Lacrimi din dragoste
Nu am gasit inca cea mai buna cale pentru a exprima si trairile care nu inseamna neaparat bucurie. Nu stiu sa-mi cert iubitul si nici nu sunt in stare sa-mi dojenesc copiii fara sa-mi fac mai mult rau. De cate ori, exprimand o nemultumire, aduc tristete celor pe care ii iubesc, ma impovarez cu lacrimile lor si sufar mai mult decat daca nu as fi spus nimic. Si, totusi, eu stiu ca micile mele reprosuri sunt semne de mare iubire. Ca felul in care sunt atenta la fiecare gest al lor, la fiecare raspuns al meu, e o dovada ca ii iubesc si imi pasa.
Imi mustru barbatul cand as fi vrut sa fie si sa faca altfel, pentru ca nu vreau sa adun reprosuri care, in timp, sa se transforme in sedimente care sa-mi otraveasca apele iubirii. Nu cred in relatiile in care ne prefacem ca nu observam ca se intampla si lucruri care ne amarasc inima, doar de dragul de-a evita o discutie. Eu cred, eu sper ca, lamurite la timp, divergentele sunt reduse la zero si preschimbate in noi puncte de plecare, de zbor spre lumina.
Imi cert copiii cand nu sunt de acord cu ce fac, chiar daca stiu ca asta ii mahneste si, uneori, ii face sa planga si pe ei, si, apoi, si pe mine. Dar nu vreau sa-i las sa creasca altfel decat se cuvine, numai de dragul de-a le canta in struna si de-a lua premiul “cea mai de gashka mama din cartier”.
Insa stiu ca ar trebui sa caut si sa gasesc modalitati mai bune de-a aseza reprosurile in cuvinte. Sunt sigura ca exista si tonuri mai blande pe care sa spui ce ai de glasuit. Ca trebuie sa existe echivalentul expresiei “mana de fier in manusa de catifea” si la nivelul cuvintelor. Doar ca eu inca mai caut formula cea buna. Inca ma mai doare ca nu am gasit-o. Mai ales atunci cand vocea mea imi joaca feste. Cand glasul meu suna mai aspru decat imi bate inima. Cand lacrima mea e mai sarata decat a celui pe care, din dragoste, l-am facut sa planga.
Tags: Alice Nastase, copii, dragoste, iubit, lacrimi, reprosuri
December 14th, 2009 at 12:17 pm
Culorile unui suflet tind sa creasca in lacrimi. Asa cum nu exista ingeri fara aripi sau aripi fara ingeri, nici sufletele noastre nu stiu sa zambeasca fara lacrimi. Nu mi-as recunoaste drumul daca nu as intelege ca, ceea ce presar, sunt doar niste farmituri. Tu, nu esti un fragment dintr-o poveste. Tu, esti povestea, rasarita in fiecare apus. Glasul tau e minunat chiar si atunci cand nu se mai aude. Te intreb, draga mea, Alice….de ce nu auzim si glasul unui zambet?
December 14th, 2009 at 1:14 pm
Ara, fiindca nu auzim nici razele de soare. Doar hohotele de ploaie se fac auzite de departe…
December 14th, 2009 at 3:12 pm
Cum valurile vietii dau navala aşa şi sentimentele se rastalmacesc ımpingandu-ne glasurile spre cuvinte aspre pe care nu le simtim…suntem oameni…avem suflete care ne dor cand(fie cu vointa,fie fara) ranim ceilalti oameni cu atat mai mult cu cat acei oameni fac parte din inimile noastre!
December 14th, 2009 at 3:22 pm
Scumpa mea,Alice,aş dori sa ıti ofer un cantec de leagan pe care ıl cant copiilor mei,cu multa dragoste!L-am compus cand ei erau micuti şi firavi,cand ma priveau cu ochişorii lor ca margelele şi ıntindeau manutele acelea,minuscule,catre sanul meu…
Nani,puişor,nani,sfant odor,
Nani,ıngeraş,al meu copilaş.
Cand te vei culca ıngeri vei visa
Ce ıti vor canta aducand liniştea.
In somn vei zambi,
Fecioarei vei povesti…
Ea te va mangaia şi te va alina!
Cand te vei trezi
Cu tine voi fi
Şi-am sa te hranesc
Caci,mult te iubesc.
Puiul meu frumos
Cu ochi luminoşi
Dormi,caci,mama ta
Somnu-ti va veghea!
Sper sa ıti placa,Alice!Ti-l ofer cu multa dragoste!
December 14th, 2009 at 4:02 pm
Eu nu am gasit niciodata modalitati bune de a aseza reprosurile/observatiile/parerile in cuvinte potrivite. Stiu ca tonul face muzica, dar nu reusesc sa imi fac glasul cald si binevoitor cand raspund la lucruri care m-au deranjat sau cand nu sunt de acord cu o atitudine a cuiva ……pur si simplu nu pot si simt ca pierd tare mult.
Il iau ca pe un defect de-al meu pe care incerc sa-l indrept , dar care se pare ca e al naibii de greu de schimbat…..
December 14th, 2009 at 4:39 pm
Alice, nu cred ca tu esti o mana de fier. Citindu-te in toate scrierile tale, am descoperit o femeie sensibila, iubitoare foarte dar nu “proasta de buna”, scuza-mi expresia. Stiu ca in cearta ta, atunci cand exista, aduci argumente. Daca altadata a fost si altfel, acum, avand iubirea alaturi, ratiunea nu-ti este umbrita de enervare exagerata. Simtul masurii il ai intr-o asa masura incat stii sa-ti temperezi emotiile. Sunt sigura ca acum esti mai sensibila ca oricand, din cauza gandurilor care te apasa referitor la evenimentul asteptat. Dar aceste clipe vor trece, curand si, desi, veti fi mai multi, va fi mai bine. Ma rog sa treci cu bine peste nasterea fetitei, sa fie usor si rapid, ca sa va puteti bucura, in tihna de minunata si sfanta sarbatoare ce ne asteapta, pe toti.
December 14th, 2009 at 6:10 pm
Alice,
Pentru ca aceasta este problema cu care ma confrunt Si EU, DE ANI( vai, mie, de zeci de ani!!!!), si, prin urmare, nu detin sfaturi care sa indulceasca reprosurile, atentionarile, observatiile, mustruluielile sau cum s-or mai fi numind interventiile noastre, iti voi transmite din sfaturile sotului meu:
- Sa nu te superi decat daca ai observat ca ceea ce le vorbesti nu iau in seama!
-Sa-ti formulezi interventia cu tot simtul umorului de care esti capabila tu !( am incercat sa imprumut pana la a treia generatie…nu am reusit!)
- Chiar daca esti foarte mahnita, incearca sa nu arati asta, nimanui!
Sunt lucruri atat de simple, insa pentru mine s-au dovedit a fi imposibil de respectat.
Mi se spune ca pun prea multa patima. Si dauneaza celorlalti.
Hai, acum lasa framantarile, gateste-te pentru intalnirea cu cea de-a treia minune!
December 14th, 2009 at 6:55 pm
Pentru noi este uşor sa dam sfaturi,dar daca ne-am afla ın situatia ta,sunt sigura ca nu am mai fi atat de obiective.O femeie ınsarcinata este mult mai sensibila şi totul i se pare altfel decat este…Se “vede” destul de bine sensibilitatea ta,din felul ın care scrii.
Iti doresc zile senine şi naştere uşoara!
December 14th, 2009 at 7:20 pm
“…Si nici eu vreodata in viata nu-l voi putea iubi mai mult ca acum, cand am doua suflete si doua inimi care sa sopteasca, ritmat, in acelasi timp, numele lui.”
Alice, pe cand credeam ca lacrimile mi-au secat, pentru ca nicicand nu am plans atat cat am plans in acest an, am gasit articolul tau si mi-am dat seama ca lacrimile mele nu seaca atat de usor… Ce frumos ai scris, ce fotografii minunate! Ce familie frumoasa!
Lacrimile din dragoste imi sunt familiare, am plans de nenumarate ori de drag, de mirare, de uimire. Am plans si in zilele in care as fi jurat ca fericirea mea va fi pentru totdeauna, am plans de neputinta plecarii si am ramas de fiecare data cand el ma privea cu cei mai frumosi ochi din lume si ma ruga sa nu plec… Si cand simteam pana in adancul fiintei mele ca nu mai pot continua asa, ma opream brusc, il priveam si ii spuneam ca, in acel minut, in acea secunda incremenita, ne vom desparti pentru totdeauna. Si atunci plangea si el si pe mine lacrimile acelea ma dureau asa cum lacrimile mele nu m-au durut si nu ma vor durea vreodata…
December 14th, 2009 at 8:07 pm
Alice, dar tu esti atat de pe deplin minunata, ca chiar nu cred ca ai putea sa faci pe cineva sa planga datorita vreunui repros de dragoste…E drept ca, pe mine m-ai facut sa plang de multe ori prin scrierile tale, dar plansul acela nu stiu in ce categorie sa il incadrez, oricum, nu in asta.
December 14th, 2009 at 10:06 pm
inimile sensibile si care iubesc mult simt totul cu mare intensitate.
si orice lucru doare. neiubirea, instrainarea, neintelegerea inimii noastre…
doar niste ochi care au plans sunt cu adevarat frumosi… doar niste suflete care lupta pentru ceea ce au sunt cu adevarat implinite.
Alice, sunt convinsa ca rolurile din viata ta sunt “indeplinite” foarte frumos. si ca acei norocosi din viata ta te cunosc asa cum esti, deci nu ii poti rani. eu te vad ca pe o pasare protectoare, care isi apara caminul…
nastere usoara si ganduri senine de la mare…
December 14th, 2009 at 10:39 pm
mi se întâmpla același lucru. iubitul meu, pe care-l ador, mănâncă foarte epede, și eu de fiecare data-i fac observație că își face rău la stomac din cauza asta, nu mă aude pentru că i vorbesc foarte urât. După aia mă doare sufletul că-mi permit așa ceva. asta e doar unul dintre exemple, și mă simt f rău din cauza asta, risc să stric relația din cauza asta.
