Recunostinta, dragoste, cuvant
Intrasem in aula adanca, plina de tineri care asteptau nedumeriti sa inceapa minunea. Prima mea zi de studenta ma trezise cu frisoanele nerabdarii si ma obligase la fuga speriata, din caminul sarman si pana la Universitate, manata aprig din urma de teama si de rusinea ca nu cumva sa intarzii chiar in ziua dintai a studentiei mele.
Mi se pare ciudat ca, desi am inscris-o in toate calendarele ca pe o data insemnata, nu-mi mai amintesc, totusi, nimic din ziua aceea. Sau, mai degraba, nimic altceva… Il vad si acum, insa, cu ochii sufletului, pe baiatul brunet, cu profil de poet, care statea in picioare, langa perete. Pe baiatul de care m-am indragostit in anotimpul acela si pe care, in felul meu ciudat si fidel, il iubesc si acum.
In amintirile mele, povestea noastra de dragoste a inceput curand dupa ce i-am zarit zambetul. Mi-au atras atentia si glasul lui cu ritm lenes si accent venit de undeva din nord de tara, si frumusetea lui ciudata, parca de neobservat pentru toata lumea, dar atat de evidenta inimii mele. Si pot sa spun precis ce inflexiuni avea vocea lui cand m-a intrebat prima data din ce oras vin.
Am fost aproape nedespartiti pe tot parcursul anului intai. Stateam impreuna la cursuri si foarte adesea plecam amandoi in cate un parc, la film, la biblioteca sau la cate un meci. Pentru ca el iubea fotbalul, iar eu il iubeam pe el. Si, totusi, in tot intervalul acela, nu vorbeam despre dragoste. Doar despre carti, despre nelinisti, despre adevaruri gasite printre foi de seminar. Despre tainele limbii spaniole, pe care o invatam amandoi. Nu ne atingeam aproape niciodata decat in treacat, si atunci baieteste, ca doi camarazi.
“Ce deghizare grozava a gasit, ca sa ne lase lumea in pace”, imi spuneam. Si-i acceptam regulile jocului, convinsa fiind ca, in curand, vom trece in etapa fireasca a relatiei noastre. Si ne vom casatori, si vom avea copii, si vom trai fericiti pana la adanci margini de suflet si de speranta in doi.
Exact inainte de intrarea in vacanta de vara, dupa aproape un an petrecut umar la umar, suflet langa suflet cu el, ne-am intalnit intr-o dimineata chiar la intrarea in facultate. Tinea de mana o fata balaie si draguta, care-l privea cu ochi inmuiati in adoratie. “Ea e iubita mea”, mi-a spus, strangand-o pe dupa umeri, fericit. “Ma bucur mult sa ti-o prezint”, a continuat, cu glas sincer entuziasmat. Nu am auzit decat fragmente din discursul lui in care ii explica iubitei cat de buni prieteni suntem, cum invatam noi amandoi si ce loc insemnat ocup in galeria lui de amici. Imi vuiau urechile, ma coplesea un vartej de neintelesuri.
Am zacut o vara intreaga si abia tarziu, cand ninsese deja peste anul al doilea de facultate, am avut curajul sa il intreb ce s-a intamplat atunci…
Stiu sigur ca nu s-a prefacut. A fost uimit in mod onest si intristat pana-n miezul sufletului cand mi-a spus ca nici prin gand nu-i trecuse ca pot simti pentru el altceva decat camaraderie. Si lacrimile mele, care mi-au insotit marturisirea cumplit de tarzie, l-au durut. Dar nu au mai folosit la nimic.
Abia peste ani care mi-au vindecat tristetea am inteles unde am gresit. Abia dupa mult timp si dupa multe intrebari am fost in stare sa ma dezic de tacerea care-mi fusese mai comoda decat adevarul.
Am avut nevoie de o lectie pe care n-am s-o uit niciodata, ca sa invat ca sentimentele nu ingaduie sa fie ascunse si trecute sub tacere. Am trait in viata un episod asezat sub semnul neintelesului amar, ca sa pot sa-mi strabat restul drumului prin viata avand curaj sa spun ce simt.
De atunci, lupt pentru dreptul cuvintelor si al gesturilor de-a vorbi despre dragoste. Militez pentru prieteniile marturisite. Cer exprimarea sentimentelor. Revendic dreptul recunostintei de a fi declarate fara retineri. Si fac asta in fiecare zi, avand curajul sa spun parintilor mei cat de mult imi e dor de anii cand imi erau alaturi, copiilor mei cat de nepretuiti sunt, prietenilor care-mi fac viata atat de frumoasa, cat de scumpi imi sunt. Trimit mereu semne de drag si bomboane-inimioare celor care si-au gasit locul in sufletul meu. Si nu ma tem sa spun “Mi-e dor”. Nu mi-e rusine sa spun “Iarta-ma”. Am mereu curajul sa strig: “Te iubesc!”
