Numele meu suna a dragoste
Posted by Alice Nastase Buciuta on Mar 9, 2010 in Confesiuni | 120 comments
Ningea ca-n miez de iarna in ziua in care ne-am casatorit. Ne-au spus ca e semn de belsug. Ca vom avea bani multi. Sau copii multi. Iar noi am ras, privind catre ferestrele acoperite de miscatoare perdele de zapada. Si am spus ca e mult mai probabil sa avem multi copii. Si mai multi. Pentru ca avem deja, daca e sa socotim bine, exact cinci. Doi ai lui, doi ai mei, unul al nostru.
Faceam de ceva vreme planuri sa ne casatorim in aprilie. Sa facem atunci botezul Izutei si nunta noastra si, tot atunci, sa anuntam lumii ca ne-am casatorit. Dar nu stiu de ce, intr-o dimineata ca toate diminetile, ne-am hotarat sa ne cununam macar la primarie. Ne-am strans toate actele (dupa o sumara documentare pe internet), am rezolvat cumva cu analizele – nu, sigur nu aveam sifilis – si am cerut o dispensa de la primarie, ca sa nu asteptam cele zece zile regulamentare.
Ne-am casatorit sambata, pe 6 martie, iar cei cativa prieteni foarte apropiati pe care i-am chemat au aflat abia cu doua zile inainte. Ne-am cumparat cate un rand de haine noi chiar in dimineata casatoriei. Iar localul in care sa ne invitam cei cativa oaspeti l-am ales cu doar o zi inainte.
La ceremonie n-au putut ajunge dintre rude decat parintii mei si fratele mai mic al lui Paul. Dar au fost acolo copiii nostri. Unii cam imbufnati, altii cam nedumeriti, si unul, desigur, cel mai mic, mereu adormit… Iza a dormit pe masa ofiterului starii civile, asezata in gentuta ei gri cu roz, in care o purtam pretutindeni. Si a iesit pe sub arcada de flori, o data cu noi, visand probabil ca mama si tata se casatoresc.
In ziua in care am depus actele, iubitul meu m-a lasat pe mine sa completez cererea tipizata pe care ne-au asezat-o sub nas functionarii primariei. Am scris numele noastre, adresele – inca diferite in buletine, desi locuim impreuna de aproape un an-, si coordonatele in cifre ale vietii noastre. Iar la rubrica numelor pe care le vom purta dupa casatorie am completat eu -cu mana ezitanta, recunosc- numele lui. Nu mi-a fost usor. Dar mi-a fost imposibil sa fac altfel, din mai multe motive. Pentru ca Nastase este numele primului meu sot, si nu numele meu de fata. Pentru ca am acceptat deja ca Iza sa poarte numele lui, doar al lui. Si pentru ca il iubesc pe Paul atat de mult, incat, pentru el, sunt gata sa renunt la orice ambitii si glorii. Pentru el vreau sa fiu femeie ca toate femeile lumii si sa imi asez inima in umbra numelui sau. Pentru ca vreau sa fim impreuna familia aceea perfecta pe care am visat-o mereu. Si pentru ca atunci cand m-am indragostit de el, cu o primavara in urma, inainte sa indraznesc sa sper ca vom trai o asemenea dragoste mare, am semnat pe o foaie de hartie – in joaca, asa cum faceam in liceu cu numele prietenilor nostri mai mult visati- , cumva intr-o doara, sigur intr-o mare speranta, Alice Buciuta. Si am plans.
Inca nu stiu cum o sa-mi semnez editorialele si cartile. (Cu ambele nume??) Inca nu stiu daca o femeie emancipata, de cariera, ca mine, ar fi trebuit sa faca asta. Dar eu nu am putut face altfel. Ma lupt cu ezitarile de a-mi aseza “te iubesc-ul” in aceeasi propozitie cu formula “sotul meu”. Imi va mai lua cativa ani. Pana atunci, am convenit sa ne spunem, pe mai departe, “iubitul meu”, “iubita mea”. Dar ma emotioneaza sa port numele lui, imi da senzatia dulce, ametitoare ca eu, cea mai singura fiinta de pe pamant, apartin, sunt a cuiva, si nu a oricui. Ci a celui pentru care as putea sa mor, insa vreau sa traiesc.
De sambata incoace, sunt, in mod oficial, aleasa lui, sunt familia lui, sunt sotia lui. Si ma cheama, cel putin in buletin si intre peretii dragostei noastre, Alice Buciuta. Numele meu suna a dragoste, nu-i asa?
Alice, tu meriti sa fie soare in inima ta! Drum bun spre bunicii Izutei… Iti simt fericirea si iti zambesc…
Maine te voi intalni…
Pian piano imparo ad accettare la realta’…
Amore complicato ma ben presente… E’ l’unica certezza che ho e fino quando lo sentiro’ in entrambi non ci mollero mai piu’. L’ho gia’ fatto e non sono arrivata molto lontano… Niente scuse, giudizi, preconcetti… Questa e la mia strada.