December 14th, 2009 at 11:21 pm
Nici eu nu pot, Adelina, sa raspund asa cum as vrea, nu stiu sa imi maschez supararea, se citeste pe chipul si in glasul meu imediat. Mi-e rusine sa raspund cu “N-am nimic”, atunci cand cel de langa mine ma intreaba ce s-a intamplat. Si atunci spun adevarul, spun ca m-am suparat, pentru ca… Si cel de langa mine se necajeste si el ca m-a suparat…
Aleyna, copiii tai superbi si dulci sunt norocosi sa te aiba, sunt norocosi ca scrii si canti pentru ei, ca esti in stare sa reconstruiesti lumea ca sa-i faci fericiti.
Mi, sotul tau e intelept, nu doar pentru ca intelege viata mai bine decat noi, ci si pentru ca a stiut sa te pastreze atatia ani langa el si sa te faca sa il iubesti si acum, ca si atunci cand erai doar o copila. As vrea sa ii pot urma sfaturile, as vrea…
Cristina Socaciu, ti-as sterge lacrimile cu sufletul meu. Ce poveste frumoasa si trista ti-a fost data. Cu ce dragoste mare si greu de indurat ai fost pedepsita, ai fost binecuvantata…
December 14th, 2009 at 11:30 pm
Povestile noastre de dragoste cred ca au inceput cam in aceeasi perioada…spun acest lucru pentru ca citind de cateva luni bune ceea ce scrii parca ma regasesc in trairile tale…imi regasesc sentimentele…poate fiecare relatie nu e neaparat intrutotul altfel…poate exista anumite puncte comune…anumite etape in care ne regasim cu totii…am citit prima data “cand vine dragostea?” si in acel moment era ceea ce ma intrebam si eu la randul meu…pentru ca o gasisem in momentul in care am cautat-o cel mai putin…si am continuat sa citesc si mi-am dat seama ca trecem prin aceleasi etape ale iubirii…ca exista aceleasi intrebari,aceleasi framantari,aceleasi trairi…ma bucur de fiecare data cand citesc ceea ce scrii (de obicei seara) si parca adorm mai linistita,mai indragostita,mai buna,mai dornica de iubire…iti multumesc ca ne incanti cu minunatele tale ganduri…cu ceea ce simti, pentru ca e sublim…povestile noastre de dragoste cred ca au inceput cam in aceeasi perioada…si cu ajutorul lui D-zeu nu se vor sfarsi nicioadata…te pup…
December 14th, 2009 at 11:43 pm
Moi, asa e, sunt peste masura de sensibila acum, mai ales zilele astea in care totul a intrat in fierbere, in care as vrea sa fac tot ce-a ramas nerezolvat si parca nu mai apuc. Ma port de parca as vrea sa apuc sa indrept lumea, ca s-o primeasca pe fetita mea cu un strop de curatenie in plus… Si gresesc si eu, mereu, Ramona, nu stiu daca imi indeplinesc bine rolurile, dar stiu sigur ca simt totul nebuneste, la cote aberante, parca mi s-a largit inima, sa simt si mai mult.
Je, tu esti buna cu mine, asa cum, de fapt, cred ca esti buna cu lumea toata. Fac mereu greseli pentru care ma caiesc, pentru care plang eu insami. Pentru ca am senzatia, cum spune Cosanzeana, ca stric relatia din nimicuri, relatia, relatiile, increderea dintre mine si cei mai iubiti dintre pamantenii mei. Dar simt pana-n adancul sufletului ca lucrurile mici ne fac fericiti, ca daca lasam amanuntele sa se strice vor ajunge, incet-incet, sa fisureze intreaga constructie.
Si peste toate, da, parca sunt mai ciudata, mai emotiva, mai fragila ca oricand.
Va sarut cu drag, de noapte buna. Noapte buna si tie, Nina, care mi-ai adus un pic de pace in suflet cu rugaciunea ta. Multumesc.
December 14th, 2009 at 11:47 pm
Andreea, eu stiu ca noi, cei care ne intalnim aici, semanam. Eu stiu ca dragostea e aceeasi pentru toti, asa cum tristetea e aceeasi, cum singuratatea e aceeasi. Le-am impartasit pe toate cu fetele de aici, si am inteles mereu ca suntem un singur suflet. Sa-ti fie dragostea inalta, sa ne fie iubirile fara sfarsit. Pentru noi a fost anul marilor iubiri, ma rog mereu sa vina anul cel bun si pentru cele care asteapta, inca… Desi le spun mereu ca va veni, cum stii si tu, cand nu vor mai astepta.
Noapte buna, din nou, cu acelasi drag.
December 15th, 2009 at 12:09 am
ieri i-am spus iubitului meu ca sunt momente in care ma intreb de ce mai ramane langa mine…pe moment am ramas si eu surprinsa de intrebare mea…dar cred ca ea isi are radacinile in framantarile mele din ultimul timp…simt de multe ori ca sunt prea aspra cu el…si din pacate imi dau seama de asta duce ce ii reprosez tot ceea ce nu imi place…si parca ma aprind mult prea repede…dar simt ca daca nu ii spun in momentul acela ce am pe suflet imi fac mai mult rau…ma amarasc mai tare…si nu asta ar fi problema…pentru ca e normal si cel mai sanatos pentru relatie sa fie spuse toate si la timpul lor…nu lasate acolo sa se adune si sa creasca…ptr ca am sentimentul ca raul creste mult mai repede decat ceva frumos…cel mai trist e modul meu de a pune problema…de a-mi striga nemultumirea…la fel reactionez si cu sora mea…din principiu ca e mai mica am senzatia ca eu stiu ce e mai bine pentru ea…si ma trezesc facandu-i reprosuri…nici nu suntem una langa cealalta,ne vedem foarte rar…dar eu am senzatia ca stiu ce e cel mai bine pentru ea…poate e asa cum ai spus tu alice, ca: “micile mele reprosuri,sunt semne de mare iubire”.
December 15th, 2009 at 12:15 am
Exista oameni in viata mea, care imi fac reprosuri cu inima indoita dar cu vocea taioasa, si alti oameni care imi fac reprosuri zambind, iar cand se intampla sa se repete acel lucru pe care ei l-au observat nici macar nu mai imbraca forma de repros, trece pur si simplu neobservabil. Si da Alice, oamenii carora le pasa de tine iti vor face mereu reprosuri din dragoste, din dorinta de a te proteja, ori invata.
Eu sunt foarte toleranta de felul meu, si am mai invatat de curand ca nu am nevoie sa sufar pentru lacrimile unei persoane dragi mie, caruia i-am facut un repros pe care oricum nu l-a inteles, nu l-a acceptat si prin urmare, efortul a fost in zadar. Am invatat sa nu mai iau totul la modul personal, si sa-mi doresc sa fiu in pace cu toata lumea(pentru ca nu e posibil asa ceva).
Si am mai invatat sa nu-mi mai reprosez absolut toate deznodamanturile nefericite la care am luat parte de buna voie si nesilita de nimeni.
Rosanne,Pisica,Cristina, Anemone…fete dragi noapte buna
December 15th, 2009 at 1:19 am
Mi s-a spus ca sunt prea directa si ca am tot timpul ceva de criticat. Poate de multe ori, mai ales in iubire, ar fi trebuit sa tac. Sa fiu mai pisicoasa, mai iscusita cu alegerea cuvintelor de critica. Dar faceam totul din dragoste.Pentru ca tin la “oamenii mei” sunt la fel de exigenta cu ei cu cat sunt cu mine. Poate ar fi existat alte cuvinte, alta exprimare…..si tonul- o da tonul “face muzica”! NUmai ca asa sunt eu. Si daca l-as fi luat in brate doar pe “da dragul meu ai dreptate”, “da dragul meu facem cum vrei tu”…..nu as mai fi fost eu; m-as fi inselat in primul rand pe mine.
Te salut Alice, te imbratisez in gand, draga mea! Noapte buna
December 15th, 2009 at 8:45 am
candva,plangeam din neputinta de ai opri pe cei din jurul meu sa ma raneasca…familie,prieteni,colege…acum plang mult de dor…mi-e greu sa spun ,,nu” dorului ce ma macina.
cand imi cert copilul sau nu-i ofer ce vrea,ma intorc cu spatele la el si-mi vine sa-mi dau mie palme de neputinta…daca il cert mai tare pentru vreo nazbatie,plec de langa el, pentru ca imi vine sa -l strang in brate si sa-mi cer iertare.
cand il strang in brate,il tin mai mult,din dorinta de a recupera momentele in care eram suparati unul pe celalalt,il sarut ca dupa o lunga despartire,mai ales ca el e cel care zilnic intreaba:,,-ti-a fost dor de mine?,,
December 15th, 2009 at 10:40 am
Alice, si eu sunt si mama si sotie. Stiu in cata durere mi se poate zbate sufletul atunci cand ridic vocea, cand cert, cand chiar poate tip, pentru a atrage atentia ca nu e bine, nu e correct, nu e de bun augur. Poate sunt femei care pot trece mai usor peste astfel de manifestari, care si pe mine ma dor de la inceputul lor pana la final si, care probabil nici nu au avut efectul cel scontat. Fiintele sensibile, asa cum de altfel esti tu, lasa propriile lacrimi sa cada, fara voie, cu mult inaintea lacrimilor ingerilor, care trebuie sa invete sa distinga intre bine si rau. Nici eu nu am gasit formula perfecta de a ma impune fara sa ranesc (ochii intrebatori si tristi ai fiului meu, plansetul lui despre care stiu clar cand il voi opri, manutele lui mici care imi cer imbratisarea ) dar raspunsurile atitudinii mele mi-au demonstrat totusi de multe ori ca a fost…bine, asha cum am procedat. Cum sa nu ne doara? Cand toata iubirea noastra este in ei? Iubitii tai copii vor intelege ca lacrimile tale, lacrimile lor, cladesc drumul catre o educatie nobila, pentru a-I pregati pentru viata.
