Barbatii nepotriviti pe care ii iubim
In ciuda asternutului pufos al fericirii mele de astazi, subscriu intru totul tristetilor si mirarilor voastre: de ce, Doamne, ne indragostim in nestire de barbati nepotriviti?
Istoria mea sentimentala, la fel ca a majoritatii prietenelor mele, e un sir de amoruri incongruente, in care se facea ori ca eu iubesc ca disperata un individ care nu da doi gologani pe mine, ori ca ma iubeste un personaj care pentru mine nu inseamna nimic. Intr-un lant de impulsuri paguboase, am fost mereu atrasa – dar “atrasa” e un cuvant prea frivol pentru caderile mele profunde in asteptare si-n dragoste – de barbati care nu aveau nimic de-a face cu pofta mea de vesnicie. Am vrut sa schimb lasi si curvari in soti buni si fideli. Am vrut sa multiplic, preschimbandu-i in tati si daruindu-le astfel eternitatea, indivizi care traiau de pe azi pe maine si orice proiect care depasea saptamana ii dezechilibra si-i facea sa fuga mancand pamantul. Si m-am mintit ca pot iubi cate un idiot care aparea intr-un moment vibrant al singuratatii mele, convinsa fiind ca imi va fi mai bine daca ma asez in posesia cuiva, decat daca ratacesc la infinit, singura pe pamant.
M-am indragostit de barbati care mi-au scris, fara sa-i cunosc. Am gustat dulcea speranta si scarboasa dezamagire a amorurilor de pe internet, in care la capatul celalalt al iluziilor mele gaseam ori un barbat insurat bocna, ori unul nehotarat pe vecie. Ba chiar, la un moment dat, m-am indragostit de un barbat care nu exista, dar istoria asta are un cuprins atat de absurd, incat mai am nevoie de cativa ani in plus ca sa ii gasesc o introducere si-o incheiere care s-o faca aproape credibila.
Am trait cate trei zile de iubire fericita, dupa care obiect-subiectul sentimentelor mele si-a luat toate promisiunile inapoi si, brusc, a inceput sa se poarte oribil. M-am indragostit de cate un barbat care se considera din start prea bun sau prea nedemn de mine – totuna – asa ca nu ne-am putut apropia niciodata unul de celalalt. Fara ca asta sa ma scuteasca pe mine de ridicolul suspinelor fara rost. Si, inainte sa aflu eu insami ca am intalnit cea mai potrivita fiinta din lume langa care sa traiesc si sa mor, am fost convinsa ca mi-a fost data din nou suferinta unei iubiri care nu va duce la nimic. Pentru ca tot nepotrivit, cu acte in regula, a fost, la inceput, barbatul langa care, prin nu stiu ce miracol, traiesc astazi povestea de dragoste a vietii mele.
In cartea “Femei care iubesc prea mult”, autoarea Robin Norwood sustine ca femeile care se indreapta orbeste numai catre relatii prapastioase, incearca, de fapt, instinctiv, sa dreaga relatia nefericita pe care au vazut-o in copilarie in casa in care au crescut. Ca sunt fetite care au vazut cum parintii se chinuie unul pe altul, care au avut sub privirea uluita mame inselate sau tati nepasatori. Si ca, intr-o disperata incercare de-a restabili echilibrul universal, se orienteaza instinctiv catre barbati pe care sa-i vindece, sperand ca vor rastura astfel intrega istorie de lacrimi si de neputinta la care au asistat fara sa vrea. Ca, in familiile in care tatal a inselat mama, cresc fetite care fie isi vor alege barbati afemeiati pe care sa ii fidelizeze – ca si cum asta ar fi posibil…- , fie vor decide ca ele trebuie sa insele mai intai, ca sa nu ajunga in rolul de victima, ci in cel de calau, dar si baietei care fie vor urma orbeste modelul tatalui, fie se vor pozitiona automat in perdanti ai amorului. Asa cum, desigur, mai departe, din familiile in care mama isi insela tatal, vor creste baieti inchisi in sine si ezitanti, si fete care nu se vor indragosti prea curand.
E o teorie la care cei care privesc cu ochi lucizi catre copilaria lor vor subscrie fara ezitari. Din pacate, cei mai multi dintre noi am crescut langa parinti care nu au nutrit unul pentru altul iubiri exemplare… Dar, dincolo de teorie, raman suferinta practica, singuratatea concreta, lacrimile lungi pana peste inima, pe care le-am plans de fiecare data cand am ajuns, din nou, la capatul amagirii. Si eu, si voi.
Tags: Alice Nastase, barbati nepotriviti, familie, iubire, lacrimi
January 31st, 2010 at 3:36 am
Si eu am aceeasi mirare…..Nu numai ca m-am indragostit si mi-am dat seama ca nu e ceea ce mi-am dorit, ba mai insist in prostia si greseala mea si nu ma detasez…..
Il simt ca tine mult la mine, am crezut ca putem ramane prieteni….dar imi dau seama ca de fapt e o greseala, nu sunt inca suficient de puternica cat sa vorbesc cu el si sa nu ma framat apoi cateva ore….si sa ma agat din nou de trecut….
Nu a intrat in alta relatie….si ma face sa cred cand ne vedem ca am insemnat mai mult decat crede el…..dar, zilele trecute mi-a spus ca tine mult la mine, ca ii face placere sa vorbim, sa ne vedem din cand in cand, ca vrea din tot sufletul sa-mi fie bine….dar, nu crede ca ne potrivim pentru o relatie de cuplu…si asta nu e vina nimanui…..
M-au intristat enorm cuvintele lui…..le-am simtit ca un bolovan in inima …..si mi-am dat seama ca sunt slaba si credula…..ca e las si nu merita……si totusi inca mai cred in el, intr-o relatie…..:( inca mai sunt momente in care ma imbat cu apa rece…..
January 31st, 2010 at 10:37 am
http://www.youtube.com/watch?v=Kd0QC_t1LB0
January 31st, 2010 at 10:43 am
buna dimineata
nu vreau sa mai vorbesc despre barbati frumosi si lasi, mincinosi …etc pentru ca azi deschid un nou capitol din viata mea.
pot doar sa spun ca trecand prin astfel de promisiuni mincinoase si iluzii naruite stim sa ii iubim si sa ii pretuim enorm pe cei care in final vor sa faca parte din viata noastra. important este sa nu zabovim prea mult in episoadele cu suferinta. sa-i spunem pur si simplu “multumesc” si sa trecem mai departe.
multumesc zeitelor pentru urari, va strang in brate si va sarut!
January 31st, 2010 at 11:22 am
Eu port si azi in gand si in inima un astfel de barbat nepotrivit. Ma trezesc in fiecare dimineata si dupa ce ii spun “buna dimineata”, imi spun “gata cu el”. Ma trezesc uneori plimbandu-ma prin orasul lui. Il gasesc uneori pe el plimbandu-se prin orasul meu. Uneori il sun, uneori ma suna si ne intalnim la o cafea. Raspundem intrebarilor monosilabic si ne privim indelung. In gand imi spun ca data viitoare nu-l voi mai suna, iar daca va suna el, voi refuza. Si in acel moment ma intreaba la ce ma gandesc si ii spun. Si nu ma crede pentru ca imi simte inima tulburata de prezenta lui. Si mai trec cateva luni si vine in orasul meu si imi trimite un sms: “vreau sa te vad” si degetele mele apasa repede pe tastele telefonului
“ si eu vreau”… Si imi repet in gand, ca trebuie ca intr-o zi sa pot sa-i spun “ nu vreau sa te mai vad niciodata”…
Am iubit si alti barbati nepotriviti, unii imi spun ca nu m-au uitat si ca nu ma vor uita niciodata, insa atunci cand eu ii iubeam, credeau ca li se cuvine iubirea mea si uitau de mine…Eu am jucat corect jocul iubirii si le-am spus, ca eu cand voi uita de ei, va fi pentru totdeauna…
Privind spre copilaria mea, subscriu in totalitate teoriei exprimate in acea carte. Si pana miracolele vor da navala in viata mea, zburd singura printre amintiri trecute si prezente…
January 31st, 2010 at 11:24 am
La multi ani, Ramona! Iti doresc sa fii iubita si fericita.
January 31st, 2010 at 11:43 am
Good things come to those who wait….nimic mai adevarat!!!!
Mornin’ Alice!
Iza e cuminte?
January 31st, 2010 at 11:50 am
Nu exista oameni nepotriviti. Nu cred ca alegem pe cine iubim, iar alchimia stranie a amintirilor din copilarie e doar o ceata sociala care ne invaluie privirile.
Nu cred ca dragostea se refera la eternitate asa cum asociaza oamenii. Cred ca o data ce ti-ai dat inima nu ti-o mai da nimeni inapoi. Fie ca drumurile se despart, ca omul iubit are defecte de neacceptat sau, pur si simplu, ca intr-o zi ne dorim altceva, acea dragoste daca a existat cu adevarat nu dispare.
Am daruit cateva din inimile mele si nu le-am cerut inapoi. Au plecat fiecare cu perechea ei, sa-i poarte de grija si de amintire. Mi-am plans in urma lor neputinta mea de om de a face o relatie sa mearga, sa respecte conventiile sociale pe care le dorim atat de mult. Am plans ca la orice final, de dor.
January 31st, 2010 at 1:22 pm
La multi ani, Ramona!
mi-e dor de tine si te imbratisez de ziua ta, cu toata puterea.
January 31st, 2010 at 1:31 pm
Nu stiu daca faptul ca am iubit numai barbati nepotriviti se trage cumva din ce am trait in copilarie…e drept ca mai tarziu, dupa copilarie, mi se intampla sa vad numai cupluri nefericite, neimplinite, sau oricum, imi spuneam ca asa nu as vrea sa fiu…si azi vad pe langa mine numai jumatati de implinire (de iubire, nici nu mai vorbesc), dar un bun amic insurat, stiindu-mi nedumeririle in care ma lafai uneori, imi spunea ca nu am de unde sa stiu cum e cu adevarat in interiorul familiilor despre care eu gandesc ca asa nu as vrea sa ajung. Poate ca si el avea dreptate. Dar nu stiu din care motive sau din care chimie, mie mi s-a intamplat sa ma inamorez nebuneste de cei mai nepotriviti barbati.
Si asa cum puncta si Cristina Socaciu, pe vremea cand ii iubeam, lor li se parea ca li se cuvine iubirea mea si chiar uitau de mine.
Azi am prin minte tot un barbat nepotrivit, care de buna seama ca nu m-a iubit daca a putut sa ma lase…cu toate astea, cand ma suna ma gandesc repede ca as merge cu el pana la capatul lumii…dar el nu vrea sa mergem la capatul lumii, ci vrea mult mai plastic sa afle ceva de la mine, sau ma intrebe simplu ce mai fac. Iar eu nu ii spun ca asteptam de fapt sa ma invite cu el la capatul lumii.
In timpul cand am plans dupa el in toate felurile posibile – ca a plecat de ceva vreme, de langa pasii mei, evident – mi s-a intamplat sa mai alunec intr-un alt gand, ca sa ma conving cumva ca nu am murit de tot. Si simt ca nu stiu cum sunt construita sa fiu, ca daca ar fi sa mai iubesc candva, tot in fata celui mai nepotrivit barbat m-as opri.
January 31st, 2010 at 1:35 pm
Ma bucur sa va scriu primul meu comentariu pentru ca, desi citesc de mult blogul, nu am avut niciodata sansa de a scrie un coment pertinent! eu sunt unul dintre copiii care au trait intr-o familie in care dragostea si respectul au fost tot timpul de mare pretuire si parintii mei se iubesc in continuare la fel de mult ca la inceputurile lor sau ma rog… nu stiu daca e chiar iubire-pentru ca sunt casatoriti de peste 30 de ani, dar respectul pentru celalalt este imens! si totusi eu m-am daruit numai barbatilor nepotriviti si mi-am sters singura lacrimile provocate de despartile lor sau de infidelitatile lor! recent, pentru ca am trait o perioada in Irlanda de Nord, am cunoscut pe cineva care s-a dovedit in final, in finalul care a venit dupa ce m-a cerut in casatorie, a fi doar un traficant nenorocit de droguri care mi-a furat niste bani si mi-a lasat inima indurerata pentru o lunga perioada de acum inainte!
imi pare tot timpul rau de faptul ca imi pasa de niste oameni de nimic care nu au nicio treaba cu valorile in care eu cred cu atata ardoare! si cand am avut ocazia sa fiu cu cate cineva care ar fi meritat efortul, am fugit ca un copil speriat! se poate ca atunci cand am ocazia sa aleg dintre un barbat care ma iubeste si unul pe care il iubesc eu sa il aleg pe cel pe care eu il iubesc cu toata inima mea si care nu merita nimic din tot ce eu sunt capabila sa daruiesc? dap… se pare ca se poate! dar nu voi inceta niciodata sa cred ca voi gasi iubirea aia mare de ma va zgudui! care imi va schimba viata si inima pentru totdeauna! si pentru care nu va trebui sa ma schimb, sa fac compromisuri care imi vor fi rupt sufletul!
January 31st, 2010 at 3:07 pm
La multi ani, din tot sufletul, Ramona! Sa ai o zi frumoasa ca sufletul tau, sa te bucure urarile noastre si sa te faca sa uiti de barbatii nepotriviti care te-au facut sa suferi! Te imbratisez, ma gandesc la tine, din duminica noastra cu lumina alba. Deschid sticla de sampanie si ciocnesc in onoarea ta, zana a marii!
January 31st, 2010 at 3:14 pm
In ceea ce priveste felul in care lor li se pare ca li se cuvine dragostea noastra… e o alta discutie lunga si foarte interesanta. Noi ii facem sa creada ca li se cuvine. Ne purtam delicat si nobil, nu le reprosam niciodata nimic, ii facem sa nu simta suferinta si sacrificiile noastre. Avem grija sa nu-i doara asteptarea noastra, intrebarile care ne sfasie inima. Si-atunci totul apare atat de firesc in ochii lor… Ii iubim, pentru ca merita, nu-i asa? E o lume cu fundul in sus.
Dana Ionita, povestea ta ne arata ca se poate si mai rau decat credeam, ca exista barbati care ityi fura mai mult decat linistea si sufletul si demnitatea. Dar eu cred, cred, cred ca va veni o minune pentru toti cei care au sufletul bun si curat.
Am fost astazi la biserica, in sfarsit. Preotul mi-a citit moliftele pentru iesirea din casa, iar Izutei i-a citit rugaciunile pentru numele ei – nu stiu cum se numesc. Dar de-acum avem dreptul s-o strigam pe nume fara sa pacatuim. O cheama Iza Miriam Buciuta. Fetita noastra.
January 31st, 2010 at 4:22 pm
Te-am citit cu mare drag si cu inima un pic tulburata, Alice. Si cred ca am inteles ce se afla si printre randuri, si dincolo de ele, le-am simtit cu sufletul si pe cele metamorfozate in vorbe frumoase. In pofida fericirii tale prezente, pe care ti-o doresc fara sfarsit, inca iti mai amintesti anii de risipiri.
Vezi tu, asa cum am vazut in copilaria mea, eu caut relatia-parteneriat in care cei doi, chiar daca se mai cearta, nu se mint, nu se inseala, se ajuta, comunica, dincolo de tot greul si raul din lume. Caut o familie adevarata. Nu am gasit-o pentru ca…prea des (cam de fiecare data) “i-am facut sa creada ca li se cuvine”…Te imbratisez.
January 31st, 2010 at 4:38 pm
http://www.youtube.com/watch?v=n8UzBgy68t8&feature=related
la multi ani Ramona!!!
January 31st, 2010 at 5:12 pm
Nu am sa uit niciodata anii de risipiri, din pacate. “Heart disk-ul” meu stocheaza preferential suferintele si abia apoi restul existentei. E ceva defect in settings, iar sufletul meu a iesit de mult din garantie, nu-l mai pot schimba acum, asa, ponosit. Va trebui sa ma invat sa traiesc astfel pana la capat.
Ai dreptate, traversez o perioada un pic agitata inauntrul meu si sunt sigura ca asta razbate printre randuri.
Cred ca tine de dezavantajul de a fi zeita- acesta de-a le da celor din jur senzatia superba ca totul li se cuvine. Femeile de rand sunt cele care stiu sa scoata ochii si sa bata din botina si sa pretinda onoruri. Zeitele plutesc delicat peste nimicniciile lumii. Iar noi suntem zeite.
January 31st, 2010 at 5:21 pm
Alice, in tot ce scrii te inteleg, dincolo de cuvinte si impartasesc aceleasi temeri. Am aceiasi nedumerire in fata neiubirii pe care eu as dori-o iubire adevarata, eliberata de orice indoiala si incertitudine. Cred in relatiile in care fidelitatea si atasamentul sunt la baza lor si ma intristez pana la lacrimi de realitatea intalnita. Nu mai gasesc drumul spre adevar si spre frumos din cauza mocirlei in care e infundat. Am un sentiment de neimplinire maxima acolo unde doream doar fericirea si atat.
Alice, Dumnezeu sa-ti ocorteasca copiii si sa fiti mereu binecuvantati de Cel de Sus!
Cristina Socaciu, citind ce ai scris, da-mi voie sa-ti spun ca te simt si mai aproape. iti doresc, din tot sufletul, implinita iubirea pe care o visezi.
Ramona, ma alatur si eu cu o urare sincera de La multi ani !
January 31st, 2010 at 5:35 pm
Ramona, La Multi Ani sanatosi si frumosi!
January 31st, 2010 at 5:46 pm
Alice, desi se spune ca timpul le aseaza, vindeca, uita…pe toate, nici eu nu pot uita suferintele si risipirile pe care le-am indurat.
