Cel mai mult îmi place sa râd
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jan 21, 2010 in Confesiuni | 89 comments
Vad in jurul meu oameni care devin sclavii simturilor lor. Care beau si spun ca nu se pot lipsi de dulcea uitare pe care o gasesc in sticlele care ascund sub dop licori ametitoare. Care mananca prea mult, dar nu sunt in stare sa renunte sa se imbuibe, desi silueta lor fara contur le-a stricat viata si amorurile. Care dorm fara masura si nu-si pot randui cumsecade programul de fiecare zi din cauza diminetilor lor somnoroase. Sau care sunt dependenti de cucerirea exponentilor sexului opus si insala fara masura pentru ca nu-si pot stavili poftele trupului.
Imi place si mie sa dorm, sa mananc si sa beau, ca oricarui om al lumii noastre. Dar pot sa renunt cu usurinta la oricare dintre aceste placeri, pentru ragazul permis de legile firii, desigur. Indraznesc sa cred ca ma pot tine puternica in fata ispitelor. Nu las sa preia comanda nici burta-mi poftitoare de bunatati, nici trupul meu atat de indreptatit doritor de mangaiere, nici mintea mea care s-ar dedulci, de-as lasa-o, la leneveala si nepasare.
Insa imi recunosc, spasita, o slabiciune de necontrolat. Eu, cea mai nostalgica dintre femeile lumii, eu care m-am hranit o viata din tristete si din aburii plansului, marturisesc ca, cel mai mult pe lume, imi place sa rad. Rad rar si nu cu usurinta. Adesea stramb, sceptica, din nas, la lucruri care altora li se par nespus de amuzante. Insa stiu sa vad lumea in culorile rasului, iar atunci cand se intampla ceva care sa-mi merite cu adevarat hohotul vesel ma luminez, ma inalt, ma strabat de toti fiorii placerii.
Iar asta ma face sa pot fi fericita numai langa un om alaturi de care pot rade. Langa o prietena draga, care vede lumea in felul meu si catre care pot intoarce o privire care sa cuprinda in ea toate nuantele pamantului, si sa radem apoi, amandoua, nestavilit, adanc, ravasitor. Nu pot iubi decat un om care sa rada cu mine ca si cum ne-am iubi, intr-un hohot geaman, intr-un inteles comun, crescator, splendid, inaltator. Iar viata a fost buna cu mine si mi-a dat, in casa si in suflet, sansa la rasul senin si durabil. Prietena mea frumoasa si buna, care se va intoarce la mine. Barbatul meu superb si destept, care va ramane mereu langa noi. Copiii mei curati si generosi, care stiu sa ma faca sa rad, chiar si atunci cand lumea nedreapta imi cerseste plansul.
Si, referitor la dor, mie mi se face dor de vara – si vara stiu ca vine oricum – dar ce dor mi se face de oameni care simt ca nu mai pot sau nu mai stiu sa vina…Acum simt si eu gerul in inima.
Cristina mea, cu mare drag te astept la concert. Eu am primit deja o invitatie, asa ca voi fi acolo. Mergem impreuna. Hotarati-va repede, sa nu se epuizeze. Si tare mi-ar placea sa ne vedem toate la Bucuresti la o cafea. Ema, ce zici, revii la familie?
Femei frumoase,buna seara!
Chiar daca afara este frig,eu nu ıl simt,nici ın trup şi nici ın suflet.Astazi am vorbit cu persoane dragi mie,ba chiar m-am vazut cu mama(pe internet).Cuvintele sale şi fata-i zambitoare mi-au spulberat toate gandurile negre.Dorul din suflet ramane,dar bucuria de a o fi revazut m-a umplut şi mai mult de putere.
Astazi am vorbit şi cu rudele noastre din Turcia…este posibil sa mergem acolo vreo cateva saptamani.Cand ne ıntoarcem sper sa ımi conving sotul sa mergem şi la mama,poate va ıntelege şi el cat de mult ımi doresc sa o vad şi ce rau ma simt cand rugandu-l sa plecam la ea,ımi arunca o privire ınghetata şi tace.
Nu vreau sa ma mai gandesc la lucruri neplacute acum!
