Copiii mei, copiii lui, copiii nostri
Posted by Alice Nastase Buciuta on Feb 27, 2010 in Confesiuni | 53 comments
Suntem ca-n filme. Dar daca filmele care ar purta un asemenea titlu ar fi, obligatoriu, comedii, filmul vietii noastre are ceva dramatic pe care nu reusim sa-l ascundem, chiar daca acoperim constatarea cu un zambet.
Copiii mei inteleg perfect situatia, dar, chiar daca au trecut patru ani de cand ne-am despartit, nu pierd niciun prilej sa-mi bata apropouri ca, poate, totusi, am sa ma impac cu tatal lor la un moment dat. Copiii lui sunt intr-o faza si mai putin avansata de intelegere, si, convinsi fiind ca anul nostru de dragoste e doar o ratacire, se poarta ca si cum eu, viata noastra si copilul pe care l-am nascut ar fi intamplari atinse de aripa provizoratului. Astimp, bebelusul nostru venit pe lume hodoronc-tronc, fara sa aiba habar ca a nimerit in miezul unei familii compuse din alte familii destramate, se uita mirat si inocent cum peste patutul lui se apleaca, din cand in cand, cate-un capsor de copil cu privire fie dragastoasa, fie amuzata, fie curioasa, fie indiferenta.
Merg pe varfuri in propria-mi viata, ca sa nu ranesc cu fericirea mea suflete nevinovate. Am grija sa nu cumva sa simta copiii mai mari ca am mai multa grija de pruncul abia nascut si ma straduiesc sa ma port cu copiii care nu-s ai mei ca si cum as putea vreodata sa ii consider pe de-a-ntregul ai mei. Legan pe furis bebelusul, cand sunt si ceilalti copii de fata, ca nu cumva sa aiba impresia ca fetita mica mi-e mai copil decat mi-au fost sau imi vor fi cei nascuti mai inainte. Iar efortul asta, recunosc, ma istoveste, adesea. Insa inteleg ca e pretul pe care-l platim pentru greselile noastre din tinerete. E si pretul pe care-l platim pentru izbanzile tineretii noastre, care, insa, nu mai pot fi indurate in forma in care ni s-au dat. E ofranda mareata a iubirii neconditionate fata de copii, oricand ar fi venit ei pe lume, si combinatia dureroasa si absurda de iubire masurata fata de cei care ne-au fost complici la conceptie, de care, din acest motiv, a trebuit sa ne despartim. Si e dovada ca cine zice ca viata poate fi luata cu totul si cu totul de la capat, printr-o mare iubire, n-a trecut prin zvarcolirile celor care se lupta sa pastreze intacte si miracolele prezentului, si constructiile trainice ale trecutului.
Alice draga mea, te inteleg cand spui ca e asa de greu sa asezi sentimente echilibrate si echidistante fata de toti copiii, indiferent ca sunt nascuti de tine sau nu dar care se afla in viata si in casa ta. Am trait aceasta incercare de a face sa fie bine. E insa foarte greu si doar cu eforturi sustinute din partea parintilor, copiii nu simt diferentele in felul in care sunt tratati. Din nefericire, in cuplurile care au mostenire fiecare dintre parteneri copii din relatia anterioara, sensibilitatea emotionala este amplificata de orice gest. Inteleg cat este de greu ca sa mentii o armonie perfecta, acolo unde fiecare se simte mai putin iubit decat celalalt. Imi amintesc si acum frustrarea ce o aveam cand parintii mei se bucurau de sora mea cea mica iar eu care sunt doar fiica mamei mele, ma retrageam intr-un colt si construiam tristeti si frustrari nejustificate. In situatia de fata eram numai eu cu sora mea, dupa mama. Dar mai am o sora dupa tata si tatal meu adoptiv mai are o fiica din prima lui casatorie. In concluzie, suntem patru persoane de sex feminin, surori doua cate doua. Niciodata nu am fost impreuna toate patru niciunde si, totusi, frustrarile de care sufeream fiecare dintre noi s-au manifestat, uneori, printr-un limbaj violent. Parintii mei au avut sansa ca viata lor sa fie putin afectata de noi patru. Daca viata ne-ar fi dat ocazia sa fim impreuna mai mult timp, nu cred ca mama ar fi trait aproape cincizeci de ani cu tata. Sansa celei de-a doua casnicii a lor a fost existenta departe de ei a celor patru fete impreuna. Am trait in familii diferite, fara sa comunicam si acest lucru a fost cel mai bine pentru parintii mei. Nu doresc sa fac vreun rau cu vorbele mele dar cred ca pentru a avea linistea necesara cresterii Izei voastre iubite si a copiilor tai Ilona si Victor, la fel de iubiti de tine, exista doar varianta desprinderii de copiii lui Paul. Din pacate copii lui nu vor fi de acord cu noua familie si e de preferat pastrarea distantei si nu a apropierii. La varsta aceasta, copii sunt duri si nu pot fi toleranti. Cand vor creste, maturitatea ii va ajuta sa discearna binele de rau si sa inteleaga ca, pentru tatal lor, noua familie este implinirea. Cand vor fi mari vor putea relua relatiile de familie, prin prisma adultului care poate intelege de ce, la un moment dat, parintii au hotarat sa aleaga fiecare alt drum.
