Barbatii nepotriviti pe care ii iubim
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jan 31, 2010 in Confesiuni | 298 comments
In ciuda asternutului pufos al fericirii mele de astazi, subscriu intru totul tristetilor si mirarilor voastre: de ce, Doamne, ne indragostim in nestire de barbati nepotriviti?
Istoria mea sentimentala, la fel ca a majoritatii prietenelor mele, e un sir de amoruri incongruente, in care se facea ori ca eu iubesc ca disperata un individ care nu da doi gologani pe mine, ori ca ma iubeste un personaj care pentru mine nu inseamna nimic. Intr-un lant de impulsuri paguboase, am fost mereu atrasa – dar “atrasa” e un cuvant prea frivol pentru caderile mele profunde in asteptare si-n dragoste – de barbati care nu aveau nimic de-a face cu pofta mea de vesnicie. Am vrut sa schimb lasi si curvari in soti buni si fideli. Am vrut sa multiplic, preschimbandu-i in tati si daruindu-le astfel eternitatea, indivizi care traiau de pe azi pe maine si orice proiect care depasea saptamana ii dezechilibra si-i facea sa fuga mancand pamantul. Si m-am mintit ca pot iubi cate un idiot care aparea intr-un moment vibrant al singuratatii mele, convinsa fiind ca imi va fi mai bine daca ma asez in posesia cuiva, decat daca ratacesc la infinit, singura pe pamant.
M-am indragostit de barbati care mi-au scris, fara sa-i cunosc. Am gustat dulcea speranta si scarboasa dezamagire a amorurilor de pe internet, in care la capatul celalalt al iluziilor mele gaseam ori un barbat insurat bocna, ori unul nehotarat pe vecie. Ba chiar, la un moment dat, m-am indragostit de un barbat care nu exista, dar istoria asta are un cuprins atat de absurd, incat mai am nevoie de cativa ani in plus ca sa ii gasesc o introducere si-o incheiere care s-o faca aproape credibila.
Am trait cate trei zile de iubire fericita, dupa care obiect-subiectul sentimentelor mele si-a luat toate promisiunile inapoi si, brusc, a inceput sa se poarte oribil. M-am indragostit de cate un barbat care se considera din start prea bun sau prea nedemn de mine – totuna – asa ca nu ne-am putut apropia niciodata unul de celalalt. Fara ca asta sa ma scuteasca pe mine de ridicolul suspinelor fara rost. Si, inainte sa aflu eu insami ca am intalnit cea mai potrivita fiinta din lume langa care sa traiesc si sa mor, am fost convinsa ca mi-a fost data din nou suferinta unei iubiri care nu va duce la nimic. Pentru ca tot nepotrivit, cu acte in regula, a fost, la inceput, barbatul langa care, prin nu stiu ce miracol, traiesc astazi povestea de dragoste a vietii mele.
In cartea “Femei care iubesc prea mult”, autoarea Robin Norwood sustine ca femeile care se indreapta orbeste numai catre relatii prapastioase, incearca, de fapt, instinctiv, sa dreaga relatia nefericita pe care au vazut-o in copilarie in casa in care au crescut. Ca sunt fetite care au vazut cum parintii se chinuie unul pe altul, care au avut sub privirea uluita mame inselate sau tati nepasatori. Si ca, intr-o disperata incercare de-a restabili echilibrul universal, se orienteaza instinctiv catre barbati pe care sa-i vindece, sperand ca vor rastura astfel intrega istorie de lacrimi si de neputinta la care au asistat fara sa vrea. Ca, in familiile in care tatal a inselat mama, cresc fetite care fie isi vor alege barbati afemeiati pe care sa ii fidelizeze – ca si cum asta ar fi posibil…- , fie vor decide ca ele trebuie sa insele mai intai, ca sa nu ajunga in rolul de victima, ci in cel de calau, dar si baietei care fie vor urma orbeste modelul tatalui, fie se vor pozitiona automat in perdanti ai amorului. Asa cum, desigur, mai departe, din familiile in care mama isi insela tatal, vor creste baieti inchisi in sine si ezitanti, si fete care nu se vor indragosti prea curand.