December 2nd, 2009 at 2:07 pm
reclama la milka? cred ca se putea si fara…
December 2nd, 2009 at 2:47 pm
Reclama la dezlegat baierele sufletelor inchistate!
Cu siguranta nu prisoseste nimanui. Nici macar tie, juztine !
Pariu pe-o milka?!
December 2nd, 2009 at 2:57 pm
Da, si eu cred , Alice, ca se putea si fara. Mai mult, eu propun nici sa nu mai vindem revista, sa nu ne mai incurcam in itele economiei moderne, de piata, cu parteneriate inutile, cu dari la stat, cu salarii, ma rog, prostii de-astea. Eu zic sa stai tu la un colt de strada, sa scrii pe niste ciorne donate de cineva editorialele tale frumoase, si cine doreste sa se serveasca. Sau ma ofer eu sa le las la cutiile postale, dau o raita pe la scarile de bloc.
December 2nd, 2009 at 2:58 pm
Ce pacat ca totul se cantareste in bani…….Am intrat cu bucurie ca a aparut o postare noua si am descoprit o reclama, nici nu mai cred ca povestirea e adevarata, ma simt pacalita.
O fi adevarat ca fiecare click al nostru aduce un ban in pusculita celui pe care l-ai cautat, sperand ca ii descoperi gandurile si cuvintele si care s-a bucurat ca te-a fraierit…..
December 2nd, 2009 at 3:04 pm
Multumesc, Layla! Ma prind si eu in pariu. Stiu ca poate si revista v-ar placea fara reclame, dar unele sunt frumoase, si merita, si cred sincer in ele si in mesajul lor. Daca ar fi fost ceva care sa contrazica lumea noastra, nu as fi acceptat, si ei nu ne-ar fi cautat. Asa, eu sunt mandra ca blogul nostru a fost ales ca un loc al exprimarii sentimentelor si, asa cum am scris toate despre asta, de atatea ori, mi-e drag sa mai scriem inca o data. Si… ca sa duc marturisirea pana la capat, povestea mea e chiar adevarata. Vorbesc si acum, la fel de amical, cu baiatul acela dragut care, intre timp, s-a recasatorit. Mariajul lui de tinerete n-a durat prea mult, apoi si-a gasit si el adevarata dragoste, cu doar cativa ani inainte sa mi-o gasesc si eu. Adica, in alte cuvinte, am bajbait amandoi vreun deceniu si-un pic.
December 2nd, 2009 at 3:08 pm
Super idee, Alina! Cand sa incepem? Daca n-avem ciorne, eu pot sa le si recit, ce zici?
Eu nu ma supar, oamenii au dreptul sa ceara. N-ai vazut ca mai degraba au noroc in viata cei care bat din botina si cred ca li se cuvine? Eu am cunoscut vreo douazeci de dudui care n-au muncit in viata lor pentru dragoste sau pentru familie, si totusi, numai pentru ca s-au pozitionat cu tupeu, au primit mai mult decat ni s-a dat noua, celor care am plans si am luptat pentru izbanzile vietii si ale inimii, intr-o viata intreaga.
December 2nd, 2009 at 3:11 pm
Ce rea esti, lucia! nici nu conteaza daca povestea e adevarata sau nu, e important sa nu-ti fie rusine sa spui “iarta-ma”… sau sa-ti fie rusine,atunci cand nu spui …
December 2nd, 2009 at 3:20 pm
Alice, m-ai facut din nou sa lacrimez, induiosata de poveste…Ca apoi sa rad datorita comentariilor.
Ciocolata, oricum, este foarte buna.
December 2nd, 2009 at 3:22 pm
Cine isi inchipuie ca o revista, si toate familiile aferente acesteia supravietuiesc numai din cuvinte frumoase si pline de dragoste, cine nu cunoaste spaima ratelor si a facturilor si a creditorilor, sa stea la o parte.
Cine intelege lumea in care traim, sa se bucure de orice zambet din partea lui Alice si ale “fetelor” cu care lucreaza.
Mie imi sunteti toate dragi, si , oricat as fi de trista, pot sa mananc linistita o bomboana, da, Milka, si sa citesc postarile de aici.Si sa ma bucur de voi.De fapt, cred ca am sa mananc mai multe…
December 2nd, 2009 at 3:34 pm
Alice, iarta-ma! au fost suficiente … afronturi in ultima vreme pe blog, dar pur si simplu nu ma pot abtine cand vad atata rautate in jur.
Je,ai pefecta dreptate. Ciocolata Milka e adorata mea, e foarta buna,la fel ca scriitoarea…, de care imi este dor mereu.
December 2nd, 2009 at 4:49 pm
Chiar nu ai de ce sa-mi multumesti, Alice.
Eu vad partea frumoasa a lucrurilor.
Puteai foarte bine sa trantesti sec reclama pe blog, dar tu ai preferat s-o atingi cu bagheta magica a cuvintelor ce construiesc, inalta si unesc suflete(a propos, nu m-am indoit nici o clipa de veridicitatea povestii brodate pe marginea ciocolatei Milka).