Moi,
si cum ii spui barbatului iubit sa-si indeparteze copii? si daca i-o spui, il iubesti? cu adevarat?
nu vreau sa spun nimic rau. situatia pe care o descrie Alice e asa de delicata, asa de personala… aproape ma simt ca o intrusa fiindca am citit postul acesta. nu stiu de ce, si nici nu stiu cum in timp ce citeam mi-am adus aminte de “Cel mai iubit dintre paminteni” cind ea il anunta ca-si ia fetita si pleaca, si lui nu-i vine sa creada ca ea, sotia lui, poate sa-i ia copilul. si se tot intreaba “cu ce drept?” sint pe lumea aceasta barbati care au o relatie extraordinara cu copii lor. care nu pot iesi pur si simplu din viata copiilor lor.
Alice tu vei gasi calea… stiu sigur. Dumnezeu nu ti-a dat o iubire mare ca sa te chinuie. Te va ajuta sa gasesti calea.
Iana, ai dreptate, sper sincer ca nu am spus ceva nepotrivit. Insa chiar cred ceea ce am scris si stiu ca alta ar fi fost viata mamei mele de nu ar fi fost asa cum am spus. Imi pare rau daca am suparat.
“Merg pe varfuri in propria-mi viata, ca sa nu ranesc cu fericirea mea suflete nevinovate”…Alice, mereu ma induiosezi.
Cred ca scrii cel mai frumos!
Si ma minunez mereu cum poti sa faci atatea treburi deodata, sa ai in grija revista, copiii, pruncul, dragostea ta, sa iti faci timp si sa mai ai suflet sa spui o vorba buna fiecaruia…
Alice, stii vorba “nu-i da omului, cat poate sa indure!”
Moi are un exemplu concret dar nu inseamna ca se poate generaliza.Paul, la fel ca tine,( va asemanati altfel nu l-ai fi putut indragi daca n-ar avea un suflet la fel de sensibil ca al tau) n-ar putea fi niciodata fericit daca i-ai indeparta copiii.
Iana are dreptate, vei gasi calea.Chit ca pentru asta va trebui sa faci slalomuri si tumbe in speranta ca-i vei multumi pe toti.N-o sa reusesti lucrul asta, dar fiecare zambet adus pe fata celor pentru care te zbati sa fie bine, o sa-ti spuna ca a meritat efortul.Iar pe termen lung, cand copiii de azi vor deveni adulti vor cantari singuri(dupa educatia si bun simt din dotare) comportamentul tau. Si crede-ma, e un exercitiu de vointa si multa daruire, ca sa poti iesi dintr-o disputa cu scantei, zambind, chiar si printre lacrimi, fara sa ridici vocea si sa-i poti imbratisa si ierta, fara urma de ranchiuna, pe cei suparati.
Imi vine in minte un film, nu mai stiu titlul, in care doi adulti se gasesc la vremea cand au amandoi copii adolescenti.Satula de sicane, neintelegeri, si supararea ca una din fiicele ei a facut o intrerupere de sarcina din cauza fiului lui, ea se muta de acasa, suparata pe toti.Numai ca isi da seama in scurt timp ca a ramas si ea insarcinata. Si din acel moment, cere sa fie ascultata si isi ia in serios rolul de “stapana casei” .Filmul are si happy-end, ca altfel nu ne-am mai uita la filme dar in viata e ca la meteo: azi e senin, maine ploua.
“Nimic nu e perfect pe lumea asta”, de la Micul Print citire.
Gandeste-te ca poate asta e pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru dragostea ta rotunda si tarzie.Dar parca tot mai bine e sa te gandesti cum sa-i multumesti pe cei din jurul tau si a omului iubit, decat sa simti gustul amar al tradarii. Impreuna, cu chibzuinta si multa iubire(tonul vine de la tine) le veti duce pe toate.
Alice, te stiu o luptatoare si sunt sigura ca nu vei depune usor armele.
Toata lumea are framatari, probleme, drame, dar ale noastre ne par cele mai importante/grave pentru ca sunt ale noastre.Se intampla uneori sa ma izbesc de problemele altora si atunci ii multumesc cerului ca sunt atat de norocoasa, ca sunt sanatoasa, sunt in putere si inca freamat.
Iti doresc multa sanatate si intelepciune, sa le poti duce pe toate!