Je,şi mie ımi este dor de vara,dor de soare…
Fetelor,vorbiti de ıntalniri…ce placute sunt ıntalnirile…mai ales cu persoane pe care le apreciezi şi ale caror ganduri ıti sunt ımpartaşite…
Noapte buna,dragele mele,va ımbratişez!
aleyna,ce mult imi doresc sa merg si eu intr-o zi in Turcia!
imi doresc sa merg in orasul lui Crazy si sa -l privesc de la distanta…stiu ca ne iubim.as zbura spre el ,daca as putea,cu aripile iubirii noastre!indiferent de ceea ce va fi in viata si in casnicia mea ,iubirea pentru el nu va trece.
imi pare rau sa citesc ca nu esti fericita cu sotul tau.postarile tale sunt mereu pline de esenta ,de frumusete .oare nu-si doreste sa te descopere asa cum esti in interiorul tau?i-ar fi teama sa inteleaga cat esti de frumoasa?
va imbratisez pe toate si va doresc iubire impartasita!
Alice, zambetul tau se aude in toate lumile. In tot Universul si in toate inimile… Nu inceta nicio secunda sa ne transmiti asta… Sa-ti traiasca ingerasii si sa le oferi zambete impletite din lumina. O zi frumoasa, tuturor!
Felice,
eu am fost in familie tot timpul dar nu m-am ” aratat ” la fata. Sunt topita dupa Iza! Cand obosesc, iau o pauza si ma incarc cu energie din fotografii (de cand s-a nascut Iza, parca mi-as dori un copil si eu)
As vrea sa vin la concert cu voi. O sa ma interesez de bilet si va spun ce am rezolvat. Va imbratisez cu caldura dintr-un oras inghetat bocna, in care a inceput sa ninga…parca gerul nu era destul!!!
Va pup… familia!
si uite cum ai transformat un banal ras intr-un moment intim si extrem de important…
Ioana, te rog lasa-mi adresa ta de e-mail… Se pare ca am ramas cu prea multe sechele de cand cineva mi-a citit si recitit e-mailurile personale, astfel incat acum sterg tot, tot…
Vreau si eu sa ne vedem la o cafea in Bucuresti si ne vom vedea. Stiu si simt asta. Si imi doresc nespus de mult!
Alice, te imbratisez si stiu ca gerul poate fi alungat…
Je, se intampla si minuni, si poate cumva, printr-o minune, cei de care ne este dor vor invata din nou sa vina.
La mine e asa ca in melodia lui Seicaru… ” la mine-n suflet este vifor si vin nebuni sa faca schi”…
Buna ziua,fiinte dragi!
Sunt putin grabita deoarece baietii se cearta cu mine ca le-am invadat teritoriul(se jucau pe calculator).
Maia,draga mea,eu ıncerc sa ımi ınteleg sotul şi am ajuns sa cred ca ma iubeşte ın alt fel decat ımi doresc eu…el are felul lui de a fi,are un trecut destul de traumatizant(aş putea spune) şi de aceea prefera sa pastreze distanta fata de oricine şi de orice.Daca nu reuşeam sa ıl cunosc atat de bine probabil aş fi fost foarte nefericita.Dar ıl cunosc…aşa este el…niciodata nu şi-a aratat afectiunea fata de nimeni,nici de parintii sai,nici de fratii sai pe care nu i-a mai vazut de mai bine de trei ani.El ışi ascunde sentimentele prin amuzament sau tacere…este mai ciudat,da,dar…este tatal copiilor mei şi,cred,ca ınca ıl mai iubesc.Uneori ıl invidiez pentru aceasta atitudine pe care eu nu o pot avea fata de nimeni,alteori ımi vine sa-l strang de gat dar,ın cele din urma ajung sa ıi ıntorc spatele şi sa ma axez pe alte lucruri(ın general pe scris sau pe joaca,cu cei mici)…….
Va las,femei frumoase,baietii nu-mi dau pace!
Va ımbratişez şi va sarut!