Asta se numeste har! Si istetime.
Si ce e rau in a imbina utilul cu placutul ?! Oricat am dori noi sa parem ca plutim deasupra lucrurilor, facturile si ratele trebuiesc platite. Poate ca daca ar face-o altcineva in locul nostru, ne-am permite si noi un oftat din background: Ce pacat ca totul se cantareste in bani
Ma gandeam de multe ori,chiar si acum inainte de a-i raspunde juztinei, ce s-ar intampla daca toate mesajele vadit rautacioase ar fi ignorate? Vreau sa cred ca daca nu li s-ar mai da atat importanta, autorii mesajelor si-ar pune cenusa in cap si ar reveni la sentimente mai bune .
Ce ziceti, merita sa incercam?
De fiecare data cand ne pisca limba sa le raspundem pe masura, ne facem mea culpa aici si Alice ne premiaza cu cate-o inimioara Milka (sic! daca e bal, reclama sa fie pana la capat
December 2nd, 2009 at 4:52 pm
Subscriu si eu. Imi place ciocolata, in general. Milka, in special. De Alice, si mai mult
). Ma topesc in sensibilitatea scrierilor tale Alice. Si nici nu stii cum vin pentru sufletul meu. Am sa-ti spun eu: ca o mangaiere si ca o certitudine ca gandesc bine cum gandesc. Multumesc pentru cum scrii, ai incredere ca faci bine ceea ce faci si nu te uita la reprosuri. Si sa zica cine ce o vrea, despre mine. Asa cred, asa scriu.
December 2nd, 2009 at 5:00 pm
mi-am amintit și eu prima zi de facultate care nu e foarte departe însă eu m-am îndrăgostit nițel de un profesor tinerel și care nici n-ai fi spus că prof. dar mi-a trecut la fel de repede. Am învățat să-mi controlez inima.. și asta mă doare.
December 2nd, 2009 at 5:04 pm
Super idee Layla. Vreau si eu premii Milka in forma de inimioare. Stii de ce? Pentru ca am rezistat primei reactii de a raspunde acid unor commenturi. Am scris, am sters, am inchis calculatorul… Iar acum vreau sa ma indulcesc cu premiul.
Frumoasa poveste Alice. Mi-a amintit de o prietenie asemanatoare. I-am spus intr-o zi ca imi place de el… mi-a raspuns ca suntem prieteni. Apoi mi-a spus el mie, la vreun an dupa, ca s-a indragostit de mine. Iar eu iubeam pe altcineva. Ce ciudata nesincronizare. Ne-am placut si ne-am visat, dar nu de-odata. Nu in acelasi timp. Te imbratisez. Te citesc pentru ceea ce scrii tu, te iubesc pentru ceea ce esti tu. Cu sau fara ciocolata ori cafea.
December 2nd, 2009 at 5:14 pm
Alice, iti multumesc ca m-ai indulcit de doua ori, o data cu mesajul textului si o data cu ciocolata. Pentru asta, ai o ciocolata.. Milka, desigur, de la mine. Ca si asa e taaaaare buna!
Imbratisari de ciocolata tuturor!
December 2nd, 2009 at 5:16 pm
…Am pastrat, aproape douazeci de ani, in doua valize, scrisorile noastre.
Cand ne-am mutat in prima noastra casa , nu aveam covoare si nici perdele de soi, dar adevarata zestre ne-o purtam, cu mandrie in cele doua valize.
Cred ca salasluiau acolo in jur de o mie de scrisori. Scrisori in foile carora s-au inlantuit cuvinte timide, la inceput, poate banale, de cele mai multe ori; cuvinte ce au marturisit, mai apoi, dorul ; cuvinte inimoase, care ma ocroteau de pustiu; cuvinte calde, ce se indarjeau sa ne aduca aproape; cuvinte- marturisiri, scrise frumos, cu cerneala rosie si violet si albastra, in petale de flori desenate cu sarguinta de mana lui, de mana mea…
Cuvinte!
Cuvintele din valizele noastre au dat viata familiei noastre. Va puteti imagina o relatie de 3 ani, traita prin si cu aceste cuvinte? O asemenea relatie care sa uneasca, dupa alt an, doi oameni pentru toata viata? Ei, da, esxista!
…Pentru mine, cuvintele sunt sacre!
Le-am scos din valize tot timpul. Nu le-am lasat sa zaca in praful uitarii. Le-am adus in casa noastra, la masa noastra, in patul nostru. In camera copiilor,in drumurile noastre. Le-am imprastiat pretutindeni pe unde viata ne-a dus, mana in mana, patru suflete cu doua valize.
Nu mai avem valizele. Cuvintele de-acolo le purtam in noi. Ni le soptim, ni le strigam, ni le cantam…
Alice, ai deschis cea mai calda scrisoare din viata!
