Poti sa cresti un copil fara bona?
Am pus cap la cap amintirile noastre adunate in case diferite si corelate acum, in noua noastra viata. Ne-am amintit, si el, si eu, cum ne-am crescut copiii mai mari abandonandu-i fie la bunici – el -, fie in bratele a o mie de bone – eu. Si ne-am hotarat, nebuneste, sa ne crestem singuri copilul. Macar de data asta.
Ne intrebam daca poti sa cresti un copil fara bona si ne raspundem curajos. Facem planuri despre cum o vom cara pe Izuta cu noi, peste tot. Despre cum vom lucra de acasa sau de oriunde, cu fetita atarnata de gat. Despre cum ne vom face somnul si nesomnul cu schimbul, atunci cand va fi nevoie, dar n-o vom lasa in grija niciunui om strain. Visam cu ochii deschisi la minunea de a face lucrurile asa cum trebuie.
Sigur ca, atunci cand ai copii si muncesti pe rupte ca sa razbesti intr-o lume ticnita si nedreapta, de cele mai multe ori nu ai de ales. Ii spui copilului care hohoteste insotindu-te pana la usa ca mama trebuie sa plece ca sa aduca bani pentru jucarii. Dar eu imi amintesc cu inima in lacrimi de cate ori Ilona mi-a spus, printre sughituri de plans, ca nu vrea jucarii, ca nu-i trebuie nimic decat sa stau cu ea, acasa… O vad si acum, cu ochii sufletului, ramasa cu bratele intinse si cu amagirea unei promisiuni mincinoase ca ma voi intoarce curand. Si-as vrea sa rastorn timpul inapoi si sa-mi iau fetita balaie in brate, sa-mi astept inca o data baietelul cel drag, si sa-mi mai traiesc o data viata. Sa-mi dau eu demisia de la Tabu inainte sa ma dea ei afara, si sa ma multumesc cu banii putini dati de stat pentru concediul de maternitate din care nu mi-am luat, pana acum, nicio zi, desi sunt, iata, la cel de-al treilea copil.
Dar pentru ca stiu ca nu se poate rasturna nimic din trecut, construiesc planuri indraznete pentru fetita abia venita in vietile noastre. Ma sfatuiesc cu iubitul meu si cu Ilona cum sa facem ca sa-i fie altfelIzutei, si incercam sa gasim solutii sa randuim zilele si noptile in asa fel, incat sa fie mai bine pentru ea, pentru noi. Macar acum, cand ni s-a dat o noua sansa. Macar miracolul asta sa nu-l mai irosim, si sa-l traim cum se cuvine. Macar de data asta.
Tags: Alice Nastase, bona, bunici, copil, miracol, Paul Buciuta
January 6th, 2010 at 2:23 am
Probabil ca poti dar trebuie sa fie foarte greu.
Greu pentru parinti si greu pentru copii.
Greu pentru ca tu ai proiecte marete incepute si nu vrei ca revista, cartile, blogurile sa nu mai fie la fel… de suflet pentru ca sunt scrise si muncite cu suflet.
Greu si pentru Iza care se lipeste de tine mai mult atunci cand simte ca vei dispare in spatele usii si nu iti va mai auzi glasul si bataile inimii care o calmeaza.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca bonele mele au fost pe rand bunicii si le multumesc si lor ca in loc sa isi vada de viata lor care ar fi trebuit sa fie tihnita, caci unii erau la pensie, ne suplineau in orice imprejurare si le alinau dorul de noi cu povesti si cantece din alte timpuri .
Cand s-au facut putin mai mari si mergeau la gradinita am trecut de la munca facuta in institut de cercetare cu program normal la munca in invatamant . Aveam mai mult timp si mult mai putini bani dar aveam timp sa ii duc si sa ii aduc de la gradinite si scoli, aveam timp de joaca si de lectiile ( ingrozitor de multe) din primele clase.
La inceputul anilor ‘90, crede-ma ca nu era usor sa fii profesor cand lumea din jur incepea si dezvolta tot felul de firme cu profit mai mic sau mai mare dar oricum cu mult mai mare decat un salariu unui angajat in invatamant.
A meritat cu varf si indesat efortul si timpul petrecut cu ei cand erau copii e cea mai frumoasa perioada a vietii mele.
Am doi baieti mari acum, tandri, iubitori, atenti, carora le pasa de oamenii de langa ei si stiu ca investitia cea mai de pret e in valorile umane.
Sper sa poata transmite mai departe acest adevar in aceasta lume care se intrece in a investi in valori materiale si care, pentru ca e bine insurubata in mecanismul cotidian, unde trebuie sa faci macar 3 lucrui in acelasi timp, uita de cele mai multe ori cand e ziua bunicilor sau ce flori ii plac mamei.
January 6th, 2010 at 5:19 am
Mi se pare foarte interesant subiectul, Alice. Din cauza asta iti ceream iertare intr-un comentariu anterior, nu stiu daca-ti amintesti. Iti ceream iertare pentru ca, judecand numai din punctul meu de vedere ( destul de ingustat de lipsa orizontului) ii scrisesem Simonei un e-mail in care ii spuneam ca am citit cartea ta, “Noi suntem zeite”, si nu pot intelege de ce iti lasai atat de mult copiii cu niste straini. Bineinteles ca ea mi-a explicat si m-a certat si de-atunci nu prea ne-am mai vorbit. Ce rau imi pare ca nu-mi pot stapani impulsul de-a spune tot ce-mi trece prin cap, indiferent de consecinte! Ce mult as vrea sa-mi iau cuvintele nedrepte inapoi, sa mi le bag pe gat si sa ma inec cu ele pana ma voi invata minte sa nu mai fac asa ceva. Totusi nu ma-nvat minte, vezi, ti-am spus si tie. Dar nu puteam sa n-o fac, trebuie sa stiu daca ma poti ierta pentru ce-am gandit.
Intre timp m-am gandit mult la asta si am ajuns la concluzia ca n-aveam dreptate, ca ar trebui ca cineva sa fie Superwomen ca sa poata sa fie si alaturi de copii in fiecare moment si sa-si mai cladeasca si o cariera.
Eu am fost alaturi de fiul meu in fiecare zi dar asta cu pretul renuntarii la orice altceva. Asa am hotarat, asa mi-am dorit si am regretat doar de putine ori in viata pana acum. Mi-a placut fiecare clipa, cand privesc fotografiile de-atunci imi amintesc si cel mai mic detaliu al zilelor in care s-a transformat dintr-un pui de om de 3,5 kg in adolescentul care este acum. Nu stiu insa daca am facut bine, acum are aproape 18 ani si nu mai are atata nevoie de mine, mi-e teama sa nu-l sufoc si sa nu-l indepartez. Din pacate, vremea mea a trecut, nu stiu sa fac nimic altceva decat sa fiu mama. Eu n-am puterea ta, nu pot s-o iau de la capat. Ce sa fac acum cu viata mea?
January 6th, 2010 at 10:46 am
Sa reusiti, Alice a mea, va doresc din tot sufletul meu, sa reusiti!
Ai copii minunati, o ai pe Ilona – ajutor de nadejde, il ai pe Paul – neasemuit de bun, il ai pe Victor – un copil minunat, iar tu stii , atat de bine, ce inseamna o a doua sansa, incat , sunt convinsa , ca vei stii cum sa rastorni lumile si de data asta , sa va fie bine pe de-a-ntregul.
Sa fie cum iti cere inima , Alice a mea…
mi-as dori sa pot si eu, dar….pana atunci , Rucsandra mea , tot pe maini straine si inimi reci, ramane…
January 6th, 2010 at 12:40 pm
Se poate fara bona. E chiar indicat. Mai ales daca se va implica si tatal copilului, surioara si fratiorul. Iti dai seama ce amintiri veti avea?
January 6th, 2010 at 2:09 pm
Am trait si eu aceeasi experienta (ca multe altele asemeni tie, Alice) si-mi pare rau acum pentru timpul in care altceva era mai important si nu copilul meu. Si visez un nou inceput de viata, “o noua sansa” sa pot sa demonstrez ca sunt o mama buna, ca vreau sa fac mai multe si mai bine pentru copiii mei.
Dar pana atunci, ma bucur pentru tine, traiesc bucuria ta cu sufletul si ma rog ingerilor sa-ti lumineze viata.
January 6th, 2010 at 2:39 pm
Citindu-te, mi-am amintit de durerea aceea crancena cand trebuia sa-mi las baietelul la gradi…Ii placea lui de fapt acolo, dar durerea de a se desparti de mine nu o putea suporta, si desi imi povestea vesel ca un cintezoi tot drumul pana acolo, vazandu-se in fata faptului implinit , sufletelul lui nu putea suporta si plangea de mi se rupe si acum inima cand imi reamintesc…
Acum are 17, aproape 18 ani, in continuare nu cred ca petrec suficient timp cu el, dar ma bucur ca si el asa simte, si acum. Si acum ma doare fiecare minut pe care nu il petrec cu el, si ma dor rau orele multe in care l-am dat in grija unor straini.
