Elogiu raguletului
Am decretat in casa stare de gratie pentru orice manifestare digestiva zgomotoasa. Am abrogat – temporar, desigur, macar pana implineste Izuta un an, doi, trei – interdictia care fusese absolut nemiloasa pana acum. De fapt, nu numai ca nu mai e interzis, dar ne bucuram din tot sufletul cand auzim cate-o ragaiala, cate-un partz, si-i aducem elogii legate de intensitate, de profunzime. “Oh, ce ragulet mare si frumos!”, spunem. “Ce partz minunat!”, ne extaziem, onest, convinsi fiind ca mult bine va face plecarea dusmanului din burtica adorata.
O batem pe Iza pe spate dupa fiecare masa si nu o culcam si, implicit, nu ne culcam inainte sa scoata aerul din stomacel. “Hai, scumpa noastra, fa un ragulet!”, o imploram noi cu glas sfarsit de oboseala, si dupa masa de la 9 seara, si dupa cea de la 12, si dupa cea de la 3, si dupa aceea de la 6, cand mijesc zorii, iar noi avem ochii si mintile mijite de somn, de nesomn. Ca sa inlesnim iesirea cocolosului de aer, ne plimbam prin casa cu pasi apasati sau urcam si coboram scarile, cu copilul asezat cu capsorul pe umar. Iar cateodata, cand raguletul tot n-a venit si noi nu ne mai tinem pe picioare, lesinam pe cate un colt de canapea, avand, insa, grija, sa nu cumva sa stricam pozitia prielnica eructatiei.
Dupa ce mult chemata garaiala se produce, somnul bebelusei e intrerupt din sfert in sfert de ora de cate o ravaseala a burticii ei minuscule. Iar noi invocam cate un partz izbavitor, care sa aduca somnul binecuvantat, care sa ne ingaduie si noua sa cadem unul in bratele celuilalt si, in aceeasi fractiune de secunda, intr-un somn adanc, devastator, de 10 minute.
Ne crestem copiii cerandu-le sa elibereze cat mai galagios cu putinta orice tensiune a burtii lor mici, apoi ne petrecem urmatorii ani interzicandu-le strict sa faca ceea ce i-am rugat cu atata foc. Ii invatam apoi sa mearga si sa vorbeasca si dupa aceea ii punem sa stea locului si sa taca. Dar asta au constatat-o altii, inaintea mea. Pentru ca toti cei care avem copii ne-am lovit de aceleasi obstacole, de aceleasi miracole.
Tags: Alice Nastase, copil, Iza, miracol, nesomn, Paul, Paul Buciuta, ragulet, somn
January 17th, 2010 at 8:40 am
Buna dimineata, Alice,
zambesc cu nostalgie, imi amintesc cu drag si rememorez cu dor scenele de mai sus pe care le-am trait la randu-mi, insa, la dublu, cu Andreea si Andrei, care, in curand vor implini 8 ani.
Parca mai ieri aveam toate bluzele, pline de lapte, de la umeri, in jos, catre spate, din cauza laptelui regurgitat. Parca ieri ma trezeam, noptiile, la fiecare respiratie a lor care nu mi se parea tocmai normala, la fiecare scancet, la fiecare sughit, la fiecare gangurit. Le priveam fetisoarele in timp ce dormeau si imi imaginam ce viseaza, ce simt, ce ar vrea… Timpul a zburat si, chiar deunazi, in timp ce-l ajutam pe Andrei sa-si puna sosetelele, i-am sarutat talpa, acum de baiat mare, si mi-am amintit cum ii masuram talpitele dupa marimea degetelor de la mana mea. Mi-e sfasietor de dor de acele momente si ma gandesc ca, oricand, as lua-o de la capat. Imi doresc iar prunci si sper ca visul sa-mi devina, din nou, realitate.