E o teorie la care cei care privesc cu ochi lucizi catre copilaria lor vor subscrie fara ezitari. Din pacate, cei mai multi dintre noi am crescut langa parinti care nu au nutrit unul pentru altul iubiri exemplare… Dar, dincolo de teorie, raman suferinta practica, singuratatea concreta, lacrimile lungi pana peste inima, pe care le-am plans de fiecare data cand am ajuns, din nou, la capatul amagirii. Si eu, si voi.
298 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- Revista Presei -8- | Jiunimea - [...] Despre toate aceste stari, dar si despre inselatul parintilor, deprinderile din familie si despre barbatii nepotriviti pe care ii ...
Monicuţo te îmbrăţişez !
Creedence Clearwater Revival – Have You Ever Seen The Rain?
http://www.youtube.com/watch?v=xDGuyGPJ_JE
Layla, ma bucur sa te regasesc aici si subscriu comentariului tau. Te imbratisez!
Seara frumoasa, Alice! Seara frumoasa, fete dragi!
Simoniq,as vrea sa te intreb daca nu crezi ca si Mara ar putea fii O victima la fel ca si “cealalta”.O prada cazuta aceluiasi abil vanator.Nu i-am putea acorda circumstante atenuante?Intreb!
multumesc Aleyna..nu am niciun dubiu ca am sa ma simt bine aici…chiar daca am sa ma limitez in a posta ( e greu, barbat fiind, sa nu scrii despre masini sau computere..sic!) insa va urmaresc cu drag si admiratie…doar bine, tuturor si… musai, Clipe minunate!
Liberté, égalité, naïveté
–
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/
“dar spune-mi rogu-te marite ni lu, ai mai spune lucrul asta cu atata incantare…” lasand la o parte ironia, vizavi de titlul princiar care mi-a fost atribuit, tare m-am intristat cand tu , Layla, ai remarcat incantare in gandurile ce zugraveau jalnica-mi pledoarie…Cand pledam pentru “imperfectiunea masculina” nicio clipa nu m-am gandit sa fac lobi pentru nesimtirea, mojicia ori nemernicia ,recunosc “calitati” care ne caracterizeaza de cele mai mult, chiar covarsitor, pe noi, barbatii. Nici nu cred ca recunoscandu-mi greseala se impune si iertarea..dar, nici nu ca invocand cazuri particulare , al meu , al tau , oricare altul, trebuie sa fim facuti toti baloti si pusi in acelasi container…Iti multumesc oricum si-ti doresc ce e mai bun….si crede-ma ,va admir si va respect …pe sotia mea, pe fica mea , pe tine..pe toate! Clipe minunate!
iarta-ma,Bi…am scris fiica mea , cu un singur “i” ,dar tu ,stiu ca ma iubesti oricum , chiar cand gresesc…:)
mi-e greu sa va spun ce se intampla…saptamana trecuta am ramas fara tata, iar astazi am primit preavizul pentru postul meu ce se desfiinteaza…
nu mai am inima sa simt sau lacrimi sa plang…totul in jur imi pare atat de strain.
dar atunci cand o usa se inchide se deschide o fereastra, asa ca nu simt deznadejde sau tristete, din contra, ma simt puternica. acum stiu cine sunt, ce vreau si ce pot.
va sarut pe toate cu drag.
“Dorulet Says:
February 7th, 2010 at 10:04 pm
Simoniq,as vrea sa te intreb daca nu crezi ca si Mara ar putea fii O victima la fel ca si “cealalta”.O prada cazuta aceluiasi abil vanator.Nu i-am putea acorda circumstante atenuante?Intreb!”