Dar iti doresc sa ai mereu energie si curaj, si nu stiu cum, in mod miraculos, mie mi-ai transmis mereu din curajul tau. Pentru asta si pentru toate, iti sunt recunoscatoare.
January 31st, 2010 at 6:04 pm
Povestea ta este si povestea noastra,a multor femei care gasesc ca nu pot fi fericite decat atunci cand fac tot ce le sta in putinta pentru ca partenerul sa fie fericit,poate un strop de egoism,poate ca daca ne-am gandi mai mult la noi,daca ne-am iubit mai mult pe noi insine,ne-ar fi mai bine…dar,nu toate suntem facute din acelasi aluat,apropos de ce spuneai tu referitor la zeite…
Te citesc de multa vreme Alice,aproape ca simt ca te stiu de-o viata,ai un suflet cald si trairi adevarate,nu faci pe mimoza,esti deschisa si cred ca de aceea te iubesc cititorii tai,pentru sinceritatea ta.
Sa ai o seara asa cum o doresti…
Pentru tot ce faci,pentru gandurile tale frumoase,te imbratisez si doresc Izei multa sanatate ,sa va bucure viata,sa fie mandra ca are o mamica ca tine.
January 31st, 2010 at 6:23 pm
[...] Despre toate aceste stari, dar si despre inselatul parintilor, deprinderile din familie si despre barbatii nepotriviti pe care ii iubim aflam de la Alice [...]
January 31st, 2010 at 7:22 pm
Știi, Alice, mi-a spus cândva un prieten: cu ce sutem noi, bărbații, vinovați că voi vă îndrăgostiți de cine nu trebuie… L-am urât în acele momente.. dar azi… îi dau dreptate…
Dar..firar… se repetă de atâtea ori povestea..
January 31st, 2010 at 8:18 pm
Da, povestea se repeta. Iar povestea mea si a voastra sunt una si aceeasi, pentru ca suntem la fel. Voi imi purtati recunostinta, asa cum si eu va port, pentru ca, de fapt, ne luam putere unele de la altele. Si suntem la fel, naive si mereu indragostite. Si, tot la fel vom fi cand ne vom gasi toate fericirea fara cale de intoarcere. Voi ca si mine, eu ca si voi.
January 31st, 2010 at 9:03 pm
Alice, poate ne indragostim de barbati nepotriviti pentru ca sa stim cum sa-l pretuim mai bine pe cel potrivit.
January 31st, 2010 at 9:04 pm
Frumoase randuri. Poate ca e parte a destinului fiecaruia sa iubeasca fara sa gandesca (sa aleaga potrivit).
Tin minte ca in adolescenta era indragostita nebuneste de un baiat, total nepotrivit, cu care nu aveam nimic in comun, si care s-a dovedit a nu fi cu nimic special, dar pana am aflat asta mi-a frip inima vreun an.
Cateodata am iubit si cand am stiut ca nu e persoana potrivita, insa tocmai atunci cand mintea iti spune ca nu se potriveste, inima vrea si mai tare.
Din Polonia cu drag, o seara frumoasa tuturor.
February 1st, 2010 at 12:00 am
Va multumesc mult pentru cuvintele voastre si pentru urari!
Va strang in brate si va trimit mii de sarutari, sper ca intr-o zi sa o fac si fizic.
Ziua mea a fost agitata si mai mult trista, dar presarata pe alocuri cu zambete si imbatisari calde de la cei care conteaza.
Trebuie sa accept ca nu pot fi perfecta si ca nu pot sa fiu peste tot in acelasi timp, ca nu pot intoarce timpul si nu pot schimba oamenii…imi pare bine insa ca imi spuneti unde gresesc si ca cel mai important este sa nu uit cine sunt si ce vreau de la viata.
Cei care ne indeparteaza de noi insine si de drumul nostru chiar nu trebuie bagati in seama…
Alice e greu sa fii zeita, si nici nu cred ca am acest statut…dupa ultimele 2-3 broscute sarutate. Linistea de dupa furtunile din suflet nu ne va calma complet, dar oamenii aceia care si-au gasit iubirea si jumatatea mai devreme decat noi nu sunt altceva decat niste norocosi, sau poate niste zeite nascute a doua oara care nu mai repeta unele greseli.
Sunteti in sufletul meu mereu, chiar daca nu va mai scriu atat de des.
February 1st, 2010 at 12:42 am
Alice , e superba!!!! Acum am vazut poza Izutei si e desavirsita! Are ochii albastri .
Sa-ti traiasca si sa va bucurati de ingerii vostri dragi. Si iubirea asta mare si rotunda , sa dea Dumnezeu sa ramina cu tine toata viata!
La multi ani Ramona ! Virsta ta e cea care l-a inspirat pe Balzac. Esti frumoasa , desteapta ,nu uita asta!
am invatat pe pielea si pe cucuiele mele ca oamenii care ne iubesc nu ne ranesc si nu ne jignesc. Ai nevoie de cucuiele proprii…?
Fa curat, da cu flit , arunca insectele, si nu te subestima. Stiu ca e greu , insa incepe chiar de azi!
Noapte frumoasa!
Ps. Izuta mi-a ramas in suflet ! e superba!
February 1st, 2010 at 3:09 am
Coplesitor…
Am citit cu atentie comentariile voastre ce m-au dus cu gandul in trecutul meu oarecum zbuciumat. Mi-am revazut cliseul unui film incarcat de sensibilitate, de ravna a iubirii supreme, de suferinte, de fericire, de amagire ca totusi exista iubire ori de convingere ca iubirea exista sincopatic. Cum e iubirea ce ne satisface? Cum ar trebui sa fie ea? Cum ar trebui sa fie barbatul care sa ne unga la suflet ? Mai stim ? Sau el e langa noi si nu realizam ca suntem iubite?! Suntem sigure ca nu vedem iubirea lui? Atat poate el sa arate, nu? Ce nebuloasa…. Sunt tulburata… De mic copil imi doream sa mor doar pentru a vedea cu ochii spiritului bantuitor cine ma regreta, cine ma iubeste, cine e nepasator. Cate n-au trait astfel de halucinatii ? Ohooo.. destule, credeti-ma. E trist… Suntem nascute pentru a fi iubite. Iubirea e combustibilul meu insa il dramuiesc pentru ca e rationalizat.
Iubirea sufera transformari orice am face. E in firea lucrurilor. Iertati-ma ca mi-am permis sa comentez trairile mele (desi am fost oarecum pe langa subiect) ce nu m-au lasat sa nu va scriu. Expunerile voastre sunt o terapie pentru suflet ,minte si viitor.
Alice, felicitari pentru TOT !!!
February 1st, 2010 at 6:57 am
Sirul barbatilor nepotriviti este poate penitenta noastra pentru sirul barbatilor pentru care am fost noi nepotrivite.
Sirul barbatilor nepotriviti este poate calatoria initiatica pe care o facem toate in cautarea maturitatii. Asta ne ajuta sa intelegm ce ne dorim cu adevarat si unde ar trebui sa cautam . Si daca intr-o zi il gasim, asa cum si-a gasit Alice perechea, inseamna ca drumul nu a fost in zadar.
February 1st, 2010 at 11:13 am
Mircea Ivanescu – Dar sunt si amintiri adevarate
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?
February 1st, 2010 at 12:38 pm
ca o palma in plus peste adevarurile-mi traite, vine postarea ta Alice. in toate povestile mele s-a facut ca am orbul gainilor sau ca m-am impiedicat in fata nepotrivitului. la inceput ,cand valul e al naibii de placut si uit mai mereu ca nu stiu sa inot,mi se pare ca daca dau cu putere din mine tot ce am, niciun vant nu ma (ne) va dezechilibra. foooaarte repede insa, mai repede decat primavara, apar si mugurii datatori de nepotriveala. cand tot ce credeai ca exista ,de fapt nici ca ar fi fost vreodata decat o iluzie aventuriera.nici atunci nu ma luminez pe deplin. mai trebuie sa pun cateva sanse la inaintare,sa ma pot bate cu pumnul in piept si apoi cu capul de pereti, ca eu am incercat,am vrut,am iubit. siiii of course,el , isi ia valul si se duce.
nu era el nepotrivit. insa cu siguranta am fost eu nepotrivita pt el. si de ce sa ii mananc zilele si viata, cand poate sa o faca alta in locul meu, poate cu mai multa potriveala.
mai bine sa ii raman o amintire sau sa ma uite de tot. ar fi mult mai bine.
am patit insa, ca un nepotrivit, ba chiar doi, dar m-as lungi cu detaliile, sa se trezeasca , cand mie imi era mai limpede si senin ca veci, absolut in veci nu mai vreau sa traiesc ce am trait, ca el, nepotrivitul, dupa ce a mai experimentat din complicatele iubiri, sa vrea sa isi faca iarasi val prin linistea din mine.am cascat ochii si gura. a mirare.a intamplare. a nepasare…cum?! eu?!
si…am inteles de ce oamenii nu acorda sanse altora. simplu. pt ca nu vor.nu pt ca nu pot.si am inteles ca am acordat tuturor mii de sanse, cu pretul nesanselor mele. ca am facut tot ce se poate face ca sa nu traiesc cu acel ”ce ar fi fost daca…”
insa nu inteleg de nu arunc naibii tricoul cu care dorm,ca doar e vechi si larg si are un parfum care nu ma lasa sa uit. de fapt cum sa uit cand eu visez ca vine, vorba cantecului.si nu voi stii niciodata daca era sau nu …….,pt ca n-am reusit sa fac ceva de data asta ,ca sa nu ma intreb la orice bataie a inimii mele/lui(totuna) ”ce ar fi fost daca…”
February 1st, 2010 at 1:58 pm
Je, la fel ca si tine, simt si cred, ca timpul nu ne ajuta sa uitam. Insa, invatam sa traim cu toate amintirile si cu toate suferintele noastre. Eu nici nu as vrea sa uit… as vrea doar sa fie mai usor, as vrea sa fie mai putin dureros.
Moi, te-am simtit si te simt si acum aproape…pentru ca ma regasesc in trairile, in dorintele si in neintelegerile tale, care de fapt sunt ale noastre.
Alice, scrie despre duduile care “bat din botina” si obtin tot. Le vad si eu in jurul meu, le recunosc usor, si stiu ca ceea ce le aduce lor fericire, mie nu mi-ar aduce nimic. Si una dintre prietenele mele, e o mica duduie, mie mi-e draga pentru ca e prietena mea de o viata, dar chiar si ea, mi-a spus intr-o zi ” as vrea sa pot sa iubesc si eu asa cum iubesti tu…”
February 1st, 2010 at 2:46 pm
La multi ani, Ramona!
February 1st, 2010 at 3:08 pm
Dragele mele, ma inscriu si eu in clubul celor care s-au indragostit mereu de barbatii nepotriviti. Primul barbat pe care l-am iubit, primul cu care am avut o relatie, s-a dovedit a fi un nemernic, care a profitat de inocenta si naivitatea mea si a sfarsit prin a deveni foarte violent, lovindu-ma fara mila. Asadar, astfel a debutat viata mea amoroasa.
A urmat apoi un lung sir de relatii in care eu eram victima si ei calaii, probabil s-a declansat un soi de sindrom Stockholm, in care eu iubeam memasurat, ma umileam, ma taram, literalmente la picioarele lor, iar ei ma striveau ca pe o insecta. S-a intamplat, desigur sa intalnesc si baieti buni, care ma iubeau, dar care mie nu-mi starneau deloc interesul, ma plictiseau. Sau, barbati pe care ii iubeam la randul meu, dar care, cel putin pe hartie, apartineau altor femei. Pana cand, intr-un final, obosita de atatea incercari disperate de a gasi barbatul potrivit, l-am intalnit pe cel ce avea sa-mi devina sot. Un om bun, cu multe calitati aparente, care ma iubea, si care pentru oricine ar fi insemnat candidatul ideal. Eu nu-l iubeam, insa m-am maritat cu el, cu dorinta si speranta sincere ca voi ajunge sa-l iubesc cumva si vom putea fi fericiti impreuna. Din nefericire, n-a fost sa fie si iata ca am ajuns sa ma despart de el, pentru ca nu pot sa traiesc langa un om pe care nu-l iubesc, si care, intre timp, s-a dovedit a nu fi chiar baiatul bun pe care il credeam.
Acum nu mai astept nimic, nu mai cer, nu mai pretind nimic. Merg insa mai departe cu speranta ca totusi, candva, cumva, printr-o minune, voi intalni si eu barbatul potrivit. Am trecut prin multe, am invatat multe lectii, nu stiu daca m-am maturizat suficient, dar stiu ca nu voi mai repeta aceleasi greseli. Sau da. Cine poate sti?
Va imbratisez cu drag!
February 1st, 2010 at 3:12 pm
BRAVO ALICE NASTASE !!!! Esti cea mai realista ,desteapta , ai tot ce vrei ,si nu mai am cuvinte … Esti o tipa care nu-ti minti mintea si nu refuzi realitatea , ca multe alte femei … FELICITARI !!!!! Pupci gerosi de la o avocata din Bacau , care te apreciaza enorm de mult !
February 1st, 2010 at 4:15 pm
İubiri,iubiri…
Parintii mei s-au despartit ınainte ca eu sa pot ıntelege ca se ıntampla ceva,poate din acest motiv mi-am promis mie ınsami ca atunci cand ma voi casatori va fi pentru totdeauna!Poate ca da,faimoasa scriitoare avea dreptate ın ceea ce spunea pentru ca vad cu ochii mei aceste lucruri,total adevarate…ın jurul meu…la orice pas…
İoana,atunci cand ne dorim sa avem macar bucurii,acelea ne vor umple sufletul,iar atunci cand visam la fericire,avem de aşteptat dar,ın final,aceasta va veni…chiar daca va trece destul timp,va fi acolo,pentru noi,pentru a ne lua mintile şi a ne face sa traim adevarate idealuri.
Fetelor,nu ştiu de ce,dar de cateva zile ma simt atat de bine…fara vre-un motiv anume!Nu ştiu ce mi se ıntampla dar sufletul meu pare a fi lin şi fara vreo urma de negura(deşi nu are motive concrete pentru a se comporta astfel…),voi ce credeti ca este?Imi vine sa pup pe toata lumea…:)
Alice,am fost leneşa…nu am mai scris de cateva zile bune…nici voua nu v-am scris,nici cartea nu avanseaza…dar am visat…m-am gandit cam ce voi mai scrie,am descoperit un subiect pentru o noua carte(aceasta este aproape de final)…
Fetelor,va ımbratişez şi va doresc bucurii,sper sa va simtiti şi voi aşa cum ma simt eu…ıntotdeauna!Va iubesc,femei frumoase!
February 1st, 2010 at 10:17 pm
Cristina Socaciu, iti zambesc conspirativ, din pacate, nu vesel. Ioana sunt emotionata de ce ai scris. Se poate si asa rau? Curaj sa vezi binele din lume! Aleyna, admir seninatatea ta. Poate ca ne-ar ajuta. Dar fara o motivatie reala, parca e cam greu
.
.
.
Alice, pentru tine e fericire acum. Traieste-o si bucura-te de ea! Ma bucur si eu pentru tine
Eu astept …martie, cu ghioceii lui frumosi
February 1st, 2010 at 11:24 pm
Off topic…
nu mai stiu exact cine a adus ceaiul de mere cu scortisoara pe aici pe blog anul trecut… am suspinat mult dupa el si l-am inlocuit cu tot felul de alte chestii. L-am cautat vara trecuta in Romania si nu l-am gasit. Ei bine, l-am gasit simbata, intimplator… e minunat. multumesc!
February 1st, 2010 at 11:26 pm
aleyna,
de ce trebuie sa stii tu neaparat motivul? pupa pe toata lumea si nu mai pune atitea intrebari! bucura-te!
February 2nd, 2010 at 9:05 am
mi se pare cam multa poezie intr-o lume atat de reala … nu-mi lipseste romantismul, si nici prietenele mele nefericite care plang in perna , si mereu le spun ca viata este asa cum ti-o faci. cine a spus ca life is what you make of it mare dreptate a avut iar noi femeile avem o inclinatie bolnavicioasa spre reverie si romantism cu sirop . am iubit si am fost iubita, am avut o casnicie perfecta care s-a naruit si la a carei naruire am avut contributia mea majora , m-am recasatorit pentru ca nu mi-a placut singura pentru ca noua femeilor ne place sa “facem lucruri cu cineva” , dar repet , mi-am facut viata cum am vrut , mi-am pastrat reveriile secrete pentru timp de noapte dar ziua am luat viata barbateste in piept. suna cam bizar dar fetelor, e timpul sa ganditi si actionati barbateste ( a se citi adica practic si rational …) si veti vedea ca viata este chiar asa cum ti-o faci . bafta !
February 2nd, 2010 at 1:06 pm
Crede-mă aAlice eşti divină, mi-ai schimbat viaţa şi când te citesc când îţi savurez tot ce scrii cu nesaţ am trăiri nemaiavute, ciudate şi contradictorii. Îmi vine să râd şi îmi vine să plâng şi parcă nu-mi pot controla pornirile. Cum reuşeşti să scrii aşa … Mă regăsesc în ceea ce scrii şi am regretul că nu reuşesc să gândesc atât de limpede ca tine.
February 2nd, 2010 at 2:18 pm
Buna Alice!
Tin sa te felicit in primul rand pentru toate gandurile tale pe care le impartasesti si curajul de a le lasa sa iasa la suprafata.Te admir prin prisma celor scrise de tine deoarece ma simt legata de aceste lucruri pe care le .
Mult succes si sa ai parte numai de bucurii!!
p.s.Inainte de a face cunostinta cu blogul tau, te-am cunoscut prin cartea “Dincolo de bine,dincoace de rau” si am retrait anumite senzatii alaturi de tine.Felicitari!