Te imbratisez, Alice, o tin de manuta pe Iza ta cea mica si le imbratisez pe toate mamicile de aici care trait clipe atat de frumoase, de miraculoase ale primelor luni din viata pruncilor lor.
O duminica magica tuturor!
January 17th, 2010 at 8:58 am
frumos,induiosator,plin de bucurie si fericire ,articolul de azi!
nostalgia zilelor in care copilul meu era ca minunea ta cu nume de apa ma face sa lacrimez…eu nu am alaptat mult,nu a vrut el,era flamangios si probabil i se parea interesanta tetina biberoanelor.imi aduc aminte ca eram aproape zilnic in farmacii pentru a gasi biberonul care sa-l ajute.cand le spuneam prietenilor cat costa biberonul sau tetina ,urmau zambetele cu subinteles,ma credeau anormala,dar eu stiam ca ceea ce cumparam il ajuta pe bebe sa inghita odata cu laptele cat mai putin aer.asa scria pe etichete! si eram fericita si ma uitam la bebe ca la o minune.fericirea pe care o am privindu-l ,nu o regasesc in nici o alta privire.doar privind copii sunt atat de fericita.as mai vrea si o fetita,dar…
m-am simtit de multe ori depasita de situatie,dar eram mandra de puiul meu.
era si este cel mai frumos si mai destept baiat.
Sa ne traiti,ca ne trebuiti! imi incep ziua zambind nostalgic.Va multumesc!Sunteti grozavi!
January 17th, 2010 at 12:51 pm
Ce copil frumos; ce tata dedicat! Fii mandra si iubeste-i dincolo de moarte!
January 17th, 2010 at 2:47 pm
Angi, ai vazut cum se sprijina toata manuta Izei pe un deget de-al tatalui?! Atata e manuta ei acum, si piciorusul ii e cat un deget de-al meu. Si, bineinteles, umblu si eu prin farmacii dupa biberoane, tetine si suzete “performante”, ca si tine, Maia…
Anemone, Iza a crescut extraordinar de bine, a luat un kilogram in mai putin de patru saptamani, e mai mult decat scrie in carti, dar probabil ca recupereaza intarzierea de dinainte de nastere. Are acum 3.600. Mananca la fiecare masa lapte de-al meu cu supliment de lapte praf, ii dau Humana1 HA – daca stii sa-mi recomanzi alt lapte mai bun, sunt deschisa la sfaturi. Cred ca are un canal lacrimal infundat, asa a avut si Ilona. Dar abia saptamana asta mergem la control la medic, pentru ca in saptamana asta va implini o luna si suntem programati.
Liliana, asa am sa fac, am sa-i iubesc pana la capat, nici nu pot face altfel.
Va imbratisez din nou, din duminica de dor, ca si Irinei, ca si a Cristinei, ca a noastra, dintotdeauna.
January 17th, 2010 at 3:07 pm
Nici nu stiu ce sa zic, doar ca pozele tale toate sunt induiosatoare…
La fel, iti doresc putere si iubire pentru toate…pentru prunci, pentru dragostea ta, pentru revista si pentru toate proiectele. Stii ca esti minunata!
January 17th, 2010 at 3:30 pm
Ce amintiri superbe mi-ai oferit,Alice!Cum aş putea sa uit plimbarea din miezul noptii cu printişorii ın brate,ın aşteptarea ragaiturilor micute şi zgomotoase?Cum sa uit noptile albe cand pe unul ıl durea burtica iar celalalt era agitat din cauza ca fratiorul sau suferea?
E foarte ınduioşatoare fotografia(la fel ca şi cele anterioare);sa treceti cu bine peste controlul medical şi frumoasa voastra sa creasca sanatoasa.
Va ımbratişez!
O duminica frumoasa,tuturor!
January 17th, 2010 at 4:53 pm
Esti o fericita Alice, ma bucur mult pentru tine si pentru ceea ce traiesti. Sa te simti asa mereu ! Zile de implinire, tuturor !