December 15th, 2009 at 10:47 am
Iar tu, alice, trebuie sa fii puternica, si mai puternica, pentru ca aceasta perioada de dinainte de venirea fetitei tale pe lume, te gaseste foarte sensibila, poate vulnerabila chiar si in fata unor lucruri care, altfel, nu sunt foarte semnificative. Sarcina aduce unele mame in starile naturale, foarte apropiate de instinctele primordiale ale femeii, simtiri care sunt unice, prin melancolia, lacrima si meditatia lor. Dar tu stii deja aceste lucruri si stii cum s atreci peste ele. Eu mi le-as dori din nou, pentru ca imi amintesc cat de neinlocuit sunt ele.
December 15th, 2009 at 11:52 am
Asa e, Alice. Uneori folosim tonuri prea dure cand ne exprimam nemultumirile. Uneori suntem nepriceputi in a le arata celor de langa noi ca au gresit si atunci ii facem sa sufere fara sa vrem. Si, ni se intampla de asemenea sa ne doara si pe noi cuvintele altora, chiar daca stim ca sunt spuse din faptul ca isi fac griji pentru noi, din dragostea care ne-o poarta. Pentru ca nimeni nu isi pierde timpul sa ne arate noua unde si cat gresim, daca nu am insemna ceva pentru ei. Si, daca intr-adevar pe doua persoane le leaga dragostea, iarta si merg mai departe, pentru ca doar iubirea poate sa treaca peste orice.
Va imbratisez dintr-o zi alba si rece. De sub un cer din care ninge usor si trist!
December 15th, 2009 at 1:03 pm
Draga Alice, esti in gindul meu cel mai cald si plin de speranta in aceste zile, iti doresc putere si sanatate multa, abia astept sa ne aduci fotografii si randuri de la cel mai minunat eveniment al anului pe acest blog si in viata ta. Salutari, incurajari, toate cele bune!
December 15th, 2009 at 3:29 pm
Alice,
Inteleapta esti tu! Pentru ca te arunci in lupta pentru fericirea celor dragi ! Pentru ca traiesti cum simti si cum se cade( si …cumsecade!)…pentru ca ne intrebi pe noi cum e mai bine, cautand, impreuna cu ceilalti, acest bine.
Sa-ti fie bine !
December 15th, 2009 at 4:44 pm
Alice, mi-a placut cum ai zis, “cei mai iubiti dintre pamantenii mei”…
December 15th, 2009 at 9:11 pm
Am avut o zi incredibila, in care, in mod paradoxal, am condus in orele de trafic nebun si alunecos (cu aceeasi masina fara cauciucui de iarna pe care o aveam si anul trecut), in care am mers pe jos prin zapada si in care am alergat de la o intalnire la alta, in conditiile in care eu abia mai merg. Si am ajuns si la serbarea Ilonei cu echipa ei de dansuri si mi s-a parut fabulos vazand-o cat de bine danseaza, mi-e rusine sa spun ca era, de departe, cea mai talentata si mai plina de ritm, dar o spun asa, cu rusine in glas si in degete. M-am gandit la Alicia si la cat de mandra trebuie sa fie ea de baietii ei dansatori.
Acum am ajuns acasa, cu bine, si sunt mandra si de izbanzile mele de azi.
Va imbratisez, cu dragoste, si va multumesc pentru grija si pentru urari. Sambata o sa ma internez, daca nu intervine ceva neprevazut pana atunci.
December 15th, 2009 at 9:34 pm
Cand te intorci acasa, draga Alice, cu inima plina de bucuria izbanzii, nu mai conteaza ca nu ai avut cauciucuri de iarna!( Totusi, sa le inlocuiesti cu cele potrivite, asa cum voi face si eu!)
Felicitari pentru talentul si munca Ilonei! Gratia ei trebuia valorificata si te felicit si pe tine ca ai gasit calea!
Imbratisari calde, dintr-un Galati viscolit!
December 16th, 2009 at 7:26 am
buna dimineata!Alice,o imbratisare pentru zilele ce vin.Curaj,putere,iti doresc.Zambesc inchipuindu-te cum incerci sa ajungi peste tot unde e nevoie de tine.Esti puternica!Fericiti sunt cei ce te au alaturi!
December 16th, 2009 at 9:03 am
Motto:
“Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.”
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie
December 16th, 2009 at 2:27 pm
Alice, te imbratisez si eu, cu drag de tine… Ai toate motivele din lume sa fii mandra de fetita ta!
December 16th, 2009 at 3:55 pm
dorina,m-ai emotionat! frumoasa poveste!
December 16th, 2009 at 4:18 pm
Maia, Mi, Dorina, Cristina Socaciu, va salut si eu din miez de zi inzapezita. E incredibil de frumoasa povestea ta, Dorina! Asa vreau sa pot sa iubesc si eu pana la capat, si dincolo de el.
Sunt fericita posesoare a patru cauciucuri noi noute de iarna! Azi am mai facut o acrobatie memorabila, am lasat masina in service si m-am dus pe jos acasa, prin nameti si viscol. O sa am ce sa-i spun zanitei mici cand va vrea sa asculte povesti de pe vremea cand era, inca, in burta, dar statea sa se nasca.
December 16th, 2009 at 7:29 pm
Sa-mi fie rusine, Alice!
Eu, inca nu am luat cauciucurile astea. La Galati, sunt nameti, nu am scos nasul afara. De aceea, ma gandesc la tine, la cat esti de tenace si curajoasa! Sa spui, sa spui si asta, neaparat, zanei tale!
December 16th, 2009 at 8:23 pm
Esti uimitoare, draga Alice. In jurul meu, doua gravide, tot asa de varsta ta-desi asta nu e neaparat un argument contra, chiar nu, dar intamplator ca tine, au trebuit sa stea internate inca din luna a saptea in spital. Acum au doi copii sanatosi si totul e bine. Dar cand am citit de ,,performantele,, tale, m-am minunat. Ma bucur ca esti asa de vitala, nici nu ma asteptam la altceva…
Plec intr-o scurta vacanta in timpul acesta cand tu probabil vei naste, ma voi gandi insa intens si cu drag la tine, dorindu-ti o nastere usoara si sa-ti revii repede, sa te bucuri de fetita, sa fie totul bine.
A fost un an tulburator si interesant, pe blog, la tine si in general, ce poate fi mai frumos decat sa aduci pe lume un copil al dragostei adevarate, impartasite…Te imbratisez.
December 16th, 2009 at 8:41 pm
Alice, e grozav ca te simti asa si ca reusesti asemenea performante. Chiar ai o rezistenta fizica de invidiat. Fii sigura ca ma bucur pentru cum te simti si astept sa ne bucuram pentru tine, pentru voi. Timisoara. din zapada, va saluta
.
December 16th, 2009 at 9:06 pm
Cu siguranta vei avea ce povesti la gura semineului, la cite grozavii citesc ca ai savirsit, draga mea Alice.
Lacrimi curg si pe tastatura mea acum, lacrimi de emotie, lacrimi de dor.Pentru ca-mi regasesc zbuciumul in fiecare cuvint.
Se pare, cu exceptia sotului Elizei (ai dreptate ,nu ai cum sa fii impartial si detasat) ca nici una dintre noi nu detinem raspunsuri miraculoase.
As vrea sa gasesc priceperea ca glasul meu sa rezoneze cu ceea ce inima mea vrea sa transmita.
Pling adeseori cind preaplinul sufletului nu reuseste decit sa aduca o lacrima sau o durere in plus oamenilor pe care -i iubesc.
Ma dor lacrimile lor, le-as sterge lacrima cu sufletul meu .
Ma dor ne cuvintele , negesturile celor pe care i-am creditat cu o bucata de suflet.
Daca aveti o solutie, va rog sa-mi spuneti si mie pentru ca eu ma invirt intr-un cerc al durerii si nu gasesc calea.
http://www.youtube.com/watch?v=TBMYow46LxQ&feature=related
December 16th, 2009 at 9:13 pm
Alice, draga mea, eu nu am nici un numar de telefon de-al tau, macar sa iti trimit un sms de bun venit pentru zana ta cea mica…Nu indraznesc sa cer nimic. Am Am sa astept cu infrigurare vesti de la tine aici, pe blog, si-am sa indrept spre tine toate gandurile mele bune si toata dragostea mea…si-am sa ma rog ca nasterea sa iti fie usoara,fara chinul de altadata.
Te imbratisez!
December 16th, 2009 at 9:24 pm
Si pentru ca saptamina asta se va naste un inger, sper ca stelele sa-i aduca norocul din cer.
Vin si eu cu o rugaciune care sa-ti usureze asteptatrea, sa-ti lumineze sufletul:
Rugaciune catre Sfantul Stelian, ocrotitorul copiilor si al mamelor
Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita sfintilor, de lumina cereasca umplandu-te. Acum, in slava cereasca vietuind si inaintea imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau. Cel ce de la sanul maicii tale ai fost sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bineplacuta a harului dumnezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfintitoare ale faptelor bune; ocroteste cu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam numele cel sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Sa aveti o noapte binecuvintata! Si multa sanatate.
December 16th, 2009 at 9:40 pm
Alice – cea mai draga, felicitari pt cauciucuri!
Ai grija de tine!
December 16th, 2009 at 10:52 pm
Da, Nina Dumitru, se pare ca nici una dintre noi nu detine secretul…
Iar in clipele in care incearcam, cu toata fiinta si cu toata dragostea din a noastra fiinta, sa indrepte ceva sau pe cineva drag, aducem si mahnire.
Insa, crede-ma, sotul meu, chiar are succes cu metodele sale! Si nu este deloc persoana detasata pe care ai fi tentat sa o crezi…dimpotriva!
Atunci cand intervine el, nimeni nu se supara, pentru ca noi nu simtim nici dezamagirea, nici mahnirea, nici furie. Si, nicidecum, detasarea!
Stii ce simtim noi, ai lui? Doar increderea ca se poate mai bine.
Insa el, este, cu adevarat, un om care se bucura din plin de tot ce-l inconjoara. Se bucura de ceea ce are, asa cum este acest tot…Si crede, cu adevarat, in bine.
Am incercat sa ii urmez sfatul, dar se pare ca ceva imi lipseste. Poate chiar esenta…
December 17th, 2009 at 12:27 am
Exact, Mi, estenta , sau priceperea . asta imi lipseste. Si ma doare ca nu gasesc o cale care sa ma ajute sa nu ranesc pe cineva drag , multumindu-l pe celalalt. Aici intervine secretul pe care sotul tau se pare ca il stie, si pentru care am toata admiratia.