Alice, iti multumesc pentru mana intinsa cand mi-a fost greu.
Acum, simt ca tie ti-e greu, dar vei reusi cu blandete, cu dragoste si intelegere sa fie bine, iar asata, recunosc, pe umerii tai este greul… Iti intind mana mea!
Din pacate (de fapt din fericire), viata nu mai e liniara, facem facultatea, luam repartitia si traim cum o fi pana la adanci batraneti. Copii nu inteleg complet acum, nu au cum, dar daca vor arde atat de puternic ca si tine, vor intelege candva tot. Acum m-am convins de asta. Te imbratisez cu drag, Alice.
Progresul a rasturnat echlibrul. A intors normalul cu fundul in sus, redefinindu-l si incadrandu-l intr-o forma care pare, deseori, greu de inteles. Important este sa ne adaptam. Si sa constientizam ca, uneori, sacrificiul intru fericirea celorlalti nu merita de fiecare data eforturile si zvarcolirile noastre neconditionate. Se pare ca, totusi, mai exista si oameni care dau dovada de bunatate si afectiune neconditionata fata de oricine, iar tu, Alice, esti un exemplu viu de iubire. Cred, insa, ca ar trebui, sa mai renunti la a-ti tulbura existenta cu astfel de probleme, desi stiu ca nu poti sa le indepartezi de tot, oricat de mari ti-ar fi eforturile. Eu zic sa fii fericita, pentru ca meriti!
Te imbratisez cu drag!
Va fi bine, Alice! Iubirea face minuni si tu chiar stii sa iubesti…
ALICE, IN FIINTA TA EXISTA UN IZVOR DE IUBIRE NESFARSIT PENTRU TOTI CEI CARE TE INCONJOARA, CU ATAT MAI MULT PENTRU FAMILIA TA, PENTRU COPIII TAI… Asa cum spui, in viata toate au un pret, dar sa pastram esentele vii…
Iti doresc o primavara frumoasa si fericita alaturi de cei dragi.
Imbratisez cu drag toate fetele de aici, cunoscute sau nu.
O primavara minunata, tuturor!
Am inceput sa te citesc de curind si imi place tot ce scrii. Exprimi atit de bine trairile tale, de parca ar fi si ale mele.
Inteleg situatia aceasta, o traiesc si eu cu copiii sotului meu. Eu nu am copii ai mei, nici cu el, nici dinainte. Ei, copiii din alte casatorii, spera mereu ca parintii lor se vor impaca, spun asta si fac tot ce pot ei ca sa-i impace. Nu le pasa de noii parteneri ai parintilor lor. La mine au vorbit cu tatal lor si l-au rugat sa nu mai faca un alt copil cu mine. Cind sint la noi, mama lor le suna in fiecare zi si ele, de fiecare data isi obliga tatal sa vorbeasca cu ea, ii pun telefonul in mina, ii transmit mesaje de la ea cum ca il iubeste.
Eu fac tot ce pot sa imi dovedesc mie ca sint matura si inteleapta si sa ma port cu ele firesc, ca o mama. Stiu ca sint niste copii care sufera pentru ca parintii lor nu mai sint impreuna. Dar e greu, vorba ta “merg pe virfuri in propria mea viata” ca sa nu deranjez pe cineva.
Esti o femeie cu calitati rare si cred ca o sa stii cum sa faci ca sa fie bine.
eu cred ca daca le explicam copiilor ca fratiorii lor de mama si de tata, doar de mama, doar de tata, complet “vitregi” (tare nu-mi place cuvantul asta in limba romana) nu sunt doar “rivali” care fura din timpul pe care parintii il acorda lor, dragostea care parintii o acorda lor, banii pentru ei … Sunt mai ales alti oameni care ii iubesc, care ii pot ajuta in viata. Intr-un fel, viata asta zbuciumata a facut familia voastra mai mare si a a dus in viata voastra mai multi oameni care ii iubesc, si le pasa de ei si daca pierd putin din timpul tau , nu din dragostea ta, castiga din timpul fratilor lor. Trebuie sa ne incurajam copiii sa vada unii in alti surse de iubire, nu de rivalitate.
Stiu, cand un copil se uita la un bebelus care doar cere -si cere-si cere .Cum sa-i explici ca ca acel sufletel va iubi si va darui? Am citit undeva un sfat bun sa “Trisezi” putin si orice gest asemanator a dragoste al unui bebelus- o manuta intisa,un zambet -chiar daca noi stim ca a fost involuntar,sa-l amplificam si sa le spunem copiilor mai mari “vezi, a zambit la tine: te iubeste” .