January 17th, 2010 at 5:01 pm
Te imbratisez si eu, Alice! Si vreau mult de tot, ca intr-o duminica, sa nu-mi mai fie dor…
January 17th, 2010 at 5:11 pm
Sunteti o familie foarte frumoasa. Va doresc tot binele din lume, sanatate, liniste si caldura in suflete mereu si multa iubire! Sunt sigura ca Iza va va rasplati inmiit aceste franturi de nopti albe, aceste infime sacrificii si neplaceri. Daca uiti pe moment de oboseala, realizezi ca sunt de fapt clipe minunate, ele fac parte din viata lor, a minunilor de copii pe care ne e dat sa-i crestem si implicit, fac parte din viata noastra…viata care acum e mult mai frumoasa, mai implinita, mai plina de iubire, de senin, de pace, de magie… suntem norocosi ca avem copii, ca suntem parinti. Si da, ma gandesc si eu cu tristete ca le vom spune sa stea locului si sa vorbeasca numai cand sunt intrebati, uitand de fapt prin cate bucurii si neplaceri am trecut ca sa-i facem sa mearga si sa vorbeasca…
Sa aveti zile frumoase cu momente memorabile si nopti linistite!
January 17th, 2010 at 8:41 pm
Alice, mamica minunata, laptele cel mai bun este cel pe care Iza il mananca
Adica, toate preparatele noi (sau aproape toate) humana, milumil, nan, etc, sunt bune, contin substantele necesare unei cresteri armonioase. Cel mai important este ca mananca si de la tine, este esential pentru imunitatea ei. Dar cred ca lucrurile astea tu le stii deja…
Ma bucur ca a crescut ingerasul vostru, am simtit cat erai de ingrijorata din cauza greutatii ei si a faptului ca a scazut in greutate…
Te imbratisez pe tine, va imbratisez pe voi toate, mame de copii mici si mari!
January 17th, 2010 at 9:14 pm
La Cluj voi ajunge negresit. La Piatra Neamt nu cred, poate doar sa trec pe acolo in drum spre alte intalniri. Sau poate ajungi tu, Irina, in alt oras? Imediat ce aflu care este traseul, va dau de veste.
Aleyna, deci tineai amandoi copiii in brate in acelasi timp? Si tu, Angi? Doamne, cum e cu doi copii o data?
Anemone, iti multumesc mult de tot pentru sfaturi, si pentru sprijin. Nici nu stii cata putere imi da gandul ca tu esti acolo si pot sa te strig la nevoie.
Je, asa e, la noi se fac cele mai frumoase poze. Si pe mine ma induioseaza. Poza de la articolul asta am facut-o chiar eu, evident- sunt foarte mandra …
Moi, n-am fost niciodata asa fericita, printre toate valurile de oboseala si de truda imi fac timp sa recunosc, sa imi amintesc.
Miutza, iti multumesc pentru urari.
January 17th, 2010 at 9:43 pm
Cum stii tu Alice sa imprimi dragalasenie in tot ce rostesti, in tot ce faci…Si lucrul asta e posibil pentru ca peste tot , la voi, pluteste iubirea, totul e frumos acolo…Multumesc lui Dumnezeu pentru toate momentele astea minunate, care ne transmit si noua duiosia si puritatea lor.
January 18th, 2010 at 12:13 pm
Alice, imi esti asa de draga.Cu toti copiii, cu toate iubirile, cu toate framantarile si nelinistile.
Citind despre “peripetiile” voastre, visez cu ochii mari, cu toata inima larga si senina la ziua cand voi fi mama.Sper sa va am si atunci in jur.Sper sa va pot striga si sa-mi stiti raspunde.
Alice, astept sa vad itinerariul.Am sa incerc sa ajung undeva unde esti.As vrea sa ajung…Orice e posibil daca credem, cu toata puterea, nu?