Sunteti cu adevarat norocosi .
Va imbratisez cu drag!
December 17th, 2009 at 9:21 am
Ninge la geamul meu, e iarna grea in tot si in toate. O sa va scriu, tuturor, o sa va dau vesti neintarziat, dragele mele, prietenele mele, va promit. Dar mai stau o zi, mai alerg o repriza. Anemone, doctorita mea draga, gandul tau ma apara de teama.
Asa e, Corina, asa e, Moi, eu am avut noroc si mai multa putere decat altii, mereu. Inca nu m-am prabusit niciodata in viata, desi am simtit de multe ori ca sunt pe punctul sa o fac. Sunt un om slab si puternic, deopotriva, sunt un paradox care ma chinuie si pe mine insami.
Eliza, imi pare bine ca te-am regasit, e ca si cum as fi primit inapoi o felie de viata pierduta. E incredibil ce spui despre sotul tau, il admir din tot sufletul, dar admirandu-te pe tine pentru ca l-ai vazut si l-ai pastrat. Dintre toti baietii aia care pareau la fel, tu ai avut ochi si suflet sa depistezi o mare iubire.
Nina, te imbratisez din tot sufletul, iti dau umarul meu sa plangi pe el, asa cum si tu mi l-ai oferit pe al tau cand am plans. As vrea sa iti fie mai bine, sa iti dau putere din puterea mea. Sper ca recunostinta mea sa iti aduca lumina. Mi-e dor de tine, si mi-e dor de Catalina, acum, cand ma pregatesc sa nasc, mi-e dor de tovarasia ei calma si blanda, de sfaturile ei care m-au insotit prin marea experienta de atunci…
December 17th, 2009 at 9:43 am
azi e ajunul zilei mele de nastere (maine), implinesc 34 ani…toti din jurul meu se pregatesc de ziua mea…numai eu nu…as vrea sa fug departe departe sa fiu singura….stau cu telefonul in mana si astept…sa sune….nu va suna stiu sigur…offfffffff sunt atat de trista si singura …inca un an trece si sunt singura de ziua mea de sarbatori….si el m-a parasit saptamana trecuta fara sa de-a nici macar un semn (de aceea spuneam ca stau cu telefonul in mana)…multumesc ca m-ati citit…e atata de greu …oare sa plec? nu stiu ce sa fac? dar iar musafiri care nu sunt vinovati de nefericirea mea………..
December 17th, 2009 at 10:19 am
Jeni, te imbratisez si pe tine, draga mea. Sa avem impreuna o zi frumoasa. Si, daca nu cer prea mult, o viata frumoasa.
December 17th, 2009 at 10:22 am
Dorina, poate nasc fetita chiar de ziua ta, si-atunci n-o sa mai poti sa fii trista, va trebui sa te bucuri macar pentru mine, daca nu pentru tine. Dar eu vreau sa iti gasesti puterea sa fii vesela, sa fii vesela pentru tine, pentru varsta ta minunata, pentru ca scrii atat de frumos, pentru ca esti delicata si speciala. La multi ani de pe acum, iti trimit alb din albul gradinii mele, sa te lumineze.
December 17th, 2009 at 10:30 am
multumesc muuuuult Alice
December 17th, 2009 at 10:53 am
Alice, draga mea dintr-un trecut frumos si draga mea de azi si de maine, vreau sa stii ca astept cu bucurie ziua de sambata! In lunga asteptare a barbatului meu, a duiosiei, a dragostei, a intelepciunii lui, venirea pe lume a pruncul tau este o mangaiere!
Iar in acest SOS al nametirii, primul strigat de bucurie a intalnirii cu viata, al fetitei tale, ne va aduce tuturor speranta!
….speranta, Nina Dumitru, puterea de a crede in binele la care caznim clipa de clipa si-n numele caruia mai aducem si lacrimi pe obrazul celor dragi, speranta ne este reazam! Eu sunt, cu adevarat norocoasa, pentru ca omul de langa mine ma invata, de peste douazeci de ani, sa cred in bine. Dar eu, cu gandirea mea paguboasa, pricep greu si iata-ma, la fel ca voi. Imi mustru copiii si plang si ma zbucium ca n-am stiut s-o fac frumos. Cand era mic, baiatul meu imi spunea, dupa o mustruluiala,cu lacrimi: ,,mami, nu ma mai bate cu gura!” Intelegeam pana in strafundul inimii mele, cuvintele lui si de fiecare data ceream ajutorul barbatului meu, care, cu rabdare, imi dadea lectii despre ,,cum sa nu faci”. Mai invat inca…mai invat si speranta!
Nina Dumitru, inteleg ca te incearca viata. Nu stiu mai nimic, dar iti simt, din cuvinte, zbuciumul. Te admir pentru ca esti buna si calda! Si-ti spun numai, ca sufletele bune si calde sunt sortite fericirii!
Sa avem o zi mai mult troienita de bine si frrumos!
December 17th, 2009 at 11:02 am
Scuze pt virgula pusa de-a curmezisul logicii gramaticale! A derapat, pe alunecusul gandurilor…
December 17th, 2009 at 12:42 pm
Cum ma fceti voi suflete splendide cu o lacrima de emotiepe obraz , care-mi aduce atitta bine. Va multumesc din inima pentru ginduri. Sun acasa , o bronsita pornita de la o raceala banala ma tine in casa , iau medicamente , sper sa fie bine.
Stiu ca Dumnezeu ne iubeste , si poate denivelarile pe care le-am intilnit in drumul vietiiau fost doar incercari care mi-au intarit convingerea ca nimic nu e intimplator , ca El ne ajuta prin oamenii per care ii trimite la noi. Am invatat asta de la voi .
Si eu cred in puterea binelui , ma rog in fiecare zi sa ma pot ruga ,sa pot cere ajutorul pe care l-am primit de fiecare data.
Sunt un om norocos pentru ca omul care-mi sta alaturi ma sustine de fiecare data, si ma simt vinovata ca in anul asta greu nu am gasit priceperea de a-l sustine si eu indeajuns.
A fost un an greu pentru multi dintre noi , insa am speranta ca vom pasi intr-un an mai bun.
Alice, am simtit mana ta, iti trimit si eu un strop de curaj . Iti sunt alaturi , astept vesti bune.
Mi , iti multumesc, invat de la tine , va fi bine, sper din tot sufletul.
Va imbratisez cu drag.
December 17th, 2009 at 1:08 pm
Alice,
te-am visat azi noapte! Ma sunasesi ( din greseala- o cautai pe Diana – asa am visat, nu stiu daca ai vreo Diana in viata ta! ) si ne-am intalnit. In visul meu erai proaspata mamica. Erai imbracata intr-o rochie violet si purtai in urechi perle negre. Te imbratisez!
Zi frumoasa tuturor!
December 17th, 2009 at 1:18 pm
Dorina, cu tot sufletul iti marturisesc ca aici vei gasi intodeauna un gind bun , o stringere de mina.
Un La multi ani din inima iti transmit si eu , multa sanatate si multa speranta. Cum toate se intimpla cu un rost pe lumea asta ,poate anul ce vine iti va sterge lacrimile si ti va aduce in dar iubirea pe care o astepti.
La multi ani !
December 17th, 2009 at 1:55 pm
va multumesc, am scris ptr ca am simtit ca sunteti femei adevarate si stiti ceea ce simt (nu ptr ca e ziua mea ci ptr ca va fi o zi grea si trista careia nu stiu daca ii voi face fata sa nu plang in hohote in coltul meu din camera….si cand ma gandesc ce fericita e mami…cum oare sa o fac sa nu simta tristetea din sufletul meu???)
December 17th, 2009 at 2:58 pm
Cred în nemulţumirile spuse la timp, pentru că înăuntrul nostru pot provoca, pe termen lung, conglomerate pe care să nu le putem duce. Atâta doar, cred şi în felul acela de a le face spuse, spre a nu răni. Păcat că nu-i treabă uşoară.
December 17th, 2009 at 3:30 pm
Dorina, toate mamele simt nefericirea fetitelor lor. O simt dar vor, cu credinta mai presus de fapte si cuvinte, sa spere in fericirea celor carora le-au dat viata si pe care le iubesc fara limite. Da-mi voie sa iti transmit un gand bun si curat ca zapada ce s-a asternut. Ai, te rog, incredere ca va fi bine. Sagetatorii, sensibili pana la extrem, sunt si puternici si luptatori pentru cauza lor. Credinta in Dumnezeu te va ajuta sa depasesti zilele grele si iti va da taria de a zari luminita spre care se indreapta sufletul tau, trist acum.
December 17th, 2009 at 4:20 pm
Buna ziua,dragele mele!Pentru ca nu mi-a functionat internetul doua zile,nu am mai avut posibilitatea de a comunica cu voi.Pe unele dintre voi va simt triste,pe altele nerabdatoare,pe altele ımplinite…Eu sunt bine!Urmez tratamentul prescris de medic iar durerile de cap au ınceput sa se reduca(cat de cat).
Dorina,la multi ani şi multa putere ıti doresc!Ridica-ti capul din pamant,aranjeaza-te şi fara pic de superficialitate spune-ti tie ınsati ca eşti puternica,frumoasa şi unica;spune-ti ca vei trece peste aceste clipe grele oricat de mult te-ar durea şi plangi,plangi cat vrei de mult,descarca-ti sufletul de durere pentru a putea merge mai departe!
Alice,draga noastra,mai este putin,foarte putin…banuiesc ca eşti neliniştita şi putin speriata ceea ce este normal,dar mai ştiu ca eşti conştienta de faptul ca atunci cand ıti vei tine comoara ın brate vei uita orice ıngrijorare iar sufletul ıti va canta de fericire!
Va-mbratişez pe toate!
December 17th, 2009 at 4:25 pm
Vin de la doctor, unde am stabilit o alta zi pentru internare… Se pare ca fetita mea nu e inca pregatita, asa ca i-am amanat sosirea pentru 22 decembrie. Asa ca mai petrecem cateva zile impreuna, noi si nelinistile mele, ale noastre…
December 17th, 2009 at 4:39 pm
Alice, espero que el ancimiento discurracon la suavidad y belleza del trineo que se desliza por los caminos nevados de Sinaia.