Noi, parintii, creem increderea intre copiii nostrii. Noi parintii creem neincrederea cand luam decizii ca parinti cu mintea intunecata de propriile noastre dezamagiri legate de relatiile cu parintii nostri, cu fratii nostri, de propria noastra gelozie pe timpul care sotul/sotia noastra il acorda unui membru din fosta familie, cand actionam convinsi ca daca ne invatam copii sa aiba incredere in copiii “Celeilalte/celuilalt” nu vom face decat sa le deschidem inima catre dezamagire pentru ca “Cealalta/celalalt” n-o sa-si invete copiii sa ii iubeasca pe ai nostrii.
Eu am copii numai dintr-o singura casatorie si zi de zi ne acuza la un momendat ca nu suntem corecti desi frica mea de zi cu zi este sa nu cumva sa nu fiu mereu corecta fata de copiii mei,sa nu cumva sa nu fiu egala. Si, cu toate astea, sunt copii- si daca ai sta cu un cronometru in mana cele 5 secunde care le petreci cu un alt copil li se vor parea mult-mult mai lungi decat cele 5 secunde care le petreci cu el. Eu am gasit ca deasemena ajuta sa arati copilului mai mare poze si filmulete cu el cand era bebelus si mereu sa-i aduci aminte ca si el a fost tot atat de mult imbratisat si tinut in brate si dadacit. Mai ales daca a fost primul a fost singurul care a primit toata dragostea. Pe cand ce-l de-al doilea sau al treilea s-a nascut deja impartind dragostea cu cei din jur. Si atunci cand va creste mare nici cel mic nu va avea voie sa se duca la culcare fara sa se spele pe dinti. Este greu, dar cu rabdare ei pot sa inteleaga ca totusi unele lucruri par nedrepte connjuctural. Bebelusii pur si simplu au nevoie de mai mult ajutor, ajutor care l-au primit si ei cand erau bebelusi. Daca copilul mare ma prinde giugiulind pe cel mic am grija pe loc sau mai tarziu sa-i dau si celui mare un “Tratament special” . De obicei copii vor exact acelasi lucru, chiar daca cu 2 luni in urma nu te-ar fi lasat sa te apropii cu pupici cu de ei , cu atat mai putin pe burta .Acum bebe ii primeste – si ei vor acelasi lucru – pe principiul: o jucarie devine valoroasa numai cand o vrea sau o are alt copil. Tricul asta l-am invatat de la mama. Cand eram toti de fata ne spunea la toti ca ne iubeste,toti primeam tot atatia pupici pe frunte si tot atat de lungi imbratisari.Cand ne certam ne spunea ” tu sa stii mereu ca sora/fratele tau te iubeste, hai impacati-va”. Din cand in cand ne imbratisa pe furis, ne facea o placere speciala, pentru fiecare in parte, sa ne simtim speciali in viata ei. Ne iubea pe toti diferit ;nu mai mult, nu mai putin. Tocmai am citit pe web-ul revistei voastre astazi un citat parca din Mark Twain – era vorba despre prietenie – dar se aplica si in relatiile de frati (citez din memorie): oricine poate ca prieten sa inteleaga durerile unui prieten dar numai cei puternici se pot bucura de reusitele unui prieten. Trebuie sa-i invatam sa se bucure unul pentru altul, sa aiba incredere in iubirea unuia pentru celalalt, ca de-a lungul vietii probabil se vor certa nu numai pe jucarii .Si se vor spune si lucruri neplacute. Dar atata timp cat exista convingere ca vine din dragoste si grija, nu din rivalitate, ai prieteni in frati ca nimeni altii in viata .Si poate ar fi bine sa incepem prin a fi exemple pozitive noi insine in relatiile noastre de familie. Increderea in cei din familie se castiga, dar se si invata. Unele familii insa nu au ca mostenire povesti de incredere intre frati. Daca stai sa te gandesti, noi crestinii, avem ca prim exemplu de dragoste frateasca pe Cain si Abel. Halal mostenire. Macar de-am reusi sa-i invatam pe copiii nostrii altceva!
ma sperie atata cruzime din partea celor mai noi parinti…
M-a impresionat articolul tau,esti sincera pana la sange,empatizez cu tine si incerc sa ma pun in situatia ta,nu ti-e usor deloc!Dorinta ta de a multumi pe toata lumea frica-mi-e sa nu te epuizeze la un moment dat….sa nu rabufnesti intr-un moment critic,pentru ca toate avem parte si de asa ceva in viata.
Eu sincer am vrut sa-mi refac viata dupa moartea sotului meu…am intalnit un barbat care avea o fata si un baiat,fata avea 29 ,nemaritata,iar baiatul 17 ani era inca la liceu.Si ce crezi?cine a fost impotriva relatiei noastre? fata!nu-si mai dorea pe nimeni in viata tatalui ei,era de un egoism feroce…asa ca nu stiu daca toti copii ajunsi la maturitate pot gandi asa cum sugereaza Moi,”adica sa discearna binele de rau”,ma rog,poate eu am nimerit peste o fata razgaiata,desi mi-as fi dorit din toata inima sa pot sa fiu o buna prietena cu ea,dar nici tone de rabdare nu cred ca as fi avut sa pot sa trec peste ifosele ei..astfel incat am renuntat.