(pe mai tarziu)
Imi face bine sa va citesc, sa va simt asa, aproape de inima mea.Sa ascult povestile voastre, sa-mi trag din ele seva pentru toate povestile ce vor veni in viata mea.Pentru ca vor veni, negresit vor veni.Cu freamat de gene, cu zumzet de sarutari, cu tremur de inimi.Si-am sa le astept mereu.Si-am sa le traiesc frumos, de fiecare data.Si-am sa le savurez dulce, incet, fatis sau tainuit.Vor veni negresit.Pentru fiecare dintre noi….
İrina,fi sigura ca vor veni…ıntotdeauna vin,trebuie doar rabdare pentru a putea aştepta!
Noapte buna,femei frumoase!
Buna ziua
Nici nu stiu daca scriu bine si daca veti reusi sa cititi aceste randuri..
Trebuie sa va spun ca va caut de ceva vreme pe un numar de telefon ..dar din pacate nu reusesc sa va prind.Nu VReau nici sa par o “disperata”. Doresc doar sa va spun atat.. Acum 2 ani am inceput o campanie pentru “Oamenii Deltei”.Campanie care v-a continua si anul acesta … In speranta ca va intereseaza subiectul va pot povesti cum a inceput si care este scopul ei de anul acesta .. ce am facut anul trecut ..ce vom face anul acesta.. etc..etc .
In speranta unui raspuns favoarabil va rog sa primiti expresia deplinei mele consideratii …
Alice,
Sa-ti fie iubirea eterna. Dupa ce am aflat de la Simona ca ai pasit cu incredere din taramul lacrimilor in cel al iubirii autentice, am parcurs intr-o saptamana tot continutul blogului tau, pe care-l abandonasem in urma cu mai bine de un an. M-am bucurat de noile tale trairi si de fotografiile minunate ale sufletului tau drag.
La un moment dat, in interviul oferit revistei Tango, doamna Liiceanu a adus vorba despre anafectivitate. Este o tema care ma intereseaza din punct de vedere teoretic. Crezi ca dansa mi-ar putea confirma legatura dintre droguri, distrugerea neurotransmitatorilor (dopamina si acidul glutamic), anafectivitate si schizofrenie ? Exista o bibliografie pe care ar putea sa mi-o sugereze pentru anafectivitate?
Multumesc.
nu stiu ce dor m-a adus azi in casuta…dor de ceai, de prajituri, de povesti…mi-a tresaltat inima de bucurie cand v-am vazut numele scrise cu draga…alyce si cora si ema si felice..va port pe drumurile mele, prin vai si prin munti, printre brazii inzapeziti si raurile limpezi…de la inceputul anului am un zambet intiparit pe fata, un zambet de dragoste…
Alice…cel mai mult imi place sa rad…
Alice, eu cred ca este numai o impresie …Nu, nu te-a atins gerul! Tu ai in suflet ai iubire, in casa, iubire, in ochi, fericire…
Poti deschide ferestrele …nu ajung la tine coltii lui!
O imbratisam pe Iza! Strangem in brate fratiorul si surioara ei!
Nu m-am gândit nicicând că paradisul
Ar fi un loc prin care să mă pierd
M-am mulţumit cu noaptea şi cu visul
Când lunecând să pară că alerg
Nici mierea n-ar fi dulce fără tine
Parfumul meu nu ar mai fi nimic
Nici cerul n-ar mai şti să mai suspine
Şi-n mijloc de furtuni ar fi smerit
Te strâng în gândul meu, atât se pare
Mai pot să fac, deşi mi-e tare greu
Fără căldura ta ce pot fi oare
Un val pierdut de mult de malul său
———————————————–
Vă sărut, dragele mele! După atâta timp în care mi-a fost dor de voi. Tare dor!
E minunat să râzi. E minunat să-ţi placă să râzi, să-ţi doreşti să râzi.
Râsul te ajută, te eliberează, te destresează, la urma urmei.
Dar putem râde în atâtea feluri!
Putem râde împreună cu copiii noştri, şi atunci ne simţim împlinite.
Putem râde cu părinţii noştri, şi atunci ne simţim desăvârşite.
Putem râde cu iubitul sau soţul, şi atunci lumea capătă alte nuanţe pentru sufletul nostru.
Eu, mai ştiu să râd doar într-un singur fel!