Alice, e foarte greu…dar si tu stii…momentele astea, daca le pierzi, golul creat nu o sa ti-l umple nimeni.Material vorbind, eu zic ca tu esti mult prea buna ca sa nu te descurci cumva, chiar onorabil, crescandu-ti singura ( cu ajutorul sotului ) macar aceasta micuta zana pe care viata ti-a dat-o cadou acum, in al 12-lea ceas.
January 6th, 2010 at 4:03 pm
Buna, Alice. Ma numesc Carmina si am doi baietei minunati, fericirea mea deplina si materializata in fiintele lor. Au 1 si 4 ani. Cand am ramas insarcinata cu primul, eram proaspat avocat definitiv. Nu vroiam sa am copii asa curand. Am zis ca il fac, stau cu el cateva luni si ma intorc la birou, in ritmul stiut: zi-noapte. Nu am putut. Am ramas alaturi de el, aproape la fiecare respiratie; intre timp am fost chemata la birou, anuntata ca nu mai sunt asteptata inapoi. Mi-am deschis propriul birou: acasa. Am inceput fara niciun client; nu am prea multi nici acum, dar nici nu vreau. Tot ce lucrez, fac numai cu placere si implicare totala, mi-am capatat increderea in sine, puterea de a sta singura pe holul tribunalelor, puterea de a intra in sala fara niciun fel de teama, puterea de a pleda de la egal la egal fata de colegii, avocati, judecatori. Victoriile sunt acum numai ale mele, nu asumate de catre altii. Imi inchid telefonul si il deschid numai cand vreau. Si mai presus de orice, nimeni nu ma poate impiedica sa stau cat vreau alaturi de bebelusii mei, a caror companie o prefer oricui altcuiva si sa alerg la ei imediat ce am rezolvat ceva ce nu suporta amanare. Si chiar si asa cred uneori ca mi-a scapat o nuanta, un zambet, un gest. Nimic in lumea asta nu ma intereseaza mai mult decat viata mea impreuna cu ei. Nimic nu m-a facut vreodata mai fericita. Cand eram copil, la bunica urcam sus in munte, priveam florile si cerul. Era o fericire care ma durea putin. Intr-o zi, atipind langa puiul meu, m-am simtit acolo, pe munte; nu ma durea nimic, nu imi lipsea nimic; era pur si simplu fericirea.
January 6th, 2010 at 4:20 pm
Copiii au nevoie de noi dar şi noi avem nevoie de munca pentru propria noastra independenta!Daca tu le vei ımbina pe amandoua sunt sigura ca vei avea beneficii din ambele parti şi te vei simti,tu ınsati,ımplinita!
Eu nu am avut posibilitatea sa ımbin maternitatea cu munca ceea ce nu este un lucru foarte bun ın ceea ce ma priveşte!Eu am fost numai mama fara a ma gandi la consecintele gestului meu.Acum,daca m-aş hotarı sa ımi parasesc sotul ar ınsemna sa renunt la absolut tot iar tu ştii foarte bine la ce ma refer.
Ştiu ca nu acesta este şi cazul tau,ınsa,daca ai prefera sa renunti la cariera nu ai mai fi tu,o parte din tine ar ınceta sa existe…daca ai prefera sa angajezi o bona care sa faca treaba ın locul tau o alta parte din tine s-ar rupe deoarece te-ai gandi tot timpul ca İza va suferi la fel de mult ca fratiorii sai mai mari…
Ştiu ca decizia ta va fi cea mai corecta!
Pupici dulci micutilor tai care sunt superbi şi ınduioşatori,o strangere de mana sotului tau şi o ımbratişare calduroasa tie!
January 6th, 2010 at 5:00 pm
Fara bona. Ilona pare sa-si ia in serios rolul de sora mai mare. Multa sanatate tuturor, veselie, sinteti atit de frumosi
January 6th, 2010 at 5:07 pm
Cine nu are regrete in legatura cu cresterea copiilor, ceva ce putea sa faca si n-a facut, sa ridice o mina … si sa stea cu ea asa vreo saptamina, ca eu tot nu-l cred
Important e nu ca gresim ci ce facem dup-aia. Hotarirea voastra e minunata, si, dea Domnul, sper sa puteti sa va tineti de ea. Dar asta s-ar putea sa va creeze si niste frustrari, poate chiar foarte mari daca nu o sa va puteti tine de ea, sau, mai ales, daca va tineti. Va dati seama ca “peste tot” inseamna “peste tot” si “tot timpul” inseamna chiar “tot timpul” ? Eu cred ca trebuie putin moderata decizia: “ok, noi o crestem, dar cind avem chef sa fim doar noi doi, sa fim”.
Fiti voi insiva si veti avea un copil la fel de fericit ca cei cu mame casnice. As fi curioasa sa vad ce zice Ilona acum, a fost vreo clipa nefericita cu asa o mama ? Ma indoiesc. Cred ca e foarte mindra de tine, si cu timpul o sa-si dea seama cit de greu ti-a fost atunci dar ca chiar a fost necesar. Nu pentru jucarii sau hainute, ci doar pentru a fi tu insati trebuie sa te ocupi in continuare de munca ta. Fara ea nu esti tu 
Copiii sint foarte importanti, multi ar spune ca cei mai importanti, dar pina si in avion intii trebuie sa ai tu oxigen ca sa poti avea grija de copil, si asa e si in viata. Copilul asta v-a ales pe voi, niste oameni cu un anumit stil de viata, ce o sa se faca cind o sa creasca si o sa dea cu ochii de niste oameni casnici care “lucreaza de acasa” si merg cu cosul cu copilul peste tot ? Hai, zau
January 6th, 2010 at 5:58 pm
Alice, nu te indoi sa iei si o bona pentru Iza voastra, atunci cand sunteti ocupati cu munca de zi cu zi. Pentru ca te cunosc, de pe aceste bloguri si din carti, nici nu-mi pot imagina ca vei renunta la a scrie si a te ocupa de revista, ca pana acum. Sigur ca efortul va fi multiplicat, dar este viata ta, pana la urma. Iza, asemeni Ilonei, va fi foarte mandra de mama ei, cand va fi constienta de ceea ce muncesti, zi de zi. De tatal ei care realizeaza asa poze deosebite si care este atat de important pentru imaginea revistei tale. Tu si Paul, veti fi permanent cu Iza, cand nu veti munci, tot pentru binele familiei intregi. Ilona si Victor va vor suplini, cand vor avea timpul necesar, dupa scoala si celelalte activitati. Bona va fi de baza, sa nu ai nici un regret. Am convingerea ca vei gasi o tanti foarte buna si blanda pentru micuta voastra. Desparirile copilului de mama, pentru cateva ore, sunt in majoritatea cazurilor cu multe lacrimi, la varste fragede ( asa a fost si in cazul meu, mergeam la lucru, de cand fetita avea sase luni, si merg si acum ). Dar cu varsta copii inteleg rostul tuturor lucrurilor, nu mai plang ci au doar bucuria reintalnirii zilnice sau oricand o fi ea. Am toata increderea ca vei reusi sa faci fata tuturor solicitarilor, cu aceiasi hotarare si sensibilitate. Te imbratisez si astept cu nerabdare cartea la care lucrezi. Poate o lansezi la Timisoara, as putea spera la un autograf
.
January 6th, 2010 at 7:13 pm
Eu am crescut copiii fara bona, insa stii si tu, draga Alice, ca programul unei invatatoare iti permite sa iti ingrijesti copiii. De fapt, acesta a fost celalalt motiv pentru care eu mi-am pastrat aceasta slujba.
Insa, vezi, tu, as vrea si eu sa o iau de la capat si sa pot sa fac altfel totul. Tu ai avut sansa, eu nu o mai am. Intotdeauna gasim, peste timp, solutiile ideale.
Deocamdata bucura-te de timpul pe care il ai exclusiv pentru familie. Iza simte caldura familiei, ce o va ajuta sa fie puternica. Atat cat poti, creste-o pe Iza fara bona, insa, dacate simti coplesita, fa ce trebuie si pentru tine. O mama fericita si implinita este de 10 ori mai buna pentru copilul ei, chiar daca este ajutata de o bona.
Golurile din inima unei mame sunt pustiuri pentru copil.Nu la 2 ani, nici la 7, nici la 12 ani. Mai tarziu, peste 15 ani. Mai cu seama, cand cresti o fetita.
Bucura-te de copiii tai, da-le tot, dar nu renunta la tine!
January 6th, 2010 at 7:18 pm
Si, Alice, fotografia m-a induiosat!
Ce copii frumosi aveti!