D-zeu te va ajuta cumva,esti o femeie sensibila,delicata si ma intreb oare exista cineva pe lumea asta sa nu te indrageasca?te vor indragi in timp si copii lui…eu mizez pe asta!
In ceea ce priveste copii tai si Iza,aici deja cred ca deja toate sunt pe drumul cel bun…fiind zi de zi impreuna,n-au cum sa nu fie sensibili la tot ce se intampla cu Iza,mai ales ca cei mici sunt atrasi de copii,vor realiza ca ceea ce faci tu acum cu micuta ai facut cu ani in urma si cu ei…si mai faci in continuare -ii iubesti din tot sufletul!
Sa ai parte de o primavara implinitoare,cu mult senin in suflet!
asteptam ,poate,un astfel de articol de la tine.intotdeauna ai fost sincera si acum mai mult ca oricand ai raspuns si intrebarilor mele .
inainte de toate ,desi stiu ca am gresit cand am iubit pe altcineva decat pe sotul meu,m-am gandit ca cele doua familii vor suferi mult.eu nu am puterea ta.tu ti-ai luat iubirea de mana pe drumul vietii ,batatorit sau nu,si ai ales.esti puternica si vei trece peste toate.copiii lui vor intelege cu timpul sau poate niciodata.ai tai,la fel.ce e important faptul ca el lupta alaturi de tine.daca nu l-ai fi simtit alaturi de tine mereu,nu ai fi ales calea asta.
e un drum,o cale frumoasa plina de iubire .asa se vede de aici.
te imbratisez cu drag,cu sufletul deschis.putere sa ai!
In tot acest tablou, chiar si tu esti unul dintre copii. Te furisezi, mergi pe varfuri… intineresti. Minunat!
Nu uitati ca fericirea nu se mosteneste, ci se construieste. La fel e si cu tristetea.
Plecaciune,
Doc
Alice dumnezeu ti-a dat o mare iubire si tot el ti-a dat puterea si intelepciunea de a trece peste obstacole! Curaj zeita…lucrurile frumoase se construiesc in timp…langa anul vostru de iubire vor aparea incet incet alti si alti ani de poveste, de drag, de dragoste frumoasa!
Aleyna sper sa te intorci mai linistita…voi aveti in suceava o biserica la spitalul judetean, o biserica frumoase unde s-au intamplat multe minuni..dumnezeu asculta toate rugaciunile noastre!
De cand m-am despartit de tatal copiilor mei , sunt cam 20 de ani de atunci , am intalnit o singura iubire , un singur om pe care l-as fi dorit langa mine pana la capat . Sentimentul a fost reciproc pentru ca am trait cum spuneam adesea amandoi cea mai frumoasa poveste de dragoste . Dar ca si mine si el avea doi copii .Dupa primii doi ani de cand ne iubeam a vrut sa ne mutam impreuna , sa ne casatorim . N-am fost in stare sa iau o hotarare doar cu inima si am inceput sa ma gandesc la tot ce ar insemna asta dincolo de noi doi . Si mi-a fost teama . Mi-am dat seama cat de greu ar fi . Cum ma vor judeca copiii lui cu care oricat de atenta as fi fost, tot femeia care le-au furat tatal as firamas chiar daca nu era adevarat – el locuia separat dar se ocupa foarte mult de ei – , cum se vor simti copiii mei gandind ca ma impart cu inca doi , cum se vor ivi vrand nevrand nemultumiri in iubirea noastra si cum vom fi afectati de asta . M-am gandit ca vom avea toti de suferit . Nu m-am simtit in stare sa merg in varful picioarelor prin propria mea viata , sa fiu atenta la fiecare gest , la fiecare vorba , la fiecare privire . E complicat si profund si e imposibil sa nu faci ceva care sa raneasca una din parti oricat de mult te-ai controla . Imi amintesc odata cum unul din baietii mei m-a intrebat ” Vine Andrei ? ” , i-am raspuns ” Da , de unde stii ?” , “Pentru ca gatesti vitel cu cartofi si rozmarin si placinta cu branza ” . Gatisem asta de nenumarate ori inainte dar faptul ca el a pus problema ca si cum as gati doar pentru ca vine Andrei m-a intristat .
Cu barbatul acesta am fost impreuna 10 ani si am trait o iubire superba , e aproape un an si jumatate de cand ne-am despartit si ma intreb deseori daca am gresit sau nu atunci la inceput cand am hotarat ca e mai bine sa ne traim iubirea asa .