Asa de tare ma emotioneaza povestile voastre.Puii vostrii…
Eu….m-am visat mireasa.Visez asta tot mai des in ultima vreme.Poate pentru ca trec zilele si visele incep sa prinda contur.Poate pentru ca va “citesc” si imi vine a crede ca primul pas ar fi sa ma dau toata iubitului meu.Sa-i fiu “la bine si la rau”.Asa incepe, nu?
Va sarut dulce, dintre adrese, contracte, decizii….
Va imbratisez tare.Si mi-e drag de voi mereu.
January 18th, 2010 at 2:02 pm
Da,Alice,cu amandoi o data!A fost foarte greu,cu atat mai mult cu cat eram singura(zi şi noapte) deoarece sotul meu dormea separat(trebuia sa mearga la serviciu ın ziua urmatoare).Ii alaptam pe amandoi şi,apoi,ıi tineam ın sus,tot pe amandoi;ne plimbam prin casa pana auzeam mult aşteptatele zgomote ce le eliberau burticile,apoi pe unul ıl puneam pe picioare şi pe celalalt ıl tineam ın brate şi ıi leganam pe amandoi ın speranta ca vor adormi repede pentru a ma putea odihni şi eu,putin.A fost foarte greu dar acum este bine.Ne mai certam(pentru ca dumnealor vor ca toate poftele sa li se faca ınsa…nu chiar totul se poate,nu?) dar ne ımpacam repede şi ne ımbratişam,cu dragoste.Daca i-ai auzi ce frumos ışi cer iertare:”İarta-ma,mamico!”,ımi vine sa ıi mananc.İar cand ımi spun ca ma iubesc “Pana la luna,pana la soare,pana la stele stralucitoare şi ınapoi”,ma topesc.
Un sarut pentru puiutii tai şi o ımbratişare calduroasa pentru tine,draga mea!
January 18th, 2010 at 2:03 pm
Alice, felicitari pentru familia ta minunata. Ma mir, sincer, de unde ai resurse pentru toate…
Citesc blogul de la inceput, la fel ca si revista. Numai ca de o perioada locuiesc in alta tara
(Australia) si as dori sa-mi fac abonament, sa ma pot bucura in continuare de revista. Daca vrei tu sa-mi scrii pe mail ( sau aici pe blog, cum iti este la indemana), detalii in legatura cu asta.
Numai bine va doresc.
January 18th, 2010 at 3:34 pm
Draga Ioana, daca vrei sa-ti faci un abonament la revista noastra, nimic mai simplu: vireaza suma de 80 USD sau 60 Euro (pt un abonament pe 6 luni) ori 150 USD sau 115 Euro (pt un abonament pe 12 luni) intr-unul dintre conturile:
EURO: RO49 RZBR 0000 0600 0904 6701
USD: RO20 RZBR 0000 0600 0904 6738
deschise la Raiffeisen Bank SMB.
Dupa ce ai efectuat plata, trimite-ne pe mail (redactia@revistatango.ro) copia ordinului de plata si CNP ul tau.
Pentru cititoarele noastre fidele din tara am o veste buna si una proasta. Vestea proasta e ca pretul de coperta al revistei a crescut, iar abonamentele se vor scumpi si ele, in consecinta. Dar vestea buna e ca pana la sfarsitul lunii ianuarie inca puteti contracta abonamente la vechile tarife! Deci, navaliti!
January 18th, 2010 at 3:53 pm
Dragă Alice,
Izuta este minunată. Să ți trăiască. Pentur pârțuri și balonari la bebeluși am descoperit un remediu minunat. O pritenă de-a mea a născut și ea de Crăciun, băiețelul o trezea mereu noapte că-l durea burtica. I-am zis prietenei să bea cei de mentă, chiar dacă nu eram sigură că o să ajute, dar rezultatul a fost minunat. Băiețelul nu mai are probleme cu burtica, cand bea lapte primește și o doză de ceai de mentă, care este un remediu natural contra balonărilor
Sper să te ajute
Să fiți fericiți și sănătoși
January 18th, 2010 at 3:55 pm
Alina Grozea, La multi ani ! Navalim, problema e ca am abonament si pe ianuarie nu am primit revista. Nu s-a editat ?