January 6th, 2010 at 8:37 pm
Alice, voi va iubiti, sunteti fericiti si veti face, cu siguranta, tot ce va doriti. Veti reusi orice v-ati propus pentru ca sunteti impreuna si sunteti minunati :-*
January 7th, 2010 at 12:23 am
La Multi Ani, Alice! La multi ani, tuturor!
La multi ani, Simona Ioana! La multi ani, Cami -pisica! Fie ca aceasta zi, sa va aduca tot ce va doriti!!! Multi Ani cu Noroc si Multa Dragoste!
January 7th, 2010 at 12:29 am
La multi ani,İna!Şi tu sa ai parte numai de lucruri bune!
January 7th, 2010 at 12:34 am
Multumesc, aleyna! te port in gand… Jos palaria!
January 7th, 2010 at 7:46 am
La multi ani si tie, Ina! E greu sa decizi ceea ce ai de facut pentru copilul tau, fiecare situatie este diferita, insa atata timp cat esti multumita, ca mama, de alegerea facuta si impacata atunci este minunat. Eu mi-am crescut pentru scurt timp copiii cu ajutorul bunicelor, si copiilor le-a fost tare bine. Acum merg la gradinita, eu merg la seriviciu, insa de indata ce ajungem acasa sunt mama cu norma intreaga, si ma bucur de fiecare moment cu ei. Sunt mai destinsa, mai relaxata si ma simt implinita, iar ei se bucura ca merg si ei la “serviciul” lor, unde au prieteni si se joaca…Reintoarcerea acasa e plina de entuziasm si euforie si parca clipele traite impreuna sunt mai intense…Asadar Alice, bucura-te de fiecare moment ca ai “3 muschetari” grozavi!
Va invit la o cafea cu aroma de vanilie si cornulete….Veniti????
January 7th, 2010 at 8:16 am
Monique, aroma aceea a ajuns la Galati si e ademenitoare. Iar eu nu am baut cafea in dimineata aceasta, parca am stiut ca voi avea parte de una speciala.
Ina, multi, multi ani si blanzi si buni!
O dimineata deschisa unei zile implinite, tuturor!
January 7th, 2010 at 8:30 am
La multi ani Camelia-Pisica! La multi ani Simona Ioana! La multi ani Ina! La multi ani tuturor ce poarta nume sfant si frumos!
January 7th, 2010 at 8:54 am
Simona mea, din suflet iti doresc La multi ani!!! Sa ai parte de ani senini si frumosi, plini de dragoste si impliniri!!!! Te imbratizez tare tare si mi-e dor de tine!!!!!
Pisica draga, si tie iti doresc La multi ani!!!!! Te strang in brate, asa cum am facut-o ultima data cand ne-am vazut.
Monique, vin eu la cafeaua ta….ador vanilia!
La multi ani, celor care poarta nume sfant!!!!
Buna dimineata!!!
January 7th, 2010 at 8:57 am
Buna dimineata si inca odata , La multi ani , celor doua fete dragi si celor care isi sarbatoresc azi onomastica!
Monique, venim. Mai intrebi?! miroase imbietor.
January 7th, 2010 at 9:01 am
La multi ani, Simona Ioana! La multi ani, Cami Pisica! La multi ani, Ina! La multi ani, Ioana!
Sa va fie bine, sa fiti iubite si fericite, sa aveti parte de bucurii si niciodata sa nu renuntati la visele dragi sufletului vostru!
January 7th, 2010 at 9:04 am
Monique, vin si eu la cafea… Va imbratisez cu drag!
January 7th, 2010 at 9:23 am
Va astept cu drag……….sa povestim si sa depanam amintiri.
January 7th, 2010 at 10:48 am
La Multi Ani! tuturor…
Eu am un baietel de 16 luni si acum asteptam fetita. Am avut sansa de a putea sta cu el acasa un an de zile, desi eram destul de stresata pt ca eram in somaj si era destul de greu cu un singur salariu. Dar in ciuda disperarii de a nu gasi un loc de munca, m-am bucurat la maxim de fiecare moment petrecut alaturi de el deoarece cred ca prezenta parintilor este cel mai important lucru pt un inceput de viata!
In primele luni de concediu (adica primele 2, pt ca aici, in Spania, concediul de maternitate este de 16 saptamani, deci nu ajunge nici la 4 luni…) nu stiam ca nu ma voi intoarce la fostul loc de munca si chiar nu stiam cum vom face apoi, era foarte complicat: eu lucram in alt oras, faceam naveta, sotul lucra toata ziua, bunicii sunt in tara si e greu sa le ceri la varsta asta sa vina si sa se adapteze aici pt ca asa vrem noi, la cresele de stat e aproape imposibil sa prinzi vreun loc, iar la cele private este foarte scump, iar varianta unei bone chiar nu am luat-o niciodata in considerare…..in fine…..nu vedeam nici o iesire….Iar “solutia” a venit din partea fostului sef care, nefiind de acord ca eu sa lucrez doar jumatate de norma, m-a determinat sa accept somajul.
Bucuroasa si fericita pt ca asa castigam inca 4 luni de stat cu puiul meu, timp in care, eram eu convinsa, SIGUR voi gasi altceva de lucru….Si…au mai trecut 8 luni pana cand am reusit sa obtin acest post, iar lucrurile s-au asezat de la sine: si eu si sotul avem un program foarte bun, la 3 suntem liberi amandoi, iar puiul merge la o gradinita privata nu foarte scumpa de la 8 la 15h. Mi-a fost greu la inceput sa-l las acolo, inca imi mai este, dar stiu ca este bine ingrijit, ca invata o mie de lucruri in fiecare zi si ma bucur cand vad cat de sociabil a devenit.
Iar acum…asteptam fetita…postul meu de munca nu este unul fix, nu stiu ce va fi dupa ce voi termina concediul de maternitate, dar nici nu vreau sa ma mai stresez cum am facut prima data pt ca sunt sigura ca vom gasi o solutie. Noi…noi patru!
Imi imaginez ca trebuie sa fie greu sa lucrezi de acasa atunci cand ai copii, dar invidiez persoanele care au aceasta posibilitate. Mai sunt atatea de realizat in societatea din ziua de azi pt a concilia cu adevarat viata de familie si cariera…sau pur si simplu: viata de familie si a avea un loc de munca, oricare ar fi el!
January 7th, 2010 at 11:23 am
La multi ani Pisica draga, Simona Ioana, Ina, si tot sarbatoritii zilei.
Si eu sunt sarbatorita azi si ridic paharul de sampanie. Cine tine tava cu piscoturi?
January 7th, 2010 at 1:05 pm
LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE ISI SARBATORESC ASTAZI ZIUA ONOMASTICA!
Tocmai am ciocnit un pahar de sampanie cu Sara, mai devreme am baut cafea cu aroma de vanilie cu Monique, dar…unde esti tu, Pisica? Mi-e dor de sufletul tau cald si de ceaiul tau cu ghimbir!
January 7th, 2010 at 1:42 pm
La multi ani fete dragi, Pisica , Sara, Simona Ioana, si la multi ani tuturor care aveti oameni dragi cu nume sfant… sa ne bucuram ca suntem sanatosi, sa ne bucuram ca ne-am intalnit aici…si sa fim mai buni si mai iertatori!
January 7th, 2010 at 1:57 pm
La multi ani tuturor purtatorilor numelui Sfantului İon!Sa fiti fericiti şi sa aveti parte de bucurii nesfarşite!
Sara,voi tine eu tava cu pişcoturi!
Monique,ador vanilia deşi cafea beau mai putina(dar medicul mi-a recomandat-o).
Ce frumos ar fi daca familia şi munca ar “trai” ın armonie,Alex.Ma bucur ca tie ıti este bine.Şi mama mea ımpreuna cu fratele meu şi alte rude apropiate sunt tot ın Spania.Pana luna trecuta mama a lucrat foarte putin deoarece nu gasea de lucru,ınsa,cu ajutorul Domnului,ın momentul de fata lucreaza.
Va ımbratişez,femei frumoase!
January 7th, 2010 at 4:14 pm
La multi ani zane dragi, sa fiti sanatoase si fericite!
)..la multi ani Ina!
La multi ani simona ioana, zana cu zambet senin..la multi ani pisica ( m i-e dor de ghemele tale
January 7th, 2010 at 5:02 pm
Pentru toti sarbatoritii , LA MULTI ANI!
January 7th, 2010 at 8:22 pm
La multi ani, Ioanele mele dragi si frumoase! Sa fiti fericite si iubite! Ridic paharul de sampanie in cinstea voastra!
January 7th, 2010 at 10:10 pm
La multi ani !
Cam tarziu in seara asta, dar….bine v-am gasit!
Alice, cititind tot ce s-a scris, realizez ca eu sunt cea mai “necoapta” de aici.Eu n-am bebe, dar ni-l dorim foarte tare.Abia in septembrie voi deveni sotia lui, iubitul meu de multa vreme.