February 2nd, 2010 at 2:45 pm
In asentimentul tau. Si eu am trait multe astfel de iubiri, incercand sa primesc de la ei dragostea pe care o primeam injumatatit de la parintii departe si fizic si sufleteste unul de celalalt.
Acum am gasit pe cineva, si ma ghidez dupa ”carpe diem” in ultimul timp. si probabil tuturor femeilor ne este teama ca la un moment dat barbatul de langa noi ne va sfarma inima-n mii de bucatele…
February 2nd, 2010 at 5:51 pm
Hoinara, corect! Asa trebuie privita si luata viata. Fir-ar sa fie ca nu reusim. De ce atata nesabuinta? Am sa raspund tot eu. Pentru ca trebuie undeva etalata, nu cu emfaza ci cu nostalgie si emotie. Ca sa se asorteze cu tot ce e aici. Iti dai seama ce stridenta ar fi o stare de permanenta reusita si lupta victorioasa cu zilele vietii? Aici este necesara o atare reverie si intristare care alina dureri nespuse si nescrise nicaieri. Ajunse aici, ne eliberam de cuvintele nespuse dar gandite, de intrebarile care nu au gasit urechile care sa le auda si mai ales nu au gasit sufletele care sa le raspunda. Iesind de aici, ne punem masca de luptatoare desi veleitati de Ioana d’ Arc, nu stiu cate avem
.
February 2nd, 2010 at 8:12 pm
Michael Bolton – Said I Loved You But I Lied
http://www.youtube.com/watch?v=vZEb1PBPY0E
February 2nd, 2010 at 9:45 pm
Femei frumoase,bine v-am gasit!
…(uneori nu e bine sa ştii chiar totul,nu?)…oricum,starea se mentine şi sper sa nu ma paraseasca prea curand!
Moi,cat de frumos ai vorbit şi,Hoinara,cat adevar sta ın cuvintele tale(dar nu poti fi puternica ıntotdeauna,o ştim cu totii…)
Cristina Socaciu,multumesc!O melodie atat de frumoasa şi un text atat de bun(cred ca este cuvantul potrivit)…
İana ştii şi tu ca aşa suntem noi…vrem sa ştim totul
Va ımbratişez şi va doresc o noapte minunata,zeite dragi!
February 2nd, 2010 at 9:54 pm
Zeite dragi….va regasesc aici.Mi-e dor de voi…Mereu o sa-mi fie…
February 2nd, 2010 at 10:01 pm
Iana draga, Simona Ioana este cea aducatoare de ceaiuri cu arome minunate …
Si eu mi-am alertat , anul trecut cunoscutii din Cluj, sa-mi gaseasca ceaiul minune…
si mi l-au aflat, si mi l-au trimis , si m-am minunat de-al sau gust parfumat , cu iz de povesti traite la gura sobei, dintr-un anotimp al varstelor noastre…
Astazi ori de cate ori savurez aroma scortisoarei cu mar, si ori de cate ori ofer in dar , cuiva drag , cate un pachet cu ceai dintr-acela stiut doar de noi, ma gandesc la locul acesta incarcat de amintiri , ma gandesc cu emotie la noi toate cu ale noastre povesti traite….
va imbratisez dintr-o lume care nu-i a mea , dar pe care sunt condamnata s-o infrunt….
February 3rd, 2010 at 12:02 am
monica, te pup. am mai dat gata o cana cu ceai – ma face sa vad lumea mai buna si mai dreapta. Am adus o cutie la birou – toata lumea soarbe si se minuneaza.
stia simona-ioana ce stia cu ceaiul acesta.
aleyna… cu o seara inainte de a citi mesajul tau m-am oprit 5 minute in fata televizorului. arata un interviu cu un calugar budist (barbatul meu cind nu se face cioban pe pamintul Daciei, se face budist… acum e cu budistii
. calugarul respectiv zicea asa: “We have to resist the temptation of losing ourselves.” cica in loc sa traim prezentul noi ori planificam un viitor pe care oricum nu-l putem controla ori ne punem intrebari si sintem curiosi si nici macar nu ne dam seama ca am ucis prezentul, l-am facut trecut.
si a doua zi citesc mesajul tau si zic: avea dreptate omul, uite exemplul! toti (bine, mai putin budistii astia cu meditatiile lor) facem la fel.
February 3rd, 2010 at 12:46 am
Vin tarziu, voi dormiti, dar cuvintele voastre lasate aici imi aduc bucurie. Va gasesc vesele – fiindca a venit Iana si zambeste… – si ma inveselesc si eu. Dau de dusca o cana de ceai de-al Simonei Ioana si incerc sa adorm si eu. Nu inainte de-a va saruta pe vise. Monica mea, sa visezi frumos, ca esti acasa si ca iti e bine.
February 3rd, 2010 at 1:31 am
Noapte buna, suflete zbuciumate…
stiu cat de greu e sa pierzi increderea, ca de fiecare data sa inveti sa re-iubesti… eu personal simt ca pierd timpul, ca nu voi mai apuca sa fiu fericita cu adevarat, sa ma simt VIE… ca am atatea de spus dar nu sunt auzita; alte lucruri avem in comun;
de cate ori sunt intrebata ‘ma mai iubesti?’ raspund invariabil: ‘la fel de mult cum ma iubesti tu’ – fiindca nu pot mai mult; am iertat deja mult, dar am uitat sa spu te iubesc… nu stiu ce gandeste; eu m-as ingrijora tare, caci m-am lamurit cum iubeste un barbat… ma uit la filme povesti frumoase si imediat ma gandesc ca sunt doar femei care au scris dialogurile… alte dati ma gandeam la oprtunitati in jur, acum nici nu mai vreau sa aud… sunt toti la fel… trist dar adevarat… usor de manipulat, ce-i drept, au cateva nevoi primare si jucarii, dar eu nu imi imaginam ca iubirea inseamna sa JOCI TEATRU… in continuu, altfel fuge la alta disponibila si tot asa… uneori imi pare rau ca nu i-am ladat de tot cu femeile respective. sa ii cunoasca si ele, cu ragait, cu zgarcenie, cu parul slinos, cu ei pe wc in fiecare dimineata, cu reprosuri, cu pc-uri, cu jocuri, cu non-prezenta. mai mare ‘pedeapsa` nici ca se putea.
noi suntem fraiere- credem ca daca ne comportam super corect vom primi rasplata cea frumoasa… nu e chiar asa; e plictisitor pt ei sa fii corecta. e plictisitor sa fii atat de tangibila, atat de ‘dezbracata’…
azi nu mai sunt vremurile in care au trait parintii nostri, hu
February 3rd, 2010 at 11:17 am
Simoniq, m-am regasit in cuvintele tale <>
as mai adauga..ca am atatea de facut dar nu am cu cine…
February 3rd, 2010 at 11:19 am
revin …m am regasit in ” eu personal simt ca pierd timpul,ca nu voi mai apuca sa fiu fericita cu adevarat,sa ma simt vie…ca am atatea de spus dar nu sunt auzita…”
February 3rd, 2010 at 7:12 pm
Bună seara fete frumoase! Am simţit aroma ceaiului nostru băut pe canapele mov într-o altă iarnă şi am venit iar în căsuţa aceasta clădită din inimi şi vise ! Te îmbrăţişez cu inima mea Alice !
Monicuţo nu mai am nici o veste de la tine, oare m-ai uitat?…eu ţi-am mai scris pe email… poate ţi-ai schimbat adresa …dă-mi te rog un semn , atât ,un mic semn , mi-e aşa de dor de noi cele de iarna trecută !
Iana iubită de peste mări şi ţari încă mai aştept să-ţi arăt oraşul meu cu cal şi Decebal….
Vă citesc mereu,mereu!!!!
February 3rd, 2010 at 7:54 pm
te imbratisez, cora…
cum este sa stai visatoare si plutind deasupra tuturor celor “omenesti” si sa vina cineva sa-ti arunce un pahar cu apa foooaarrtee rece in fata?
cam asa ceva cu mesajul Simoniqei… stiu, stiu… si ei pot spune la fel despre noi!
este foarte adevarat ce ai scris Simoniq!
February 3rd, 2010 at 8:56 pm
Alice, am citit tot ce mi-a cazut in mana, Tangoul binenteles, zeitele), toate cartile tale, ale Ninei Cassian, panza) si mai vreau. Imi placi foarte mult si tu si Simona Catrina cu toate ale ei scrieri. va citesc blogul amandurora de mult timp, dar nu prea m-am incumetat sa si scriu. ma jenez sa scriu dupa ce va citesc ca nu cumva sa fac vreo gresala. as muri de rusine, atat de frumos scrieti ! niciodata nu ma satur sa va citesc. va iubesc si va astept scrisul.
February 3rd, 2010 at 10:27 pm
Buna seara familia!
Azi am reusit imposibilul. Am dat timpul inapoi. Nu cu mult. Cu un an (fara doua zile). Fix pe 5 februarie 2009 am scris pe acest blog. Si tot atunci am intalnit persoane care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta. Asadar, lansez o invitatie timida la aniversare. Maine seara (04.02.2010) in intervalul 21.30-22.30 (ora Romaniei) pun de ceai (scot si cestile “bune” pentru ca e o ocazie cu totul si cu totul speciala) si va astept.
Alice, Pisica, Cristina Socaciu, Felice, Iana, Cora, Simona Ioana, Alyce, Rosanne, Ella, Corina (mea din Elvetia), Raluca, Valin, Costi, Dea Valma, Amalia, Simone, Atena…. sigur am uitat pe cineva…m-as bucura sa va reintalnesc.
va imbratisez.
ps. tinuta nu este obligatorie, puteti veni in pijama. doar sa veniti!
February 3rd, 2010 at 10:54 pm
pot sa chem si eu pe cineva?
Lara!
February 4th, 2010 at 12:23 am
La multi ani mica si draga mea prietena.
iti port zambetul aproape si am vrut sa te urez din primele clipe ale zilei tale de nastere…
La multi ani, Anemone!
February 4th, 2010 at 12:39 am
La multi ani, Anemone, doctorita mea draga! Tu esti prietena care mi-a intins o mana la ceas greu, tu esti un om minunat care face parte din viata mea de fiecare zi. Ne-am gandit mult la tine, la sfaturile tale bune, la prietenia ta. Zilele astea, cand Iza a fost cam racita si noi cam agitati, ne-am gandit de o mie de ori sa te strigam, dar am zis sa pastram varianta asta doar pentru urgente. Te imbratisez, din tot sufletul, cu mare, mare recunostinta!
Ema, vin maine seara la petrecere, negresit! Si desfacem si o sampanie pentru toate aniversarile! Cum a trecut un an? Cand a trecut? Unde s-a dus? Ca ieri turnam ceai in cani si ne promiteam fericiri fara seaman. Sa ne povestim ce am mai facut intre timp. Si sa le invitam si pe fetele care au venit dupa acel februarie in care s-au rasturnat lumile. Pe Danuta, Aleyna, Alicia, Moi, Je, Ramona, Irina, pe tine Ema Dobre, abia venita, pe Elena, pe Carmen… Nu stiu sa scriu acum toate numele, dar as vrea sa facem petrecere mare, ca-n vremurile bune. Pisica mea, contez pe tine. Va imbratisez cu dor. Noapte buna. Pe maine, la petrecerea Emei si a lui Anemone.
February 4th, 2010 at 12:43 am
F buna cartea mentionata de Alice.
cititi si perna si ruj, viziunea unuu barbat, psiholog pe deasupra despre duplicitate sa ii zicem…
depinde daca vrem sa ne trezim…
si sa facem ce facem de fiecare data – ne spalam pe dinti, pe fata, incepem o noua zi, cu durerile de ieri parca mai stinse…
aveti grija de voi.
February 4th, 2010 at 9:48 am
La multi ani, Anemone! Sa-ti fie viata senina, sa ai parte de tot ce e mai bun pe lumea asta, sa ti se implineasca toate visele! Te imbratisez!
Vin si eu la petrecere in seara aceasta. Si mi-ar placea mult sa reintalnesc cat mai multe zeite. Azi este o zi speciala si pentru mine… Rossane, vino si tu!
Alice, iti multumesc din nou, pentru tot ce am invatat de la tine… Te port in suflet!
February 4th, 2010 at 10:47 am
Apreciada Alice,
Decir que nos encanta el hombre equivocado es similar a decir, para los hombres, que nos encanta la mujer equivocada.
El problema radica en que nos damos cuentas que es la mujer o el hombre equivocado cuando la relación se rompe; es decir, la predestinación se cumple exactamente sobre sucesos acontecidos, pero nunca sobre sucesos por acontecer.
Cuando se inicia una relación ninguno de los miembros de la pareja sabe qué sucederá en un futuro próximo y menos lejano y cuando ese futuro llega es cuando se dice lo de era la mujer equivocada o el hombre equivocado.
La vida es un camino incierto que se transforma en predestinado una vez que se recorre ese camino.
Cmo siempre gracias por su blog.
February 4th, 2010 at 2:03 pm
La multi ani Anemone!
Vin si eu la petrecerea aniversara a Emei.
Si aduc ghiocei pentru Alice, Pisica si pentru toate prietenele dragi.
February 4th, 2010 at 3:03 pm
Dragele mele dragi, vreau sa va spun astazi, si-n fiecare zi, ca atunci cand am cazut si am crezut ca nu voi mai putea sa ma ridic, m-am sprijinit de voi…am intrat cu pasi tiptili in casuta, gata sa plec oricand, si voi m-ati primit cu bratele deschise. Mi-ati alinat durerile cu caldura si dragostea voastra, mi-ati aratat ca inca mai exista pe lume oameni buni si frumosi!
Sunt prea emotionata acum sa scriu, inca sunt la munca, am sa mai vin aici pe seara, sa va mai imbratisez, si sa suflam impreuna in lumanarelele de pe tortul vietii mele, care nici nu imi inchipuiam ca va mai putea fi vreodata dulce!
February 4th, 2010 at 3:18 pm
La multi ani, Anemone! Sa-ti fie viata senina si soarele sa-ti lumineze sufletul!
February 4th, 2010 at 3:44 pm
Sunt aici, recitesc arhiva, cutia cu amintiri, zambesc si ma opresc din cand in cand pentru a pastra clipa de atunci…ca s-o pot intelege pe cea de acum.Mi-e inima deschisa oamenilor care m-au primit la randul lor intr-o particica mica de viata.Va multumesc.
February 4th, 2010 at 3:51 pm
Rossane, multumesc ca ai raspuns… Tu stii ca esti in gandul meu mereu. Te imbratisez!
February 4th, 2010 at 4:08 pm
Anemone, La Multi Ani Sanatosi si Frumosi! iti spun si eu cu drag.
February 4th, 2010 at 4:56 pm
La multi ani Anemone! Se spune ca urarile din suflet aduc noroc, atunci eu iti doresc sa te bucuri de viata in toate formele fericirii sale.
Rosanne, am arhiva (despre care ti-am vorbit) pot sa ti-o trimit daca vrei.
Imbratisari pentru voi toate.
February 4th, 2010 at 5:35 pm
Cuvintele sunt de prisos.Cunosc continutul cartii ” Femei care iubesc prea mult” si nu pot sa nu ma intreb, ce-ar mai fi barbatii daca nu i-ar mai iubi femeile…:-)
Convingerea mea este ca trebuie sa deosebim barbatii din baietei, si sa ne autosugestionam ca exista piedici reale sau inventate,si daca ei ne-ar vrea cu adevarat, nimic n-ar fi imposibil sa se intample, sa intelegem ca nu avem ce astepta mai mult decat ni se ofera, sa facem diferenta intre vorba si fapta , sa nu traim intre trecut si ceea ce regretam ca am fi putut avea ….pentru ca daca n-ar fi , nu s-ar povesti.Traim intr-o societate consumatorista , mult prea diferita de cea traditionala si asa cum trupul nostru nu s-a adaptat alimentelor de nerecunoscut in ultimii 20 de ani, datorita artificialitatilor componentelor lor, e de inteles ca nici sufletul nostru nu s-a adaptat noilor provocari, generand nenumarate drame personale ….
Like A Woman – Jamie O’Neal – Lyrics
http://www.youtube.com/watch?v=t37KXWRCjL8
February 4th, 2010 at 5:44 pm
Va salut si eu pe toate, vechi si dragi, si noi, cu speranta ca va e mai bine, mai cald si in curand primavara in suflete si peste tot! Alice, imbratisari speciale si urari de sanatate, succes si toate cele bune! Vin cu drag cand am timp si pun, in ultima vreme numai in gand, dar din inima si curat, salutari calde aici si ma incarc de optimism, de amintiri placute! Acum proiectul nostru s-a centrat pe Elvetia, aici se pare ca sunt mai admirate si accesibile casele minunate de care stii si tu…Dar e multa munca, mai ales pentru un om ca mine, nu prea obisnuit cu date tehnice, cu regulile atat de stricte ale limbii germane, managementului, marketingului si altor limbi cam straine deocamdata pt mine…
Ema, draga mea, te salut si nu te uit…o primavara plina iti doresc. La voi toti!
February 4th, 2010 at 6:54 pm
Pentru tine, Alice:
http://www.youtube.com/watch?v=3IxwU-X_QoU
Asta este adevarata dragoste, iubirea neconditionata. Cred ca-mi veti da dreptate daca veti vedea clipul.
February 4th, 2010 at 7:20 pm
La multi ani si soare, Anemone!
February 4th, 2010 at 7:42 pm
La multi ani sarbatoritei!Sa fie cu sanatate, zambet si oameni dragi in preajma!