January 18th, 2010 at 7:15 pm
Copiii tai au noroc ca au o mama asa “deschisa” si inteligenta ca tine. Inseamna mult sa ai un parinte intelegator, open minded, mereu tanar si mereu gata sa-ti asculte chiar si ragaitul zgomotos
January 18th, 2010 at 7:42 pm
Dragele mele dragi,
Gasesc aici cuvintele voastre… albe ca zapezile pe care le-am chemat pentru el, calde ca sufletul lui. Ori poate voi ati conspirat la tot ce este azi curat si cald in mine?!
Alice, iti multumim!
Ai scris cu litere aurite a tinerete si a eternitata despre iubirea noastra. Am citit, ne-am amintit, ne-am privit si ne-am vazut flacarile. Sunt, sunt acolo…
Trebuie sa iti transmit sarutari de maini din partea lui.
Te asteptam aici, la noi, la Galati!
Pentru Izuta, ragaiutzuri sanatoase, eliberatoare!
Simona Ioana, imi amintesc si eu cum m-ai indemnat sa sper,mi-ai intins mana sa prind curaj. Cuvintele sunt sarace azi,pentru a-ti multumi! Iar preaplinul din inima mea le gaseste si mai sarace…
Aleyna, ma bucur de fiecare secunda, am gasit aceasta putere intotdeauna. Sper sa traiesti clipe cel putin la fel de vii ca acestea!
Cristina Socaciu, te simt sora mea de dor si de spaime…Si tu stii…
Vreau sa va spun ca fericirea trebuie apucata cu ambele maini, legata de inima, cu certitudini, ferita de prea multa lumina… Luati-o asa cum vine ea, credeti in ea…Fara urma de indoiala. Certitudini!
January 18th, 2010 at 8:23 pm
Moi, in ianuarie n-ai primit revista pentru ca, asa cum scrie si pe ea, numarul 52 este numar dublu, valabil decembrie-ianuarie. Dar apare acusi urmatorul numar, la sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie. Muncim la el. La multi ani si tie! : )
January 18th, 2010 at 9:39 pm
Multumesc, sunt o adormita, iarta-ma. Asa scrie, dar e mai greu cu cititul
). Multumesc de raspuns. Abia astept urmatorul numar. Complimente intregii redactii ! 
.
January 18th, 2010 at 10:04 pm
am poposit pe acest blog din intamplare……am reusit sa citesc fiecare post si recunosc ca este unul dintre putinele bloguri care mi-au smuls cateva lacrimi…nu de tristeste sau de fericire…ci de emotie… la cei aproape 19 ani nici nu indraznesc sa va felicit doamna alice nastase…sunt prea mica si nestiutoare ca sa imi permit sa fac asta…insa pot sa va multumesc pentru articolele dumneavoastra in care reusiti sa ne trimiteti atat de multe sentimente si trairi. aveti niste copii foarte frumosi. ma bucur ca am vazut fotografiile din delta. Sunt din tulcea si ma bucur de fiecare data cand vad ca sunt oameni care iubesc aceste locuri.
January 19th, 2010 at 1:56 am
Alina, multumesc! Am sa ma execut pana la sfarsitul lunii.
January 19th, 2010 at 8:18 am
Cat de frumos le-ai prins somnul, draga Alice!
E o poza care transmite atat de multa tandrete, e o poza de colectie.
Vreau sa ii spun de acum Izei “La Multi Ani” pentru prima ei luna, sa fie sarbatorita, alintata, dragalita in fiecare zi a vietii ei.