December 2nd, 2009 at 5:23 pm
Nu am citit tot ce s-a scris, recunosc asta! Dar voi recupera pentru ca aici gasesc oameni cu adevarat frumosi si imi induceti o stare de bine, de care am atata nevoie… Am avut o zi agitata si inca nu s-a sfarsit. Vreau sa va spun ca sunteti minunate si eu va indragesc tare de tot. Nu voi reusi sa mai scriu azi, maine revin si va voi multumi fiecareia in parte.
Acum va spun doar ca eu iubesc Milka si ma rasfat de prea multe ori cu ea! Si nu iubesc doar eu Milka, si cineva neasemuit de drag mie iubeste Milka tare de tot… Si ma astepta mai mereu cu inimioare Milka…
Va imbratisez si intind spre voi mainile si sufletul!
December 2nd, 2009 at 5:50 pm
Sunteti prietenele mele dragi, la bine si la rau. Va scriu cu emotie si cu multa, multa recunostinta (cu dragoste si cuvant…). Promit sa vin cu inimioare de ciocolata la prima noastra intalnire.
Mi, ce frumoasa iubire ti-a fost data, si ce noroc ca ai primit-o la inceput de viata! Si tu, si Alicia, suflete curate, care ati avut parte de dragoste dintru inceput. Eu am ratacit mult, am suferit, m-am risipit, am sperat, am disperat.
Am citit si eu de curand cateva dintre scrisorile pe care i le scriam iubitului meu la inceputul relatiei noastre. Nu am avut puterea sa le citesc pe toate, pentru ca m-au durut, m-au ravasit, m-au induiosat. Si m-au umplut de recunostinta ca dragostea mea a avut o sansa, ca suntem impreuna, ca vom avea o fetita – printr-un miracol pe care nici unul dintre noi nu l-a cautat, dar l-a primit in dar. M-a gasit plangand peste mailurile mele si n-am putut sa-i explic de ce plang asa, cu suvoaie de lacrimi. Dar eu am gasit in randurile acelea toata durerea trecutului meu, toata speranta timida si enorma pe care am pus-o in iubirea mea fara margini, am gasit samburele amar cu care am pornit intotdeauna la drum, crezand ca dragostea mea va ramane fara raspuns, fara noroc, fara viitor. Scrisorile noastre…cat de mult spun despre noi cei care am fost, cei care suntem. Am vrut sa le sterg, dar nu am avut puterea, si, oricum, n-ar fi folosit la nimic. Mai ales ca povestea din cartea noastra nu mai pot s-o sterg, chiar daca viata mea a rasturnat-o, superb, intr-o istorie pe care o asez in cuvinte si fapte in fiecare zi.
December 2nd, 2009 at 6:07 pm
nu ma deranjeaza reclamele atata timp cat stau la locul lor – in banere publicitare, in calupuri publicitare, strecurate printre articole, la radio, la tv, pe strada, in metrou, pe site-uri, pe bonuri fiscale, la WC-urile publice, in lift sau in cutia postala. nu ma deranjeaza pentru ca am invatat sa le ignor.
a, ai un deal cu jacobs pentru un blog pentru femei? bravo – daca ma intereseaza articolele, le citesc, putin conteaza ce cafea beau sau ce cred eu despre compania respectiva. a fost clar de la bun inceput ca e si aia o mica afacere si nu, nu ma asteapt sa fie totul gratis sau sa vindeti revista pe la colt de strada cum foarte repede s-a extrapolat ca sa mi se sublinieze absurditatea remarcii mele.
dar, sa ma scuzati, ca vad ca v-ati iritat toate ca am indraznit sa-mi exprim parerea – nu pot sa ma induiosez la o poveste, fie ea de dragoste sau nu, adevarata sau nu, cand povestea incearca sa imi vanda un produs – nu conteaza ca-i detergent sau milka, nu conteaza ca-mi place produsul sau nu. doar nu-si imagineaza cineva ca mai exista oameni atat de naivi care daca vad milka – sa nu puna semnul =reclama. eu am crezut ca acest blog este “commercial free”. si da, ma simt inselata sa constat ca nu este. ca nu am voie nici sa ma plang de asta. ca o alta parere este considerata un atac la mecanismul afacerii Tango sau ca propun, doamne fereste, sa nu se mai platesca taxele, salariile redactorilor, care nu ar mai putea trai in lipsa acestui sponsor. ca trebuie musai sa asociez dragostea cu ciocolata milka. eu am crezut ca aici se poate vorbi sincer. despre noi, nu despre companii/produse/branduri. daca s-a schimbat ceva in politica de publicare pe acest blog, va rog frumos sa ma anuntati.
December 2nd, 2009 at 6:34 pm
Si cine te opreste sa faci abstractie de marca de ciocolata Juztine? Sa citesti pur si simplu, infulecand de exemplu ciocolatele Rafaello??????? Te pune cineva sa asociezi dragostea cu ciocolata Milka? Nu mi s-a parut. E o reclama ca toate cele care ne invadeaza viata si carora le acordam fiecare atentia pe care consideram ca o merita. Ingorandu-le daca nu ne plac. Fara sa ne crizam.