February 4th, 2010 at 7:42 pm
Imi cer scuze ca trebuie sa iti scriu aici ca sa iti putem si noi ura: Sa-ti traiasca noul ingerasul! Sa va dea Domnul multa dragoste,sanatate si intelegere! Acum a fost inceputul(mama de mult ma roaga sa-ti scriu aici ca la tel nu ai rasp), promit sa iti mai scriu. Te pupa cu drag si te imbratiseaza si mama(adica Carmen), iar noi toti ai casei va pupam si va avem in gandurile noastre.Cu drag, a ta verisoara, Bianca Ionescu
February 4th, 2010 at 7:56 pm
La multi ani ıti spun şi eu,Anemone,sa ai parte de sanatate şi multa fericire!
Femei frumoase,revin la voi,va citesc şi va sunt alaturi,rad şi sunt trista alaturi de voi!
Nu ştiu daca la ora indicata voi putea intra pe internet deoarece ın jurul acelei ore apare sotul meu care se aşeaza ın fata monitorului şi nu se mai ridica pana tarziu ın noapte!Dar faptul ca nu voi fi alaturi de voi nu ma va ımpiedica sa ma gandesc la voi,dragele mele!
Va ımbratişez şi va iubesc,va respect şi sunt bucuroasa ca ma pot numi prietena voastra!
February 4th, 2010 at 8:05 pm
Sunt aici si va astept…
Ofra Haza – Give Me A Sign
http://www.youtube.com/watch?v=wGwz4p_ACuE
February 4th, 2010 at 8:43 pm
Si eu sunt aici….Cuminte.
February 4th, 2010 at 8:50 pm
La Multi Ani, Anemone!
February 4th, 2010 at 8:58 pm
si eu sunt aici. ema??? stii bine ca pentru tine… orice.
cristina socaciu si rosanne, va tin de maini… cu dor.
anemone, inca o data la multi ani.
February 4th, 2010 at 9:02 pm
alice, cum vezi, am venit… pe 7 implinesc si eu un an!
de-a dreapta ta…
February 4th, 2010 at 9:05 pm
Spun si eu prezent la marea chemare, ca sa va spun ca nu va uit, va citesc mereu. Salut cu mare drag Pisica, Ramona, Danutza, Cristina Socaciu si pe toate fetele cu care nu am apucat sa schimb randuri, asigurandu-va ca va citesc mereu, desi tac, ocupata cu o “remobilare”, cum spune Simona la ea pe blog, invartind intre ele aceleasi vise neimplinite, aceleasi cuvinte ce nu spre cine pleca, acelasi chip nestiut care poate exista undeva sau…nu.
LA MULTI ANI FRUMOSI, ANEMONE!
Alice, imbratisarea mea calda, admiratia mea permanenta si gandul meu bun catre tine si frumoasa ta familie
February 4th, 2010 at 9:30 pm
La multi ani, Anemone! Sa-ti fie viata frumoasa si plina de zambet.
Vin si eu alaturi de voi, nu pot s-o refuz pe draga de Ema. Si ma bucur tare ca atat de multa lume a raspuns chemarii. Rosanne, Pisica, Corina, Sara…familia completa! E asa de bine sa revii acasa.
February 4th, 2010 at 9:30 pm
Am asezat pe masa aperitivele. Intrebari mici, de inghitit dintr-o data, pentru deschis pofta de vorba. Ce mancam? Ce bem? Pe cine iubim? Pe cine barfim?:)
De-a dreapta mea esti, Pisica iubita! Si voi, cele venite la apel, de partea inimii mele, mereu! La multi ani! Sa vina Ema si sa dea semnalul!
February 4th, 2010 at 9:32 pm
Buna seara FAMILIA! Poftiti va rog!
February 4th, 2010 at 9:32 pm
Zambesc… imi sunteti dragi…
February 4th, 2010 at 9:33 pm
Eu ma simt ca-ntr-o familie.Cu oameni buni si dragi.Multi veniti de departe, dupa rataciri.Unii pe care ii stiu si ii simt prieteni. Pe altii ii descopar acum, zambind.Aproape.
February 4th, 2010 at 9:37 pm
Zic sa dam startul petrecerii! Avem ceai. Va jur ca am cumparat prajituri in seara asta. Savarine pufoase si insiropate. Mi-e drag sa va vad langa mine, sa fim iar impreuna!
http://www.youtube.com/watch?v=uSD4vsh1zDA&feature=related
February 4th, 2010 at 9:38 pm
Da, Ema, suntem o familie. Ne apartinem unii altora prin legaturi de sange viscolit de nelinisti, de cautari ale iubirii, de deznadejdi. Suntem o familie de femei frumoase, dar cu zambet trist. Insa, in seara asta, putem sa radem cu gura pana la urechi!
February 4th, 2010 at 9:38 pm
Va imbratisez, raspund prezent…cu ceasca de porzelan speciala )
February 4th, 2010 at 9:45 pm
Imi place piesa pe care ai ales-o, Ema! Cand o sa ne intalnim de-adevaratelea, la o petrecere mare, sa punem cantecul asta si sa incepem distractia cu adevarat. O sa ne intalnim, nu-i asa?
February 4th, 2010 at 9:45 pm
Alungam tristetea in seara aceasta!
Acum doi ani, am fost extrem de fericita intr-o seara de 4 februarie… Ma plimbam cu cineva de mana prin Targu Mures si ningea ca in povesti… Am raspuns la intrebarea pe cine iubesc.
Reamonn – Supergirl
http://www.youtube.com/watch?v=CawkXh-WboQ
February 4th, 2010 at 9:49 pm
Doamne cat ma bucur sa va “vad”. Tin minte si acum ziua de 5 februarie 2009. Avusesem o zi trista, agitata si m-am apucat sa va scriu. In vremea aia dospeati cartea noastra, cu povesti de iubire. Si am prins curaj sa scriu si eu doua vorbe. A doua zi, cand am vazut ca mi-a raspuns Alice, am inceput sa plang. In sfarsit cineva avusese ochi pentru mine. Din clipa aia Alice, ai intrat in sufletul meu de tot, pentru totdeauna.
Si apoi voi, dragele mele, pe care v-am cunoscut si alaturi de care am dezlegat tainele vietii si cu care am numarat primaveri. Voi toate mi-ati intrat in suflet si va tin acolo cu drag.
February 4th, 2010 at 9:51 pm
Alice, cand e vorba de petrecere spun prezent fara sa clipesc!
February 4th, 2010 at 9:52 pm
Ma primiti si pe mine ? am fugit intr-un suflet sa ajung la voi. copiii mei ma privesc cam dandu-si coate de adolescenti, deh nu prea m-au vazut asa disperata sa ajung la calc. ziceau ca asta-i treaba lor !
Ema, la multi ani !! Eu snt Emanuela de fapt dar toata fam imi zice Ema ce sa fac ?
February 4th, 2010 at 9:53 pm
De azi in 7 luni voi fi mireasa.Asa ca va astept la acea petrecere.Macar cu gandul….sau cu sufletul….
February 4th, 2010 at 9:54 pm
Te primim cu draga inima Emanuela!
February 4th, 2010 at 9:54 pm
Eu eram atat de trista! Nu pot sa-mi amintesc, fiindca ma doare! Dar voi ati fost bune cu mine si mi-ati dat curaj. Iar Nina mi-a dat o carte de rugaciuni care sta si acum langa perna pe care dorm, sa ma apere. Cum sa va multumesc vreodata? A trecut un an si viata mea s-a rasturnat incredibil. Deci este posibil, eu sunt dovada. Iar daca nu sunt eu, e fetita asta cu mutrita de inger, care sta langa mine si ma priveste cu ochi albastri-cenusii. Uneori nici mie nu-mi vine sa cred. Iar povestea mea de dragoste are mai putin de un an, abia la sfarsitul lunii aniversam… primul nostru gand minunat si vinovat.
Noroc! Am turnat putin rom in ceai, ca sa fie mai bun:)
February 4th, 2010 at 9:55 pm
La multi ani, Anemone !
February 4th, 2010 at 9:58 pm
Ema, e petrecerea ta, daca n-ai fi avut tu ideea asta, nu ne-am fi intalnit aici!
Irina, casa de piatra! Poate ne vedem chiar la nunta ta- dar sa stii ca noi o sa facem inaintea ta, in aprilie, petrecere mare, cu botez si cununii, asa ca poate ne vedem mai intai la a mea:)
Emanuela, ai revenit la ceas de sarbatoare, e semn bun. Fii binevenita!
February 4th, 2010 at 10:01 pm
Hehe, ce petrecere si ce veselie in casuta in seara asta! Ca-n vremurile bune. Eu am avut azi o zi agitata si gri, Ema draga, dar acum mi-am regasit zambetul aici cu voi. Si, desi sunt tare obosita nu ma-ndur sa plec devreme de la petrecere. E tare bine.
February 4th, 2010 at 10:03 pm
Daca ai sti Alice, ca asa cum spui si tu, stau cateodata si ma gandesc ca tu esti exemplul “deci se poate”. Sub ochii nostri s-au intamplat toate minunile astea din viata ta. Daca n-ar fi fost asa de “la vedere” totul, la cum sunt eu de Toma necredinciosul, as fi fost tentata sa spun: nu poate fi adevarat!
Tu ai demonstrat ca se poate si eu ma incapatanez cred, ca la un moment dat se va putea si-n viata mea
February 4th, 2010 at 10:05 pm
Buna seara prietene dragi. Vin si eu la petrecere! Cine e de sarbatorit? Anemone, Ema la Multi ani.
Alice, buna seara. Imi amintesc de un februarie an trecut, Alice! Se pare ca toate lacrimile varsate intr-un München indepartat s-au transformat in luni cu bucurii, nu?
February 4th, 2010 at 10:08 pm
Cat de frumoase sunteti…toate!!! Am luat o pauza de la sesiunea de invatat in care m-am scufundat in ultimele 2 saptamani, si pe care, poate cu putin noroc o termin maine seara. Imi place sa va citesc gandurile si sa ma deconectez de la acte, rapoarte si tot tacamul de drept.
CASA DE PIATRA pt viitoarele mirese din aceasta mare familie:)
February 4th, 2010 at 10:08 pm
Da,Alice.Cu mare drag!
Astept toate petrecerile.De fapt, astept prietenii sa-mi treaca pragul mereu, chiar si fara gand de petrecere.Va regasesc pe voi aici, mereu.Cu ochii tristi sau cu povesti de dragoste, va stiu pe-aici, prin casuta.Mereu aievea.
Izuta?E o comoara mica.Sunt disperata dupa toti copiii, azi verisorul meu cel mic implineste 7 ani.Il ador inca.Planuiesc sa il rapesc intr-o zi, sa ma bucur doae eu de prezenta si intelepciunea lui.Glumesc,desigur.
Insa, ador orice copilut.Fie el mai mare sau mai mic. Asa ca tare as trage o fuga sa o sorb din priviri pe Izuta printesa!
February 4th, 2010 at 10:09 pm
Felice, un ceai, o prajitura? Alungam gri-ul de peste zi intr-un fel, nu? Delia, bine ai venit la petrecere! Pisica, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Rosanne sunteti prin preajma?
February 4th, 2010 at 10:12 pm
Mi-am facut un ceai, mi-am luat laptopul in brate, am dat play la urmatoarea piesa http://www.youtube.com/watch?v=-ZJDNSp1QJA (stiu k nu e tocmai de petrecere, dar ma relaxeaza) si sper sa nu aflu ca s-a terminat petrecerea:D
February 4th, 2010 at 10:12 pm
Doamne, Alice imi lasa gura apa cand vorbesti de Iza ta cea mica. Mi-e asa dor de Tudor si Ilinca ai mei cand erau mici, mici dar n-am curajul tau, mi-e frica. Ei ma bat la cap de ani buni sa infiem unul mic daca tot tanjesc atat ! nici asa nu gasesc curaj sa ma-ncumet anul asta. Poate anul viitor, cine stie ? Dac-o vrea Bunul !
February 4th, 2010 at 10:12 pm
Eu am fost cea dintai norocoasa, e randul vostru. Ema, negresit va fi asa! Delia Raluca draga, esti in toate rugaciunile mele, de atunci si pentru totdeauna/
February 4th, 2010 at 10:13 pm
O prajitura as vrea si eu.Ca tot am terminat sesiunea si am luat note mari la exam.Asa ca merit!Si asa de bine e sa tot povestim cate-n luna si in stele….in fata unei cesti de ceai.masa rotunda a zeitelor prietene
Adik noi toate!
February 4th, 2010 at 10:16 pm
Eu cu fostele mele colege de facultate am pastrat legatura si am infiintat CLUBUL SALATICA(asta pentru ca in fiecare zi de marti din orar aveam pauza o ora jumatate si mergeam sa mancam ceva un grup de 9 persoane…in general plecam la salatica, dar ajungeam la pizza:P). Si am hotarat ca in fiecare zi de luni o data la 1-2 saptamani sa ne vedem in acelasi loc la renumita salatica. Si e placut, e relaxant, e sublim pentru mine sa intalnesc persoane care isi doresc si reusesc sa pastreze legaturi puternice. Ati creat ceva care nu poate fi desris in cuvinte pe acest blog. sinceritatea si puritatea din voi nu poate fi masurata.
February 4th, 2010 at 10:17 pm
Ema, bine v-am regasit. Alice cred ca totul s-a intamplat cu un scop: asa ne-am cunoscut mai bine.
Irina, felictari pentru examene.
February 4th, 2010 at 10:18 pm
Sunt aici, cu sufletul alaturi de voi…
Casa de piatra, Irina!
Alice, sa fie intr-un ceas bun! Sa fie pentru totdeauna!
Ema Dobre, fii binevenita!
Cat de mult ma bucur sa va regasesc aici…
February 4th, 2010 at 10:19 pm
Si una si alta. Asta seara renunt la dieta. Doar e petrecere! Abia astept sa ne revedem la un ceai si la o prajitura si in realitate. Suntem atat de aproape si iarna nu o sa mai stea mult pe aici, sper.
February 4th, 2010 at 10:20 pm
Buna seara tuturor! Vin si eu…intarziata trupei ! ma primiti si pe mine la petrecere?
A trecut un an peste noi, mai greu,mai urat dar important este ca iata ne regasim tot aici impreuna privindu-ne cu drag in suflete !
Te imbratisez Alice ! Va imbratisez pe toate!
February 4th, 2010 at 10:24 pm
Multumesc din suflet pentru urari, dragele mele!
Ma bucur nespus ca exista ALICE care a creat aceasta “tara a zeitelor” si ca ne face parte din ea. Ma bucur ca exista fiecare dintre voi pentru ca fiecare e unica si nu poate fi inlocuita. Ma bucur ca suntem aici, acolo, oriunde am fi in realitate. Pentru ca “ochii care nu se vad nu se uita”.Asa cred eu. Asa cum cred inca in povesti cu happy-end si-n marea iubire, eterna, mistuitoare.Asa cum cred ca sufletele prietene se recunosc mereu, oriunde si oricum.
February 4th, 2010 at 10:25 pm
din categoria “daca doriti sa revedeti”
http://www.youtube.com/watch?v=6TfIXMRuYOs
February 4th, 2010 at 10:27 pm
http://www.youtube.com/watch?v=-crgQGdpZR0&feature=fvst
February 4th, 2010 at 10:28 pm
va urez si eu toate cele desi nu va cunosc(mai putin pe Alice prin textr).
nu ma bagati in seama
vedeti_va de ale voastre
se vede ca sunteti intre voi
ca pe orice forum/ firma
conteaza doar dc ai fost de la inceput
TAKE CARE
rasfatati-va pe voi, iubiti-va pe voi, gasiti lucruri care sa fie doar ale voastre, pt sufletul vostru, mai putin pt al LOR.
dixtractie placuta.
February 4th, 2010 at 10:29 pm
Alice, rom in ceai? vrei sa cinte Iza?
Irina, sa fie intr-un ceas bun!
February 4th, 2010 at 10:30 pm
Felice, sa impartim o savarina, ca sa nu stricam de tot dieta:) Vine primavara, in curand, iar noi trebuie sa ne revedem, deja se anunta atatea ocazii… Am stabilit deja si pentru Ac/Dc- ne vedem si atunci. Dar, inainte de asta, punem noi la cale o petrecere, negresit.
February 4th, 2010 at 10:30 pm
Nu e deloc rea ideea cu Salatica:)
February 4th, 2010 at 10:31 pm
ia uite si o suparata… pai se poate Simoniq?
dar daca tot te-ai suparat , acum stim sigur ca e petrecere mare…
come, join us!
February 4th, 2010 at 10:31 pm
Hei Simoniq, pai ce faci? Pleci si lasi ceaiul sa se raceasca si prajitura neterminata? Stai cu noi!
February 4th, 2010 at 10:32 pm
Moi, Je, Simona Ioana, Pisica, Maia, Roberrta, Layla, Corina, va trimit un gand bun…
February 4th, 2010 at 10:34 pm
Simoniq, ramai!
February 4th, 2010 at 10:34 pm
Cu mare drag, Alice, desi sunt convinsa ca tu esti la fel cum te stiu eu dintotdeauna. N-ai nevoie de nici o dieta. Desigur, ne vedem la AC/DC, o astept si pe Ema cu confirmarea, dar, inca o petrecere nu strica.
February 4th, 2010 at 10:34 pm
Draga Alice, ar fi prea frumos sa te pot imbratisa de-adevaratelea, nu doar cu gandul, in cea mai binecuvantata zi de aprilie !
February 4th, 2010 at 10:35 pm
Si eu sunt “copil adoptat” aici.Dar nu ma simt asa!
Deci….pot sa mai cer o ceasca de ceai?Neaparat cu lamaie!Si o lingurita de miere, va rog!
February 4th, 2010 at 10:36 pm
Am biletul cumparat deja pentru AC/DC.