January 19th, 2010 at 2:54 pm
Nu mai stiu unde am gasit-o, dar e hrana pentru visele noastre, pentru revelatii ale sufletului, ce nu pot avea loc decat dincolo de banal si cotidian. Va daruiesc fiecare cuvant si o imbratisare!
cand noi visam nu trebuie sa fie dupa asfintit,
nu vrem nici perne,
nici cearsafuri
si nici tricouri albe de dormit,
ne e de-ajuns o singura secunda in care sa clipim obloane moi, senine, peste nori,
iar timpul isi va scoate fracul si ne va lua zambind in zbor spre alte zari;
cand noi visam amestecam taceri cu acuarele,
miros de iarba vara cu trenuri catre mari
si puful de pe bratele bronzate cu chitari,
fete desculte-n rochii lungi si transparente cu rasete portocalii de mandoline
si buze fine cu versuri mute, fara rime;
cand noi visam, in loc de samburi punem inc-un miez,
in loc de prea tarziu o prima oara,
in loc de arme o vioara,
in loc de-adulti si complicati, pierduti si goi si obositi -
o dimineata simpla in care va treziti indragostiti;
cand noi visam ne transformam in mii de dimineti indragostite
si le-atarnam hamace linistite cu fiori prin zgarie nori si flori,
sa le gasiti cand rataciti adulti si obositi si complicati,
voi cei ce ati uitat cum sa visati.
January 19th, 2010 at 3:27 pm
Draga mea,cata dreptate are Amalia! Ce frumos le-ai prins somnul!Manuta Izutei ce strange degetul taticului cu putere,capul mic si frumos ce se odihneste abandonat in bataile inimii pline de dragoste si datatoare de siguranta,alcatuiesc un tablou induiosator! Sa te bucuri de familia ta minunata,ploiesteanca mea draga!
January 19th, 2010 at 9:20 pm
Dragele mele dragi, in seara asta citesc.Imi place sa stau de vorba cu voi, insa ochiii mei sunt pretiosi la ora asta.Dupa cat stau cu nasul in pc la munca, macar seara incerc sa rezolv repejor ce mai trebe dpdv informatic si sa relaxez neuronul cu o cartitica.In asteptarea noii “guri de aer proaspat” promise de Alice…va sarut si va imbratizes, dintre nametii albi si albastri de la Piatra Neamt!
Vise dulci si dimineata cu zambet!
January 20th, 2010 at 2:04 pm
Femei frumoase,vin alaturi de voi pentru ca sunt foarte suparata.Probabil ati vazut la ştiri cazul fetitelor ucise de mama lor care,apoi,s-a sinucis.O cunoşteam pe Gabi,iar fetitele,erau atat de frumoase şi istete…cea mica parca era desprinsa din reviste!Şi Gabi era frumoasa,mama lor.Nu pot sa-mi dau seama ce a determinat-o sa faca acest pas deoarece se ıntelegea foarte bine cu sotul sau,se iubeau…fetele erau pentru ea foarte importante…nu ştiu ce sa mai spun!Sotul meu se afla acum alaturi de sotul ei care este traumatizat.Bunicul fetitelor doreşte sa le ıngroape creştineşte ınsa,ele,fiind musulmane,bineınteles ca tatal vrea sa le ıngroape ın legea lui…Mi-e greu sa vorbesc despre asta dar…
Va ımbratişez,femei frumoase!
January 20th, 2010 at 3:46 pm
Aleyna, fii tare!Dumnezeu ne intareste in astfel de situatii.Nimeni nu va stii poate adevarul vreodata.E greu, e tare greu, mai ales cand lucruri de genul asta se intampla langa tine, cu oameni pe care crezi ca ii cunosti.
Suntem, cu sufletul, alaturi de tine!Fruntea sus, multa rabdare si lumina!
January 20th, 2010 at 6:06 pm
Arcada – Marin Sorescu
Azi am vazut un ochi
Care ma iubea.
Vedeam bine ca m-ar fi primit
Sub spranceana lui.