Fiica mea mă ajută… E un râs sublim, adevărat, curat…
Despre celălalt, mi-l amintesc ca pe un tremurat de aripă, ca pe o vibraţie suavă a sufletului, ca pe o culoare strălucitoare a ochilor…, râsul împlinit al iubirii…
La asta m-am dus cu gândul!
Cred că e important, foarte important, să ne dorim să-l păstrăm, cât timp avem cu cine să-l împărţim.
ALICE, eşti o mămică minunată!
Să fii fericită alături de copii şi de iubitul tău, şi să nu-ţi pierzi niciodată zâmbetul.
Vă îmbrăţişez, fete dragi, cunoscute sau nu…
STELE SI CEARA – Valentin Zaraf
Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.
Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.
Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.
Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.
Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.
Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!
Zambesc citind numele voastre, nume de fete dragi. Se pare ca gerul de afara v-a facut sa cautati un loc cald. Poate o mana intinsa. Poate o cana de ceai.
Imi place sa rad alaturi de voi.
Buna seara tuturor. As vrea sa impart cu voi poezia mea preferata…. se numeste “Dreptul la timp” de Nichita Stanescu.
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
Buna dimineata!
ALICE, am o mare rugaminte la tine.
Te rog, daca nu ai nimic in potriva, imi poti trimite si mie adresa ta de e-mail.
As vrea sa-ti trimit un text.
Iti multumesc!
Te rog sa-mi ierti indrazneala!
Adresa mea: 5atena.sg@gmail.com
Draga Alice,
Mie imi place sa rad chiar si atunci cand altii si-ar dori sa plang…Si cand uneori se mai intampla sa ma copleseasca tristetea, baietii mei, Victor si Radu, au grija sa-mi reaminteasca sa zambesc…Radu imi spunea aseara sa vad in jurul meu numai ceea ce este frumos si bun, iar ce este rau sa ignor! Intelept sfat, de la un baietel de numai 9 ani! Asa ca uita gerul, hai sa vedem numai soarele! Am vrut sa-ti trimit niste fotografii hazlii cu baietii mei, ca sa-ti readuc zambetul pe buze si sa izgonim gerul, dar nu stiu pe ce adresa sa ti le trimit.
Iti doresc numai zile senine, luminate de zambet!
Multumim, Cristina Socaciu, pentru versuri.Ca de obicei, esti minunata!
Sper sa nu te superi ca am imprumutat trairile “culese de tine”…..
Mi-as dori uneori ca ceea ce scriu eu sa aiba aceeasi forta.Ma tem ca nu-mi reuseste cum as vrea.Insa nimic nu ma poate opri sa incerc, sa invat, sa cresc….nu?
Cristina Socaciu, da-mi voie sa-ti daruiesc o scurta poezie, dintr-o antologie de poezie si proza suedeza :
Astazi, in zori, cand m-am trezit
toata-ncaperea se-negrise de mine.
Eu sunt cenusa de sub jarul
a carui lumina tu insati ai fost.
Tommy Olofsson
Moi, ce mult imi place poezia, cat de bine inteleg, dar mai ales simt… Mi-e dor de lumina mea, de acea lumina! Iti multumesc si te imbratisez cu drag!
Irina, nu am nici un merit, atunci cand nu gasesc cuvinte pentru a exprima ceea ce simt, caut o poezie…
Alice, asa ca a plecat departe gerul din inima ta?
Cristina Socaciu, te imbratisez si eu cu mult drag. Alice, mereu in gandul meu, binecuvantarea este ceea ce alatur numelui tau. Pentru ceea ce esti si pentru fiintele deosebite pe care le-am cunoscut aici. Va urez sa aveti un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti, cu Soare de zapada
.
VITRALIU
Nina Cassian
Am venit aici sa stau cu tine
in cristalul iernii- ca-n vitralii
vechi perechi de regi langa regine
Numarat-am arborii, egalii,
pan’la casa ta…Era zapada
falnica, vrajita, ca-n balada.
Si-am batut in poarta. Lemnul – rece.
Peste tot, Absenta, ca o noua
si totala iarna. Mandrul rege-
nicaieri… Cu mainile-amandoua,
am luat zapada si-am baut
locul alb pe unde n-ai trecut.
Alice, multumesc.