February 4th, 2010 at 10:36 pm
Eu cum sunt noua pe aici, incerc sa imi imaginez cum a fost cand v=ati intalnit prima data. Ati avut emotii sa va cunoasteti si in realitate?
February 4th, 2010 at 10:41 pm
Despre intalnirea noastra din Duminica Floriilor? Si acum zambesc, cand ma gandesc, ca plecasem de acasa incaltata in balerini si am intors taxiul din drum, sa-mi pun pantofi cu toc, pentru ca era “ocazie speciala”
February 4th, 2010 at 10:43 pm
February 4th, 2010 at 10:46 pm
Da, Ema, imi amintesc de duminica voastra de Florii, fiindca atunci aparusem si eu, timida-n cadrul usii, cu 2-3 zile inainte. Cand Alice mi-a scris ca va vedeti si lansati o carte, am fost atat de emotionata si de fericita ca mi se adresa, incat imi amintesc si acum asta. Si mana intinsa a pisicii sa ma treaca pragul si sufletele calde ce m-au bandajat, fara sa stie, o vreme lunga…
Da, sa mai turnam ceva rom in ceaiul acela. Va fi mai gustos si poate zambim si cele ce..uitasem s-o facem
February 4th, 2010 at 10:46 pm
Eu acum am venit de la munca, intr-un suflet, sa nu pierd petrecerea
Bine v-am gasit aici, cu caldura, cu ceai, cu tort…
http://www.youtube.com/watch?v=-wz27kG5Trg PENTRU VOI.PENTRU NOI.
February 4th, 2010 at 10:47 pm
Simoniq, nu ai scris altceva in seara asta, cum sa te bagam in seama? Trebuie sa intrebi ceva si sa ceri un raspuns, sa raspunzi la intrebarea cuiva si sa intri in hora, sa povestesti ceva. Esti binevenita, nu te supara in seara noastra vesela, te rog! Iarta-ne daca n-am fost atente. iar acum fii convinsa ca ne-ai atras atentia. Sunt multe fete care au venit tarziu. Ema Dobre a venit ieri!!!
February 4th, 2010 at 10:48 pm
Pisica draga, am uitat sa iti spun,daca stiam ca asa vei scrie iar, te minteam ca e ziua mea in fiecare zi!
February 4th, 2010 at 10:49 pm
Iana, l-am turnat doar in scris…
February 4th, 2010 at 10:51 pm
Uite Simoniq si eu sunt noua aici, nu le cunosc si nici ele nu ma cunosc pe mine, dar incerc sa ma fac auzita intre atatea prietene vechi. Povestesc ceva ce mi se pare interesant si in acelasi timp sunt curioasa sa aflu mai mult despre ele. Pana la urma este o seara a recunoasterii, a reintalnirilor, a amintirilor, dar si a conturarii de noi prieteni, povesti pentru inca un an.
Eu cred ca la o intalnire cu voi m-as pregati cu multeee zile inainte si as avea aceleasi emotii ca inaintea unui examen (si credeti-ma sunt FFFF MARI)
February 4th, 2010 at 10:53 pm
Felicitari Alice Nastase ! Te citesc si te urmaresc de mult si imi place foarte mult ce scrii, cum scrii . Esti o femeie frumoasa, desteapta si foarte sensibila . Iata ca se poate 3 in 1 ! Iti doresc sa fii fericita alaturi de iubirea ta , sa cresteti frumos copiii si sa imbatraniti impreuna . Sper sa ma primiti si pe mine pe aici ! Ma simt singura si fara sperante dupa ultima iubire imposibila .
February 4th, 2010 at 10:53 pm
Dar cine isi mai aminteste de intilnirea noastra din iarna trecuta …in prag de An Nou ? Nu pot sa uit momentul acela cand am zarit-o pe Alice prima data…era un fluture alb,alb…
February 4th, 2010 at 10:55 pm
si io, si io… ceai si ganduri bune.
February 4th, 2010 at 10:56 pm
Subscriu la ce spune Sophie.Eu am emotii si cand astept sa vina EL.desi asta se intampla aproape in fiecare zi, de ……pe 13 februarie….5 anisori.
Asa cum am emotii cand deschid cadourile de ziua mea.Sau cand primesc mail de la oameni speciali. Sau cand spun TE IUBESC.
Da, mi-as dori o intalnire “adevarata” cu voi.Poate va fi, cat de curand….Eu sper, doresc, visez.
February 4th, 2010 at 10:56 pm
Am vazut poze la un mom postate de Alice pe blog:D dar sunt sigura ca nu era la prima voastra intalnire oficiala;))
February 4th, 2010 at 10:57 pm
http://www.youtube.com/watch?v=jK_n5YjxIdM&feature=related
February 4th, 2010 at 10:58 pm
Sophie Lachet, si eu aveam emotii inainte sa ne intalnim. Dar m-am inarmat cu un buchet mare de lalele si cand am intrat in cafeneaua stabilita loc de intalnire, am inceput sa dau buna ziua in stanga si-n dreapta si sa spun la toata lumea “eu sunt Ema de pe blog”
February 4th, 2010 at 10:59 pm
Eu treceam printr-o perioada neagra si acea intalnire a fost o gura de aer. Am zambit, am ras, m-am simtit atat de bine, incat pentru cateva ore am uitat de toate relele. Am mancat bomboane aduse de Corina din Elvetia, am povestit, a fost o zi plina de soare si de zambet. Pe drum spre cafenea, m-am intalnit cu Alyce si Ina si cum pe Alyce o vazusem in pozele de la Brasov, mi-a fost usor sa o recunosc si am ajuns impreuna la locul intalnirii. A fost apoi intalnirea cu Ema si Cristina in orasul Emei. O zi care s-a prelungit tarziu in noapte, ca intre prietene vechi. Emei i-am spus deja, dar spun si aici. Cautam nume pentru copiii mei. Nu e cazul inca, dar sa fiu pregatit.
Pentru baiat a fost simplu, dar pentru fetita, nu gasisem nimic, pentru ca urasc diminutivele. Si am gasit: Ema. Asa ca, draga mea, iti reamintesc, sa te pregatesti de moasa ca stiu ca ai experienta. 
February 4th, 2010 at 11:00 pm
Sa va mai spun ca atunci cand am zarit-o pe Alice, care discuta cu fetele prezente, m-am repezit la ea si am exclamat “am ajuns, in sfarsit!”
February 4th, 2010 at 11:03 pm
Felice, cu mare placere!
February 4th, 2010 at 11:03 pm
Ce frumos povestiti despre intalnirile voastre. Pot sa ma autoinvit? In legatura cu numele pentru copilasi. Si eu ma gandesc la ele:X Pentru fetita va fi Sophie(ador numele asta) si pentru baietel ma gandesc la David sau ALbert. Sora mea vrea sa ii puna fetitei numele EMA ca si tine Felice.
Poate voi deja stiti raspunsul dar eu nu… si indraznesc sa o intreb pe Alice, cum a ales numele ingerasului ei?
February 4th, 2010 at 11:04 pm
Ce frumos a fost!Ce minunat va fi, nu-i asa?Va sarut pe toate!Va multumesc pentru ceai si pentru dulcele bun….De-acu nani scrie pe mine!
Va gases si maine.Si mereu.Va imbratisez frumos, adevarat.
Noapte buna si vise dulci!
February 4th, 2010 at 11:05 pm
Ehe, Sophie! Povestea numelui Izei e atat de frumoasa! Doar Alice poate sa povesteasca frumos episodul asta.
February 4th, 2010 at 11:07 pm
Nopte buna, Irina! Si felicitari pentru notele mari, ca m-am luat cu vorba si n-am apucat sa te felicit.
February 4th, 2010 at 11:08 pm
noapte buna irina:D
February 4th, 2010 at 11:13 pm
Cam lancezeste petrecerea …Iana vino draga cu sampania ca numai cu ceai…ne apuca somnul!
February 4th, 2010 at 11:16 pm
vineee!
February 4th, 2010 at 11:16 pm
hmmm eu as recomanda un Green Apple
February 4th, 2010 at 11:17 pm
Se pare ca ne-am pierdut indemanarea, Cora! Am si eu niste vin prin casa, il pun la bataie. Desi…ar fi timpul pentru somn. Dar mai stau de dragul vostru macar un sfert de ora.
February 4th, 2010 at 11:20 pm
Ema, Sophie ma bucur sa va intalnesc !
February 4th, 2010 at 11:20 pm
Marina, iti intind mana…
February 4th, 2010 at 11:21 pm
Marina, hai, vino si tu! Ai ajuns exact la sampanie. Anemone nu a venit deloc, dar noi putem sa-i cantam La multi ani in absenta- si ne citeste ea maine. Multi ani traiasca, multi ani traiasca, La multi aaaani! La multi ani, Anemone, sa fii fericita!
February 4th, 2010 at 11:22 pm
Va sarut pe toate si toate imi sunteti dragi chiar daca abia v-am zarit.
Noapte buna, frumoasele mele necunoscute, inca !
Cum facem sa ne intalnim, totusi ?
February 4th, 2010 at 11:23 pm
Multumesc mult Cristina ! Am citit toate comment-urile voastre si imi place ideea asta de a sta de vorba la o cana de ceai . Super !
February 4th, 2010 at 11:24 pm
si mi-e asa de dor de o vorba buna spusa de Alice….
Am scris foarte rar in ultimul timp dar sa stiti ca locul acesta e parte din sufletul meu pe viata!!!
February 4th, 2010 at 11:25 pm
Ce norocoasa sunt ! Multumesc de tratatie Alice !
February 4th, 2010 at 11:26 pm
Noapte buna Ema Dobre!
Alice, Anemone era pe aici. Am zarit-o eu. Zicea ca vrea sa-i spunem la multi ani in fiecare zi
February 4th, 2010 at 11:26 pm
Iar tu, Cora, ai venit de la Deva intr-un suflet. Noi ajunseseram deja la redactie, iar tu hotarasesi, mai intai, ca nu vei veni. Apoi, dintr-o data, ti-ai luat sotul de guler si v-ati urcat in masina. Si in cateva ore ati fost la Bucuresti, sa ne putem imbratisa. Ce curaj ai avut, ce putere, ce dragoste…
February 4th, 2010 at 11:30 pm
Noapte buna, zeite! Mainile mele raman intinse…
February 4th, 2010 at 11:30 pm
Ce devotament….
February 4th, 2010 at 11:32 pm
Noapte buna Cristina mea. Te tin de mana.
February 4th, 2010 at 11:38 pm
Intilnirea cu voi a fost pentru mine un vis implinit, Alice ! Si iti mai amintesti ce nebunii faceam pe blogul tau? Cum faceam talmes balmes din povestile lumii ? Cum scriam in nestire doar din drag de voi si va strigam intruna de-ti nenoroceam blogul?
February 4th, 2010 at 11:44 pm
si plang de dorul nostru celor de atunci…Monica cu intelepciunea ei vesnica, Nina cu sensibilitatea ei,Catalina cu puterea ce ne-o insufla tuturor,Iana cu nebuneasca ei veselie , Valin cu observatiile lui asa de fine …Costi ,un fenomen de barbat .Ce am trait in iarna aceea aici in casuta ta ,Alice ,a fost chiar miracol…
February 4th, 2010 at 11:44 pm
Emotionante povestile voastre ! Citesc blogul tau Alice de aproape un an dar cand am vazut cat de sudata e relatia voastra nu am avut curaj sa postez ceva … Ma bucur ca am facut-o acum si multumesc pentru mainile intinse !
February 4th, 2010 at 11:48 pm
Cora, eu aici m-am regasit. Ratacisem drumul, pierdusem directia si in casuta lui Alice m-am regasit. Tot miracol pot numi si eu ce am trait aici.
February 4th, 2010 at 11:49 pm
Au mai fost si neintelegeri ca in orice mare dragoste…dar ceea ce a ramas conteaza ! Este aici un loc special unde atatea inimi ti se aseaza la picioare ,Alice .Si e firesc ,tu esti ZEITA !
February 4th, 2010 at 11:51 pm
Familia,
cu riscul sa fiu o gazda nu foarte buna, o sa pun punct petrecerii. Va multumesc tuturor pentru prezenta. Plec la somn cu un zambet pe fata si cu chipurile voastre in gand. Va tin de mana, va port in suflet.
Noapte buna! Pe curand!
February 4th, 2010 at 11:52 pm
Mi-e dor de vremurile acelea, dar vreau mult sa fim fericite. Simt ca si voua va e greu, si tie, Cora, si tie Ema, si tie, Pisica scumpa… Si Cristinei, si lui Rosanne cea iubita. Trebuie s-o rugam pe Catalina sa se roage pentru noi. Si pe Nina sa ne alega carti sfinte, carti de salvat vieti.
Va sarut si eu, si ma retrag vesela. Ema, cum sa iti multumesc? A fost o minune! Cora, te port in inima mea. Intind mainile spre voi, Cristina, Rosanne, ca odinioara. Doamne, ajuta!
Noapte buna, dragele mele.
February 4th, 2010 at 11:53 pm
Marina, sa mai vii pe la noi. Si tu, Simoniq! Cora, NOI suntem zeite! Noapte buna!
February 4th, 2010 at 11:55 pm
Cu siguranta ! Noapte buna !
February 4th, 2010 at 11:55 pm
Noapte buna tuturor…. Somnul sa va mangaie genele si sa transformati gandurile ascunse din sufletele voastre in vise… Si da, noi suntem zeite intr-o lume in care raul nu exista, binele e o variabila si restul nu mai conteaza.
February 4th, 2010 at 11:57 pm
Cioc, cioc…
Ma primiti si pe mine?
February 5th, 2010 at 12:03 am
Stiu Ema asa am simtit si eu .Traim in lumea asta in care trebuie sa parem mereu puternici, sa nu aratam o clipa de slabicune ,sa purtam pe chipuri masca peste masca pentru orice conjunctura. Aici am venit mereu cu sufletul in palma ,fara ascunzisuri ,fara ambalaje colorate…fara frica de a fi judecati pentru neputintele si durerile noastre.Si am gasit mereu alinare si intelegere…Poate exista un loc mai frumos ?
February 5th, 2010 at 12:06 am
Noapte buna tuturor…Va multumesc ca existati!
February 5th, 2010 at 12:07 am
Of, ca nu-mi vine sa plec! CristinaC, tocmai am incheiat petrecerea, dar vino maine si-o sa ne gasesti! Esti binevenita, si-mi esti draga. Vorbesc mereu despre tine, ii povestesc iubitului meu despre tine si despre ce imi scrii. Pentru ca tu esti asemenea noua. Zeita in toata regula. Va imbratisez, inca o data, si , de data asta, chiar fug. Dar revin maine, promit.
February 5th, 2010 at 12:18 am
Noapte buna, de la ferestre pline de luna…
February 5th, 2010 at 12:26 am
LA multi ani, Anemone ! Cristina Socaciu, multumesc de invitatie la petrecerea voastra
. Felicitari pentru ce aniversati si multumiri lui Alice pentru ca exista 
. De-acum va spun noapte buna! Ingerii sa va sarute !
February 5th, 2010 at 3:19 am
Femei frumoase,dupa cum vedeti orele sunt foarte ınaintate dar nu puteam sa dorm fara sa cunosc “ıntamplarile” ce au avut loc la petrecerea la care(din pacate) nu am putut veni…Credeti-ma ca zambesc şi un sentiment ciudat(deloc rau) ımi strabate sufletul,sunt atat de bucuroasa ca,ın sfarşit,s-a vorbit de bucurie,de adevarata prietenie şi de amintiri placute.Eu am ajuns tarziu aici dar de cum am sosit m-am simtit libera(cred ca acesta este cuvantul potrivit)…Pot spune ca viata mi s-a schimbat…singuratatea nu mai are cuib ın sufletul meu,cuibul sau este locuit acum de bucurie…ımi pare bine ca am “zburat” pana aici unde suflete calde m-au primit fara sa-mi ceara nimic,decat putere pentru propriul meu suflet…Va iubesc,femei frumoase!(ımi vine sa plang,deja mi s-au umezit ochii)
Voi adormi cu cuvintele voastre ın suflet!
Noapte buna!
February 5th, 2010 at 4:02 am
Multumesc zeitelor!
Si pentru ca la mine e noapte cand va treziti voi, va trimit un mic cadou.
I l-am trimis si Deliei ca prea se potrivea ultimei ei postari de pe blog.
http://www.youtube.com/watch?v=hq8tzfCxShM
Noapte buna
February 5th, 2010 at 5:55 am
Am revenit si eu, in noapte, de fapt, in prag de zori de zi. Am revenit de dor, de bucurie. A fost asa de frumos… Am primit cadoul de la CristinaC, si m-am bucurat ca Anemone a fost aici, si ca ati venit si voi, Moi, Aleyna, CristinaC.
Cora, tu ai fost sufletul petrecerii, ca odinioara!
Iza a mancat si a adormit, acum fug si eu spre perna si spre vis. Somn usor si voua, dragelor.
February 5th, 2010 at 9:23 am
Buna dimineata! Buna dimineata! Buna dimineata!
Am simtit mainile voastre si va multumesc. Alice, in ceea ce ma priveste, e asa cum ai spus. Mi-e greu dar incerc sa nu uit sa zambesc, sa nu uit sa sper, sa nu uit sa-mi doresc. Si vom fi toate fericite intr-o zi. Trebuie sa fie asa! Si stiu ca a fost si Rossane cu noi aseara…
A fost o seara minunata, cu suflete frumoase adunate in casuta ta…Ma bucur ca v-am regasit aici si abia astept sa va intalnesc cu adevarat.
Va imbratisez, zeite!
February 5th, 2010 at 9:30 am
Buna ziua,zeite! Mi-ati lipsit! Am fost la Tg.Mures.Ce frumos e orasul! Ma reintorc peste 3 luni acolo.