Sigur, DACA nu ar fi stiut ca el are pe cineva; eu am un principiu: dupa ce isi rezolva problemele cu 1-2-x fete din viata lui, apoi poate sa vina sa mai discutam; de ce sa mentinem / incurajam relatii in paralel?
si asta ii si spuneam: ca va fi mereu la fel, oricand va deveni “cealalta” si nu cred ca merita timpul pierdut, sincer.
si mai am un principiu: atata timp cat omul are pb (sa zicem ca are pb cu partenera), nu il incurajez sa le discute cu mine, atata timp cat trece limita de dincolo de amicitie (si ca spatiu, si comunicare, si apropiere temporala) ; daca chiar le are, sa le discute cu ea, nu cu mine (cred ca ea ar muri sa stie ca el nu comunica cu ea, nu ii spune trairille, tot ce ar putea-o ajuta sa rezolve pb, dar cu alta DA!); eu am murit. si nu pt ca nu eram eu in stare. asta e doar o tehnica de vanat, de a face pe victima – comuna si femeilor si barbatilor.
Eu doar am avertizat-o; candva se va intoarce inapoi cu aceeasi moneda; si poate atunci chiar cand ii va fi bine.
oricum, astea vor fi cat lumea si pamantul…
eu incerc sa ma tin de acest principiu
si credeti-ma ca sunt destui barbati in jurul meu cu fel si fel de apropo-uri mai mult sau mai putin subtile…
incerc sa respect relatia lor (si sa nu o judec, crezand ca dupa ce ma cunosc pe mine, vai, viata lor se va schimba); si nu sa le dau apa la moara, ca sa creada ca e posibil acest lucru.
dar va fi mereu, asa ca nu ne ramane decat sa filosofam…
…
PENTRU ALICE:
Draga Alice,
as avea si eu o MARE rugaminte.
Am scris la redactie, ca sa nu te deranjez pe tine.
dar nu mi-a raspuns nimeni…
vroiam sa stiu de unde ati luat poezia lui Nicolae Alexandru Vest… – cea mai frumoasa poezie de dragoste de la sf anului 2009
doar curioasa; e tatal meu, pe care nu am apucat sa il cunosc, e poveste lunga; si as fi vrut sa stiu pe ce cai nebanuite a ajuns acolo. daca e vreun semn, cine stie
nu cer drepturi de copyright
Multumesc mult.
Da,ai dreptate, doar ca de multe ori ei sunt foarte “fara cineva”la inceput!Si asta poate dura pana te indragostesti lulea.Si abia atunci incepe marea problema…
Ramona, sincere condoleante! In asemenea situatii, cuvintele pot fi de prisos… Doamne-Doamne te va ajuta sa treci peste toate! Eu te imbratisez si iti intind mana…
Ramona, doar in tine vei gasi putere sa treci peste incercarile grele cu care viata te incearca zilele astea. Un gand bun si o mana intinsa si de la mine.
Ramona,
sincere condoleante .
Bunul Dzeu il are pe tatal tau, de-a dreapta Lui.
Roaga-te ! Rugaciunea te va ajuta si te va elibera .
Si nu inceta sa speri in lucruri frumoase care vor veni , sigur vor veni si in calea ta.
multumesc mult. nu vreau sa vorbim despre acest eveniment, vreau sa fiu doar sa stau cu voi aici.
am povestiti doar ca sa stiti cum sunt, pentru ca va consider parte din viata mea…
scuze pentru greseli…
http://www.youtube.com/watch?v=1AJmKkU5POA
pentru ca sa va fac seara mai frumoasa…
Ramona, zana frumoasa….Fii tare, fii zambitoare si va fi ok!Ai spus ca esti bine, iti doresc sa fii asa.Noi, eu…suntem aici.Prietenii se tin de maine, de gand, de suflet.Chiar si asa, de la distanta!
Sa vina soarele la tine.Cei care au plecat SUS, ne dau putere, ne dau avant.Si orice lovitura ne face mai buni pt ca invatam sa ne aparam.Te sarut dulce pe gene!Condoleante si putere!
Ramona, draga Ramona, in momente din astea cuvintele sunt prea mici, si niciodata nu am stiut sa le potrivesc ca sa alin pe cineva…Vreau sa iti intind un gand bun pana la tine, din toata inima.
Ramona, IMI PARE RAU, nici eu nu mai am parinti…
ce lucrai?
Ramona, are sa fie bine!
Ramona, iti intind mana mea, cu drag si cu parere de rau. Condolante.