Sfaturi nu pot sa-ti dau Alice , dar iti dorec sa ai putere si intelepciune , sa poti impaca pe toti cei dragi tie si sa ai rabdare sa-i faci sa inteleaga ca in inima ta incap toti in egala masura .
Te imbratisez cu drag !
Am observat ca toti copii mai mari sunt gelosi pe cei nou nascuti. De aia cica daq cumperi alui mic ceva, cumperi o jucarie fix asa si celui mai mare. Daq ei un ursulet pai tre sa iei in mai mult eexemplare, pt toti ceilalti pici
asa zic psihologii
- Acrobatia in iubire sau slalom printre sentimente -
Cam asa ceva ar trebui sa se fie tratatul nescris ,al femeii moderne care are familie cariera , copii si partener de viata.
Alice , esti epicentrul si trebuie sa-ti asumi cutremure care pot sa izbucneasca !
Ma confrunt cu ceva asemanator si eu. Am renuntat sa mai cer sfaturi ,pentru ca solutia este in mine .Mi-e greu sa iau decizia finala si tot aman si mai fac un slalom si mai fac o pirueta …Practic si zborul cu avionul intre doua familii si doua lumi atat de diferite pe care speram ,cu tact si diplomatie sa le unesc spre binele meu… si cand colo constat cu dezamagire ca este spre raul tuturor.
Am deschis fereastra si mi-am lasat gandurile sa zboare…am deschis ochii si mi-am lasat lacrimile sa curga…am deschis sufletul si mi-am lasat dragostea sa ma invaluie…
din tacerea zapezilor am cules primul ghiocel si vi l-am adus cadou…cadou pentru sufletul vostru frumos!
Nu stiu ce ne ve aduce aceasta primavara…dar o astept cu nerabdare sa ne dezghete aripile!
Sa va fie zborul line zane dragi si sufletul plin de lumina…la fereastra voastra sa gasiti in fiecare dimineata o raza de soare si-n sufletul in fiecare zi o raza de iubire!
Va dau inima mea prinsa cu snur in alb si rosu. S-o purtati langa inima voastra si sa ne fie tuturor primavara cu soare si cu dragoste. La multi ani, dragele mele cele mai dragi, la multi ani, dragii mei! A venit primavara. Dintr-o data, asa cum vine mereu, cum va veni si dragostea.
Fete dragi, Alice a noastra,
Sa aveti speranta, sa aveti curaj, sa aveti credinta!
Si, asa cum ne invata Alice, sa ne traim frumos prezentul, cu ochii pe trainicia trecutului si cu aripa spre fiorul viitorului!
Sa fim frumoase, sa iubim frumos si sa fim iubite drept!
Buna dimineata primavara ! Buna dimineata tuturor !
Va imbratisez si va urez o primavara plina de lumina si iubire ! Si fie ca si cei mai firavi muguri de vise sa va infloreasca in superbe minuni!!!
Pentru tine Alice inca o data ,in inca o primavara toata dragostea mea!!!
Si dragostea mea, primiti-o la schimb, dragele mele! Sa avem cea mai norocoasa primavara impreuna! Si sa ne vedem cu bine, cat de curand!
Sa aveti o primavara minunata, familia!
http://www.youtube.com/watch?v=cwUS7anj_Z4
Va doresc si eu o primavara frumoasa cu multa dragoste si liniste!
http://www.youtube.com/watch?v=iBHuVWOrWPw -pentru ca vreau ca primavara sa inceapa cu voi… alaturi de voi.
La multi ani, o primavara frumoasa si linistita
Tema este foarte dureroasa pentru unii, pentru altii este inexistenta, pentru altii de posibil viitor, si asa mai departe , dar este grea.
Eu doar va rog frumos din suflet D-na Alice sa-mi spuneti si mie cind ajungeti la Ploiesti pentru cartea cea noua, pentru ca eu nu am inteles bine
Va rog frumos sa-mi raspundeti, imi doresc atit de mult sa ajung la lansarea de la Ploiesti si sa va vad macar
alice, te citesc de multi ani si am trait cum nu-ti poti imagina, exact trairile tale… m-am maturizat odata cu tine si cu simona si-mi sunteti dragi si va caut cu sete
intamplator, mai tarziu, l-am cunoscut pe matei. dupa mult timp am realizat ca iubirea ta fantastica e aceeasi cu povestea lui…si am stat si mi-am framantat mintea nopti intregi si mi-a frant inima in doua pur si simplu, sa ma indur sa judec sau sa compatimesc pe cineva. mai ales ca acum ma tarai sfasiata intre minciunile propriei mele iubiri, intre femei care imi rad de la distanta si care-mi tulbura linistea casei si plang cu fiecare bucatica din mine la capataiul unei iubiri ca in vise, care acum traieste doar sustinuta de aparatele unor conventii temporare, in rest e o leguma decerebrata iubirea mea calda si draga… iar eu ma port ca un narcoman intrat in sevraj, care nu stie daca sa moara in euforia unei supradoze fatale sau sa se duca incet, visand la o doza pe care nu o mai poate lua acum……………..