Ce frumoase ati fost toate la intalnirea de seara! Sunteti cu adevarat zeite! am reintalnit nume dragi,suflete frumoase…La multi ani,tuturor!
aleyna,esti frumoasa mereu !
Cristina Socaciu ,din nou plecaciuni in fata ta pentru poeziile tale…
danuta , ai grija de sufletul tau atat de frumos! alunga-ti tristetea!
ramona ,tie ti-am scris pe messenger.cam mult,dar…sa ma ierti !
Alice ,sper ca Iza e bine,sanatoasa.cunosc zbuciumul, atunci cand ingerasul e racit.revista e minunata! stii deja…
February 5th, 2010 at 9:53 am
Te imbratisez, Maia! Si mie imi place orasul Tg. Mures…
February 5th, 2010 at 11:19 am
Buna dimineata din nou! Sunetm un pic mahmure dupa atata ceai, nu-i asa? Va imbratisez, din zi cu soare.
February 5th, 2010 at 11:42 am
Buna dimineata. Soare straluceste afara si se inclina in fata noastra, a zeitelor. De mult nu l-am mai vazut asa. Cred ca este fericit si el dupa petrecerea de aseara:) Tineti-mi pumnii o sa urmeze un examen la drept ff greu astazi. O zi placuta in continuare
P.S1. Alice buna dimineata si Izei
P.S2. Ar trebui sa fie cate o mica petrecere fara un motiv anume in fiecare zi sau cat mai des posiBIL.
February 5th, 2010 at 11:48 am
maia vreau si pe messenger:))
February 5th, 2010 at 12:53 pm
Frumoasa petrecere, imi pare rau ca n-am reusit sa ajung la timp! Cred ca ar trebui sa transformam fiecare zi intr-o sarbatoare a sufletului…
February 5th, 2010 at 1:09 pm
Buna ziua “femei frumoase cu zambet trist ” cum spunea Alice ! La Bucuresti e o zi cu soare superb . Sa-l lasam sa intre in sufletul nostru , in zimbetul nostru , in privirile noastre poate prea obosite uneori de atata gri…….
Va doresc o zi frumoasa !
February 5th, 2010 at 2:06 pm
Sa aveti o zi minunata!
February 5th, 2010 at 2:07 pm
Multumesc Alice! Multumesc pentru ca nu ne-ai uitat, pe noi cele de la inceputuri! Si tie iti multumesc Cora! Nici eu nu v-am uitat pe voi, nu am uitat serile minunate pline de emotii pe care le-am trait alaturi de voi. Nu v-am uitat pe niciunul , pe Alice zeita noastra, pe Nina cea buna, pe Iana cea puternica, pe Cora cea vesela, pe Monica cea draga, pe Cristina Bizu cea frumoasa, pe dna Simona Radoi, pe baietii nostri de aici: Muritor cel intelept, Costi cel sensibil, Valin cel romantic, si nu in ultimul rand pe Ana cea care ne caza seara de seara la ospiciul ei. Sunt momente in viata pe care nu le putem uita, cu bune si rele. Si sunt oameni pe care Dumnezeu ii trimite la noi. Bunica mea, inteleapta si blanda mea Ecaterina imi spunea asa: “mama, Dumnezeu ne trimite mesajele Lui, in drumul nostru prin viata, in drumul spre perfectiune, prin oameni. Intotdeauna sa asculti si sa inveti cate ceva de la oameni, fie ei doctori docenti, fie cersetori. Ei vin, si prin vorbele si faptele lor, bune sau rele, ne invata cate ceva. Important e sa stii sa culegi. Si sa nu uiti niciodata sa le multumesti”.
Va imbratisez cu drag si dor pe toti!
February 5th, 2010 at 4:18 pm
f frumoase linkurile voastre; eu cum nu prea am timp, e bine ca le impartasiti cu noi.
Si fiindca am inteles ca trebuie sa va pun intrebari, ca sa intru in echipa.
intreb si eu:
cum a fost aseara fara mine?
S
O melodie care imi place mie:
http://www.youtube.com/watch?v=wB_vjpRhLxM
si care SIGUR contine niste raspunsuri la intrebarile voastre de mai sus…
PS: Alice, te-am vazut mai demult la film; probabil pe vremea cand erai trista; pareai asa inabordabil de trista
… acum ma bucur pt tine ENORM; poate ne intalnim intr-o zi sa fac cunostinta baietelului meu de 3 ani cu fetita ta, cand se face mai mare; restul cred (nu stiu sigur) sunt cam mari pt el 
, desi lui asa ii plac mai mari; pe cele micute micute doar le saruta manutele si le intreaba “ce mai faci?”.
E un dulce, fiti sigure ca o sa il cresc frumos, cu mare respect pt femei.
O sa va tin la curent
February 5th, 2010 at 4:22 pm
Catalina stiu undeva un inger care imi vegheaza somnul.Eu iti multumesc .
February 5th, 2010 at 4:44 pm
Alice, cea mai draga, inainte de petrecerile din aprilie, o sa apara Cartea ta, asa e?
Imi pare rau ca nu am fost cu voi aici aseara, dar tu stii ca va port in gand si in suflet… desi e bine sa o si spun, macar din cand in cand.
Esti minunata, si ma bucur ca esti! si mie imi faci atat de mult bine prin tot ceea ce scrii.
February 5th, 2010 at 4:44 pm
E-asa de cald, de bine, de pufos aici, intre voi, unde gandurile bune vin ca albinele la flori! Va imbratisez, va sarut, va citesc, chiar daca nu va scriu mai des!
Alice, sper si astept cu nerabdare sa pornesti in calatorie prin tara, sa ajungi in Iasul meu frumos si iubit, sa te vad, sa te imbratisez..
Simoniq, si mie imi place foarte mult melodia draga tie si o ascult ori de cate ori melancolia imi impanzeste mintea.
Pentru mahmureala voastra, eu va trimit, la fiecare-n parte, un zambet si o raza de speranta care sa va patrunda inimile calde!
February 5th, 2010 at 5:19 pm
Si eu am un inger auriu pe care-l privesc cand mi-e dor.
Si acum mi-e dor de intalnirile noastre reale, de zeite frumoase si cu har de la care am invatat nespus de mult.
Am convocat grupul Tango de la Brasov (Adi, Pisica) pentru o intalnire duminica.
Este cu noi si AngiD de la Constanta si sper sa vina si CarmenS.
Sunteti asteptati cu drag toti cei ce doriti sa ne intalniti.
February 5th, 2010 at 5:32 pm
Dragele mele, am adormit cu sufletul impacat, cu inima plina de voi si speranta ca azi va trece mai usor cand stiu ca va am apraope. Vedeti voi, un gand drag de-al meu plangea.Si l-am lasat sa planga o vreme, m-am facut ca nu-l aud si nu-mi pasa de durerea lui.
Acum, a tacut el.Dar mi-am dat seama ca plansul lui imi suna inca in urechi.Si am plecat in lume, nebuna sa caut suflete prietene, sa caut sa nu ma tem, sa caut sa-nvat sa stiu drumul.Si aici sunteti voi.Care dati curaj.Care aveti zambete dragi, cu tarie si ceai de poveste.Aici sunteti voi, pe care va port in inima si-n gand.
Multumesc pentru ca m-ati trezit.Multumesc pentru zambete si pentru mainile intinse.Multumesc pentru VOI cerului si celor din vietile voastre care va “imprumuta” sa straluciti aici, asa aproape, cateodata.
Sa aveti un sfarsit de saptamana cald, dulce!
February 5th, 2010 at 6:10 pm
Emotionante commenturi ! Imi dau seama ca aici in casuta ta Alice sunt numai femei extraordinare , puternice desi incercate greu in viata , femei care in ciuda tuturor dezamagirilor si-au pastrat puritatea, caldura , blandetea si mai ales acea calitate extraordinara de a darui celor din jur . Si ce e mai pretios decat sa primesti o mana intinsa ,un umar pe care sa plangi , un suflet cald alaturi de tine ? Iar tu Alice esti cea mai extraordinara pentru ca iti gasesti timp si pentru noi desi ai atat de multe de facut : esti mama , iubita, femeie de cariera si totusi iti faci timp sa traiesti si pentru noi si sa ne oferi atat de mult !
February 5th, 2010 at 6:18 pm
Vreau sa venim si noi! E incredibil!Tocmai faceam planuri pentru prima noastra iesire in trei, cu Iza, si ne intrebam daca sa alegem Sinaia sau Poiana… Cred ca tocmai am ales.
Maine ne intalnim cu o doamna doctor, sper sa ne dea avizul de calatorie pentru Iza, si, daca e totul Ok, vreau sa venim si noi duminica.
February 5th, 2010 at 8:00 pm
Marina, eu imi gasesc timp sa imi iau energie si lumina din dragostea voastra, din bunatatea pe care o aduceti aici. Si pentru mine locul asta e la fel de straniu si de insemnat cum e si pentru voi, nici eu nu-i inteleg regulile, dar ma bucur de miracol.
February 5th, 2010 at 8:13 pm
Alice imi doresc foarte mult cartile tale, sunt pur si simplu indragostita de scrisul tau ! Nu am gasit in revista niciun formular de comanda . Te rog spune-mi de unde le pot cumpara .
Te imbratisez si iti doresc zile frumoase impreuna cu iubirea ta si micuta Iza .
February 5th, 2010 at 8:15 pm
La multi ani,Anemone!Stiu,am intarziat,dar iti urez din tot sufletul sa fii impacata cu tine,si sa-ti traiesti fericirile marunte cu toata voluptatea cu care ai trai o covarsitoare ,mare iubire!Poate am avea mai mult de castigat toate daca am stii sa ne bucuram mai mult de lucruri aparent banale.Ce ziceti daca intr-o dimineata soarele n-ar mai fii la locul lui?
Alice, iti multumesc ca esti!
February 5th, 2010 at 8:24 pm
Alice, trebuie sa fii tare mandra de ce ai creat pe blogul tau.
February 5th, 2010 at 8:42 pm
Ufffffff………..
Cu o saptamina in urma ma pregateam de o reintilnire cu un barbat pe care il apreciam. El este (sau era) exact asa cum doream eu sa fie “El”: optimist si destept dar din pacate nu si singur….
Cu acest el am inceput “sa comunic” din intimplare,acum citiva ani in urma si din cauza curiozitati mele de copil am inceput “sa comunicam intens”.
Istoria incepe asa: undeva in copilaria mea ma plimbam pe o strada din orasul copilariei mele cu o prietena si am trecut pe linga o casa, casa care mie mi s-a parut prea mare, prea nu se potrivea cu acea strada si am intrebat-o pe prietena mea “cine sta in acesta casa” raspunsul ei a fost “nu sunt de aici, au venit de la munte, sunt oameni rai”. Viata a facut in asa fel si intr-o duminica, la multi ani depatare de acea plimbare, sa cunossc un barbat.
Discutind cu el am aflat ca era din orasul copilariei, totul ducea spre un singur loc, casa hidoasa. Imi doream atit de mult sa ma conving daca in acea casa traiesc oameni rai sau nu!
Am vorbit, ne sunam, mesaje, intilniri, cel mai bun prieten al meu. Dar totul se ducea intr-o singura directie (totul condus de el) altceva, mai mult de o prietenie. Si cu toate acestea noi nu am facut sex (nu ca el nu ar fi incercat) noi am vorbit, el a contribuit la schimbarea mea.
Dar tot el contribuie astazi la schimbarea mea “nu mai vreau sa comunic cu barbatul altei femei”. Imi este greu sa inteleg de ce pina acum am avut acest “noroc” sa itilnesc mereu barbati valorosi dar ocupati, ei au facut parte din viata mea dar niciodata mai mult de valorosi parteneri de discutii, atit.
Dupa ce ne-am despartit saptamina trecuta, dupa o noapte de discutii si lupte am ramas singura in strada in fata casei, momentul a fost groaznic, nu pt ca ne despartisesm, pentru ca ma intilnisem iar cu el, pentru ca iar acele momente penibile in care el dorea sa fac sex eu imi doream sa vorbesc cu el. Daca as fi putut sa urlu as fi urlat, daca as fi putut sterge momentul di strada l-as fi sters. In acel moment am constientizat si eu, dupa multi ani ca el isi dorea sex, eu imi doream altceva.
Imi este dor sa rid, imi este dor sa ma plimb, imi este dor sa stau pur si simplu linga un om pe care sa-l iubesc fara sa fac sau sa spun ceva…….
Nu-mi dau seama unde gresesc…….fac ce fac si tot in aceeasi situatie ajung, il gasesc pe el optimist, destept dar nu singur.
Tot ce imi doresc este un barbat optimist, destept dar singur!
February 5th, 2010 at 8:54 pm
Pana se repara formularul de comanda de pe site, cei care doresc sa comande carti Tango o pot face printr-un mail, la adresa redactia@revistatango.ro. Va asteptam!
February 5th, 2010 at 9:15 pm
Ce păcat că Braşovul e aşa departe de mine…
Vă îmbrăţişez pe toate…şi pe tine Simoniq.Să te bucuri de puiuţul ce mic !!!
February 5th, 2010 at 9:21 pm
Interdicţie – George Calinescu
Nici n-ai ieşit pe uşa cea de perete dată,
Şi-ncep să număr ziua când vei veni din nou,
Mă înveleşti cu părul şi mă săruţi o dată,
Şi pieri din faţa mea cântând ca un ecou.
Iubirea mea-i făcută din grijă şi-aşteptare,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în depărtare,
Şi ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecată te-aştept cu îndoială,
De-ntârzii simt o spaimă, de vii, melancolie,
Mi-e teamă de-aceea zi în veci catastrofală
Când nu te va mişca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tău nu se va face rodnic,
Puţin te strâng în braţe, mai mult te văd în vis,
Nu-ţi voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Să merg cu tine-alături îmi este interzis.
February 5th, 2010 at 9:49 pm
Simoniq, sigur eram trista pe vremea cand mergeam mereu la film. Mergeam ca sa uit de ale mele, mi se parea ca evadez, pentru cateva ore. N-am mai fost de muuulta vreme… Dar vreau sa ma duc din nou, si sa fiu vesela.
Da, accept propunerea baiatului tau sa se intalneasca cu fetita mea. S-a facut. E prima invitatie in oras pentru Iza si o s-o tin minte.
Je, sigur apare cartea pana in aprilie, eu zic ca apare in martie.
February 5th, 2010 at 9:56 pm
O sa ajung la Iasi negresit. Iar cel mai aproape de Deva va fi Timisoara…
February 5th, 2010 at 10:16 pm
Adelina, Dorulet, si eu va multumesc. Si va imbratisez.
Irina, ai venit in locul potrivit. Aici vin si eu cand imi pierd capul-compas.
Mara, ai tot dreptul din lume sa vrei asta, dar lumea e nedreapta si cu fundul in sus. Maine trebuie sa scriu neaprat despre duduile care bat din botina- cele care imparatesc lumea.
February 5th, 2010 at 10:37 pm
Alice, la Iasi te astept si eu….De fapt, am inceput sa invat ca oamenii buni se gasesc oriunde.Se pot gai mereu, daca vor.Pentru ca oamenii prieteni nu cunosc timp si spatiu.Ei pur si simplu sunt!
February 5th, 2010 at 11:24 pm
Alice – ah, am uitat ceva important.
AVEAI INIMA ROSIE CU TINE.
Mereu ma impresioneaza inima ta rodie cand o vad in vreo poza…
nu stiu de ce.
am vazut undeva una asemanatoare, dar era din sticla si nu avea sens, era de fapt podoaba pt brad. m-am gandit la tine…
February 5th, 2010 at 11:37 pm
Mara – sper ca nu te superi daca te intreb ceva.
eu sunt mai sincera si cam directa. sa ma trageti de urechi daca sici nu se cade.
te-ai gandit vreodata la ‘cealalta’?
Eu am fost cealalta.
iar tu cu cat nu ai cedat, cu atat ai fost mai interesanta pt vanator…
sa zicem ca s-ar fi despartit de cealalta.
ce te face sa crezi ca nu ai fi devenit cealalta in scurt timp?
Astfel de persoane – eu nu le consider barbati…
vor repeta istoria la nesfarsit, fie si doar ca sa se echilibreze karma ta.
eu cred in asta; am trisat si eu la randu-mi si mi-am primit-o exact cand nu ma asteptam, cand totul se asezase, mai ales eu…
asa ca ai grija mare cu cine te inconjori.
e ca femeie,si cred ca si Alice a scris asta candva, as ierta mai repede o escapada de sex decat una de suflet. cand el acasa nu mai comunica fiindca nu mai are de ce. emotiile le-a trait deja, s-a simtit bine, flatat, vanat, acasa e doar acasa – locul caldut pe care ei nu l-ar da pt nimic in lume, dc femeile i-ar accepta cu tot cu escapade…
February 5th, 2010 at 11:55 pm
fiindca s-a facut liniste, noapte buna.
si va trimit un poem superb.
SFIALA
de Miguel Torga
Vii si nu mai visez.
Se sparge valul de stanca austera.
Si marea se retrage fara sa dea semne
Ca te iubesc.
Nu stiu sa iubesc, sau iubesc tot ce fuge de mine.
Cu Dumnezeu la fel mi s-a intamplat in tinerete:
L-am adorat cat am putut
De la distanta;
Apoi de teama sau poate nazuind
Catre-o perfectiune si mai mare
Alaturi l-am zarit si-am ramas mut.
Eu inima i-am refuzat.
Si-asa precum pierd totul, l-am pierdut.
February 6th, 2010 at 2:47 am
Va doresc distractie placuta duminica, la Brasov, tare mult mi-ar placea sa pot sa fiu si eu, candva, cu voi. Va imbratisez, cu drag.