Simoniq, am o poveste absolut extraordinara legata de tatal tau. Am citit poezia asta cand aveam 15-16 ani, deci prin 85, 86, intr-un almanah sau intr-o publicatie locala. Nu mai vazusem numele acelui poet, dar poezia mi s-a parut atat de neasemuit de frumoasa, incat am retinut-o. In aceeasi perioada, intr-un spectacol la Sala Polivalenta din Ploiesti, Florian Pittis a recitat o alta poezia a aceluiasi Nicolae Alexandru Vest si a salutat orasul nostru pentru poetul care a scris asemenea versuri. Se cunosteau, am inteles, dintr-o discutie pe care am purtat-o cu Pittis vreo 20 de ani mai tarziu. Si tot atunci, de la Florian Pittis, am aflat, cred, ca poetul nu mai e in viata.
Eu nu am mai gasit apoi, niciodata, publicate undeva versuri ale tatalui tau. Dar “Pana la tine” am recitat-o mereu si am spus-o mai departe. Unul dintre cei care au auzit-o de la mine a fost cantaretul Cristian Buica, prietenul meu si al surorii mele. El a asezat versurile pe care i le-am dat noi -scrise pe o foaie de hartie-, ca fundal pentru un cantec. Dar nu a respectat intocmai versurile. A fost o intamplare ca am scris acum, la sfarsit de an 2009, versurile acelea la Cea mai frumoasa poezie. Ascultasem cantecul lui Buica si am vrut sa reasez totul in ordine, pentru ca stiu perfect, fiecare cuvant, nu ma insel… Si mai stiu ca, atunci cand, prin anii 2000, Cristian Buica a asezat pe un disc cantecul scris pe versurile lui Nicolae Alexandru Vest s-a straduit din rasputeri sa dea de urmasii poetului, pentru ca isi dorea sa le plateasca drepturile de autor. Dar nu a gasit pe nimeni. Cred ca a dat un anunt, iar noi, fiind din Ploiesti, am rugat-o pe mama care lucra la posta sa se intereseze daca prinde vreo urma… Dar nu am gasit pe nimeni, niciodata. Si acum, dintr-o data, imi scrie pe blog fiica poetului care a scris “pana la tine, dragostea mea, e cale doar de-o ninsoare, si parca ma mustra ceva cand zapada se lasa calcata-n picioare…” Ce minune! Sa fii mandra de tatal tau. Poezia lui a mers cu mine o viata intreaga. Mai stii si alte poezii? Mai ai si alte splendori? “Eu te astept cu bratele intinse, intre doi talhari de zapada”…
Ramona, imi pare rau. Sunt linga tine si te inteleg.
Azi, 8 februarie, s-au implinit 5 ani de cind a murit tatal meu.
Draga Ramona,
Iti daruiesc si eu un gand bun de departe, imi pare rau pentru pierderea ta mare.
Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau, iar tie sa iti dea putere.
Ramona, nu te vor alina cuvintele mele,dar…taticu a murit de un an jumate si doare ca in prima zi…
ma intrebai duminica, daca am devenit atunci mai puternica si nu am stiut ce sa iti raspund…
dar, in decursul a 3 ani din viata mea, am sarit din groapa in groapa, am divortat,apoi probleme de sanatate cu mama,apoi primul deces in familie,apoi am ramas fara job,apoi am pierdut o afacere, iar fara job si apoi a murit taticu. dadeam dintr-una in alta.se termina o problema ,venea alta.se tineau in lant …simteam ca sunt o straina in propria mea viata .plus ca nu am reusit sa imi incheg o relatie personala,adunand alte dezamagiri cu fiecare incercare.
fiecare dintre noi avem propriile noastre incercari si lectii de viata . la un moment dat,toti pierdem cate ceva,toti suferim…unii mai devreme,altii mai tarziu.nu stiu…
azi, eu o am pe mama si 2-3 prieteni care au ales sa nu plece de langa mine.si mai am ceva care cantareste foarte greu- ma am pe mine.suficient cat sa merg mai departe.
poate ca asa a trebuit sa treci prin toate astea ca sa …inveti.sa fi puternica. si o sa fie bine. ai sa vezi. doar ne-am inteles ca anul acesta,va fi anul nostru:)). trebuie sa fi tare. o sa iti repet asta in fiecare zi.