December 17th, 2009 at 4:55 pm
Alice. tocmai scrisesem, pe celalalt blog, ca iti doresc ca fetita sa fie sagetatoare, am o afinitate pentru sagetatoare. Oricum important este sa fie sanatoasa, sa fiti sanatoase si sa vie pe lume in deplina siguranta. Caracteristica capricornilor este incapatanarea. Doamne ce incapatanati sunt! In mod sigur, adeseori este o calitate de mare valoare. Multa, multa sanatate si nastere usoara! Oriunde va fi
.
December 17th, 2009 at 5:53 pm
Draga Alice, uneori este nevoie sa intervenim, sa asezam lucrurile pe fagasul normal, sa indreptam ceea ce are tendinta sa devina stramb…totul este sa incercam sa facem acest lucru fara a rani…sa-i facem pe ceilalti sa inteleaga ca din dragoste pentru ei facem asta…pentru ca ne pasa…
Iti doresc ganduri senine, pace in suflet,un ocean de iubire si nastere usoara!
December 17th, 2009 at 9:38 pm
Se pare ca vom avea un capricorn. Eu ma pregatersc de pe acum cu un zimbet , un strop de soare si multa lumina sa-i spun bun venit micului inger intr-o lume in care se pare , se intimpla si minuni. Minunea de a ne sterge lacrimile unul altuia cu inimile noastre,minuni in care cred cu adevarat.Va multumesc ca sunteti. Dumnezeu sa ne binecuvinteze!
December 17th, 2009 at 9:40 pm
http://www.youtube.com/watch?v=W_i3mkciz8M
……..
December 17th, 2009 at 11:58 pm
Dorina, sa fii fericita si sa crezi!
La multi ani!
December 18th, 2009 at 12:56 am
La multi ani, Dorina!
Nu uita ca nicio furtuna nu dureaza vesnic…intotdeauna dupa ploaie apare soarele…uneori chiar si curcubeul!
December 18th, 2009 at 10:02 am
Buna ziua de sub zapezi.
Privesc la ninsoare nu cu bucuria din copilarie ci cu ingrijoarea mamei care isi asteapta copilul sa se intoarca, sofand pe drumuri inzapezite si alunecoase.
Alice presimtirea mea de odinioara s-a adeverit. Fetita ta va fi o Capricoarna. Ca si Pisica. Ca si mine. Ca si Ina. E un semn bun, de femei puternice si ambitioase.
Ma gandesc la tine cu drag. Astept vesti bune. Minunea ta se va implini intr-o lume alba, va fi Craiasa Zapezii.
December 18th, 2009 at 11:50 am
Buna dimineata! Da, vreau sa semene cu voi! As fi tare mandra. Va imbratisez dintre troiene si dintre ganduri albe. Da, Nina, se intampla si minuni!
Alicia, bine ai revenit!
Sa cantam azi La multi ani pentru Dorina, sa o inveselim! Noua ta varsta iti va aduce noroc si iubire, Dorina, sa vezi!
Moi, Mi, Simone, Simona Ioana, Aleyna, Cristina, Maria, Ema, Ina, Sara, Danuta, Pisica, Rosanne… Pe toti cei care treceti pe aici va imbratisez.
December 18th, 2009 at 11:59 am
te pup Alice, numai bine, ne mai auzim
December 18th, 2009 at 1:03 pm
La multi ani Dorina!
Youre a teaser, you turn em on
Leave them burning and then youre gone
Looking out for another, anyone will do
Youre in the mood for a dance
And when you get the chance…
You are the dancing queen, young and sweet, only seventeen
Dancing queen, feel the beat from the tambourine
You can dance, you can jive, having the time of your life
See that girl, watch that scene, dig in the dancing queen !
http://www.youtube.com/watch?v=LwFBSY7iOPU&feature=related
December 18th, 2009 at 1:24 pm
am adunat in minte multe multe.toate de dor.si toate cu unic destinatar. daca as putea, mi-as trimite in zbor gandurile toate ca niste porumbei de pace catre cel care ma locuieste,ma stapaneste…imi vine sa strig tare de parca nu as sti ca e prea departe ca sa ma auda. imi vine sa tip pt ca ma doare. pt ca nu inteleg de ce.pentru ca nu voi afla niciodata raspunsurile.
pentru ca toate bataile inimii mele i le-am daruit.si pt ca a fost atat de simplu sa fiu eu singura vinovata.pt ca eu strang in brate noptile parfumul lui.pt ca el strange in brate noptile parfumul alteia.
December 18th, 2009 at 1:37 pm
Lm, impartasesc si eu ceea ce scrii…
December 18th, 2009 at 2:45 pm
La multi ani,ıti spun,din nou,Dorina!Sper ca ıntr-un viitor cat mai apropiat sa ıti gaseşti adevarata fericire pe care o meriti din plin.Daca ai citit ce ti-am scris mai sus,sunt sigura ca ai ınteles foarte bine ce ti-am spus şi,sper,vei pune ın aplicare sfatul meu.
Alice,draga mea,ce greu ıti este!Te ınteleg perfect!Iti doresc sa ai parte de cat mai putina munca şi de linişte deplina ın suflet.Ştiu ca te simti minunat cand fetita ta se mişca(mişcari pe care le simti mai intens ca niciodata),sunt momente unice de care unele femei nu se pot bucura!
Astazi i-am scos pe micuti afara şi i-am tras cu saniuta iar cand ne-am ıntors,ınainte sa deschid uşa blocului,s-au aruncat ın cea mai ınalta gramada de zapada şi s-au tavalit,razand,fericiti,astfel ıncat ımi venea şi mie sa fac acelaşi lucru.
Va ımbratişez,fetelor!
December 18th, 2009 at 3:47 pm
citesc, plang…tu stii de ce!…sunt mama si imi cert copilul pentru frustrarile mele, pentru indiferenta sotului si e cumplit si trist ca am ajuns sa fac lucrul pe care il urasc!…
iti multumesc ca existi!
December 18th, 2009 at 4:21 pm
Alice, stii ca trecem, zi de zi. Chiar daca nu scriem…
Si ma bucur si eu egoist de frumos, ca fetita ta va fi capricoarna (ca mine, ca Pisica, Simona Ioana, Ina..cine mai este?)
LA MULTI ANI DORINEI
Sa va fie ziua lina.
December 18th, 2009 at 5:19 pm
Dorina, la multi ani! Bucura-te de ziua ta, de urarile prietenilor, de urarile noastre…si , daca nu poti, pentru ca sufletu-ti sangereaza si pentru ca el tace, atunci bucura-te macar ca va trece si se va face maine…
Alice, sa nu cumva sa mai fii kamikaze prin zapezi. Stai cuminte acasa, cu nasul lipit de geam, si asteapta ca Mos Craciun sa ti-o aduca pe Craiasa Zapezii.
E o iarna ca-n povesti, si incerc sa ma prefac ca ma pot bucura de ea, desi nu simt nimic din jurul meu, sau din mine. Lm, parfumurile sunt multe si trecatoare, pentru unii…
December 18th, 2009 at 10:05 pm
Da, Alice, Anemone zice bine de tot!!!
Fii cuminte!
Anemone, povestea asta din iarna trebuie sa fie una fericita pentru toate cele de aici!
Lm, nu mai imbartisa parfumul unuia care strange in brate ceva atat de …palpabil!
Seara frumoasa, ca in povesti!
December 18th, 2009 at 10:27 pm
Alice, cea mai draga, mi-e dor de tine, si nu iti pot spune tot ce am pe suflet, pt ca realizez ca acum, unica ta grija este puiul de om care se pregateste sa vina.
December 19th, 2009 at 12:00 am
http://www.youtube.com/watch?v=Dl0IHZ0rFeA
O noapte binecuvintata!
December 19th, 2009 at 8:35 am
Sa ai zi luminata, si inalta precum ti-e sufletul…
Sa fii puternica ! Vom fi cu tine, iar tu vei stii asta, pentru ca ne vei simti aproape…..
Te asteptam cuminti, cu brad impodobit, cu daruri, si vin fiert, si cozonac.
Te asteptam cu ursitoare bune , blande , intelepte …..
Sa ajungeti cu bine, acasa, minunile sufletului meu !
December 19th, 2009 at 9:11 am
dorina,cu intarziere,LA MULTI ANI! Sa fii fericita! Sa-ti gasesti linistea !
Lm ,imi pare rau ca esti trista,ca te chinui !As vrea ca Mosul sa-ti aduca iubirea!
Ramona ,tie la fel iti doresc! Sa ai parte de iubirea mult visata,impartasita cu curaj!
nina,putere iti doresc ! sa treci peste toate cu fruntea sus!
Cristina Socaciu as vrea sa te reintalnesc la fel de frumoasa dar implinita in iubire!
Alice,nastere usoara!pe 22 ma voi gandi la tine. tuturor va doresc Craciun fericit!
ma retrag pentru o perioada.
aleyna,intotdeauna m-am gandit la tine ca la o femeie puternica! confirmi asta zi de zi…Craciun fericit alaturi de printisorii tai!
CRACIUN FERICIT! UN AN NOU BUN,CU IUBIRE IN SUFLET SI SIMTIRI!
BE THE BEST WHATEVER YOU ARE!
December 19th, 2009 at 9:31 am
La multi ani Dorina ! Cu intarziere, dar din suflet!
Un week end minunat va doresc.
December 19th, 2009 at 10:39 am
multumesc Maia pentru urarea ta frumoasa! sper ca dorinta mea de iubire sa se implineasca…atata timp cat ne rugam si credem dorintele se implinesc. si mai este si perioada magica a Craciunului…e imposibil sa nu se intample ceva, e imposibil.
la multi ani Dorina, tot cu intarziere… multa sanatate si putere sa crezi ca va fi bine!
LM raspunsul la intrebarile tale este timpul. din pacate e singurul care vindeca aceste rani…si o iubire adevarata.