February 6th, 2010 at 7:42 am
danuta,adresa de messenger o poti lua de la ramona,daca mai vorbiti
aici nu o pot lasa,nu vreau sa se stie cine sunt,e destul zbucium in viata mea acum
February 6th, 2010 at 8:44 am
Maia,Cristina Socaciu ma bucur ca va place “acasa”la mine!Va astept cu drag sa reveniti!
Alice,te-am citit mult,si pe randuri si printre ele.Rar intalnesti oameni asa de sinceri,de verticali.Ti-ai construit o lume a ta ,onesta si cu oameni adevarati.Atat acasa cat si aici.Pentru acest fapt iti multumesc!
February 6th, 2010 at 10:35 am
Bună dimineaţa tuturor! Vine cineva la o cafea mai târzie cu mine?
February 6th, 2010 at 11:19 am
Vin eu, Cora! Buna dimineata!
February 6th, 2010 at 12:01 pm
Si eu vin, daca ma primiti….
February 6th, 2010 at 12:50 pm
Bine ,v-am regasit!…Spun , v-am regasit desi postez pentru prima oara aici…S-a intamplat insa, citind de pe-aici, sa traiesc sentimentul ca doar ieri m-am despartit de voi, si ca-mi era dor….
) si de a beneficia de circumstante atenuante!
“Barbatii nepotriviti pe care ii iubim”…iarta-ma Alice, dar …barbati nepotriviti…n-o fi pleonasm?!
Lasand la o parte aceste remarci, ma incumet sa vorbesc in numele catorva dintre barbati, acest “regn” ( asa-i ca regn nu are nicio legatura cu regat?!) care va fac pe voi sa fiti poate mai mult triste decat fericite, mai mult iritate decat linistite, mai….si tot asa! Voi fi deci, avocatul diavolului, pornind insa de la acea etapa a procesului in care acuzatul pledeaza , guilty! ..intentie vadita de a indupleca Onorata Instanta (ce nu-mi place ca onorata seamana atat de tare cu incornorata!
Cred ca genetic, barbatul e astfel plamadit incat sa aiba un asemenea comportament..ganditi rogu-va cat de serabada ar fi fost existenta noastra, femei si barbati deopotriva, daca perfectiunea ar fi fost atributul oamenilor…ce carti, si daca ele ar mai fi fost scrise…probabil am fi fost partasi la o perpetua editare in versiuni , a Bibliei, singura diferenta dintre ele , poate, culoarea copertilor. Cine ar mai fi stiu de Antoine Francois Prevost, de Manon Lescaut si Des Grieux…ce ar mai fi scris Balzac, Sthendal si toti ceilalti..ce ai mai fi scris tu, Alice? si de ce?
Eram pregatit sa mai aduga multe alte “argumente” care sa imblanzeasca ….dar mizez pe echilibrul vostru …si-mi aduca aminte de o poezie draga mie ( stiu ca si tie Alice) , Iertarile lui A Paunescu, ultima strofa, circumstanta atenuanta suprema :
ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi
Va pupa, cineva care crede ca perfectiunea oboseste..
PS: Conditie sine qua non pentru a ascede la statul de “perfect man “:impotenta…!altfel cu noi ,nu se poate….si-acum cant , piesa celor de la Taxi: “castrati-ma, castrati-ma…..”
February 6th, 2010 at 1:16 pm
Acum abia reusesc sa vin si eu. Cora, mai e cafea? Vreau cu putin lapte… Cristina, Irina…
Va imbratisez, dragelor!
ni lu, m-ai facut sa zambesc cu sugestia ta de pleonasm.
February 6th, 2010 at 1:22 pm
Lapte aduc eu pt cafeluta ta, Alice!
Si placinte….poale-n brau.Ca la noi, moldovence destoinice….Azi sunt mosii de iarna asa ca, va rasfat pe toate cu placinta calda, abia iesita din cuptor!POfta buna!
February 6th, 2010 at 1:24 pm
Ni lu, ai dreptate.Poate ca trebuie sa auzim si “plodoaria apararii”.Macar din cand in cand….Insa vezi tu, fiecare acuzare se termina, iremediabil, cu iertare si iubire in prviri.La mine, ce putin, asa e. Iar “iertarile” lui Paunescu sunt “asa cum trebuie”.Ca si noi, cei din cele doua tabere.Imperfecti de iubit!
February 6th, 2010 at 1:56 pm
ce sentiment fain am la auzul replicii “..ai dreptate !” multumesc Irina, chiar daca inevitabil, banuiam ca ,va urma un ” insa”…cand pledezi vinovat, si daca-ti si asumi vina, pledoaria apararii poate fi doar o prestatie jalnica, care inspira mila…si stii tu, ce poate fi mai cumplit decat sa ai convingerea ca inspiri mila…”…noi cei din cele doaua tabere” asa sa fie oare? cert e ca cel mai bine ma simt in tabara adversa!
si am sa va recit tuturor poezia lui L Avramescu , Singurul lucru care conteaza.
nu-i asa ca , in stangacia exprimarii mele, suna ca si cum as incerca sa va cuceresc?!
Clipe minunate !
February 6th, 2010 at 2:08 pm
Tabere adverse era doar un mod de a spune. Nu cred cu adevarat ca suntem atat de diferiti.Asa cum nu cred ca am avea parte de clipe de fericire unul in absenta celuilalt. Si poate ca nu e doar incercarea de a cuceri ceva sau pe cineva in recitarea unei poezii. Poate e doar o stare de spirit si un simtamant. “Atata tot”!
O zi frumoasa!
February 6th, 2010 at 2:27 pm
Suntem diferiti, din pacate, dar miracolul se intampla atunci cand reusim sa ne potrivim si sa ne intelegem unul pe altul in diferentele noastre. Sa nu mai fim adversari… Suntem diferiti, totusi.
Placintele, mmmm… Ma ispitesc, o sa devorez cateva… cand vin la Iasi:) Deocamdata, ma straduiesc sa mananc sanatos, asta in loc de dieta. Ca sa si slabesc, dar sa am in continuare lapte.
Va trimit un gand bun, de week-end frumos.
February 6th, 2010 at 2:33 pm
Vezi tu ni lu, tu esti aici intr-o lume a noastra , a femeilor , as spune frumoase , destepte, dar mai ales intelepte (scuzati lipsa de modestie !) caci altfel te-ai fi trezit asaltat de un milion de commenturi nu prea favorabile tie . Sunt de acord cu punctul tau de vedere , mai ales ca noi aici nu spunem precum Elena Carstea “Barbatii sunt porci !” , noi nu spunem decat ca am iubit fara rezerve , ca ne-am daruit total si ca am suferit , mai mult sau mai putin …..ca am fost dezamagite mai devreme sau mai tarziu , dar stim ca o vom lua de la capat si vom iubi la fel de mult, la fel de curat si sincer . Ma gandesc de pilda , ca daca ar exista un barbat asemeni dragei noastre Alice Nastase , posesor al unui blog unde sa scrie si sa dezvolte povesti legate de suflet , iubire , daruire si deci implicit “femeia” ca fiind cea “vinovata” de deceptii si tristeti , daca as nimeri pe acolo (recunosc ca mi s-ar parea interesant ) m-as simti exact ca tine pe aici si normal ca as incerca sa-mi spun punctul de vedere . Deci bine ai venit printre noi !
February 6th, 2010 at 2:56 pm
Speram sa fiu acceptat, iti multumesc Marina..va multumesc tuturor! iar eu cred ca, pana si barbatii care iubesc fara rezerve au parte de dezamagiri, mai devreme sau mai tarziu ,cum spui…eu nu am fost dezamagit inca! (oare asta sa insemne ca nu m-am daruit total?)
ca barbat , spun : suntem diferiti…din fericire!
Clipe minunate!
February 6th, 2010 at 6:05 pm
La ora asta nu mai e cafea… Ce sa fac… o sa beau acuma…la voi e seara deja.
Marina.. mi-a placut ideea unui blog scris de barbati.. . crezi ca exista unul ca acesta? Eu cred ca si daca sunt sunt blogurile lor sunt scurte directe si pline de subiecte de genul computere, masini, calatorii…Daca gasesti un altul spune-mi si mie sa-l citesc.
February 6th, 2010 at 6:21 pm
Draga Cristina nici eu nu cred ca exista un blog al unui barbat cu o asa tematica precum cea de aici . Ei au alte teme cum bine spuneai . Predomina fotbalul )) , computerele si evident masinile !! Nu vreau sa spun prin asta ca barbatii nu sunt sensibili , ca nu iubesc cu adevarat sau ca nu sufera sau sunt tristi din cauza iubirii , dar ei nu vorbesc despre asta . Au impresia ca ar parea slabi in fata celorlalti . Eu mai vizitez blogul lui Andrei Paunescu . Imi place cum scrie . Dar si acolo doar poeziile exprima sensibilitate .
February 6th, 2010 at 9:33 pm
Sunt convinsa sunt unii sensibili. Din pacate ei vad asta ca o slabiciune si nu ar recunoaste prea multi. Orgoliul masculin e mai puternic.
February 6th, 2010 at 9:40 pm
Alice, ai zis ceva de Timisoara?
February 6th, 2010 at 10:32 pm
Nu stiu nici eu un asemenea blog – onest- al unui barbat. Dar stiu ca au scris aici, de-a lungul timpului, cativa barbati care vorbeau pe limba noastra. Au fost aici Costi, pe care il port mereu in inima mea, Valin, Muritor- care sunt chiar de neuitat…
Da, am zis ceva de Timisoara, sigur orasul iubirii mele este pe harta periplului nostru din martie.
Va imbratisez, din seara de sambata acoperita de ninsoare.
February 6th, 2010 at 11:49 pm
Si eu va imbratisez tot dintr-o sambata ninsa (a Bucurestiului), deopotriva cu-a ta, Alice ..
Cora , daca ai stii tu ce iarna frumoasa e aici , asa cum n-am mai vazut din vremea copilariei….La noi la Deva, iernile sunt blande, calde…Rucsandra se bucura nespus de fulgi de sanie, de derdelus., iar eu ma bucur deodata cu ea……
noapte buna, minunile mele
February 6th, 2010 at 11:54 pm
Oameni de zăpadă
Autor : Adrian Păunescu
Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
February 6th, 2010 at 11:57 pm
Noapte buna tuturor oriunde va aflati ! Imbratisari .
February 7th, 2010 at 10:06 am
Buna dimineata, zeite dragi!Marina, multumim pentru picatura de poezie…Mi-a bucurat dimineata, trezirea, gandul….
February 7th, 2010 at 1:57 pm
Ce bine imi pare ca te aflu bucuroasa, Monica! Iza mea ii transmite un pupic Rucsandrei. Ilona si Victor sunt inca plecati, dar se intorc si ei curand. Trecand, ca de obicei, pe la Deva voastra, a noastra…
February 7th, 2010 at 3:31 pm
Cristina Bizu, mi-as fi dorit mult sa vin alaturi de voi. Dar…cine stie…poate drumurile noastre se vor intersecta candva, undeva…
Alice, multi, multi pupici pentru ingerasii tai si unul mai special de la Antonia pentru Ilona ei draga.
February 7th, 2010 at 3:40 pm
ganditi rogu-va cat de serabada ar fi fost existenta noastra, femei si barbati deopotriva, daca perfectiunea ar fi fost atributul oamenilor…ce carti, si daca ele ar mai fi fost scrise…probabil am fi fost partasi la o perpetua editare in versiuni , a Bibliei, singura diferenta dintre ele , poate, culoarea copertilor. Cine ar mai fi stiu de Antoine Francois Prevost, de Manon Lescaut si Des Grieux…ce ar mai fi scris Balzac, Sthendal si toti ceilalti….
Jalnica pledoaria si deloc justificata daca punem in balanta ravagiile facute prin sufletele noastre.
Ok. sa admitem, arta are nevoie de sacrificiu ; Ana s- a lasat de buna voie zidita de vie de Manole. Dar pe mine, personal, nu m-a intrebat vreodata Paunescu-l din dotare-mi, daca vreau sa-i fiu muza. M-a ars, prin acord unilateral si prin subjugarea vointei (cat de bine va pricepeti voi la asta, iar noi cat de doamne putem fi ca sa nu batem din botine cand e cazul, vorba Alicei)pe rugul iubirii din egoism, incapatanare si posesivitate. Si cu siguranta, nici manastire nu mi-a inaltat si nici Shakespeare-ul din el, n-a recidivat. Iar povestea mea se repeta, nu sunt singura.
De cate astfel de povesti(inimi zdrobite) e nevoie pentru a reedita un Don Juan in editie moderna ? Daca imi garantezi ca stii numarul lor , imi mai pun inca o data inima la bataie pe altarul artei, (nu sunt atat de altruista ca Ana care s-a dat pe de-a ‘ntregul) numai sa fiu sigura ca atunci cand ma incumet pentru a treia oara s-a implinit sorocul si am sorti de izbanda.
Si inca ceva: sigur ca nu suntem perfecti, dar spune-mi rogu-te marite ni lu, ai mai spune lucrul asta cu atata incantare cand cel mai putin (sa presupunem ca perfectiunea are grad de comparatie) perfect ar fi chiar omul de langa tine si nu tu?
February 7th, 2010 at 5:14 pm
Buna ziua!
Layla,ma bucur ca ai revenit printre noi,ımi era dor de tine!
Ni lu,bine ai venit şi tu,sper sa te simti bine cu noi!
Frumoasele mele doamne(şi domnişoare) ımi cer scuze pentru lipsa(Alice,scuze ca n-am mai frecventat nici celalalt blog) dar nu am fost acasa iar ın locul unde am fost nu prea am avut acces la net…
Ei bine,m-am ıntors,v-am citit,am zambit…Maia ıti multumesc pentru compliment
Va ımbratişez şi va sarut!
February 7th, 2010 at 6:09 pm
Bună seara, fete frumoase!
February 7th, 2010 at 6:12 pm
Monicuţo te îmbrăţişez !
February 7th, 2010 at 6:16 pm
Creedence Clearwater Revival – Have You Ever Seen The Rain?
http://www.youtube.com/watch?v=xDGuyGPJ_JE
Layla, ma bucur sa te regasesc aici si subscriu comentariului tau. Te imbratisez!
Seara frumoasa, Alice! Seara frumoasa, fete dragi!
February 7th, 2010 at 10:04 pm
Simoniq,as vrea sa te intreb daca nu crezi ca si Mara ar putea fii O victima la fel ca si “cealalta”.O prada cazuta aceluiasi abil vanator.Nu i-am putea acorda circumstante atenuante?Intreb!
February 8th, 2010 at 10:14 am
multumesc Aleyna..nu am niciun dubiu ca am sa ma simt bine aici…chiar daca am sa ma limitez in a posta ( e greu, barbat fiind, sa nu scrii despre masini sau computere..sic!) insa va urmaresc cu drag si admiratie…doar bine, tuturor si… musai, Clipe minunate!
February 8th, 2010 at 1:40 pm
Liberté, égalité, naïveté
–
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/
February 8th, 2010 at 2:23 pm
“dar spune-mi rogu-te marite ni lu, ai mai spune lucrul asta cu atata incantare…” lasand la o parte ironia, vizavi de titlul princiar care mi-a fost atribuit, tare m-am intristat cand tu , Layla, ai remarcat incantare in gandurile ce zugraveau jalnica-mi pledoarie…Cand pledam pentru “imperfectiunea masculina” nicio clipa nu m-am gandit sa fac lobi pentru nesimtirea, mojicia ori nemernicia ,recunosc “calitati” care ne caracterizeaza de cele mai mult, chiar covarsitor, pe noi, barbatii. Nici nu cred ca recunoscandu-mi greseala se impune si iertarea..dar, nici nu ca invocand cazuri particulare , al meu , al tau , oricare altul, trebuie sa fim facuti toti baloti si pusi in acelasi container…Iti multumesc oricum si-ti doresc ce e mai bun….si crede-ma ,va admir si va respect …pe sotia mea, pe fica mea , pe tine..pe toate! Clipe minunate!
February 8th, 2010 at 2:28 pm
iarta-ma,Bi…am scris fiica mea , cu un singur “i” ,dar tu ,stiu ca ma iubesti oricum , chiar cand gresesc…:)
February 8th, 2010 at 3:01 pm
mi-e greu sa va spun ce se intampla…saptamana trecuta am ramas fara tata, iar astazi am primit preavizul pentru postul meu ce se desfiinteaza…
nu mai am inima sa simt sau lacrimi sa plang…totul in jur imi pare atat de strain.
dar atunci cand o usa se inchide se deschide o fereastra, asa ca nu simt deznadejde sau tristete, din contra, ma simt puternica. acum stiu cine sunt, ce vreau si ce pot.
va sarut pe toate cu drag.
February 8th, 2010 at 3:41 pm
“Dorulet Says:
February 7th, 2010 at 10:04 pm
Simoniq,as vrea sa te intreb daca nu crezi ca si Mara ar putea fii O victima la fel ca si “cealalta”.O prada cazuta aceluiasi abil vanator.Nu i-am putea acorda circumstante atenuante?Intreb!”
Sigur, DACA nu ar fi stiut ca el are pe cineva; eu am un principiu: dupa ce isi rezolva problemele cu 1-2-x fete din viata lui, apoi poate sa vina sa mai discutam; de ce sa mentinem / incurajam relatii in paralel?
si asta ii si spuneam: ca va fi mereu la fel, oricand va deveni “cealalta” si nu cred ca merita timpul pierdut, sincer.
si mai am un principiu: atata timp cat omul are pb (sa zicem ca are pb cu partenera), nu il incurajez sa le discute cu mine, atata timp cat trece limita de dincolo de amicitie (si ca spatiu, si comunicare, si apropiere temporala) ; daca chiar le are, sa le discute cu ea, nu cu mine (cred ca ea ar muri sa stie ca el nu comunica cu ea, nu ii spune trairille, tot ce ar putea-o ajuta sa rezolve pb, dar cu alta DA!); eu am murit. si nu pt ca nu eram eu in stare. asta e doar o tehnica de vanat, de a face pe victima – comuna si femeilor si barbatilor.