Iubim copiii si “planuim” cum ii vom creste pe ai nostri.Zambtit cred!Ei bine, eu sunt ununl dintre copiii care au crescut cu cheia de gat, dupa varsta de 7 ani.Mama a stat cu noi, a investit tot timpul si toata energia pentru a ne face “oameni mari”, pe mine si pe sora mea.A fost exigenta, dar acum e mandra de noi.Erau insa vremurile de asa natura….Imi doresc sa pot sta cu bebe acasa macar cei doi ani (eu fiind functionar public in prezent), insa nu pot stii ce si cum va fi atunci.
Sunt sigura ca ai copiii frumosi, care stiu ca ii iubesti enorm.E dreptul si hotararea vostra sa o cresteti pe Iza asa cum va doriti. Sa dea bunul Dumnezeu sa fiti sanatosi, voiosi, senini si impreuna!Restul…..se vor aseza in asa fel incat sa fie bine, ai sa vezi!
Ai incredere ca Iza a ales sa vina la voi din motive pe care le vei descoperi, poate, mai tarziu!
Va sarut dulce…obosita, dar fericita ca “ne-am vorbit” si azi.
Monique, ma bucur ca te-am putut bucura!
January 8th, 2010 at 12:02 am
La multi ani, Ioane dragi ! Sa traiti , sa fiti sanatoase ,sa aveti parte de tot ce iubiti!
Va imbratisez cu drag.O noapte senina!
January 8th, 2010 at 12:41 am
La multi ani Camelia -pisica, la multi ani Simona Ioana si tuturor sarbatoritilor spun si eu intarziat…
imi sunt visele sfaramate, le tes in fiecare dimineata si imi pun zambet de fericire dar…serile sunt crude. daca as sti macar ca ma asteapta ceva frumos la capatul acestor momente as trai cu zambet de fericire…
January 8th, 2010 at 2:07 pm
Te port în mine
Zorica Latcu
Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.
January 8th, 2010 at 7:05 pm
La multi ani, Pisica! Sa iubesti si sa fii iubita!
Pentru voi, zeite dragi sufletului meu, un an bun, cu multe bucurii, sanatate si vise implinite! La multi ani!
Iar, pentru tine Alice, zeita intre zeite, cele mai frumoase ganduri!
January 8th, 2010 at 10:01 pm
Ce cumintele ati fost azi!Putin vorbarete!Va pregatiti de week-end?E bine si cald in casuta.
January 8th, 2010 at 11:51 pm
Draga Alice,
Ai luat o decizie curajoasa si inteleapta. Clipele petrecute cu copiii sunt nepretuite…Si eu am incercat sa fiu cat mai mult timp alaturi de copiii mei si nu regret; daca ar trebui sa o iau de la capat as face acelasi lucru…Eu am fost norocoasa pentru ca lucrez in invatamant, iar dupa cele 4-5 ore petrecute la scoala am fost intotdeauna alaturi de ei. Dupa terminarea concediului de maternitate am fost nevoita sa angajez pe cineva, pentru 4 ore pe zi, pana ma intorceam eu de la scoala. Apoi, pe la 3 ani, i-am dus dimineata la gradinita si-i luam la pranz, cand terminam orele. S-au adaptat foarte usor acolo si s-au integrat inca din prima zi in colectiv…Am incercat sa impac si dorinta de a le fi copiilor aproape cat mai mult timp, dar si cariera, pentru a le putea asigura un trai decent. Totusi baietii mei au fost intotdeauna pe primul plan, am avut mult timp la dispozitie sa ma ocup de ei si s-au dezvoltat minunat, din toate punctele de vedere. Salariile din invatamant nu sunt prea mari, asa ca la un moment dat am infiintat o firma si am incercat sa lucrez si dupa scoala, ca sa castig mai mult. Apoi mi-am dat seama ca adevarata bogatie sta in suflet, nu in buzunare, asa ca am renuntat la afaceri si, in loc sa le aduc copiilor multi bani, dar putine ore petrecute impreuna, am preferat sa stau mai mult timp cu ei si sa-i ajut sa-si descopere comorile din propriile lor suflete si minti…
January 9th, 2010 at 5:21 pm
Frumoase femei,buna seara!
Alicia,sunt sigura ca ai luat cea mai buna decizie!
Ramona,cand se apropie seara ıncearca sa faci lucruri care te-ar putea ındeparta macar putin de clipele acelea singuratice.İeşi cu prietenele,vizioneaza un film frumos(o comedie,un film politist->ce-ti place,mai putin unul de dragoste pentru a nu suferi mai mult).Ştiu ca ıti este greu dar,cu ajutorul propriei persoane şi cu bunatatea divina vei reuşi,sunt sigura!
Va doresc o seara minunata şi o duminica perfecta,va ımbratişez!
January 9th, 2010 at 6:21 pm
Monique,ai primit mailul de la mine?
January 9th, 2010 at 8:34 pm
Draga mea draga,
Asa, brusc, si fara nicio legatura cu delicatele subiecte si minunatele poze din ultima vreme, te implor -ca si cand maine s-ar intampla- cand iti vei lasa noua carte (citisem intr-un comment de-al tau ca doresti sa lansezi o noua carte pana la sfarsitul lui februarie, daca nu ma insel) la Brasov, Sibiu sau Cluj sa ma anunti!!! Trebuie sa te vad, te sa imbratisez (daca nu indraznesc prea mult)… caci esti un suflet pur si, din pacate, desi am vazut ca unele persoane te-au “certat” in comment-urile lor din vremuri “singure si triste” pentru firea ta prea sensibila, pentru visurile suprapamantesti, pentru greselile tale, eu sunt sigura ca fiecare om se naste cu un anumit fel de a gandi si a simti si chiar daca nu e bine asa, de multe ori, NU POATE altfel, decat in cazul cand descopera prin mila Domnului puterea credintei profunde si a iubirii de Dumnezeu sau o iubire cu un pamantean completa si desavarsita, care desavarseste orice suflet! Restul… ramanem asa cum suntem, facem schimbari interioare minore, caci pe cele importante nu avem stiinta si putere de a la face si…SPERAM!
Dar, revin la subiectul cu lansarea cartii; iti spun doar ca ti-am luat blog-ul la citit de la capat, cu tot cu comment-uri (deci am lectura pentru suflet mult timp de acum incolo!) si am descoperit un comment, in care spuneai ca ai facut o lansare de carte la Brasov (pe atunci nu te descoperisem, dar nu-mi pare rau, ca acum poate am mai multa intelegere si intelepciune si poate ca, in vremurile mele de acum, extrem de aglomerate – pentru 6 luni de acum incolo- mai am nevoie si de hrana precum cuvintele tale, pt sufletul meu ce vibreaza odata cu al tau), asa ca o fericita speranta mi-a incoltit in suflet si.. TE ASTEPT!
.
Sau… la Baia Mare, ca il trimit pe iubitul meu daca nu pot ajunge, macar sa-mi impartaseasca un strop din farmecul tau si sa dea mana cu tine, pentru ca mai apoi, eu sa i-o sarut. E maramuresan, ca al tau
Te sarut, draga mea prietena de suflet!
January 9th, 2010 at 10:58 pm
Sambata seara, cu maini intinse si dor de voi. Muncesc de zor, scriu pentru carte, ma mulg, legan pruncul adorat, imi sarut iubitul, va sarut randurile pe care mi le trimitei ca sa imi dati curaj si putere. Am sa vin si la Brasov, negresit, Liliana, am acolo multe fete dragi d eintalnit, de reintalnit. Si, probabil ca voi ajunge si la Baia Mare. O sa venim. Pretutindeni cu maramuresanul iubit si cu puiul drag cu nume de apa si de vis.
Va imbratisez si eu, va trimit dragoste din dragostea mea, senin din seninul serii mele instelate.
January 10th, 2010 at 12:01 am
Buna. Am sa incerc sa raspund la intrebare povestind un episod din viata mea. Prin 2004 am avut privilegiul sa stau in Italia cu un baietel de 3 ani pe atunci. Un baietel foarte inteligent pt varsta lui. Desi singur la parinti, unic nepot in familie, copil de familie de italieni nu era deloc rasfatat. Parintii lui niste oameni deosebiti. Bunicii la fel. Copilul acesta ma uimea in fiecare zi. In fiecare zi facea sau spunea ceva nou, ceva care ma uimea prin inteligenta de care dadea dovada pt varsta lui. M-am atasat foarte tare de el si am incercat sa ma ocup de el folosindu-mi toate cunostintele acumulate si eu zic ca am reusit sa fac o treaba buna. Cu toate acestea ma durea sufletul ca mama lui nu e langa el sa poata trai si ea momentele speciale de care ma bucuram eu. Imi parea rau ca a ales sa ma plateasca pe mine sa am grija de copilul ei si ea rata momentele unice , irepetabile. Cand venea acasa incercam sa ii povestesc si ei..dar povestea nu se compara cu experienta traita. Atunci am stat si m-am gandit la aspectul acesta. Faci un copil si apoi lasi pe altcineva sa ti-l creasca. Esti multumita ca ai un copil, dar el e un strain pt ca nu ai timp sa il cunosti. si asta e dureros. Desi isi iubea foarte mult copilul si aveau o legatura speciala, eu eram cea care petreceam cea mai mare parte a timpului cu el. Copiii cresc. Si te trezesti dintr-o data ca ai un copil mare pe care nu l-ai vazut crescand, evoluand, dezvoltandu-se. Nu e usor sa stai sa iti cresti copilul, dar copiii sunt doar o singura data copii..O experienta care nu se mai repeta. Mama aceasta de care va povesteam a murit un an mai tarziu. Copilul a ramas orfan de mama pe care o iubea atat, la varsta de 4 ani.