Alice…o sa ai o minune in apropierea Craciunului…sunt cu gandul si eu la tine, nastere usoara, si te asteptam sa ne-o descrii…
December 19th, 2009 at 11:04 am
http://www.youtube.com/watch?v=hZNFrzD-SH4&feature=PlayList&p=8DBAABF0411B06E8&playnext=1&playnext_from=PL&index=23
ascult melodia asta pe repeat in masina. si imi imaginez povestea care s-ar scrie cam asa…
a fost o zi in care mi-am dat seama ca un barbat nu iarta nimic niciodata. nu lupta sa ramana cu o femeie pt ca gaseste repede o alta.totul se reduce la nenorocitul acela de sex.si a mai fost o zi in care eu,ca si povestitor,am inteles ca o femeie in schimb,e destul sa ii ceri iertare si e din nou in bratele tale.
un barbat se leaga de absolut orice lucru si daca nu gaseste motive,atunci le cauta, numai sa iti arunce in fata cat de nedemna esti pt marea lui iubire. iubire, care , n-am mai auzit niciodata asa ceva,dar se imbolnaveste subit de sida….doamne,ce suflet…. as fi preferat o boala tratabila. sau, mai bine, daca o iubeam cu adevarat pe femeia respectiva,ii gaseam motive sa raman cu ea, nicidecum motive sa o alung ca pe un caine….in fond ce ti-a facut femeia aia atat de grav incat sa lasi totul asa?! tu,cel sfant si neprihanit….ce usor e sa arunci vorbe grele si sa judeci….ce usor a fost ca ea sa iti accepte trecutul tumultuos si ce greu tie sa te impiedici de greselile ei…ce greu ti-a fost sa pleci fara sa te mai uiti in urma,fara sa incerci macar,fara sa spui ””multumesc pt ospitalitate. eu nici nu ma gandesc sa te primesc la mine . si…iarta-ma ca nu am stiut sa iti daruiesc o floare de aia ieftina cu 5 lei””…..ce greu ti-a fost sa o faci sa creada ca ai nevoie doar de un pic de timp cand de fapt a fost o scuza ieftina pt o razbunare si mai ieftina.ce greu ti- a fost cand nu ai avut de la ea nici o pretentie,stiind ca tu nu ii poti oferi nimic palbabil, promitandu-i ca daca te mai vrea ,vei face tot posibilul sa nu o pierzi …si apoi la fel de greu sa uiti tot…ce greu a fost sa ii spui doar cuvinte si sa nu le transformi in fapte. ce greu ti-a fost. te-ai imbolnavit de dorul ei si nu te-a putut salva nimic. te-ai intors la usa ei si nu ti-a deschis,pt ca acum ea era cea ranita si in dragoste orgoliul e cel care trebuie sa dicteze…. daca nu -ti era draga nicio clipa, as fi inteles. cu forta nu. dar..cand ai iubit-o,cand te-ai inmuiat privind-o,cand i-ai cules lacrimile planse pt tine, cand te-a rugat ca pe dzeu sa ramai…cum poti, tu barbat adevarat,sa nu se miste nimic in tine, sa nu te atinga sentimentul craciunului….cand i-ai spus ca va veti privi din nou in ochi,cand stii ca esti asteptat ..esti de piatra??!!!
imi cer iertare, in numele iubirii pe care ea ti-o poarta. pt ca ea a avut grija sa pastreze vie dragostea voastra. nu a lasat-o sa se stinga.a luptat asa cum tu nu o vei face pt nimeni.a crezut in tine pt ca tu i-ai cerut acest lucru si pt ca a avut puterea sa o faca.a crezut atat de mult incat a fost luata de proasta.era mai cinstit sa ii spui in fata ca nu o mai vrei, decat sa o arunci intr-o boala mai grava decat sida aia nenorocita…ea ti-a pastrat sufletul si trupul numai pt tine.curate ca pt spovedanie.spovedania aceea care iti aduce apoi impartasania -singura cale spre dzeu..ca si dragostea adevarata,singura care nu moare oricat ai incerca sa o ignori…daca a ta a murit, inseamna ca nu a fost adevarata .si poate intr-o zi se va gasi o alta care sa aiba rabdare cu tine sa te invete sa simti macar, asa cum a facut si ea…
imi cer iertare, in numele iubirii….daca nu a murit, cel mai firesc lucru din lume e sa o daruiesti…dar e prea greu,stiu. ea nu merita iubirea ta care izvoraste dintr-un suflet atat de rece,pt ca ea e o femeie usoara – dovada cele 50 de kg.ea nu e demna de tine,pt ca tu esti barbatul unei singure femei, iar ea e doar a ta…
imi mai cer o data iertare ..in numele ei de data asta. pt ea tu esti viu. pt tine ea a murit??
ea iti multumeste pt putinul timp pe care ai considerat ca e destul sa il oferi din viata ta.iti multumeste si pt fiecare cuvant dulce rostit la ureche chiar daca a fost mintit.daca ar fi fost adevarat,azi ti-ar fi multumit pt ca ai ramas. iti multumeste si pt lucrurile pe care le-a facut doar cu tine.putine si neinsemnate,dar ea le poarta in suflet.si pt clipele acelea in care i-ai spus ca iti e tare draga.si pt clipa in care ,prima data in viata ei a spus cuiva’’sint fericita cum n-am fost de enşpe mii de ani”- pt ca tu ii promisesesi ceva.
si spera ca macar intr-o zi,cand vei privi ploaia sau cand vei asculta linistea muntilor, sa iti amintesti ..ochii ei.sa simti macar o data sentimentul ca daca te-ai fi intors,ai fi fost ultimul,cel mai important.cel pt o casa,doi copii si trei caini. sa intelegi cand vei asculta aceasta melodie, ca ea te-a iubit sincer si enorm,ca ai fost primul si singurul barbat pt care ar fi renuntat la tot…
December 19th, 2009 at 11:31 am
Si eu pastrez in inima cuvintele tale frumoase, Alice. Va pastrez undeva, intr-un coltisor al sufletului meu, pe voi toate.
Voi fi acolo langa tine, te voi tine de mana si te voi incuraja, ma voi ruga pentru tine si pentru pruncul ce se va naste.
December 19th, 2009 at 12:04 pm
Lm, iar te gasesc suparata… Intelege cat de important este sa crezi cu adevarat in ceea ce iti doresti, iar acele dorinte, cu siguranta, se vor împlini. Scrie-i lui Moş Craciun, fara el sarbatorile craciunului nu ar mai fi atat de magice. Il astepam,in fiecare an,cu speranta … De fapt acesta e spiritul craciunului. Nazuinta de a visa, credinta ca vom reusi… Bucura-te de dragostea fam tale si a prietenilor tai! Vor fi intotdeauna alaturi de tine,te vor sprijini si te vor aprecia.
December 19th, 2009 at 12:32 pm
Alice, ai incredere ca va fi usoara venirea pe lume a micutei tale. Atat de aproape ne esti, prin cuvintele tale, incat simt harul dumnezeiesc pe care il ai. Doamne, Doamne va avea grija de voi, tu si fetita ta, sa fiti cat mai repede impreuna si sa fiti imbratisate de cei ce va sunt alaturi si va iubesc, cu aceiasi iubire pe care tu o pui in toate randurile tale. Celorlalte fete, le urez sa reuseasca sa treaca peste nefericirea de acum si sa spere, privind la albul mantiei de nea, ce s-a asternut in toata tara, la implinirea prin iubirea daruita si primita deopotriva. Duminica linistita, tuturor!
December 19th, 2009 at 1:45 pm
calina, eu cred cu adevarat. dar numai eu cred.de fapt cine mai crede??!! cand viata asta e doar o gluma proasta… i am scris lui mos craciun.i am spus ca il astept. ma pregatesc pt el.eu si bradul…stiu ca suna stupiddd…dar…asta sunt…
nu sunt suparata, era doar o poveste…
sa stii ca din familia mea a mai ramas doar mama.prietenii sunt prin alte zari,dar chiar si asa,la distanta mi-au ramas alaturi. iar altii s-au retras singuri din prea mare prietenie in care doar eu credeam(!!) (apropo de faptul ca doar eu cred!)…e de neinteles,dar uneori ,numai blogul asta mi-a mai ramas…mai scriu aici, iau o gura de viata,si merg mai departe…
te simt foarte aproape de mine si nu inteleg de ce. sentimentul asta nu l- am mai avut decat o singura data cu cineva…
(sa stii ca stiu sa fiu si vesela.am fost de ex la petrecerea de sf de an a firmei si am cantat pana am ragusit.acum nu mai am voce. am dansat de ma dor talpile si azi.a fost nebunie.
am plecat de la chef ratacind prin zapada.o fata singura in noapte.cu ochii mei il chem…
apoi a doua zi am calarit si am cazut de pe cal.mai bine zis s-a speriat calul de artificii si am zburat direct intr-un om de zapada.un morcov imi mai lipsea.
si .acum…cade o lacrima ascultand
http://www.youtube.com/watch?v=Kz4VNmzTFQo
December 20th, 2009 at 12:15 am
Lm, povestea este cutremurator de adevarata!
Nu as fi vrut sa spun asta, dar este tot ce se poate spune.
Dar nu as vrea sa fie povestea ta.nici a ei. nici a celeilate ,,ea”. a niciunei femei.
Iar povestea ta, din frumoasa zi de iarna, in care ai calarit si ai cazut, este povestea eterna a vietii. cu ras si plans. cu bune si rele. si e povestea tuturor.
Oameni…. printre oameni… de zapada. Unde este sufletul? La primii sau la cei din urma?