E perche non sono mai riuscita ad essere diversa da quello che sono… seguiro’ la mia verita’.
Astazi am intalnit-o prima oara pe Alice si, bineinteles, pe iubitii ei, Izuta si Paul. A fost o zi cu soare la Iasi, iar pentru mine… o zi nespus de frumoasa de martie, pe care o consider cadoul meu anticipat, pentru ca sunt nascuta intr-o zi de martie cu noroc (cred eu).
Cand am vazut ce copil minunat e Iza, primul meu gand a fost ca poate se indura si de noi Dumnezeu si ne trimite si noua un ingeras cuminte (pe primul l-am pierdut, asa a fost voia Sa ).
Am plecat de la libraria Diverta cu dor de viata, de primavara, de oameni calzi si frumosi. Ma bucur ca ajungeti si la Iasi, doamna Alice – noi, cei din provincie, simt ca va asteptam mai intens si mai cu emotie, tocmai pentru ca va vedem asa rar.
Ce bine imi pare ca ai scris Chouchou- as fi vrut sa iti spun pe nume cand am scris mai devreme, dar am tacut si am asteptat sa apari. Esti frumoasa si delicata si am simtit sufletul tau nobil. Dumnezeu va fi bun cu tine, si cu mine a fost si este in fiecare zi. M-am rugat la Sfanta Fecioara si mi-a ascultat ruga. Iti multumesc mult ca ai venit sa ne intalnim. Am emotii pentru toate intalnirile, si pentru Clujul de maine- cu Lacrima si Cristina- si pentru Timisoara…
Am ajuns acasa, de la Iasi, unde i-am revazut Pe Alice, pe Paul, si am cunoscut-o pe Iza si pe Dalila.
A fost o dimineata senina, cu emotii mari, cu suflete tremurand.
Paul a fost bun cu mine, si mi-a dat sa le tin puiul in brate, si nu pot sa va explic ce am simtit atunci. Mi-am amintit de seara de la Brasov, cand Iza avea 7-8 luni in burtica lui Alice, iar acum am vazut-o, am mangaiat-o, am auzit-o.
Alice iti trimit chiar acum pe email fotografiile cu noi, si tie Dalida bineinteles.
Dalida ma bucur mult ca te-am cunocut, te-am mai vazut prin poze la Alice si acelasi sentiment mi-ai lasat. Esti o fata calda, si ai acel “ceva” care atrage. Ti-am urmarit privirea cand ai iesit din librarie si te uitai dupa Alice: era bunatate, admiratie, implinire.
Drum bun Alice in continuare.
Mi-e dor de pisica, de Rosanne, de Cristina si de voi toate pe care va citesc mereu si nu v-am intalnit niciodata.
P.s: Chouchou, esti acea fata blonda care a privit-o pe Alice printre rafturi? Poate ma insel, dar te-am observat in timpul lansarii, si mi-ai lasat o impresie placuta.
Ce frumos scrii tu, Alice!
Imi imaginez cum sunteti voi trei in masina, o zeita frumoasa si un zeu puternic, cu o minune de zeita in miniatura, in cosulet gri cu rosu, pe care o priviti, la cateva secunde cum doarme frumos…. E asa de soare si de la iubirea voastra! Sa va fie mereu asa!
Drum bun! Socrii tai te vor indragi imediat, sa ne povestesti intalnirea emotionanta cu Izutza!
…si e soare pe geam si in inima mea. Cat de frumos suna, cat de adevarat! Sa fie soare Alice, noua vieti de acum incolo!
Citesc despre intalnirile voastre si ma bucur pentru voi. Parca mai ieri veneam la Bucuresti in Duminica Floriilor, sa va intalnesc! Ce zi frumoasa! Cat entuziasm!
E vreo sansa, sa va opriti si la Pitesti? Intreb si eu, asa…cu un bob de speranta in suflet!
Va imbratisez.
Alice,care este traseul spre Cluj?Oare treci pe la poarta mea?Ar fi ironia sortii.Doamne cat de mult mi-as fi dorit sa va intalnesc.Dumnezeu sa va ocroteasca in drumul vostru.
As fi vrut sa fiu sa fiu cumva… de neobservat, draga Sara. Asta pentru ca sunt timida ( nu -s-ar spune, stiu), pentru ca mi-as fi dorit sa o intalnesc pe Alice poate intr-un spatiu mai cald (nu ca as avea ceva cu mall-ul, dar sunt si spatii mai prietenoase in Iasi, putine, ce-i drept), pentru ca e prima oara cand imi iau inima in dinti si vin sa cunosc un om drag mie de multa vreme. Totusi am venit cu inima calda, numai cu sentimente bune pentru Alice si pentru cei dragi ei si poate de asta m-ai observat, draga Sara. Si poate pentru ca as fi vrut sa fiu un pic mai aproape de voi ( pe blog va sunt de mult timp, insa in tacere), insa nu am indraznit. Iti doresc o primavara frumoasa, cu un soare ca cel de azi.