Eu nu sunt de acord cu cresterea copiilor de catre bone. O bona, oricat ar fi de buna nu inlocuieste mama. sunt sigura ca o sa va descurcati sa va cresteti copiii, minunati de altfel,dupa cum se vede din poze, fara o bona si sa va bucurati de privilegiul de a va vedea copiii dezvoltandu-se si evoluand zilnic. Si mai cred ceea ce spunea cineva …pe patul de moarte nimeni nu regreta ca nu a petrecut mai multe ore la serviciu, dar majoritatea regreta ca nu au petrecut mai mult timp alaturi de cei dragi.
Va doresc multa intelepciune, rabdare si in primul rand sanatate sa va puteti bucura de copiii dvs, si o viata lunga sa apucati sa va vedeti copiii crescand si de ce nu, avand copii la randul lor.
January 10th, 2010 at 12:26 am
Alice, fata harnica si neobosita, ajungeti, poate , si la Galati, tu si minunile din viata ta?
Am indraznit, am prins curaj de la Liliana, sa spun ca te asteapta si aici oameni nerabdatori sa te cunoasca.
Eu te cunosc si mi-e dor.
January 10th, 2010 at 9:14 am
Alice, mi se pare extraordinar ca in timpul asta, cand ai avut viata atat de plina, cand ai plamadit o dragoste mare si ai adus pe lume un prunc, si ai avut vise aproape nepamantene, ai gazit ragazul sa scrii o carte…O astept cu nerabdare si dor de tine, si iti doresc curaj si energie pentru tot ce vrei sa infaptuiesti si de acum inainte.
January 10th, 2010 at 12:38 pm
Alice, am venit de la biserica in gand cu ce a spus preotul azi. Si anume ca : ” imparatia lui Dumnezeu nu este aici si nici dincolo ci in sufletele noastre ” ! Cat adevar am inteles din aceste cuvinte. De cate ori o gasim, imparatia Cerului si de cate ori o pierdem in sufletele noastre. De atatea ori am simtit ca am atins Dumnezeirea, cand sufletul meu era fericit si de atatea ori am simtit ca mi-am pierdut sufletul, prin gandurile mele, nepotrivite. Gasesc in randurile tale, sufletul tau, seninatatea gandurilor tale si il simt pe Dumnezeu cuvantand astfel. Numai mergand pe drum drept si luminos putem avea suflete limpezi si putem afla imparatia lui Dumnezeu. O duminica binecuvantata, tuturor !
January 10th, 2010 at 1:00 pm
Buna ziua si de la Piatra Neamt!
Prietene scumpe, zeite in jurul unei mici minuni, cum va este?Sunteti senine asa cum mi-as dori pentru fiecare?Sunteti iluminata, sunteti cuminti…sunteti iubite?IUBITI?
Dupa multa zarva in suflet, dupa lacrimi si nori, simt ca sunt senina iar.Simt ca mi-e dor, ca de altfel, intotdeauna, duminca.Dar dorul asta, dorul de acum, e cuminte.Nu doare si nu lasa urme.Mi-e dor de oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar i-am simti mereu dragi si aproape.Mi-e dor de oameni pe care nu i-am pretuit suficient cand erau aievea, dar i-am regasit de departe si ii sarut in fiecare vis, in fiecare clipa.Mi-e dor de omul meu drag, care nu-i departe, dar mi-e dor de el si cand inchid ochiii.Mi-e dor de voi, pe care va ghicesc frumoase, semete si mandre.Va inchipui dulci si delicate, puternice si intelepte.Mi-e dor….E duminica, deci DOR.
Va sarut dulce, pe fiecare in parte.Pe toate la un loc va invit la un pahar de vorba, la o discutie in fata unei farfurii de strudel cu mere, facut in casa….Va astept.Mereu.Din prea mult dor.
Sa aveti o duminica asa cum va doriti, asa cum meritati!
January 10th, 2010 at 3:00 pm
Alice,draga noastra!Ai atat de multe lucruri de facut şi,totuşi,ti-ai gasit timp şi pentru noi.
İrina,ımi place ştrudelul cu mere,ador scortişoara!
Anca,sunt multe persoana care pierd momente importante din vietile copiilor dar suntem multi care pierdem momente importante din propriile vieti!Fiecare parinte ıncearca sa faca ceea ce el crede ca trebuie facut pentru fiul sau,de aceea nu avem,cu totii,aceeaşi viziune ın ceea ce priveşte viata.Fiecare dintre noi are anumite sentimente pe care le dezvolta aşa cum crede sau aşa cum poate!Eu nu aş fi acceptat,niciodata,ca altcineva sa ımi creasca fiii şi,totuşi,sunt oameni care sunt nevoiti sa faca acest sacrificiu!Sunt foarte fericita ca cea care a ıngrijit de micutii mei am fost chiar eu,dar,daca aş da timpul ınapoi,poate ca ar fi anumite chestiuni pe care le-aş schimba(legate de mine ınsami)…este complicat!
O duminica minunata va doresc(atat cat a mai ramas din ea).
January 10th, 2010 at 3:55 pm
Da, Irina…Duminica ploua cu dor. Un dor care primeneste.
Slava Domnului, ca ne e neostoit aleanul!
January 10th, 2010 at 5:20 pm
Sa fie sambata la pranz – Adrian Paunescu
Sa fie sambata la pranz
Cu un bagaj cat mai usor,
Cand pe pamant sunt nunti
S-o luam spre munti
De care ni-i atat de dor.
Va fi si noapte mai tarziu
Si vor veni si zori de zi,
Dar prin paduri adanci
Pana atunci
Ne vom uri, ne vom iubi.
Duminica s-a desfiintat,
Tu esti lumina unui plans
Si pentru veci as vrea,
Iubirea mea,
Sa fie sambata la pranz.
S-aprindem foc din lemne verzi
Sa hohotim ca doi nebuni
Si sa uitam si noi,
Drumu-napoi
Sa nici nu se mai faca luni…
Sunt cu gandul si sufletul aici cu voi…
Alice, intind si eu mereu mainile spre tine si imi doresc ca drumurile tale sa treaca si prin Ardeal. Eu voi veni negresit sa te intalnesc!
January 10th, 2010 at 6:12 pm
Cum arata chipul dorului? Ma intreb daca renascentistii i-au zugravit vreodata infatisarea.
January 10th, 2010 at 6:17 pm
Alice esti o super femeie…e adevarat ca acele clipe minunate cu cei mici nu ti le poate aduce nimeni inapoi, dar mai sunt atatea si atatea lucruri minunate pe care le traiesti…
ce frumos este sa fii mama.
Aleyna, eu nu am prietene multe…mai mult, mi-e greu sa fac fata lumii acesteia singura si cu probleme de sanatate in familie. dar voi face fata si voi fi tare si voi fi si eu o super femeie pentru ca, nu-i asa, cu toate suntem.
va imbratisez si va doresc tot binele din lume.
January 10th, 2010 at 8:04 pm
Ramona,pentru a fi fericita nu este nevoie sa fi o superfemeie,trebuie sa lupti pentru idealurile tale,atat cat poti şi sa te multumeşti,mai ıntai,pe tine ınsati pentru ca şi cei din jurul tau sa fie multumiti.Sanatate multa familiei tale şi…fi tare!
January 10th, 2010 at 8:06 pm
Am uitat sa ıti zic,Ramona,ca eu nu am decat doua prietene,ın acest oraş,pe care le vad rar deoarece ele lucreaza.
January 10th, 2010 at 10:04 pm
Buna seara zeite frumoase!
Va multumesc cu drag pentru urarile pe care mi le-ati facut de ziua mea. Zi doi in unu: si de nastere si onomastica. Intoarsa de pe drumuri le-am citit cu mare bucurie. Ma bucur mult ca nu m-ati uitat, de fapt sunt mereu cu sufletul alaturi de voi.