matei e un copil minunat si daca stii sa-i explici si ii arati ambele fete ale situatiei, va aprecia ca atare efortul si va fi permanent constient de situatie. e mai putin capabil de a judeca subiectiv oamenii daca intelege exact cum e si situatia lor. din punctul meu de vedere e chiar un noroc, fiindca e special si cald, insa ceea ce iti spun eu e valabil fara influente exterioare. are nevoie de oameni de incredere si conteaza foarte mult ce ii transmit acestia…
nu stiu, daca scopul ar fi ca el sa nu sufere si toti ar actiona in consecinta, nu ar fi atat de greu. dar voi toti implicati in situatia asta sunteti striviti de propria incapere care are mai mult de patru pereti si cautati un colt numai al vostru. dar nici colturi nu sunt destule si nici macar mai mult de doi pereti nu puteti gasi la un singur colt, deci destul nu e in niciuna din variantele posibile.
ii e greu celui ce are mult, ii e greu celui care ramane cu mai putin…
te imbratisez cu drag, alice! pe tine si pe toti copiii vostri pe care ii cuprindeti cu iubirea voastra mare! si acum, cand plang laga uscaciunea amara a probriei mele iubiri tarata in noroi, ma mai incalzesc la razele ce strabat tocmai de la tine si iti zic din suflet sa te bucuri de binecuvantarea de a iubi si a fi iubita. de-abia acum imi dau seama ce minune e!
Un martisor mioritic si o raza de soare pentru fiecare suflet zbuciumat sau fericit!
Va imbratisez cu drag, in zi de sarbatoare a primaverii!
Primavara frumoasa si plina de iubire, prietene dragi! Un zambet si o mana intinsa mereu pentru voi…
Alice, primavara mea va fi de neuitat, pentru ca te voi intalni curand.
Alice,atat de mult te pot admira pentru sinceritatea ta si cand am citit ce-ai scris mi-ai mai confirmat inca odata ca merita sa am rabdare,ca merita sa astept .Am inceput sa aud zilnic voci care-mi spun :ce mai astepti,marita-te ca maine ai teizeci de ani ,esti extrem de frumoasa si frumusetea trece ,ai un job bun,esti desteapta,acum e timpul pt copii ,etc dar nimeni nu ma intreaba daca iubesc din tot sufletul ca sa fac acest pas.Sunt constienta ca Dumnezeu,mi-a daruit o frumusete de poveste,vad ca intorc privirile barbatilor pe unde trec,ma simt foarte dorita dar visez sa intorc catre mine,sufletul barbatului ales de inima mea.Stiu ca merita asta,simt asta si nu pot sa ma arunc asa de gura lumii in relatii in care nu ma regasesc chiar daca asta inseamna alti ani care vor trece peste mine,chiar daca realizez ca poate pe chipul meu de printesa vor apare riduri si momentul de a fii mamica e amanat iar eu imi doresc foarte tare copii.DAR vreau copii cu jumatatea inimii mele si sunt decisa sa astept cu convingerea ca fericirea mea ma cauta si ea si intr-o zi am s-o intalnesc!Sa fii fericita Alice pentru ca ai stiut sa alegi iubirea indiferent de ce a venit la pachet cu ea!
1 MARTIE – iubire, fericire, primavara, pace…
Va doresc si imi doresc ca primavara care s-a asezat pe fagasul ei, sa aduca implinirea in sufletele tuturor. Fie ca tot ce am visat in serile lungi de iarna sa se concretizeze in lumina superba a primaverii acesteia! Alice, toata admiratia si consideratia mea! Complimente Cristina Socaciu, Je, Layla, Mi, Lacrima, Marina, Doc si tuturor doamnelor si domnilor ce parcurg aceste randuri !
Va trimit tuturor, in loc de martisoare, zambete calde prinse cu snur impletit din iubire si pace!
Emily, asa sa faci, sa ai incredere in ceea ce iti doresti cu adevarat Asculta-ti instinctul si gandul tau. Numai asa iti va fi cu adevarat bine. Sa ai o primavara frumoasa si implinita!
Emily, eu am implinit demult 30 de ani si nici prin gand nu-mi trece sa ma casatoresc doar pentru a fi si eu casatorita. Vocile din jurul nostru pot spune orice, viata noastra o traim doar noi, ei sunt doar spectatori. Putini sunt cei carora le pasa cu adevarat… Spun si eu asa cum spune Moi – sa nu renuntam la ceea ce ne dorim cu adevarat! Trebuie sa credem in visele noastre!
Moi, esti buna mereu cu noi… Te imbratisez cu drag!