December 2nd, 2009 at 6:52 pm
Superb, ca intotdeauna…!
What would i do without you?
December 2nd, 2009 at 6:55 pm
Nu pot sa-ti descriu cum e aici, in spatele ecranului unde te citesc, te caut in fiecare zi…cuvintele sunt sarace ca sa exprime bucuria imensa pe care o simt de fiecare data cand deschid din bookmarks Alice Nastase…multumesc pentru fiecare zi pe care numai tu stii cum reusesti sa mi-o faci atat de frumoasa…!
December 2nd, 2009 at 6:57 pm
http://www.youtube.com/watch?v=uV5nOKXS5zQ&feature=player_embedded#
December 2nd, 2009 at 7:01 pm
Alice, eu cred ca implirea intru iubire este strict legata de noroc. Iar norocul nu este meritul nimanui. Este un joc al destinului.
Sufletele frumoase, senine,curate sunt inzestrate cu puterea de a crede. Si, poate, de aceea, cautarea dureaza ani. Asemenea suflete nu vor cunoaste risipirea nicicand.
Si e frumos si bine sa ne induiosam pana la siroire de lacrimi, cand rasfoim file de iubire.
Am lacrimat si eu scriind randurile de dinainte si m-a gasit sotul meu,pe net, asa, induiosata. Mi-a ghicit starea si ne-am amintit impreuna.
Si, la fel cum spui si tu, Alice, ne bucuram pentru fiecare cuvant rastalmacit in fapta.
December 2nd, 2009 at 7:20 pm
cand gresesti si stii si recunosti ca ai lovit in locul pe care il iubesti cel mai mult, in sufletul caruia i-ai facut loc in inima ta , cand nu vrei sa moara totul, cum faci? ce faci ca iubirea ta sa nu ajunga acolo? unde placa toate iubirile? ce faci? cand tot ce te-a inconjurat o secunda mai devreme , cand esti plin de iubire inca nespusa, nedaruita, ce faci? cand in jurul tau sant toate clipele petrecute impreuna , cand pe orice pui mana si oriunde te uiti vezi ochii , sufletul ei? cum faci?
ce?
iertati-ma… sant doar un baiat… dar o iubesc si e sufletul meu… si am gresit…
December 2nd, 2009 at 8:01 pm
O inima in flacari…DU-TE la ea. nu pierde timpul.nu mai pierde nicio clipa . poate ca te asteapta.daca o iubesti du-te si spune-i iubirea nespusa, daruieste- i iubirea nedaruita. daca ai gresit ii ceri iertare. daca te iubeste, iti garantez pe toata lumea asta ca te va ierta si te va reprimi.Cand nu vrei sa moara totul ii spui ce simti. Dar du-te la ea, priviti-va ochi in ochi. …cu curaj. Te rog , ai incredere. iubirea adevarata e cea in care treci peste orice pt ca nu mai vrei sa traiesti fara celalalt…
Eu sunt o fata care asteapta ca cel pe care il iubesc si e sufletul meu , sa se intoarca. l-as primi oricand cu inima deschisa. traiesc zilnic pt reintoarcerea lui. nu stiu daca mai vine sau nu.daca m-ar iubi cum o iubesti tu pe femeia ta, poate ca as mai avea o sansa…daca te-ar iubi cum imi iubesc eu alesul,atunci vei avea si tu o sansa…
December 2nd, 2009 at 8:14 pm
dar de ce nu poate sa spuna si el… de ce asteapta sa facem noi primul pas?
chiar atat de greu este pentru orgoliul masculin sa spuna el primul “mi-e dor de tine”, ” te vreau langa mine” sau “te iubesc”?
de ce liniile povestii trebuie scrise de catre femei? exista o lege nescrisa, spuneti-mi si mie de ea, sa nu mai gresesc atat… pentru ca am gresit de fiecare data cand nu am spus totul, si am gresit iar si cand am spus…
“n-a fost sa fie” sau povestile frumoase de iubire sunt doar fantezii si poate unii dintre noi ar trebui sa se trezeasca, pana la urma a iti intalni iubirea tine cred doar de noroc… sau cum bine ai spus Alice, de insistenta si iscusinta…
December 2nd, 2009 at 8:21 pm
Si eu am spus mereu ca, daca m-ar fi iubit cineva cu adevarat, oricate greseli ar fi fost intre noi, s-ar fi asezat pe pragul meu si ar fi stat acolo pana cand l-as fi iertat sau l-as fi alungat cu pietre. Dar nu m-a iubit nimeni atat de mult.
Cricri, aici e sufletul meu adevarat. Aici am plans si am ras, aici m-am intrebat, si am gresit, si mi-am cerut iertare si o voi face mereu. Cu sau fara reclama, aici e adevarul meu, de-aceea tu vii, si eu te astept, cu aceeasi emotie cu care ma cauti tu.