Dar a venit un nor
Si ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Si-a fugit in chipul tau
Langa celalalt ochi,
Langa fruntea si langa gura
Care nu ma iubesc.
January 20th, 2010 at 6:16 pm
Aleyna, o fi fost ceva dureros, sfasietor, in sufletul acelei femei… Dumnezeu sa le odihneasca in pace!
January 20th, 2010 at 7:51 pm
Multumesc,femei frumoase!Sunt sigura ca ın sufletul Gabrielei a fost ceva sfaşietor şi iubindu-şi fetele prea tare a preferat sa le ia cu ea decat sa le lase aici,dar,totuşi…ceea ce s-a ıntamplat este un lucru incredibil(ışi iubea sotul iar el le iubea pe ele,starea lor materiala era foarte buna,dar,cred eu,ceva copleşitor i-a luat mintile şi a ındemnat-o sa faca ceea ce a facut).Imi pare foarte rau pentru Ebru şi Ece(se citeşte Ege),erau foarte frumoase şi foarte cuminti,erau respectuase şi nu ieşeau din cuvantul Gabrielei şi…totuşi,ceva s-a ıntamplat dar…cred ca niciodata nu vom şti ce.Sper ca Dumnezeu sa o ierte pe Gabita pentru ceea ce a facut!
Inca o data,multumesc,fetelor!Va ımbratişez şi va sarut!
January 21st, 2010 at 9:39 am
am vazut o revista pe care in fiecare luna o distribui pacientilor o imagine minunata cu o familie fericita.
Ma bucur sa te vad in alta parte decat la Tango
Nu aparuse inca Izuta …
Sa treci cu bine peste colicile ei ,ragaiituri, dinti, febra vaccinari…
Sa primesti cu bucurie primul suris zimbet gangurit.
Pana acum revista asta nu statea pe biroul meu ci aruncata undeva intr-un colt de cabinet si daruita la momentul oportun.
Ea troneaza langa imprimanta si ma face fericita ori de cate ori sunt trista , daruind-o cu drag
January 21st, 2010 at 8:07 pm
Imi sunteti asa dragi.Ma regasesc in ganduri.In cuvinte.In vise.In iubiri..Va pretuiesc pe TOATE..cate sunteti.Oriunde.Nu va cunosc.Si totusi..VA admir.Curajul,Iubirea.De ce zic toate astea,va intrebati,poate?Pt ca sunteti MAESTRE.Cu TOATE.Si pt ca,prin scris,m-ati adus aproape.De VOI.Si pt ca simtim.La fel.Si pt ca si eu,prin scris,ma descatusez.De orice lant,al lumii,ce ma leaga.Si devin LIBERA.Si pot fi EU.Insami.INTOTDEAUNA…mi-ar placea nespus,sa comunicam.Fie si doar virtual.
toata dragostea si aprecierea mea,DNEI ALICE NASTASE.
January 23rd, 2010 at 12:13 pm
Suflete dragi,
MA indrept spre voi.Cu aripi albe de vis, cu maini calde de dor.As vrea o iubire mare, enorma, care sa ma faca sa nu mai fiu asa de pasionala.As vrea sa invat sa ma multumesc cu mai putin decat TOTUL.As vrea, uneori, sa nu plang o noapte pentru ca EL nu mai spune ca ii sunt aer si apa.As vrea, cateodata, sa nu mai simt fluturi in stomac de cate ori aud vocea lui, de cate ori il astept sau de cate ori ma saruta “pe aripi in jos, pe gatul frumos si alb”….
Suflete dragi, neaua ne-a acoperit iar.Ne ninge iar si cred ca ne va ninge mult de-acum, pana la primavara.Dar poate gerul si albul cald de nea or sa stie sa spun ce nu am eu curaj sa spun.
Va sarut, pe rand, pe fiecare.Cu gust de ciocolata calda, cu gust de scortisoara si miros de lemne incinse-n soba…Va sarut….