cu drag
OAU! ce veste…
revin cu detalii mai tarziu… acum tb sa muncesc…
M-am gandit la tine – autorul si la inima rosie:
“Mie îmi plac cărţile care, după ce le isprăveşti, simţi c-ai vrea autorul să fie cel mai bun prieten al tău şi să-l poţi chema la telefon ori de câte ori ai chef. Dar asta nu prea se întâmplă. I-aş fi telefonat cu cea mai mare plăcere acestui Isak Dinsen. Şi lui Ring Lardner, numai că D.B. mi-a spus c-a murit. Dar uite, să luăm, de pildă, o carte ca Robii, de Somerset Maugham. Am citit-o vara trecută. Nu e o carte rea, nu e rea deloc, dar nu mi-ar da niciodată prin gând să-i telefonez lui Somerset Maugham. Nu ştiu de ce. Nu e genul de tip căruia să-ţi vină să-i dai telefon. Mai degrabă i-as telefona bătrânului Thomas Hardy…”
De veghe in lanul de secara, JD Salinger
Condoleante Ramona…sunt alaturi de tine. si eu l-am pierdut pe bunicu acum 10 luni si pe 1 febr facea 71 de ani. Imi era ca un tata si ma doare fff mult..si nu va disparea durerea prea repede, avand in vedere ca m-a asteptat sa imi iau ramas bun…e dureros de povestit. Daca ai nevoie sa vb sau de un umar pe care sa iti plangi durerea sau doar sa simti k e cineva lg tine, sunt alaturi.
Imi cer scuze k nu m-am mai alaturat discutiei voastre, dar am suferit un accident vineri si scriu mai greu pt k am o mana bandajata.
Alice si Simonique e superba povestea poeziei. Eu nu cred in coincidente, cred in lucruri care se intampla cu un motiv pe care dk nu il intelegem pe moment, cu timpul va fi atat de usor de inteles la mom potrivit.
Va urez o zi placuta in continuare, mangaiate de primele raze ale soarelui care topesc zapada
experientele din ultima vreme nu au facut decat sa ma maturizeze, dar ma intreb nu ma puteam maturiza si altfel…macar daca mai avem putin timp sa ofer bucurie celui drag, inca putin timp.
stiu ca sunteti langa mine si va multumesc mult.
Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau, Ramona! Si eu mi-am pierdut tatal, dar la o varsta foarte frageda…eram inca un copil…De atunci incerc mereu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai este, dar rana din suflet a ramas inca deschisa…Inca mai am momente cand nu-mi vine sa cred ca n-am sa-l mai vad niciodata intrand pe usa…Trebuie sa fim tari si sa traversam perioadele grele din viata cu curaj, putere si credinta, asa cum si-ar fi dorit parintii care nu mai sunt cu noi, aici, pe pamant, dar sunt sigura ca ne privesc din cer …Ei nu mai sunt cu noi pe aceasta planeta, dar din suflet nu ni-i poate lua nimeni…
Imi pare rau, Ramona si nu fii trista, sufletel ! Te va veghea tot timpul de acolo, de sus…
Alice, in martie nu uita si de Constanta. Si eu si marea, te asteptam pe la noi )))
Apropos, exista gasca Tango in Cta ? Cine stie sa-mi zica si mie, va rog ! Multumesc
Ramona, iti intind si eu mana, printre zapezi, dintre zapezi. Condoleante!
Minunile nu se lasa asteptate aici, la Alice. Se va implini una si pentru tine!
ema eu sunt din constanta
si angi…si cristina…
Cand pierdem pe cineva drag,din sufletele noastre se desprind bucatele mici dar valoroase ınsa credinta şi puterea ıncearca sa panseze ranile pentru ca noi sa putem merge mai departe…amintirile ne revin ın minti şi ne gandim cu dragoste la ceea ce am trait alaturi de cei care nu mai sunt…rugaciunile ne dau forta de a simti prezenta celorlalti,ne ajuta sa atingem norii şi ne curata sufletele.Sunt sigura ca dupa moarte exista o alta viata iar oamenii de bine ışi gasesc liniştea acolo,aşteptandu-i pe cei care uda pamantul cu lacrimi amare dar care,mai tarziu,vor veni negreşit!
