inima pentru tine, alta in afara celei care-mi bate in piept si in care te port ”
) ; apoi, ma linistesc si analizez limite/ frustrari / uratenii ; dupa care , inevitabil, gasesc ceva de ce pot rade 
cat priveste “datul cu urzica ” sub protectia anonimatului sau a unui nickname/ ghemuit in spatele unui monitor , ce sa zic…. cand citesc prima oara, ma irit si fac bule/ spume ( aviz amatorilor, provoc aciditate si bube dulci daca sunt ingerata
…
emily, comentariul tau a aparut de doua ori
pai asta inseamna ca tu chiar iti doresti veselia
de iubit iar, se rezolva
e in conditia noastra de fiinte umane; e singurul aspect neperisabil
Lotusule, tu ai o poveste pe care va trebui sa ne-o spui intreaga, intr-o zi.
Marina, abia astept sa primesc inima de la tine- cu o imbratisare. Da, am o colectie de inimi, ca sa am spatiu de ajuns pentru toti cei pe care ii iubesc.
Emily, esti atat de frumoasa si de delicata, incat nu se poate sa te ocoleasca iubirea prea mult timp. E doar un dezechilibru intre lumi si sfere, un rastimp ciudat si defect, care va trece. Asa a venit si Cristina Socaciu, imbracata in alb, ca un fluture…
Primesc multe rautati, nici eu nu le inteleg. Sunt oameni care imi scriu ca si cum m-ar uri, iar eu incerc sa aflu cine se ascunde sub porecla lor, ce om pe care l-am suparat in viata adevarata. Pentru ca, stiti, am constatat ca niciodata cei rai si indarjiti nu spun adevarul. Probabil stiu si ei ca, daca dreptatea ar fi de partea lor, n-ar avea de ce sa se ascunda.
Noapte buna, dragele mele dragi
buna, buna
cred ca fiecare din noi, avem o poveste
; acu’ asteptam sa inceapa jhony ( nu stiu dc am scris corect) ; dupa care, o tigaie plina de cartofi prajiti ; si , spre seara, o voi duce la centru, acolo unde locuieste ea;
uite, eu acum tocmai am terminat de citit doua povesti: “alba ca zapada” si “cenusareasa”; dupa care a urmat controlul in trusa cu farduri , urmat de mazgalitul inevitabil cu ruj pana sub nas
are 7 ani si e o fetita grozava
nu fac nici un titlu de glorie din asta; e doar o poveste
Alice,suflet sensibil,tu mereu imi dai putere sa merg mai departe!Te imbratisez si cand am sa zambesc din nou,cand voi avea din nou aripi din iubire,ai sa fii prima care va stii!Te imbratisez cu dragoste si speranta!Moi ,Lotus,va multumesc ca va ganditi la mine,va simt aproape de sufletul meu!
Celine Dion – When I Need You
http://www.youtube.com/watch?v=Y8JI_wlNEck
O seara frumoasa, Alice! O seara frumoasa, fete dragi!
Mi-e dor de tine, Layla!
Ati aflat de tragedia aviatica. Din pacate asemenea evenimente ne obliga sa ne reevaluam pe noi si lumea in care traim. Nu pot decat sa-mi exprim stupoarea si tristetea pentru cele intamplate. Condoleante poporului polonez
.
Moi, asemenea evenimente, imi reamintesc ( ptr a nu stiu cata oara ) de ceea ce este cu adevarat important; si cat de desarte par altele…
ma alatur tie si spun in gand o rugaciune;
Da , am aflat …
De la fereastra mea zaresc de azi, de dimineata ,flacara unei candele , pe balconul vecin.Acolo stiu ca locuieste o poloneza , foarte draguta , pe care o admir cat de bine s-a acomodat traiului din Romania .Desi ploua si este vant ,flacara rezista cu incapatanare.
Impresionant patriotism !
In ultimii ani , accidentele aviatice au preluat parca rolul decimator al armelor !
Socanta veste ! Pacat de atatea vieti pierdute ! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace !
Asemenea tragedii te lasa mut si cum spune si Lotusul , te pune pe ganduri si realizezi ca nimic nu e mai scump decat viata si sanatatea . Restul nu mai inseamna nimic in asemenea momente .
Lotus, mi-a placut povestea ta. Te admir si probabil stii deja ca faci un lucru minunat.
Adelina, iti zambesc, asa printre norii ce au acoperit cerul Timisoarei