Mi, ai dreptate, e o chestiune de noroc. Si e binevenit norocul iubirii, oricand ar veni, la 16 ani sau la 40.
December 2nd, 2009 at 9:06 pm
http://www.youtube.com/watch?v=QYk0Cc3SGFs
…………
December 3rd, 2009 at 9:32 am
http://www.trilulilu.ro/florin07/4d3f2462d4918f
Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, tuturor!
December 3rd, 2009 at 11:41 am
Sunt lângă tine. Să n-ai teamă.
Oricât ţi-ar fi de-amar şi greu
Ades, nici n-ai să bagi de seamă
În gândurile tale-s eu.
Că vei simţi pe umeri scump trofeu
Ori lanţ de fier, ori scut de aramă
Sunt lângă tine. Să n-ai teamă.
Oricât ţi-ar fi de-amar şi greu
Aşa cum tot auzi mereu
Ce-n veci de veci nu se destramă.
Ca focul de la Prometeu
E şoapta mea care te cheamă.
Sunt lângă tine. Să n-ai teamă.
(Sunt lângă tine – Cicero)
December 3rd, 2009 at 12:05 pm
İUBİREA,ce cuvant frumos,maret,adanc…Cand o pierzi,suferi,cand o simti suferi,cand o ai,suferi!Uneori suferinta este dureroasa,alteori dulce-amara,alteori pasionala.Ştiu ce ınseamna iubirea,cred ca fiecare dintre noi a ıntalnit-o macar o data ın viata.Eu sunt fericita ca am fost ındragostita,ca am iubit şi ca m-am simtit iubita.Felicit oamenii care iubesc şi sunt iubiti şi le doresc sa aiba parte de clipe minunate şi fericite alaturi de familia lor.
Imi place ciocolata,aproape orice sortiment,dar,da,Milka este preferata mea şi a copiilor mei.
MR,multumesc pentru poezie,este superba,sunt sigura ca fetele sunt de acord cu mine.
Alice,fii fericita!(meriti)
December 3rd, 2009 at 12:53 pm
exact acum o luna , i-am spus si eu tot ce simt.mi-am asternut sufletul cu ultimele urme de speranta. am crezut ca se va misca ceva in el, ca trupul ii va tresari ca si atunci cand l-am sarutat …in masina in timp ce el era la volan si nu mai reusea sa tina directia si imi spusese ca nu il mai sarutase nimeni in timp ce conducea. am crezut cu o putere de care nici eu nu ma stiam in stare.
am spus mi-e dor de tine,te astept,te iubesc pur si simplu…
nu mi-a raspuns nimeni..
si nu gasesc cuvinte sa descriu chinul meu..
si nu pot crede ca atunci cand ai tinut in brate o femeie care ti se daruie cu sufletul intai de toate,cand ai privit-o in ochi adanc si ai simtit ca ea e EA,cum sa mai vrei sa pleci sau sa traiesti…?
December 3rd, 2009 at 4:04 pm
Tu esti o leoaica, mai Alice, si iubesti ca o leoaica. Te joci ca o leoaica, si jocul iubirii lui vine spre tine tot asa.
Da, sunt de acord cu tine, ca trebuie sa marturisim, sa ne asumam si consecintele. Nu-mi pare rau de cate ori am iubit in taina si cand n-am mai putut am marturisit si a plecat ala… ca nu era poet, iar eu am plans enorm, apoi mi-a trecut.
Am avut un prieten, care a murit, fie iertat, si mi-a zis un lucru extrordinar, cand traia, pe care eu l-am, priceput tare greu, si l-am aplicat prost, si anume: “barbatilor le place femeia care nu alearga dupa ei”. Altfel spus, cand nu faci nimic, ca sa-l ai este al tau. Da, tare frumos si adevarat, insa trebuie sa coincida si momentul simpatiei, ca apoi sa urmeze jocul acela pervers, plin de rautati ale tale pentru el, partenerul, nu inainte, caci totul se duce de rapa.Si aici nu exista reteta. Si rabdarea de a accepta tot ce vine… trebuie sa fie mare.
Evident, ca eu eram indragostita la vremea aceea de unul, care nu se uita la mine, iar prietenul meu in varsta vroia sa ma ajute, fara ca eu sa-i fac marturisiri despre celalalt. Vedea multe pe fata mea, imi citea usor gandurile, stia diagnostic facial, si nu-l puteam pacali nicioadata, si nici nu vroiam asta. El ma placea, iar eu nu. Acum regret ca nu mai este aici, si de cate ori ajung la Cimitirul Bellu, ma rog sa aiba lumina acolo unde a ajuns, si nu uit sa-i spun in gand, ca la mine este tot asa cum stia cand traia, adica eu dupa unul, altul dupa mine.
Atentie, ca barbatul de la tzara prefera femeia linistita si gospodina care sa nu-i iasa din cuvant. Deci reteta pe care eu am primit-o este doar pentru fitosii de la oras.