Multumesc si in numele surorii mele de inima si de zi de nastere Pisica, de care mi-e tare dor.
Va imbratisez, mi-e dor de voi.
Alice fotografia e superba. Daca ajungeti prin Maramures m-as bucura tare mult sa va vad. Sa ii reintalnesc pe Victor si Ilona. Sa o cunosc pe frumoasa voastra Iza. Sa te regasesc pe tine, mamica frumoasa, femeie minunata.
January 11th, 2010 at 12:22 am
Cristina Socaciu, te imbratisez, din nou, pentru poeziile ce le gasesti. Nici nu stii ce bine le nimeresti
.
O saptamana buna sa avem !
January 11th, 2010 at 10:51 am
Buna ziua,femei frumoase!
Am avut un vis ciudat noaptea trecuta(de cand a decedat bunica mea o visez tot timpul dar nu ca şi cand ar fi moarta,o visez ca şi cand ar trai).Am visat ca mi-a facut bunica paine de casa(ceea ce nu s-a ıntamplat niciodata) şi cineva mi-a spus ca mama mea este ın pericol de moarte.M-am speriat foarte tare!
Va ımbratişez,cu mult drag!
January 11th, 2010 at 11:11 am
Draga nina dumitru – chipul dorului la renascentisti avea chipul unei femei. unei femei superbe.
January 11th, 2010 at 3:05 pm
Wow, am mai descoperit o minune pentru sufletul meu care te soarbe zi de zi… “blog-ul” tau de pe coffeechat.ro si am vazut ca acolo scrii mai des… insa simt ca pe blog-ul acesta, “casuta ta” de iubire, te daruiesti mai profund.
Stii cum e cand descoperi un strain fermecator pe internet si iti deschizi computerul de 10 ori pe zi sa vezi daca nu ti-a mai scris? – Eu nu stiu, imi inchpui, caci am avut bucuria de a-mi vedea si atinge barbatii de care m-am indragostit mai apoi… dar aceste trairi le am prin tine; mi-esti ca un suflet pereche, ca o poarta spre profunzimea iubirii, a maternitatii si a literaturii. Iti multumesc ca mi-ai redeschis dorul de poezie si ca-mi impartasesti din sufletul tau… mie, la fel ca prietenilor vechi de pe blog, sau din viata ta.
Cu mare admiratie…
P.S. Mai devreme vorbeam cu al meu adorat, care era intr-o librarie si mi-a spus ca a zarit cartea ta “Noi suntem zeite”…a inceput sa-mi citeasca randuri delicate si emotionante iar eu i-am murmurat “ah, sunt indragostita (de tine, Alice… bineinteles ca si de el, dar aceea era o dedicatie pt tine)”. Nu am cartea aceasta, caci in orasul meu mic, micut nu o gasesc, dar presimt ca mi-o va face surpriza. Oricum, pana atunci, am lectura la fel de profunda – blog-urile tale si fiecare comment.
Si mi-a mai spus ca odata imi va darui o librarie…..
January 11th, 2010 at 5:09 pm
Aleyna,
Luni intregi am fost ca tine, atunci cand am parasit Suceava. Stiu exact ce spun: exact ca tine. Si visam adesea oamenii pe care i-am iubit si care nu mai sunt aici. Si aproape in fiecae noapte, din cea mai grea perioada de adaptare, visam cuptorul de la aragaz, in care cineva dintre cei de care-ti vorbesc, cocea cate ceva.
Timpul a trecut, am invata sa inving spaimele din vis, am invatat sa traiesc si aici, invat sa-mi fie bine…Este singur solutie!
Liliana, cred ca tocmai am citit cel mai frumos compliment( e prea ,,sarac” acest cuvant, dar nu gasesc acum altul) pe care il poate primi o femeie de la iubitul ei. Fie ca iubirea voastra sa dainuie si sa creasca!
Alice, a papat tot Izuta noastra?
January 11th, 2010 at 6:17 pm
Draga mi,
Multumesc de apreciere si de urare! Mi-au dat lacrimile la vorbele tale atat de simple… atat de sincere… atat de profunde! Iti doresc Iubire Adevarata… sau poate o ai deja (?)
January 11th, 2010 at 6:43 pm
Liliana,
Crede-ma, ceea ce ti-am spus a fost scris de dupa o perdea de lacrimi de bucurie, pentru ca nu pot sa nu plang a fericire in fata iubirii care pretuieste si care traieste in pretuire.
Si da, o am. A venit la mine in urma cu 25 de ani si a ramas aici. Avem grija de ea zi de zi, asa cum stim noi mai bine: asteptand, dorind, pretuind, invantand….si iar asteptand….
Calea e lunga, din fericire. Sa va fie fara sfarsit calea iubirii voastre dragi !
January 11th, 2010 at 6:43 pm
Voua, ZEITE, cu emotie,
http://www.youtube.com/watch?v=qHe-xm9HN5A
January 11th, 2010 at 7:14 pm
Ah, scumpe fiinte…
Asa rau imi pare ca nu va pot urmari ziua, de la munca.Ma agit, ma invart, trece vremea si se face “de plecat acasa”.Insa ce bucurie intreaga, “dodoloata” cand vad ca sunteti aici, asa aproape, asa calde….
Ce sa spun?Despre o rupere de un oras, de oameni dragi, de tot ce iubeam pot vorbi si eu.Insa, acum, cand privesc inapoi, mi se pare ca au trecut sute de ani de atunci.Inca imi lipseste Dunarea….inca incerc sa salvez cionurile unei prietenii care mi-a tinut de cald acolo, pe care o tot caut si o tot caut, aici, intre munti, peste tot in lume.
Inca ma gandesc la Dunare, imi amintesc tot ce ii spuneam, tot ce imi raspundea…tot ce stie ea si nimeni altcineva.Aici, insa…dupa multa insingurare, dupa ce am cazut mult si rau si adanc, m-am ridicat.Si m-am facut OM si azi sunt intreaga.
O sa treaca dorul de trecut.De Dunare probabil niciodata.Insa asa-i cu tot ce iubim, nu?
January 11th, 2010 at 7:29 pm
Va imbratisez cu drag si ma bucur sa ma intorc in casuta…..Aici e cald, bine si primitor….Am si eu doruri multe, mi-e dor de casa, de acasa, de cei dragi…si astept cu nerbdare revederea…
Aleyna, nu am primit emailul tau, te rog sa il mai trimiti o data, poate nu a ajuns….
Va astept la o cana de cidru cu scortisoara…sa povestim, sa zambim si sa ne bucuram.
January 11th, 2010 at 8:07 pm
http://www.youtube.com/watch?v=VoGtP7BOexM&feature=related
pentru tine Mi , sa- ti fie asteptarea mai usoara.
Alice te imbratisez , pe tine si ingerii tai . Liliana, asa este . Locul asta ti se lipeste de suflet ireversibil. Iti spun bun venit si eu.
Irina ,prietenia e ca vinul . Am invatat pe propria-mi piele ca ce nu omoara o relatie , o face mai puternica.
Va imbratisez pe toate.
January 11th, 2010 at 8:22 pm
…nu trebuie sa fim tristi pt ca nu suntem iubiti si nu am fost iertati. sa fim tristi ca nu am stiut sa iubim si sa iertam…
http://www.youtube.com/watch?v=dylkOX1R-y4
…sunt oameni in urma carora nu mai ramane decat o lacrima pe obraz si nimic din ce am trait amar pana acum nu as mai vrea sa traiesc…
…cu toate astea, singurul lucru pe care il mai cer de la dzeu este sanatate pt mama…
January 11th, 2010 at 8:48 pm
Buna seara,femei frumoase!
Mi,ıti multumesc pentru cuvintele adresate!
Monique,voi cauta mailul sa vad daca ıl mai gasesc şi ti-l voi trimite din nou.
Da,Liliana,e foarte frumos sa ıti doreşti sa deschizi calculatorul şi sa “vezi” oameni minunati.Acelaşi lucru ni se ıntampla tuturor altfel…de ce ne-am ıntoarce aici,zilnic?
Lm,sa dea Dumnezeu sanatate tuturor oamenilor de pe pamant!Sa ti se ınsanatoşeasca mama!
Imbratişari sincere,dragele mele!
January 11th, 2010 at 9:22 pm
aleyna multumesc. mama mea e bine,sanatoasa, si il rog pe dzeu sa o tina langa mine ani multi si sanatosi ,pt ca numai pe ea o mai am. citeam azi pagina alinei,despre frati..parinti…prieteni…si m-am inmuiat si am inteles cat adevar spunea.ca si copil am dat si eu batai de cap parintilor, dar, atat cat am putut, eu mi-am pus mereu parintii inaintea tuturor.din pacate a mai ramas doar mama. dar e o binecuvantare sa o stiu mereu ”a mea”,e forta mea de a merge mai departe,e un exemplu de viata,e un balsam pt fiecare clipa trista a mea,e puternica si inteleapta,cu mare credinta in dzeu.cand eu sufar,sufera si ea.cand eu rad,mama e luminoasa…e singura care nu m-a lasat niciodata la greu,e o minunatie. mama mea e o minunatie de mama.
in curand va fi ziua mea, dar toate florile pe care le primesc eu, si altele in plus pe care i le cumpar eu, toate i le daruiesc ei. pt ca merita toate florile din lume,recunostinta mea, grija si atentia mea. pt ca datorita lor-mamei si tatei, sunt ceea ce sunt azi- mai presus de toate, OM cu suflet.