December 20th, 2009 at 12:28 am
Buna seara, doamne, domnisoare, zeite…
Alice, iti scriu dupa aprox 9 luni. Te regasesc si va regasesc asa cum v-am lasat: zeite. Zeitele sunt sfinte, asa ca nu-ti face griji despre sarcina: mica zeita va fii foarte sanatoasa, foarte frumoasa si mandra de mama ei si de familia pe care a creat-o aici. Doresc sa o salut pe Lm, pe care o simt trista si in care ma recunosc. Draga Lm, sunt Ilinca, am 23 de ani si acum 10 luni inima mea a stat odata cu lumea mea perfecta: am pierdut omul pe care il iubeam, am pierdut toti prietenii cu care doream sa pasesc in viata. Cand am fost la pamant, ei, oamenii mei iubiti, mi-au mai tras o palma si inca una si inca una. Si dupa luni pe care le-am simtit ca fiind ani, cu zile si nopti in care poate am numarat secunde, m-am ridicat. Si m-am ridicat singura, de data asta inconjurata de straini. Timp de 10 luni am invatat ca se poate. Iti doresc din inima sa te ridici. Iti doresc din inima sa te apreciezi, sa iti dai seama ca esti un om special. Sa realizezi ca acei oameni sunt niste “mici”. Nu-i subaprecia, gandeste-te la ei ca la niste pitici care in aceasta mare dezamagire te-au facut sa scapi de ei. La mine au trecut 12, 9 sau 5 ani de prietenie falsa, de lasitate; am pierdut acesti ani din viata mea. Acum, cand trag linie sunt in pierdere pe o parte, dar victorioasa pe alta: am ramas cu mine! Cu mine, persoana care are un caracter si un suflet. Si, paradoxal sau nu, oamenii astia, in minusul lor, m-au facut pe mine sa cresc, sa ma apreciez si sa nu-mi fie rusine cu nimik din caracterul meu, din principiile mele si din valorile in care cred. Timpul ti le vindeca pe toate. Am crezut luni si luni ca nu mai insemn nimic pt nimeni, era ca si cum ma imbolnavisem si pierdusem speranta de recuperare. Acesti oameni intr-o zi isi vor aminti de tine. S in ziua in care isi vor aminti de tine, o sa isi dea seama poate ca au pierdut un diamant , fiind preocupati sa adune pietre. Lasa-i sa-si adune pietrele. Nu-i astepta sa se intoarca; in drumul lor de intoarcere, cararea ta va fii de negasit. Vor fii altii care iti vor inveseli noptile, zilele, tristetile. Tu nu renunta la tine. Daca consideri vreodata ca ai nevoie si de un strain care sa te asculte, ai adresa mea de mail: ilincutza@gmail.com disponibila cu mare placere. Ajuta-te sa cresti la loc! Zeitele se fac puternice ori de cate ori este nevoie!
December 20th, 2009 at 10:04 am
” Printre crengile aplecate, Mos Craciun incet venea,
Cum il stiu, adus de spate, inalbit de ani, si nea.
Greu de norii de zapada, cerul s-a intunecat,
Sta o lacrima sa cada, pentru ochii ce-au plecat….
Mos Craciun, cel plin de daruri….si cu traista-i grea….
De copil mi-aduc aminte, cate-mi aducea….
Mosul drag, m-a tot privit, parca i-as fi spus :
Mosule, nu-mi place bradul ce mi l-ai adus…
El, care-mi ghicise gandul ani si ani la rand,
Din pacate, anu-acesta, mosul meu se minuna.
Ce-mi doream eu, printre ramuri, astazi, nu era.
Ce-mi doream ? Nu jucarii….Este altceva…
Si asa cum este mosul, mi-a zambit si m-a-ntrebat :
Pentru ce nu-ti place bradul ? Pentru ce te-ai intristat ?
…Nu i-am spus ce-aveam pe suflet, ca sa-l mint, nu se putea…
Mosul stie mult prea multe, si i-am spus incet, asa :
Mos Craciun, ochii aceia, care mie-mi plac,
Au fugit de langa mine, spune-mi, ce sa fac ???
Daca as sti eu ca ramane totul intre noi ,
Te-as ruga mult,
Mos Craciun, adu-i inapoi !!!”
Nu stiu cui apartin aceste minunate versuri, le port cu mine, in minte si suflet de ani intregi….
Le puneam an de an, in scrisoarea pt Mos Craciun, inainte de a-l regasi pe Cris cel drag.
Pe mine m-a ajutat, poate va ajuta si pe voi….
Va doresc Sarbatori Fericite, un an cu bucurii si realizari si nastere usoara, Alice.
December 20th, 2009 at 1:20 pm
ai scris minunat Ilinca…si din inima.
nu-ti cunosc povestea, dar ma bucur ca te-ai ridicat. numai noi putem face asta, sta in fortele noastre…
December 20th, 2009 at 1:29 pm
hello, ramona! a scris inima mea pt mine pt ca ea a trait povestea, iubirea si dezamagirea acestor lucruri odata crezute minunate.
December 20th, 2009 at 1:34 pm
Am lipsit cateva zile, acum sunt acasa, imi pregatesc bagajul iar dimineata ma voi interna. Pietrele mele din fiere si-au facut de cap iar medicul a hotarat sa ma opereze maine. L-am rugat sa amanam pana in ianuarie, dar nu s-a putut.
Alice, am citit ca vei merge in 22 la spital. Nu stiu cum ma voi simti in acea zi, dar vreau sa stii ca pana primesc vestea ca fetita ta a venit cu bine pe lume, ma voi ruga pentru ca amandoua sa fiti bine si te voi tine de mana…
Va spun de pe acum, tuturor, Craciun Fericit! Pe Mos Craciun il voi ruga folosind cuvintele scrise de Alice : ” Fii bun, Mosule, si pune in desaga ta si daruri pentru prietenele mele care-mi locuiesc in suflet si pe bloguri, si adu-le iubiri mari si intregi, traite langa barbati demni, care sa le merite si sa le faca fericite.”
Alice, Rossane, Felice, Ema, Simona Ioana,Je, Layla, Corina,Cami Pisica, Anemone, Maia, Mi, Moi, Alyce, Sara, Aleyna, Simone, Ina, Ramona si pe voi toate, va imbratisez cu drag!
December 20th, 2009 at 1:45 pm
Eu m-am trezit uimita, aseara, in zapada…am ratacit pe strazi pustii, si m-am gandit, pentru prima data, ca zapada asta este si pentru mine… Ca nu e in zadar. Ca e un pansament pentru mine. Si e o bucurie pentru atatia si atatia copii. Ca e o bucurie pentru toti cei care mai pastreaza in suflet o urma de copil…
Zambesc. As pleca undeva, in zapezi, sa uit de mine, de toate. Dar lanturi nevazute ma mai tin inca aici, mai am de indeplinit “datorii” fata de societate, oameni dragi. Apoi, poate chiar am sa plec, si nu mi-e frica nici de viscol, nici de lampa, nici de noapte…
Alice, asteptam cu sufletul la gura sa ne aduci la lumina zana din burtica….Te vom tine toate de maini, iti vom tine sufletul in brate…avem toate o mana pentru tine, asa cum si tu ai avut si ai mereu pentru noi.
Cristina, eu am sa fiu acolo cu tine, si cand adormi, si cand se joaca in burtica cu laparoscopul, si cand te trezesti. Mos Craciun iti va aduce sanatate!
Am sa fiu aici pentru oricare dintre voi, care nu are cui zambi de sarbatori, sau are prea multe zambete de oferit, ca sa nu ii raneasca pe cei dragi.
Va imbratisez pe toate dintre zapezile mele, care, cine stie, s=ar putea sa imi devina dragi.
December 20th, 2009 at 1:45 pm
Cristina Socaciu, dintr-o Timisoara inzapezita, dar frumoasa cum nu a mai fost de mult, te imbratisez, dorindu-ti sa scapi cu bine de nefericitele pietre, unde au gasit ele sa se aseze ?
). Am citit mereu printre randurile poeziilor postate de tine, sensibilitatea ta deosebita. Sa ai un Craciun frumos, stiu ca te vei bucura caci vei fi din nou acasa 
.
December 20th, 2009 at 2:19 pm
Ilinca, frumos nume,frumos suflet…
sunt suprinsa sincer ca mi-ai trimis atatea ganduri. multumesc pt ele…e drept ca oricand e bine primit un sfat…
vis-a-vis de prieteni,de-a lungul vietii vom mai pierde si vom castiga altii. vor ramane langa noi doar cei pe care sita deasa nu ii va cerne.asa cum si noi nu vom ramane decat in sita unora. esti foarte tanara.si cu toate ca vei mai fi dezamagita si vei mai suferi,si de fiecare data vei mai invata cate ceva, se vede ca ai invatat repede si lectia cu ridicatul. vei dezamagi si tu uneori sa stii asta.pt ca asa suntem noi oamenii facuti.din durere si pt durere.
aud destul de des in biserica cand spune parintele ca ”omul este lup pentru om”…si ce pacat ca e asa…
cat despre mine, imi place sa imi scriu trairile…scrisul si cititul elibereaza,vindeca…dar am exersat atat de mult ridicatul de una singura incat acum e ca si un gest reflex. depinde doar durata, in rest e de la sine inteles ca singuri ne nastem, singuri murim, singuri trebuie sa ne ducem si cele ce ne sunt date in viata .si cu adevarat marturisesc ca sufar mai mult cand ranesc eu pe cineva decat atunci cand imi intoarce cineva spatele. pt ca si eu sunt om si am dezamagit cu voie sau fara.nu sint perfecta,am multe slabiciuni si poate ca uneori am fost incercata pana mi-a slabit credinta.si chiar daca eu nu m -am simtit vinovata, daca cineva mi-a spus ca l-as fi dezamagit, am aplecat capul si mi-am cerut iertare si tot nu am fost iertata.
in rest…pe principiul ca in viata totu-i trecator,doar sufletu-i nemuritor, eu cred ca reusesc
sa imi gasesc echilibrul in nimeni altcineva decat in mine insami.si atata timp cat eu gasesc mereu calea prin care ma impac cu mine si cu dzeu, cred ca nimic nu mai conteaza. toti cei din jurul nostru sunt doar spectatori ,pe care de buna voie, noi ii facem partasi sau nu, la viata noastra.
eu stiu bine cum sunt eu si cine sunt eu.si e de ajuns. nu am purtat niciodata ranchiuna pt cineva si nu sunt falsa.bunul meu simt a fost luat de unii drept prostie. cand m- a durut sufletul si am spus sau am scris,unii m-au catalogat repede o victima. foarte bine. parerea le apartine iar mie mi se rupe de parerea lor.