Oricum, eu am aplicat ce mi-a zis, dar prost, si…
Acum o luna am scris niste scrisori frumoase de dragoste, pentru unul, si le-am trimis. Am facut acest lucru, cand n-am mai putut tine in mine. Si? A, nici n-a raspuns la telefon, nici la mail, iar eu m-am gandit ca trebuie sa-l evit total, radical, si sa-l scot chiar si din mintea mea.M-a tratat cu indiferenta unui Capricorn.
Nu pot iubi un om urat si rau, cu inima de gheata. S-o fi gandit, saracul, ca m-am intins pe tava, sau stiu eu?
In fine, de cate ori am marturisit prima, am avut de pierdut, si nu-mi pare rau. M-am lamurit, apoi, ca niciunul nu era de mine. De aceea am deschis subiectul pe blogul Alinei, cu intrebarea “de cine ne indragostim, de fapt?” Prima infatisare este masca celuilalt, prezenta, aparenta, o fixatie, ceva ce ne lipseste, pentru ca apoi fiecare femeie vede altceva cand incepe sa cunoasca barbatul, pentru ca intervin mai multi factori. uneori este greu de definit, pentru ca sunt destule situatii si nu se pot incadra in sabloane.
Am ajuns la concluzia ca dragostea este ca si diareea, cand te apuca fixatia erotica este maxima, iar retetele altora nu-si fac efectul, si nici nici stii cum sa le aplici, decat sa fugi in directia aia… si Dumnzeu stie ce urmeaza.
Orice experienta din dragoste care aduce suferinta ne purifica mult in interiorul fiintei. Din cenusa aia ne ridicam si mergem mai departe.
La nousprezece ani m-am maritat pentru o viata, si credeam ca timpul trece repede si el va muri primul, asa ca-n romane, si-mi puneam problema ca raman vaduva… iar dupa patru ani nu stiam cum sa scap de el si neamurile lui. Si acolo fusese o pasiune mare. Acum, nu mai sunt sigura de mine, daca voi sta cu unul de acum inainte pana cand coliva ne va desparti.
Eu cand il cunosc, fara sa stie el, ii fac astrograma, si vad acolo tot. Este amuzant cand doi oameni se intalnesc si fiecare intreaba pe celalalt ce zodie este. Si eu sunt discreta, pana aflu data nasterii, si-i spun tot, doar cand ma enerveaza.
Pe mine m-au intarit toate iubirile, si chiar daca ma voi indragosti si pe la saizeci de ani, nu-mi pare rau, pentru ca viata trebuie traita cu bine si rele cu Milka si Tango!
December 3rd, 2009 at 4:49 pm
Monica Andrei,
Realismul cu care ne explici fapte si consecinte ale acestora, aflate sub sceptrul iubirii, ma face sa ma cert in gand, pentru ca eu, niciodata, nu am fost in stare sa-i vorbesc fiicei mele atat de concret. logic si complex despre iubire.
…Si are 20 de ani , iar eu nu-mi voi ierta lipsa de competenta in educatie, in aceasta privinta.
Poti sa imi spui, te rog. daca faptul de a fi nascut la 7 luni influenteaza interpretarea corecta a unei astrograme?
December 3rd, 2009 at 5:45 pm
oftez… citesc si oftez… voi vorbiti de orgolii… cand iubesti nu exista asa ceva…. retete? in dragoste singurul bucatar e sufletul… simti si faci….. orice vorba , orice fapta sant ingredientele iubirii si cea mai buna oala in care sa le prepari este inima, mare , incapatoare sub care arde un foc infinit….
nu cautati un barbat, cautati un suflet, un barbat care vine la intalnire fara “arme” , care vine gol si se preda de buna voie, care se scutura de praf si o ia de la cap , iar si iar, sa sarute , sa ofere, sa roage, sa implore iertare…si sa iubeasca fara sa ceara… e cel mai frumos cand iubesti si nu te intereseaza ce primesti, sa ai pe cine iubi, sa simti ca sufletul tau se inalta la cer ori de cate ori te uiti in ochii ei…
cate si mai cate asi putea scrie.. da ! si baietii plang cateodata, dar e minunat sa plangi dupa iubire.
e complicat totul si pare asa de simplu….si e asa de simpla iubirea incat tot ce inseamna ea este atat de complicat… oare obosim iubind? oare dragostea adevarata expira vreodata? nu cred!
sant mii de retete, greu de incercat toate, dar oare iubirea asta , pe care o mancam goala, se poate drege dupa caz? cine sa stie?
December 3rd, 2009 at 7:31 pm
nu cred ca exista retete in iubire… cand cei doi se iubesc isi vorbesc din priviri, se simt si isi anticipeaza dorintele… si simt ca scopul lor este de a darui, de a il face pe celalalt fericit.
este un mare noroc sa iti intalnesti iubirea adevarata. dar e trist sa vezi ca atatia oameni cu suflete atat de frumoase si insetate de a iubi se chinuie atat, cauta atat, asteapta atat…
iubirea nu face rau, iubirea trece peste tot, iubirea ne face sa plangem si sa radem, sa ajungem sa facem lucruri pe care nu credeam ca le-am face vreodata sau ca le-am fi putut face vreodata… iubirea ne face sa traim…
mi-e dor de iubire.