Eu nu stiu cit de optimista sint. Stiu insa ca plinsul mi-a fost bun doar pentru un singur lucru: descarcare! atit si nimic mai mult. nu zic ca e putin lucru sa te “descarci” de tot ce te apasa, de tot ce te necajeste.
Cu cit am prelungit mai mult perioadele de plins si vaitat si suspinat cu atit am lasat sa treaca pe linga mine schimbari in bine. zic eu ca nu ai cum sa vezi lumea din jurul tau sau oportunitatile unei schimbari daca stai si plingi. si apoi, cine sa se apropie de tine asa plinsa si sughitzata cind nici macar tu nu te mai recunosti cind te uiti in oglinda?
Vin la voi “spasita” sa continui povestea ingerului meu, cui a citit-o…
Sunt obosita tare, dar trebuie s-o spun…se face ca ingerul meu s-a transformat intr-un vis urat…si e bine sa stiti ca ceea ce nu vine de la inceput la noi sau pe cai firesti nu a fost al nostru de la inceput…el n-a vrut sa ma caute si sa fie al meu, mi-a dat doar niste mici frimituri pe care le-a ornat mai tarziu cu niste minciuni sfruntate…pentru ca apoi sa fiu in stare sa accept adevarul in fata: n-a vrut sa fie al meu si gata.
Niciodata oamenii care tin la noi nu ne vor rani intentionat sau se vor ascunde de noi. E trist sa vad cum imaginea frumoasa de la inceput se sparge in bucatele mici.
Si ca sa intelegeti povestea mincinosilor, ea este cam asa “eu sunt altfel”, ” nu stiu ce vreau”, ” imi place de tine dar…” cuvintele lor nu se vor lega niciodata si vor fi apoape inexistente, lor le place sa minta prin absenta, prin omitere, prin inducerea in eroare (sau oroare…)…
Imi amintesc de un episod din Totul despre sex unde Carrie consulta un psiholog si acolo se intalneste cu un barbat (Bon Jovi cui isi aduce aminte) si se intreba ce problema poate avea o persoana ca el. Cei doi ajung in pat si el o intreaba ce problema ti-a spus ca ai? “Ma indragostesc de persoanele nepotrivite. Dar tu?” ” Nu rezist sa am o legatura intima cu cineva decat o data.” Comparatia este usor fortata cu mine, dar recunosc am un talent sa ma indragostesc de cine nu trebuie. Pentru ca imi plac sentimentele intense si iubirea mai nebuna… sau poate nu stiu ce problema am…cert e ca nu-mi pot comanda sa ma indragostesc de baietii de treaba, nu stiu ce am.
Am vazut desenele animate Printesa si broscoiul si atunci cand ea il saruta se transforma in broscuta si ea… e trist sa ne lsam duse de aceste persoane care nu sunt in stare sa ne vada asa cum suntem, deci nu se pot indragosti si nu ne pot iubi…
O alta dezamagire, o alta lectie, stiu povestea asta a mai fost scrisa, difera doar in amanunte. Va sarut, revin maine putin mai vesela, promit.
Ramona, povestea ta o stiu asa de bine, incat imi permit sa spun ca te cunosc. E dureros de adevarata si trista pana la Dumnezeu
(. Acum ceva haios sa-ti spun, legat de filmul de desene animate Printesa si broscoiul. In America s-a produs o isterie generala astfel ca s-a ajuns ca prin diferite mijloace mass media sa se transmita parintilor ca sa-si supravegheze fetitele. Acestea, in joaca lor, ar putea gasi broaste raioase si, fermecate de poveste, sa le sarute si astfel sa se infecteze. Din nefericire, mari devenind, fetitele ajung sa sarute printi care, de fapt, sunt broscoi. Iti doresc zile optimiste 
.
Ramona si eu stiu povestea ta asa de bine incit mi-as permite sa spun ca il cunosc foarte bine. Iti doresc sa te feresti de acum inainte… cum poti, cum stii…
Ramona, sa nu plingi, da? promiti?
si ai grija, in caz ca vei cauta alinare si uitare, inghetata se maninca din pahar la masa, nu direct din cute in timp ce vizionezi “Sex and the City”.
cute=cutie, din cauza de viteza.