January 11th, 2010 at 11:47 pm
Alice,
Poti …..o sa reusiti….IMPREUNA. Este greu, dar minunat. Noi ne-am crescut baietelul singuri….fara bona, fara parinti, bunici, prieteni dragi aproape. Eram atat de tineri (heei…si acum suntem tineri), doar noi si un mic omulet cu ochi mari albastri ….lumea noastra. Am fost “plimbati” (serviciul sotului meu) prin trei orase, atatea case reci inchiriate, atata mobila stricata. Acum cand scriu aceste randuri, zambesc amintindu-mi cum in timpul uneia dintre multele mutari , incercam sa cobor scarile cu baieteul meu de mana si in brate cu un set de oale primite cadou de la bunica mea draga. Binenteles ca le-am scapat…….asa ca,imagineaza-ti zgomotul facut de acestea, inclusiv capacele aferente. Atunci am izbucnit in plans…….acum rad. Dar nu pentru ca ar fi mai usor. Locuim inca in chirie ……..iar eu visez la cuibusorul nostru, ma vad netezind asternutul din bumbac alb de pe patul nou-nout. Ma vad intinsa pe canapeaua din living admirand muntele si brazii incarcati de zapada( acum fulguieste usor la Brasov). Pentru ca acum sunt linistita….am inteles ce ma face sa zambesc si sa merg mai departe.
Pe tine Alice, nu te pot vedea decat razand, inconjurata de copii tai dragi, tinantu-te stras de mana, alergand in jurul tau…….si omul iubit sarutandu-te usor pe ochi.
Esti plina de iubire……. asa ca poti orice.
Mihaela
January 12th, 2010 at 9:27 am
Buna dimineata, fete dragi, de la o fereastra unde imi intra soarele in casa… M-am trezit in dimineata asta, si din somn, si pentru putina viata.Va doresc o zi linistita.
January 12th, 2010 at 2:25 pm
Ce gest impresionant, Lm.. sa-i daruiesti mamei tale toate florile primite, in loc sa le pui, cu suras de orgoliu in toate vazele din casa ta! Intr-adevar parintii sunt primii care ne invata ce-i iubirea, desi noi vorbim si visam mai mult la cea a unui barbat… la cea romantica… Dar pe ei ii avem inainte de toate si ei nu ne vor parasi niciodata cu lasitate si manie, cum oricine altcineva o poate face.
Sanatate si Iubire la cele mai inalte nivele ale fiintei!
January 12th, 2010 at 4:11 pm
Buna ziua,femei frumoase!
Intr-adevar,Lm,mamele merita toate florile din lume şi tot ce este mai frumos pe acest pamant.Ii duc dorul mamei mele şi o iubesc enorm…bucura-te de prezenta mamei tale pentru ca tu poti.Şi ziua mea se apropie cu paşi repezi ınsa nu visez la nimic altceva decat sa fim sanatoşi şi sa pot vorbi cu mama(oricum nu voi primi altceva şi nici nu ımi trebuie ınsa,un gand sincer ımi va aduce o bucurie mai mare decat toate cadourile din lume).
Va ımbratişez,dragele mele!
January 12th, 2010 at 6:58 pm
Alice,Izuta mananca, s-a ingrasat ?(a luat in greutate, stiu ca asa se spune, dar mie imi place la bebelusi sa spun ca s-au ingrasat- si la femei adulte ca au luat in greutate
) TU esti bine? Mananci? Ai timp sa dormi?
January 12th, 2010 at 6:59 pm
Meditaţie în ritm de maree – A.E. Baconski
Numai tăcând şi gândindu-te singur la toate,
ajungi să-nţelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puţine rămân lângă tine,
numai văzând cum se-aprind şi se sting noaptea toate cărările tale greşite – numai lăsând
să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să ştii
că regretul e şarpele galben pe care-ntr-un vis
îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,
adormind şi trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:
drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru şi brun
cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău
e mai bună tăcerea. Numai tăcând şi gândindu-te singur
ajungi să-nţelegi că trecutul e-o casă pustie, pentru toate
păcatele tale izbăvirea e numai în timp, e numai în roşu,
e numai în oameni, în faptele lor. Linişte-n urmă!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n faţă. Aleargă uitând,
ceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma
de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar înainte, totul sunt anii
care ard şi te-ntâmpină-n cale.
As vrea si eu sa pot sa tac si sa inteleg…
Va imbratisez, zane frumoase!
Alice, intind mainile… Poza Izutei postata la “Fotografia de azi” mi-a atins sufletul!
January 12th, 2010 at 8:41 pm
Cristina Socaciu,minunate randuri ınsa..eu oricat aş tace,nu reuşesc sa ınteleg…
Noapte buna,femei frumoase!
January 12th, 2010 at 8:42 pm
”Iubirea este atat de scurta, uitarea ei atat de lunga…!”(nu mai tin minte exact cine a spus asta, cred ca Pablo Neruda..)
Anemone, ti-am lasat pe pagina Simonei o melodie pt putina viata. eu stiu ca vorbele nu alina un om care sufera, dar deceptiile,infrangerile,descurajarea sunt mijloacele de care se foloseste dumnezeu ca sa ne arate drumul…
January 12th, 2010 at 8:52 pm
http://www.youtube.com/watch?v=7tJe8Oiiz4I
calina nu prea te ti bine de urme:)….
January 12th, 2010 at 10:20 pm
pentru aroma de speranta, din zori…
http://www.youtube.com/watch?v=0pKeiRFg7lc
January 12th, 2010 at 10:20 pm
Buna seara, dragi zeite!
Ma indrept spre voi dupa o zi grea, lunga.Am fost certata azi.Mi-am asumat vina.Imi pare rau, insa tot ce vreau sa fac este sa fiu mai buna.Si nu pentru ca nu mai vreau sa primesc observatii, ci pt ca imi place sa fac ceea ce fac zilnic si vreau sa dau cat de mult se poate din ceea ce sunt.
January 12th, 2010 at 11:31 pm
Lm, ai dreptate…cateodata nu vad padurea, din cauza copacilor
.
January 13th, 2010 at 1:33 pm
Buna ziua,femei frumoase!
Alice,ce mai faci?Te poti odihni?Scumpa noastra,İza,creşte ?E cuminte?Papa bine?Tu cum te simti,poti face fata tuturor responsabilitatilor?
Va pup!
January 13th, 2010 at 5:55 pm
Irina,
Sunt putini cei cae isi asuma vina. Si mai putini cei care doresc sa devina mai buni. Si…si mai putini cei care fac ceea ce le place.
Asa ca, eu sunt incantata sa pot adresa asemenea cuvinte unei persoane ca tine!
January 13th, 2010 at 7:14 pm
Cata dreptate ai, Mi…Sunt tot mai putini.
January 13th, 2010 at 7:26 pm
Va multumesc pentru vorbe….MAi mult, va multumesc pentru gand!
E adevarat.Vad in fiecare zi oameni care fac ceva – orice- fara tragere de inima, fara pasiune, fara “focul din privire”.Si cred ca se simte asta si in rezultat.
MA bucur ca pot pastra asta.Sper sa nu ma plafonez, sper sa imi gasesc mereu motive de a merge inainte zambind, sper sa stiu sa fac sa conteze putinul pe care il fac.Sper sa merit sa aduc zambet si, de ce nu, uneori, alinare si speranta.
Va imbratisez in seara asta cald!
January 13th, 2010 at 8:08 pm
Je, draga mea, am simtit amaraciunea ta!
Ce ar putea clinti oamenii din existenta lor , pentru ca eu sa nu mai am dreptatea asta amara?
January 14th, 2010 at 12:00 am
Ina mea draga, iti spun, La multi ani, cu fiecare vibratie a inimii mele! Iti doresc tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta! Toate visele si dorintele sa se desprinda din sufletul tau si sa prinda contur in realitate! Esti speciala pentru mine, sa nu uiti asta niciodata. La multi ani!!!!!
Fete vechi si noi, va imbratisez pe toate. Va citesc mereu…imi lipsesc serile alaturi de voi.
Alice, te imbratisez cu sufletul, si pe tine si pe zeita ta mica!