December 20th, 2009 at 2:31 pm
Cristina…sanatate,sa te faci bine repede.imi pare rau ca trebuie sa treci tocmai acum pe la spital. ma gandesc la tine. saptamana trecuta a trecut si mama mea printr-o operatie mica dar dureroasa …si mi-e cumva rau de spitale.am tremurat iar a nu-stiu-cata-oara pe la usi asteptand si rugandu-ma…i-am dat ceai cu lingurita…am plans in coltul meu de singuratate…si am inteles a o mia oara ca sanatatea e sfanta.
ai grija de tine….
Anemone…si zapada poate fi o binecuvantare.eu sunt nascuta iarna.si prin zapada imi place cel mai mult sa fac echitatie…cum e sa ninga greu si rece peste un suflet fierbinte??
December 20th, 2009 at 2:40 pm
Cristina Socaciu, sa stii ca sunt si eu alaturi de tine, incercand sa te alin cumva prin gandurile mele bune.
December 20th, 2009 at 2:41 pm
Si chiar daca nu sunt prea/sau deloc sociabila, va port in suflet asa cum pot, pe voi toate care sunteti minunate…
December 20th, 2009 at 3:15 pm
Toata viata m-am gandit sa nu fac rau celor din jur, toata viata mi-am masurat cuvintele si gandurile si nu le-am dat frau liber, ca sa nu lovesc si sa nu las urme, nimanui insa nu i-a pasat de sufletul meu jdrelit… tarziu, mult prea tarziu am inteles ca ranile din suflet nu se vindeca niciodata, ca acele cuvinte nerostite la timpul lor se intorc, cumva, impotriva mea. Am inteles ca lucrurile nelamurite la momentul potrivit, fac mult mai mult rau decat bine si ca nicio parere de rau nu mai aseaza totul pe fagasul normal.
Mi-e greu cand ninge si vin sarbatorile iar in jurul meu e atata gol… mi-e greu cand globurile in brad se aseaza intr-o singura culoare , cea a singuratatii…. si mi-e si mai greu cand in noaptea de Craciun mana mea nu gaseste ceea ce cauta in asternuturi mirosind a cetina si a sarbatoare….
N-as putea repara niciodata raul cuvintelor nerostite si al hotararilor luate prea tarziu… mult prea tarziu.
December 20th, 2009 at 4:28 pm
Cristina… sa te intorci sanatoasa langa bradul de Craciun. E vremea miracolelor, cand toate dorintele se implinesc! Cel mai mare il va trai Alice, copiii nascuti in prag de mare sarbatoare, au un destin special, plin de noroc. Te asteptam cu emotie, Alice, in casuta ta si-ti soptesc cald, ca va fii bine ! Si usor…
si ma ierti.
Lm, cand ma gandesc la tine, te simt “cea mai pura apropiata de inima” mea. Uneori ma ia “gura” pe dinainte si scrisul meu suna poate mai aspru decat inima. Dar tu ma cunosti
December 20th, 2009 at 4:50 pm
Ce face mama ta, cum se simte? Cand esti nascuta, Lm? Sa – ti trimit o imbratisare calda… Anemone, zambesc cu tine, si in caz ca te hotarasti sa mergi, ia-ma si pe mine…
Aiana, m-ai induiosat …Dureros si adevarat, dar poate-poate nu e prea tarziu pt unele hotarari…
December 20th, 2009 at 7:14 pm
Cristina Socaciu, iti transmit urari de sanatate !
Suntem langa tine, maine!
December 20th, 2009 at 7:46 pm
Cristina Socaciu, multa sanatate, sa ai si tu Sarbatori fericite! Multumesc de urarile tale frumoase!
Aiana, si eu simt ceva asemanator. Oamenii care mi-au fost in preajma la un moment dat i-am respins pentru ca ziceam ca inima mea nu este pregatita pentru ei atunci, pentru ca sufar, pentru ca le lipseau anumite calitati… ei au plecat si au o viata alaturi de alte femei si stiu ca se gandesc la mine. Si poate pentru ei acum nu este momentul potrivit…
Pentru ce sa stai sa suferi cand viata se deruleaza in jurul nostru cu asa o rapiditate neiertatoare…si eu am stat asa multa vreme si inca mai stau…
Lucrurile nu stau mereu asa cum trebuie… sunt incercari pentru noi, teste…sincera sa fiu cu barbatii pe care i-am intalnit anul trecut nu am vrut sa fac compromisuri, unul avea prietena iar celalalt avea un mic defect de netrecut cu vederea la acel moment…oare o fi soarta, sau am dat cu piciorul la ceva ce poate nu voi mai avea ocazia sa incerc…eu cred ca in viata trebuie sa acceptam orice sansa, dar sa si tinem cont de ce calcam in picioare…sau pe cine…exista o contrareactie a tot ceea ce facem.
Si da, viata uneori e o gluma proasta, insa vom putea rade de aceasta gluma cand ne vom ridica si sta drepti in picioare… pana atunci sa facem “the best of it”.
Va imbratisez zeite dragi!
December 21st, 2009 at 9:32 am
La Multi ani Iulie draga. Sa-ti fie ziua lina si viata frumoasa! Te imbratisez cu dragoste, si iti trimit un strop de curaj pentru ziua de miine. Astept vesti bune.
La multi Ani Amore, si tuturor Iuliilor sin tara minunilor.
Va imbratisez cu drag.
December 21st, 2009 at 9:41 am
Alice, nu ti-am spus niciodata, ca fotografiile lui Paul sunt superbe!
December 21st, 2009 at 1:01 pm
Cristina Socaciu, eu ma gandesc la tine…
December 21st, 2009 at 2:38 pm
Va multumesc pentru urari. Spun si eu La multi ani celorlalte Iulii. Imi trec cu greu ultima zi inainte nasterii, ma pregatesc cu emotie pentru noul meu prag…
Je, eu stiu cat de frumoase sunt, am stiut mereu. Asa am si ajuns sa lucram impreuna. Asa am ajuns sa il admir. Dar, desi ne cunoastem de multi ani si am inceput sa lucram la revista inca de la primele aparitii, nu ne-am vazut niciodata pana in primavara asta, cand s-a intamplat o minune. O minune care se va preschimba maine intr-una si mai mare.
December 21st, 2009 at 3:31 pm
Femei frumoase şi pline de farmec,revin alaturi de voi şi va ımbratişez calduros dintr-un oraş frumos unde astazi este soare,Suceava!
Alice,ıti sunt alaturi şi te tin de mana ın speranata ca fiind alaturi de tine,sufleteşte,durerile tale vor fi mai line iar ımplinirea pe care o vei simti cand totul va lua sfarşit şi fiica ta ıti va plange ın brate,luand nota 10,ımi va ınsenina şi mie inima.
Doresc şi eu sa urez frumoaselor İulii un sincer “la multi ani”,deasemenea celorlalte sarbatorite care se afla printre noi,fiti puternice şi nu lasati sentimentele sa va copleşeasca,cu atat mai putin sa va lasati daramate de furtuni pentru ca viata este fragila şi scurta ceea ce ne obliga sa luptam ımpotriva curentilor şi sa nu ne dam batuti,niciodata!
Aceste urari se adreseaza,de fapt,tuturor celor care citesc acest blog,pentru ca ştiu ca exista multa suferinta şi durere ın multe dintre voi.
Am sa va ofer o poezie pe care am oferit-o şi altei persoane care citea un alt blog al Alicei:
PUTERE
Puterea sta-n iubire,puterea sta-n cainta,
Puterea sta ın suflet,puterea sta-n credinta,
Puterea eşti tu ınsuti,tre’ sa-nveti sa te-asculti,
Cand vei fi pregatit o sa poti şi sa lupti.
Trebuie sa fii tare,cand cazi,sa te ridici
Şi-ai sa vezi ca-n final,o s-ajungi sa ınvingi.
Cand lupti cu sufletul,victoria e-a ta
C-atunci cand vrei un lucru,tu chiar ıl poti avea.
Nimic nu-i imposibil atunci cand ai vointa,
Totul se-ndeplineşte cand eşti ars de dorinta.
Trebuie doar sa crezi şi sa te rogi mereu
Caci Dumnezeu vegheaza tot timpul drumul tau.
Sa fi vesel tot timpul,sa nu-ti pierzi inocenta
Şi niciodata-n viata nu iubi violenta,
Sa lupti pe cai curate,sa fi onest cu toti
Şi sa fi optimist,caci,sigur o sa poti.
Aceasta poezie am compus-o,practic,pentru mine,pentru ca eram daramata şi aveam nevoie de ceva care sa ımi dea puterea de a merge mai departe ceea ce s-a şi ıntamplat.De cate ori mi se ıntampla lucruri rele,de cate ori ma cert cu sotul meu sau de cate ori ıl prinde dimineata ın afara caminului,de cate ori sufar,ımi amintesc prin cate a trecut mama mea,prin cate au trecut persoane din viata mea,de sex feminin,ımi amintesc cate greutati a ınfruntat ınsaşi Fecioara Maria care era un simplu om…şi ma ımbarbatez,uneori plang,plang,pana ce simt ca m-am descarcat,ımi ridic fruntea sus,ımi spal fata,ma fac frumoasa şi ımi spun mie ınsami ca sunt frumoasa(cu o hotarare molipsitoare),ımi scot durerea din suflet,chiar şi cu dintii şi ımi continui ziua ca şi cand aş fi cea mai fericita femeie din lume.Privindu-mi copiii nu aş putea fi altfel!Uneori compun poezii,alteori scriu paginii ıntregi,ın cartea pe care o voi termina ın curand…Viata este prea scurta pentru a ma rapune o rafala de vant,am o viata ınainte din care nu vreau sa pierd o secunda…
Va ımbratişez,cu mult drag!
December 21st, 2009 at 3:53 pm
Cristina Socaciu,ıti doresc o ınsanatoşire grabnica,din tot sufletul!
Maia,ıti multumesc pentru urarea,eu,deasemenea ıti doresc un Craciun minunat laturi de cei dragi!
December 22nd, 2009 at 12:21 am
Cristina Socaciu, sper ca noul an sa te gaseasca perfect sanatoasa…
December 22nd, 2009 at 10:09 am
Alice, cu intarziere iti spun La multi ani, din suflet. La multi ani si tie Amore!
Cristina, sa revii cu bine printre noi!
Va doresc o zi linistita!!