Acum ıti este greu,Ramona dar cu atitudinea pe care o arati acum,vei reuşi!Eu ıti doresc multa sanatate(tuturor de altfel) pentru ca puterea aceea interioara sa aiba un bonus.
Zambetele noastre sper sa ıti ıncalzeasca inima,cat de cat,iar mainile noastre,ıntinse,sa te faca sa simti caldura sufletelor noastre şi sa te ajute sa te simti bine!
Te-mbratişez,draga mea!
Mai scrisesem un comentariu,adresat voua,fiinte dragi care sunteti mereu prezente pentru a alina sufletele triste şi pentru a aduce cate un sentiment placut celorlalti dar am probleme cu calculatorul(un motiv ın plus pentru care nu pot vizita prea des internetul).
)
Voi reveni maine deoarece mi-e teama sa nu se piarda şi acesta şi sa credeti ca v-am uitat!
Imbratişari sincere şi calde va ofer(cine le primeşte?
Va sarut,noapte buna!
Ramona, Angi, Cristina as dori tare mult sa ne vedem, daca vreti si voi binenteles. Nu stiu cum sa fac. Va las un mail. emanueladobre@yahoo.com
Astept un semn de la voi, dragelor !
acum rasfoiesc numarul revistei din februarie, super pictorial cu Maria Dinulescu, ce vis frumos!
Condoleante Ramona.
Nu e usor. Tata ne-a parasit acum doi ani si cred ca imi va fi dor de el mereu. Sa iti dea Dumnezeu putere sa treci cu bine peste toate.
La multi ani CRISTINA BIZU, femeie frumoasa, puternica, generoasa ! Mama a unui Angelo de care esti atat de mandra!
Imi amintesc cu drag de intalnirea noastra, sper sa o refacem, sa nu ramana singulara. Eu tare mi-as dori asta. Sa ai o zi frumoasa, sa ai o viata frumoasa. O meriti din plin.
La multi ani cu intarziere si pentru voi, Ema si Anemone. M-am bucurat sa vad ca a fost party aici.
Un gand bun cu culori de primavara pentru tine Alice, pentru Iza, Victor si Ilona, pentru Paul. Ce mai face Mica Printesa? Astept o poza cu cercei.
Ramona imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Te simt cum ti-ai adunat puterile, cum te inalti peste lacrimi si tristete. Iti admir puterea si curajul, stiu ca vei reusi. Doar esti o Zeita! Te imbratisez.
Am pregatit o cafea, va astept.
La multi ani Cristina!!!Sa iti ofere bunul Dumnezeu momente minunate care sa-ti bucure sufletul si sa-ti lumineze ochisorii!!! Te imbratisez cu drag.
Scumpa noastra Alice,in Constanta cand vii??Te asteptam cu multa dragoste..
Multumesc frumos Simona Ioana, multumesc frumos AncaP, urarile sa se intoarca si catre voi, prietene frumoase si dragi.
Mi-a fost dat sa traiesc cea mai frumoasa aniversare a zilei de nastere, alaturi de prieteni buni si frumosi, alaturi de oameni care mi-au schimbat total viata. Angelo,Alice, Paul, Iza, Pisica, Adi, AngiG, Andrei si Andreea, Andrei mare , CarmenS va multumesc ca nu m-ati lasat singura.
Multumesc din inima prietenei mele Geanina, care mi-a promis ca daca va muri inaintea mea, va merge in Rai si ma va astepta acolo. Va iubesc si va sunt profund recunoscatoare.
Iti spun si eu La multi, multi si fericiti ani, Cristina Bizu! Sa-ti fie viata frumoasa!
La multi ani Cristina Bizu, si vise-mplinite !
Sa te bucuri de oamenii dragi, si de Angel-ul tau !
La multi ani,Cristina Bizu,sa fi sanatoasa şi fericita!
La multi ani Cristina Bizu! Sa ai parte de tot ce iti doresti!
Cristina Bizu, La multi ani !
La multi ani, sarbatoritei de azi!Sa-ti fie soare si senin!