Eu doar am avertizat-o; candva se va intoarce inapoi cu aceeasi moneda; si poate atunci chiar cand ii va fi bine.
oricum, astea vor fi cat lumea si pamantul…
eu incerc sa ma tin de acest principiu
si credeti-ma ca sunt destui barbati in jurul meu cu fel si fel de apropo-uri mai mult sau mai putin subtile…
incerc sa respect relatia lor (si sa nu o judec, crezand ca dupa ce ma cunosc pe mine, vai, viata lor se va schimba); si nu sa le dau apa la moara, ca sa creada ca e posibil acest lucru.
dar va fi mereu, asa ca nu ne ramane decat sa filosofam…
…
February 8th, 2010 at 3:46 pm
PENTRU ALICE:
Draga Alice,
as avea si eu o MARE rugaminte.
Am scris la redactie, ca sa nu te deranjez pe tine.
dar nu mi-a raspuns nimeni…
vroiam sa stiu de unde ati luat poezia lui Nicolae Alexandru Vest… – cea mai frumoasa poezie de dragoste de la sf anului 2009
doar curioasa; e tatal meu, pe care nu am apucat sa il cunosc, e poveste lunga; si as fi vrut sa stiu pe ce cai nebanuite a ajuns acolo. daca e vreun semn, cine stie
nu cer drepturi de copyright
Multumesc mult.
February 8th, 2010 at 3:51 pm
Da,ai dreptate, doar ca de multe ori ei sunt foarte “fara cineva”la inceput!Si asta poate dura pana te indragostesti lulea.Si abia atunci incepe marea problema…
February 8th, 2010 at 4:04 pm
Ramona, sincere condoleante! In asemenea situatii, cuvintele pot fi de prisos… Doamne-Doamne te va ajuta sa treci peste toate! Eu te imbratisez si iti intind mana…
February 8th, 2010 at 4:25 pm
Ramona, doar in tine vei gasi putere sa treci peste incercarile grele cu care viata te incearca zilele astea. Un gand bun si o mana intinsa si de la mine.
February 8th, 2010 at 5:14 pm
Ramona,
sincere condoleante .
Bunul Dzeu il are pe tatal tau, de-a dreapta Lui.
Roaga-te ! Rugaciunea te va ajuta si te va elibera .
Si nu inceta sa speri in lucruri frumoase care vor veni , sigur vor veni si in calea ta.
February 8th, 2010 at 5:34 pm
multumesc mult. nu vreau sa vorbim despre acest eveniment, vreau sa fiu doar sa stau cu voi aici.
am povestiti doar ca sa stiti cum sunt, pentru ca va consider parte din viata mea…
February 8th, 2010 at 5:40 pm
scuze pentru greseli…
February 8th, 2010 at 6:15 pm
http://www.youtube.com/watch?v=1AJmKkU5POA
pentru ca sa va fac seara mai frumoasa…
February 8th, 2010 at 8:22 pm
Ramona, zana frumoasa….Fii tare, fii zambitoare si va fi ok!Ai spus ca esti bine, iti doresc sa fii asa.Noi, eu…suntem aici.Prietenii se tin de maine, de gand, de suflet.Chiar si asa, de la distanta!
Sa vina soarele la tine.Cei care au plecat SUS, ne dau putere, ne dau avant.Si orice lovitura ne face mai buni pt ca invatam sa ne aparam.Te sarut dulce pe gene!Condoleante si putere!
February 8th, 2010 at 9:11 pm
Ramona, draga Ramona, in momente din astea cuvintele sunt prea mici, si niciodata nu am stiut sa le potrivesc ca sa alin pe cineva…Vreau sa iti intind un gand bun pana la tine, din toata inima.
February 8th, 2010 at 9:39 pm
Ramona, IMI PARE RAU, nici eu nu mai am parinti…
ce lucrai?
February 8th, 2010 at 10:17 pm
Ramona, are sa fie bine!
February 8th, 2010 at 10:53 pm
Ramona, iti intind mana mea, cu drag si cu parere de rau. Condolante.
Simoniq, am o poveste absolut extraordinara legata de tatal tau. Am citit poezia asta cand aveam 15-16 ani, deci prin 85, 86, intr-un almanah sau intr-o publicatie locala. Nu mai vazusem numele acelui poet, dar poezia mi s-a parut atat de neasemuit de frumoasa, incat am retinut-o. In aceeasi perioada, intr-un spectacol la Sala Polivalenta din Ploiesti, Florian Pittis a recitat o alta poezia a aceluiasi Nicolae Alexandru Vest si a salutat orasul nostru pentru poetul care a scris asemenea versuri. Se cunosteau, am inteles, dintr-o discutie pe care am purtat-o cu Pittis vreo 20 de ani mai tarziu. Si tot atunci, de la Florian Pittis, am aflat, cred, ca poetul nu mai e in viata.
Eu nu am mai gasit apoi, niciodata, publicate undeva versuri ale tatalui tau. Dar “Pana la tine” am recitat-o mereu si am spus-o mai departe. Unul dintre cei care au auzit-o de la mine a fost cantaretul Cristian Buica, prietenul meu si al surorii mele. El a asezat versurile pe care i le-am dat noi -scrise pe o foaie de hartie-, ca fundal pentru un cantec. Dar nu a respectat intocmai versurile. A fost o intamplare ca am scris acum, la sfarsit de an 2009, versurile acelea la Cea mai frumoasa poezie. Ascultasem cantecul lui Buica si am vrut sa reasez totul in ordine, pentru ca stiu perfect, fiecare cuvant, nu ma insel… Si mai stiu ca, atunci cand, prin anii 2000, Cristian Buica a asezat pe un disc cantecul scris pe versurile lui Nicolae Alexandru Vest s-a straduit din rasputeri sa dea de urmasii poetului, pentru ca isi dorea sa le plateasca drepturile de autor. Dar nu a gasit pe nimeni. Cred ca a dat un anunt, iar noi, fiind din Ploiesti, am rugat-o pe mama care lucra la posta sa se intereseze daca prinde vreo urma… Dar nu am gasit pe nimeni, niciodata. Si acum, dintr-o data, imi scrie pe blog fiica poetului care a scris “pana la tine, dragostea mea, e cale doar de-o ninsoare, si parca ma mustra ceva cand zapada se lasa calcata-n picioare…” Ce minune! Sa fii mandra de tatal tau. Poezia lui a mers cu mine o viata intreaga. Mai stii si alte poezii? Mai ai si alte splendori? “Eu te astept cu bratele intinse, intre doi talhari de zapada”…
February 8th, 2010 at 11:46 pm
Ramona, imi pare rau. Sunt linga tine si te inteleg.
Azi, 8 februarie, s-au implinit 5 ani de cind a murit tatal meu.
February 9th, 2010 at 4:35 am
Draga Ramona,
Iti daruiesc si eu un gand bun de departe, imi pare rau pentru pierderea ta mare.
Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau, iar tie sa iti dea putere.
February 9th, 2010 at 8:55 am
Ramona, nu te vor alina cuvintele mele,dar…taticu a murit de un an jumate si doare ca in prima zi…
ma intrebai duminica, daca am devenit atunci mai puternica si nu am stiut ce sa iti raspund…
dar, in decursul a 3 ani din viata mea, am sarit din groapa in groapa, am divortat,apoi probleme de sanatate cu mama,apoi primul deces in familie,apoi am ramas fara job,apoi am pierdut o afacere, iar fara job si apoi a murit taticu. dadeam dintr-una in alta.se termina o problema ,venea alta.se tineau in lant …simteam ca sunt o straina in propria mea viata .plus ca nu am reusit sa imi incheg o relatie personala,adunand alte dezamagiri cu fiecare incercare.
fiecare dintre noi avem propriile noastre incercari si lectii de viata . la un moment dat,toti pierdem cate ceva,toti suferim…unii mai devreme,altii mai tarziu.nu stiu…
azi, eu o am pe mama si 2-3 prieteni care au ales sa nu plece de langa mine.si mai am ceva care cantareste foarte greu- ma am pe mine.suficient cat sa merg mai departe.
poate ca asa a trebuit sa treci prin toate astea ca sa …inveti.sa fi puternica. si o sa fie bine. ai sa vezi. doar ne-am inteles ca anul acesta,va fi anul nostru:)). trebuie sa fi tare. o sa iti repet asta in fiecare zi.
cu drag
February 9th, 2010 at 1:37 pm
OAU! ce veste…
revin cu detalii mai tarziu… acum tb sa muncesc…
M-am gandit la tine – autorul si la inima rosie:
“Mie îmi plac cărţile care, după ce le isprăveşti, simţi c-ai vrea autorul să fie cel mai bun prieten al tău şi să-l poţi chema la telefon ori de câte ori ai chef. Dar asta nu prea se întâmplă. I-aş fi telefonat cu cea mai mare plăcere acestui Isak Dinsen. Şi lui Ring Lardner, numai că D.B. mi-a spus c-a murit. Dar uite, să luăm, de pildă, o carte ca Robii, de Somerset Maugham. Am citit-o vara trecută. Nu e o carte rea, nu e rea deloc, dar nu mi-ar da niciodată prin gând să-i telefonez lui Somerset Maugham. Nu ştiu de ce. Nu e genul de tip căruia să-ţi vină să-i dai telefon. Mai degrabă i-as telefona bătrânului Thomas Hardy…”
De veghe in lanul de secara, JD Salinger
February 9th, 2010 at 1:50 pm
Condoleante Ramona…sunt alaturi de tine. si eu l-am pierdut pe bunicu acum 10 luni si pe 1 febr facea 71 de ani. Imi era ca un tata si ma doare fff mult..si nu va disparea durerea prea repede, avand in vedere ca m-a asteptat sa imi iau ramas bun…e dureros de povestit. Daca ai nevoie sa vb sau de un umar pe care sa iti plangi durerea sau doar sa simti k e cineva lg tine, sunt alaturi.
Imi cer scuze k nu m-am mai alaturat discutiei voastre, dar am suferit un accident vineri si scriu mai greu pt k am o mana bandajata.
Alice si Simonique e superba povestea poeziei. Eu nu cred in coincidente, cred in lucruri care se intampla cu un motiv pe care dk nu il intelegem pe moment, cu timpul va fi atat de usor de inteles la mom potrivit.
Va urez o zi placuta in continuare, mangaiate de primele raze ale soarelui care topesc zapada
February 9th, 2010 at 2:36 pm
experientele din ultima vreme nu au facut decat sa ma maturizeze, dar ma intreb nu ma puteam maturiza si altfel…macar daca mai avem putin timp sa ofer bucurie celui drag, inca putin timp.
stiu ca sunteti langa mine si va multumesc mult.
February 9th, 2010 at 3:09 pm
Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau, Ramona! Si eu mi-am pierdut tatal, dar la o varsta foarte frageda…eram inca un copil…De atunci incerc mereu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai este, dar rana din suflet a ramas inca deschisa…Inca mai am momente cand nu-mi vine sa cred ca n-am sa-l mai vad niciodata intrand pe usa…Trebuie sa fim tari si sa traversam perioadele grele din viata cu curaj, putere si credinta, asa cum si-ar fi dorit parintii care nu mai sunt cu noi, aici, pe pamant, dar sunt sigura ca ne privesc din cer …Ei nu mai sunt cu noi pe aceasta planeta, dar din suflet nu ni-i poate lua nimeni…
February 9th, 2010 at 4:39 pm
Imi pare rau, Ramona si nu fii trista, sufletel ! Te va veghea tot timpul de acolo, de sus…
February 9th, 2010 at 4:42 pm
Alice, in martie nu uita si de Constanta. Si eu si marea, te asteptam pe la noi )))
February 9th, 2010 at 4:44 pm
Apropos, exista gasca Tango in Cta ? Cine stie sa-mi zica si mie, va rog ! Multumesc
February 9th, 2010 at 4:51 pm
Ramona, iti intind si eu mana, printre zapezi, dintre zapezi. Condoleante!
Minunile nu se lasa asteptate aici, la Alice. Se va implini una si pentru tine!
February 9th, 2010 at 6:11 pm
ema eu sunt din constanta
si angi…si cristina…
February 9th, 2010 at 7:15 pm
Cand pierdem pe cineva drag,din sufletele noastre se desprind bucatele mici dar valoroase ınsa credinta şi puterea ıncearca sa panseze ranile pentru ca noi sa putem merge mai departe…amintirile ne revin ın minti şi ne gandim cu dragoste la ceea ce am trait alaturi de cei care nu mai sunt…rugaciunile ne dau forta de a simti prezenta celorlalti,ne ajuta sa atingem norii şi ne curata sufletele.Sunt sigura ca dupa moarte exista o alta viata iar oamenii de bine ışi gasesc liniştea acolo,aşteptandu-i pe cei care uda pamantul cu lacrimi amare dar care,mai tarziu,vor veni negreşit!
Acum ıti este greu,Ramona dar cu atitudinea pe care o arati acum,vei reuşi!Eu ıti doresc multa sanatate(tuturor de altfel) pentru ca puterea aceea interioara sa aiba un bonus.
Zambetele noastre sper sa ıti ıncalzeasca inima,cat de cat,iar mainile noastre,ıntinse,sa te faca sa simti caldura sufletelor noastre şi sa te ajute sa te simti bine!
Te-mbratişez,draga mea!
February 9th, 2010 at 7:27 pm
Mai scrisesem un comentariu,adresat voua,fiinte dragi care sunteti mereu prezente pentru a alina sufletele triste şi pentru a aduce cate un sentiment placut celorlalti dar am probleme cu calculatorul(un motiv ın plus pentru care nu pot vizita prea des internetul).
)
Voi reveni maine deoarece mi-e teama sa nu se piarda şi acesta şi sa credeti ca v-am uitat!
Imbratişari sincere şi calde va ofer(cine le primeşte?
Va sarut,noapte buna!
February 9th, 2010 at 9:06 pm
Ramona, Angi, Cristina as dori tare mult sa ne vedem, daca vreti si voi binenteles. Nu stiu cum sa fac. Va las un mail. emanueladobre@yahoo.com
Astept un semn de la voi, dragelor !
February 9th, 2010 at 11:11 pm
acum rasfoiesc numarul revistei din februarie, super pictorial cu Maria Dinulescu, ce vis frumos!
February 10th, 2010 at 1:28 am
Condoleante Ramona.
Nu e usor. Tata ne-a parasit acum doi ani si cred ca imi va fi dor de el mereu. Sa iti dea Dumnezeu putere sa treci cu bine peste toate.
February 10th, 2010 at 10:26 am
La multi ani CRISTINA BIZU, femeie frumoasa, puternica, generoasa ! Mama a unui Angelo de care esti atat de mandra!
Imi amintesc cu drag de intalnirea noastra, sper sa o refacem, sa nu ramana singulara. Eu tare mi-as dori asta. Sa ai o zi frumoasa, sa ai o viata frumoasa. O meriti din plin.
La multi ani cu intarziere si pentru voi, Ema si Anemone. M-am bucurat sa vad ca a fost party aici.
Un gand bun cu culori de primavara pentru tine Alice, pentru Iza, Victor si Ilona, pentru Paul. Ce mai face Mica Printesa? Astept o poza cu cercei.
Ramona imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Te simt cum ti-ai adunat puterile, cum te inalti peste lacrimi si tristete. Iti admir puterea si curajul, stiu ca vei reusi. Doar esti o Zeita! Te imbratisez.
Am pregatit o cafea, va astept.
February 10th, 2010 at 12:32 pm
La multi ani Cristina!!!Sa iti ofere bunul Dumnezeu momente minunate care sa-ti bucure sufletul si sa-ti lumineze ochisorii!!! Te imbratisez cu drag.
Scumpa noastra Alice,in Constanta cand vii??Te asteptam cu multa dragoste..
February 10th, 2010 at 12:44 pm
Multumesc frumos Simona Ioana, multumesc frumos AncaP, urarile sa se intoarca si catre voi, prietene frumoase si dragi.
Mi-a fost dat sa traiesc cea mai frumoasa aniversare a zilei de nastere, alaturi de prieteni buni si frumosi, alaturi de oameni care mi-au schimbat total viata. Angelo,Alice, Paul, Iza, Pisica, Adi, AngiG, Andrei si Andreea, Andrei mare , CarmenS va multumesc ca nu m-ati lasat singura.
Multumesc din inima prietenei mele Geanina, care mi-a promis ca daca va muri inaintea mea, va merge in Rai si ma va astepta acolo. Va iubesc si va sunt profund recunoscatoare.
February 10th, 2010 at 12:50 pm
Iti spun si eu La multi, multi si fericiti ani, Cristina Bizu! Sa-ti fie viata frumoasa!
February 10th, 2010 at 2:29 pm
La multi ani Cristina Bizu, si vise-mplinite !
Sa te bucuri de oamenii dragi, si de Angel-ul tau !
February 10th, 2010 at 3:59 pm
La multi ani,Cristina Bizu,sa fi sanatoasa şi fericita!
February 10th, 2010 at 4:52 pm
La multi ani Cristina Bizu! Sa ai parte de tot ce iti doresti!
February 10th, 2010 at 6:13 pm
Cristina Bizu, La multi ani !
February 10th, 2010 at 7:14 pm
La multi ani, sarbatoritei de azi!Sa-ti fie soare si senin!