Draga Ramona, as fi dat orice sa n-am habar ce spui, sa nu te inteleg, sa nu-mi pese de ce tot soptesti acolo, sa consider ca te alinti ca o adolescenta. As da orice sa nu pricep si sa nu stiu si sa mi se para straine si dezlinate vorbele tale.
Dar, din nefericire, te cred si inteleg totul atit de bine, incit ma inspaiminta aceasta limpezime, acest realism perfect. As fi dat orice, orice sa nu stiu despre ce vorbesti si ce vrei sa spui. Dar stiu. Si e un status nemilos. Ceva cumplit.
Intr-o zi, va trece – si asta stiu. Dar pina atunci, colica acestei revelatii isi face de cap, e atroce.
Buna dimineata. Plang si rad in acelasi timp citindu-va si stiu ca ati fost acolo. E crunt ca intelegem atat de multe si n-o sa inteleg niciodata cum putem iubi oamenii lasi si falsi…se pare ca Cupidon e un personaj care fie nu vede bine, fie bea cam mult.
Va multumesc pentru cuvinte, cu fiecare asemenea personaj ma doare mai putin sufletul…dar totusi mi se pare incredibil ca ei sa existe si sa palpite undeva langa mine cand ar trebui sa simta si sa fuga, sa se ascunda intr-o lume cu oameni ca ei.
Week-end frumos, nu-i asa ca vrem sa vina primavara asta odata?!
Ramona, uff, stiu ce spui, si eu ma indragostesc tot numai de barbatul nepotrivit…ar fi fost prielnic sa fiu originala, si sa iti spun altceva, dar pe unul cumsecade abia daca il observ…poate sa fie vreun cumsecade cel mai bun colaborator, sa ii pot recita toate calitatile, nu, eu nu pot vibra decat inaintea vreunui nemernic care ma minte si care pozeaza intr-un neinteles si intr-un “altfel”. Asa ca te inteleg, cum dupa cum vezi, te intelegem mai toate de pe aici, toate care ne recunoastem aceasta vulnerabilitate. Caci, stiu bine pe cineva, careia tot inaintea vreunui nemernic i se dilata sufletul de dorinta, dar nu ar recunoaste in ruptul capului asta…Isi alege iubiti cerebrali, buni de prezentat parintilor, dar viseaza cand e sincera cu ea, ca nu i-ar fi cunoscut niciodata…
O sa iti treaca suferinta dupa cel de dorul si de dragul cui lacrimezi acum…stii ca toate trec, numai ca s-ar putea sa te inamorezi de un altul fix la fel. Mie, cel putin, numai asa mi se intampla. Dar iti doresc curaj si cat de cat umor incat sa poti sa treci si peste asta.
Ramona, fata draga si scumpa, zambeste si bucura-te de seara asta, dar mai ales de ziua de maine, cand implinesti o frumoasa varsta!
Eu iti zambesc, te imbratisez si iti urez multi ani! Iti zambim toate, te imbratisam si iti cantam, in cor : “Multi ani traiasca!”
La multi ani, Ramona!Cel care trebuie sa fie al tau, cel care a fost mereu al tau va veni, intr-o zi.Vei vedea!
La multi ani,Ramona!Viata este o ıntortochere de drumuri pline de obstacole iar iubirea este mult mai complicata,de aceea trebuie sa avem grija ce şi cum(inimii nu ıi poti porunci,ştiu,aşa este dar…trebuie sa mai gandim şi cu altceva decat cu inima daca vrem sa fim fericite).Sunt sigura ca ıntr-o zi vei reveni aici şi ne vei spune ce vis frumos ti-a fost dat sa traieşti.
Noapte buna,femei frumoase,sa aveti somnul lin şi pufos!
Cu mult drag,
Aleyna
Zeite dragi, iar e duminica. Iar mi-e dor….Si nu mai vine primavara asta odata.Desi, la cum ma stiu, daca ma apuca dorul de duca de primavara….Off, ce complicate sunt femeile astea cateodata!
Voi ce faceti?Cam tacute azi…
Maine incepe o luna noua.Plina de aniversari pe la mine….ziua mea, 5 ani de relatie, cele 2 zile “indragostite”….