Ti-am spus Alice ca orasul meu te va astepta cu zambet de soare si brate de primavara! Am venit sper tine cu inima plina de dor si drag de tine, cu lacrimi de bucurie in suflet. Zambetul tau l-am purtat cu mine toata ziua, fericirea ta am pastrat-o in suflet.
Ma uit cu drag la voi, la copilul frumos ca un ingeras, la dragostea voastra curata..sa va dea Dumnezeu putere sa va iubiti asa pana dincolo de zilele voastre pe pamant…
Mi-e greu sa-mi adun gandurile…sunt doar fericita ca te-am revezut, indragostita, iubita, frumoasa si senina.
Sara si eu ma bucur ca te-am cunoscut, delicata ca o floricica de primavara…si atat de emotionata! Sara cand zambeste, zambeste cu toata fiinta ei! eu sper sa te revad…curand..oricand ai sa vrei tu..prin bacau ajung destul des! Abia astept sa vad pozele… dalila_tua@hotmail.com
Multumesc, Alice. Dupa ce v-am vazut in carne si oase, frumosi si calzi asa cum va inchipuiam, am capatat curaj. Eu pastrez bine complexul provincialului, asa cum ti-ai dat seama. Am renuntat la pronumele de politete, desi ne despart mai multi ani; mi-am permis pentru ca te-am simtit si v-am simtit aproape. Va pup si va doresc momente frumoase in familie. Si drumuri usoare.
Am descoperit si eu Maramuresul, Alice, vara trecuta si cred ca pot sa spun ca a fost poate cea mai reusita vacanta in doi din toate locurile unde am umblat doar noi… Stiu ce inseamna sa privesti cu soare spre zeul tau care conduce in stanga si sa te luminezi de soarele bland al acelor locuri. Ma bucur mult pentru tine si pentru Iza si pentru Paul si sunt mereu aici cu gandul si sufletul, chiar daca nu scriu. Sa ai zile frumoase in Maramures!
Te astept la Timisoara..
Chouchou, cum să nu te observ? O femeie foarte frumoasă, elegantă, graţioasă se uita la noi şi zâmbea “complice”. Am vrut să vin să te întreb de tîne, dar după ce ai vorbit cu ALICE ai dispărut. Nici eu nu mai scriu aici de când s-au retras dragele mele, dar la fel citesc zi de zi. Data viitoare ai să ai mai mult curaj şi poate preţ de o îmbrăţişare ai să-ţi legi prietenii frumoase. Dalila, ţi-am trimis amintirile noastre şi te aştept în oraşul meu cu drag, sau în Iaşi pentru că şi eu ajung des acolo. O seară lină să aveţi..
Layla, azi te strig eu… si pe tine, Je…
Moi, un gand bun…
Va imbratisez, prietene dragi!
Felicitari! Casa de piatra! Sa va fie viata plina de lumina si fericire!
Alice, mi-e tare dor de tine…Au trecut atat de multi ani de cand am terminat liceul si drumurile noastre nu s-au mai intersectat…Sper ca am sa pot sa te revad curand…
Multumesc frumos, Sara, pentru atatea complimente… acum chiar imi pare rau ca nu am mai zabovit un pic. Insa necunoscand pe nimeni (bine, in afara de Alice, de la care primisem cu mult drag cele cateva randuri ) in multimea de doamne “Avon” si fericita pentru faptul ca am reusit sa ingaim cateva vorbe cu Alice, m-am retras usurel.
Poate ne intalnim cu alta asemenea ocazie, sperand bineinteles ca Alice sa revina curand la Iasi. Tu nu locuiesti la Iasi, nu-i asa?
Eu sunt din Bacău, Chouchou. Am venit la Iaşi pentru ALICE. Semeni izbitor cu Anemona(era o telenovelă pe antena 1, nu ştiu b cum se numeşte pentru că nu o urmăream. ) RĂMÂI aici, scrie ce simţi, dă-ţi voie…
Eu nici atat nu stiu telenovela asta, dar daca tu spui ca seman, atunci seman. Bine ne-am gasit, raman.
Cristina Socaciu, multe ganduri bune, din partea mea. Azi ai fost in gandul meu, adeseori. Astept cu emotie intalnirea cu Alice. Stiu ca va aduce si ceva si din intalnirile cu voi, doamnele din orasele prin care a poposit deja.
Frumos scrii Alice, totul. Sa ai numai bucurii de acum inainte!