January 14th, 2010 at 12:33 am
Ma opresc o secunda din agitatia noptilor mele, ma inalt din nesomn si din truda cartilor, sa va spun cat imi e de dor de voi. Sa ma iertati pentru taceri, am sa revin in curand, am sa imi revin in curand… Cu mana stanga tin biberonul, cu dreapta va trimit dragostea mea.
January 14th, 2010 at 12:54 am
esti fanatastica! pentru cintecul minunat al inimii tale:
http://www.youtube.com/watch?v=qfZqoJhNQMQ
January 14th, 2010 at 2:59 pm
O sa reustiti cu siguranta. Asa cum spunea un artist al cuvintelor, adevărata reuşită este să devii cel mai bun care poţi. Vor fi clipe grele, incercate, apoi clipe linistite, clipe la marginea abisului si clipe cand vei privi fericita spre zenit. Cu mult respect, o mamica- admiratoare…
January 14th, 2010 at 3:19 pm
La multi ani Ina !
January 14th, 2010 at 4:54 pm
Alice, cea mai draga, din ce tema expui zilnic dincolo pe blog la cafea, imi dau seama daca te napadesc tristeti sau nelinisti, sau griji, sau temeri, sau de toate. Dar,uite, cata lume este alaturi de tine, sa te admire si incurajeze, pt ca tu aduci asa macar o clipa de speranta…
January 14th, 2010 at 7:32 pm
Buna seara,femei frumoase!
Sunt de acord cu tine,Je!
La multi ani,ıti spun şi eu,İna!
Fi puternica,draga noastra,Alice!Te iubim şi te respectam!
January 14th, 2010 at 7:37 pm
http://www.youtube.com/watch?v=jNLU_A1d_60&feature=related
January 14th, 2010 at 10:21 pm
Pentru ca e anul nou, pe rit vechi si pentru ca sarbii din Timisoara sarbatoresc anul nou, va daruiesc acest cantec, crede-ti-ma e foarte expresiv si semnificativ. Noapte buna si putina odihna, draga Alice
.
http://www.youtube.com/watch?v=9jUv6xC8nok&feature=related
January 14th, 2010 at 10:26 pm
Refrenul cantecului spune asa :
” Cine te are, nu te are
.
Cine nu te are te viseaza.
Cine te viseaza te iubeste
Si tu habar n-ai de toate astea…”
Nopate buna
January 15th, 2010 at 7:59 pm
Prin nopti tacute – Mihai Eminescu
Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece
Din visuri sece,
Mă scutur treaz..
Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sunt;
Ochiu-mi o cată
În lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.
January 15th, 2010 at 9:05 pm
In seara asta, visez.Visez la oameni dragi, la locuri scumpre, visez la pace…In seara asta, vreau sa ma ichipui frumoasa si iubita.In seara asta, vreau sa ma inchipui EA…
Maine, ma asteapta o zi grea.O zi lunga.Un examen.Poate doar unul…Sper sa nu ranesc.Sper sa nu ucid.Sper sa tremure mana care va vrea sa loveasca.
E frumos la Piatra.S-a intors iarna si tot ninge.Poate de-asta m-au troinenit toate dorurile si toate punctele de suspensie tot ning in gandul meu.
Sa fiti senine, zeite dragi!
Alice, sa ai liniste si somn.Si zambete pufoase si dulci sa-ti de Iza.Si priviri calde si atingeri de matase sa-ti dea toti ai tai.Noi, te asteptam cuminti aici, in casuta!
January 15th, 2010 at 9:20 pm
Buna seara,femei frumoase!
Pentru ca astazi l-am sarbatorit pe marele nostru poet,dati-mi voie sa va reamintesc şi de doi oameni minunati cu voci superbe:
http://www.youtube.com/watch?v=bEOmgkVhkxc&feature=related
Sper ca o sa va placa,mie ımi place foarte mult!
Va ımbratişez dintr-o camera dezordonata pe care cei mici au umplut-o cu jucarii ımpraştiate şi hainute!
Noapte buna!
January 15th, 2010 at 10:14 pm
Cristina Socaciu gasesti mereu cele mai frumoase poezii… sunteti frumoase ca intotdeauna.
January 16th, 2010 at 2:37 pm
Buna ziua, dragele mele!
Sa aveti un sfarsit de saptamana furmos, odihnitor si senin, alaturi de cei dragi!
Sa va fie cald in inimi si-n suflete….
Va imbratisez cald pe fiecare.
Alice, ce face beblina?E cumintica?Cand te intreb despre ea, ma cuprinde o emitie pe care cu greu o pot descrie.Asa de mult imi doresc si eu un bebe…Mai e ceva vreme si apoi, o sa pot sa ma gandesc “cu adevarat” la asta.Dar sunt sigura ca bebele va veni cand va alege el momentul.Cand parintii lui vor fi pregatiti….Insa, pana atunci, mi-l doresc din tot sufletul!
January 16th, 2010 at 4:02 pm
Scumpele mele,
Plec la drum. Pe un drum care ma duce catre el. Imi intampin barbatul, care se intoarce acasa.
Am emotii. Mari de tot….!!!
Va imbratisez!
January 16th, 2010 at 9:10 pm
Alice, zeita intre zeite, un gand bun!
Pisica, unde esti? Am citit ” Cea care alina” si mi-a ramas un suflet!
O seara frumoasa!
January 16th, 2010 at 9:29 pm
rectific, in suflet!
January 16th, 2010 at 9:58 pm
Mi ma bucur mult pentru tine. Imi amintesc cum ne povesteai ca urma sa plece. Departe. Pentru o perioada lunga. Imi amintesc tristetea ta de atunci.
Vreau sa ne faci acum partase la bucuria regasirii.
Te simt plutind, dansand, vibrand de dragoste. Rugaciunile tale au fost ascultate.
Te imbratisez.
January 16th, 2010 at 11:08 pm
Felicitari,Mi!Un vis ti s-a ındeplinit(cred).Sa te bucuri de toate clipele pe care le vei trai de azi ınainte alaturi dragul tau.Te ımbratişez!
Şi pe voi,va ımbratişez,femei fumoase!
Pe tine,Alice,cum aş putea sa te uit?Aşterne cate un sarut,din partea mea,pe obrajorii micutilor tai,adorabili.Va sarut pe toti!
Noapte buna,dragele mele!
January 17th, 2010 at 11:28 am
Buna ziua….Sper sa fiu iar cu voi in casuta si azi.Sper sa zambim, sa ne bucuram pentru Mi, pentru dorul implinit, pentru dorurile ce vor veni…Sper sa ramanem aici, la bine, la greu.
Azi sunt melancolica iar.E duminica, deci…ZIUA MEA DE DOR….
January 17th, 2010 at 1:08 pm
Mi, cunosc emotia intoarcerii… Nu cu foarte multi ani in urma, am asteptat cu sufletul tremurand de frica, sa treaca cat mai repede posibil,6 luni. E vorba de un baiat extrem de curajos, care are cei mai frumosi ochi din lume. ( De fapt e barbat, dar asa imi place mie sa ii spun.)
Te imbratisez cu drag!
January 17th, 2010 at 2:38 pm
Mi- Eliza, ma bucur pentru tine si ma bucur pentru emotia ta. E minunat ca ai reusit sa-ti pastrezi iubirea atatia ani. Mi te amintesc din viata noastra in comun, de acum douazeci si ceva de ani, la fel de indragostita ca si azi. De acelasi baiat ca si azi… Sunt mandra de tine si te admir, esti un exemplu pentru noi toate. Sa-ti fie intalnirea cu lumina in suflet!
Carmen S., nu am apucat sa iti raspund, dar iti spun ca ai avut perfecta dreptate in ceea ce ai spus. Numai ca trecutul nu poate fi schimbat, nu mai pot da timpul inapoi. Pot doar sa nu repet greselile de odinioara. Paul m-a intrebat cum il cheama pe sotul tau.
Incet-incet, revin la viata normala si mi se face dor de o intalnire mare si minunata. pentru ca mi-e dor de voi, de ultimul meu drum la Brasov, de seara noastra fabuloasa. Si, in mod sigur, in martie voi trece prin mai multe orase, sa lansam mai multe carti. In toate marile orase ale tarii. Deci ajung, negresit, si la Brasov, si la Timisoara, trebuie si la Galati, am emotii nu atat pentru carti, cat am pentru intalnirile noastre.
Va imbratisez, cu dor, dintr-o duminica cu gust de Rai pe pamant.
January 17th, 2010 at 5:03 pm
Alice, la Cluj ajungi? Astept, cu atat de multa emotie, sa te intalnesc…
January 17th, 2010 at 5:30 pm
Eu nu indraznesc sa sper ca vei ajunge si la Piatra Neamt.Nu cred ca se poate incadra la “marile orase ale tarii”.Ar fi fumos insa…Totusi, ma alin cu perspectiva noilor tale “peripetii literare” si mai trece dorul….