Hay una frase que dice: a cada uno según sus necesidades y de cada uno según sus capacidades. El dilema surge en quién define las capacidades y las necesidades de cada uno y cómo las define. Es un dilema sin solución ya que tiene tantas respuestas como personas habitamos el planeta. Por eso la única posble solución reside en la aplicación de la bonda en cada una de las situaciones que se nos presetan. Claro que hay que ver qué se entiende por bondad… Y así sucesivamente a cada respuesta que planteamos para la solución del dilema.
Precisamente en ese inevitable subjetivismo que la vida nos ofrece a cada instante reside la libertad de elección del ser humano y aunque es conveniente mirar al pasado y al presente para saber si hemos elegido lo que entendemos como bondad, la solución al dilema no reside en saber si hemos elegido bien o mal, sino en saber si hemos hecho todo lo posible para elegir el mejor concepto de bondad que podríamos haber escogido y, claro está, para saber si de verdad hemos puesto todo nuestro saber y voluntad en aplicarlo.
Como siempre gracias por su blog,
Octavio
Inainte de intrupare, sufletul isi alege nu numai sarcina de viata, ci si familia, deci cadrul, ce-i va permite s-o indeplineasca. Va invata ceea ce-i este dat sa invete. Alice, acum te-ai inscris la scoala echidistantei afective, iar copiii vostri vor afla ca importata-i doar iubirea pentru ca din ea s-au nascut si le va fi maestra pe calea lor catre desavarsire. Voi, adultii din ecuatie, ati fost unelte pentru venirea pruncilor catre fiinta. Le veti fi exemplu de dragoste, armonie, blandete si intelepciune.
LA MULTI ANI FETE FRUMOASE!
Ai atins o coarda sensibila!… nu am copii, insa uneori simt ca noi toti, adultii, suntem copii imbracati in haine prea mari…
La multi ani si o primavara superba! Sa ai copiii frumosi si sanatosi!
O primavara frumoasa , Doamnelor !
Sa aveti o primavara pufoasa si dulce, iar inima sa va fie ca un ghiocel imbobocit!
Cu bucurie, la multi ani!
Lucian Blaga
Primavara
A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.
O primavara cu soare, sanatate si dragoste!
Ceea ce faci tu Alice este “un dans pe sarma perfect intinsa, cu echilibru fantastic”. Am mare incredere in delicatetea si dragostea ta. Stiu ca sufletul tau mare ii cuprinde pe toti.
Fete dragi, va doresc sa va bucurati de primavara. Sa zambiti, sa iubiti, sa fiti senine si fericite.
La multi ani ! Suntem zeitele care vestesc fiecare anotimp in parte, dar cu simpatie pentru cel care trezeste natura la viata. Pana la urma noi,femeile, avem darul sa aducem pe lume cel mai frumos cadou al vietii:proprii copilasi. O primavara calda si plina de mirosul florilor dimineata.
Alice , iti doresc in acest inceput de primavara reusite pe masura sufletului tau mare si bine pe masura straduintei tale de a scoate din tine tot ce este mai bun…sa te intovaraseasca mereu speranta,bucuria si increderea in tine!
O primavara cu sanatate, iubire si liniste sufleteasca tuturor cititoarelor blogului tau!
Noapte blanda, fete frumoase!
Te tin de mana, Alice…
Intr-o suava disperare – Ana Blandiana
Noaptea şi munţii mă ajută,
Se fac înalţi până dispar,
Se trag în sus în cochilie, îşi dezlipesc de pe pământ
Burţile lor de melci, furiş.
Totu-n tăcere,
Eu îi simt că au plecat
Doar după strigătul spre tine
Pe care nu îl mai izbesc
Şi nu se mai întoarce,
Ci merge lung
Şi îl aud
Cum, negăsindu-te, dispare
Într-o suavă disperare
Şi-atuncea mai ascult un timp
Aerul cum se dă în lături
Să-i facă drum,
Ca şi cum încă n-a murit.
Munţii mai stau în cer o vreme,
Apoi dezamăgiţi coboară,
Ştiind că iar nu te-am găsit.
Un martie fericit si insorit, draga Alice, dragele mele…Ce fain ca va intalniti, un gand bun va trimit. Sa aveti o primavara superba si multa dragoste!
Cineva mi-a spus odata ca nu-ti poti cladi fericirea pe nefericirea altora ! Sa fie adevarat ? Nu acuz si nu judec, sa nu-mi fie luat in nume de rau!
Fac doar niste constatari, vis-a-vis de temerile enuntate in articol si fata “mersul pe sarma” in propria viata…echilibrul se obtine atat de greu! Si se pastreaza pe termen lung si mai greu ! Fericirea este atat de efemera…parca Paunescu spunea asta (sper sa nu ma-nsele memoria)
Va doresc tot ce va doriti si dumneavoastra!
V-am citit toate cartile. Sunt absolut superbe !