Alice, am primit Milka azi
inimioare …
December 3rd, 2009 at 7:46 pm
Dragostea adevarata nu expira niciodata.obosim asteptand un semn ce nu mai vine. dar nu obosim iubind.
nu e complicat nimic. ori iubesti ori nu. raspunsul e numai in noi.
in dragoste nu exista orgolii. e lege asta. desi unii, dintr-un orgoliu prostesc si de neinteles, renunta inainte de a vedea cum e cu adevarat. intorc spatele iubirii, dandu-se raniti . se impiedica in rahaturi care nu ar trebui sa aiba nicio importanta.trecutul nu trebuie sa conteze intr-o dragoste pt o viata.
dragostea adevarata nu moare, reinvie pe zi ce trece cand dorul te macina si simti ca nu mai poti fi intreg decat langa cel care ti-a ravasit fiinta.ai nevoie de revedere,de regasire,de privirea acea ochi in ochi, de buze fierbinti.
dar ..e normal sa iubesti azi si maine sa pleci ca si cand nimic nu a fost?
daca iubesti cu adevarat, atunci poti sa fi crud si sa nu poti ierta, cand ti se cere iertare ca lui dzeu? e normal sa te lasi condus de egoism si orgoliu, daca iubesti cu adevarat?
daca iubesti cu adevarat mai poti sa traiesti fara cea care isi pune viata in mainile tale?
daca iubesti cu adevarat poti renunta la cineva?
daca iubesti cu adevarat poti sta departe de ea? te lasa inima sa traiesti mai departe stiind ca ea se stinge cu fiecare clipa in care tu taci?
mie deja mi-e clar……nu mi s a cerut nicio sansa, desi am fost ranita. dar as da o mie de sanse,fara sa imi ceara. de ce? simplu. pt ca il iubesc si vreau. eu, o singura sansa am cerut. si nu mi s a dat. de ce? simplu. pt ca nu m a iubit. eu nu cred alt raspuns.
e foarte simplu. iubesti…vrei. nu iubesti..nu vrei. in dragoste nu exista nici o alta cale.
December 3rd, 2009 at 7:49 pm
Pleoape de apa – Ana Blandiana
Intre noi doi
Această oglindă moale, nesigură
Astfel înclinată încât
Eu nu mă văd
Şi tu nu te vezi,
Dar te văd
Şi mă vezi,
Ochii ni se întâlnesc
Şi se încleştează
În zarea ei argintie.
Cât timp această oglindă
Va continua să fie
Şi să ne găzduiască
În visul ei afund,
Viaţa şi moartea
În care eşti, în care sunt,
Rămân doar poveşti
În care sunt, în care eşti.
December 3rd, 2009 at 9:53 pm
Asa este,Alice,este un noroc sa intalnesti dragostea.Eu,din pacate, nu am avut acest noroc desi tot ce mi-am dorit in viata a fost sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si pe care sa iubesc.
Sigur,am fost indragostita de mai multe ori,uneori doar de o imagine,si asta m-a facut fericita,si mi-a ajuns doar sa visez la cel ce imi placea la un moment dat,fara ca el sa stie macar ca exist,si asta nici nu a contat prea mult,in lipsa dragostei impartasite era bine ca macar asa sufletul meu avea ceea ce ii era necesar.Nu am avut niciodata curajul sa marturisesc cuiva,vreodata, ce simt,dintr-o exagerata pudoare si dintr-un simt al ridicolului,poate extrem mai ales ca nu mi se parea ca cel la care visam ar fi putut fi interesat de mine. Iar acum,cand sunt o femeie matura,mai sigura de mine,cand am curajul sa spun celor din jur ce simt,e prea tarziu-sunt casatorita si am o fiica pe care o iubesc mai mult decat orice pe lume,pe care nu as vrea sa o dezamagesc.Si nici nu am curajul sa infrunt o schimbare….
Dar de fapt cred ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga si mi-a dat-o pe fiica mea ,sa o iubesc si sa ma iubeasca.
December 3rd, 2009 at 10:08 pm
imi cer scuze pentru punctuatia deficitara,dar am scris in fuga,cu spaima ca ai mei vor intreba ce fac si nu vor intelege raspunsul
December 4th, 2009 at 12:18 am
Cassie, nu vreau sa te dezamagesc, asa din prima, dar ramai la ceea ce ai. Probabil ca pentru altceva trenul tau a plecat din gara. Sper sa nu o iei ca pe o rautate, este doar o parere. Mai bine sa ne concentram iubirea spre binele fiicelor noastre. Si eu am o fiica si traiesc pentru ea si pentru prietena mea, care acum isi afla iubirea. Ma rog sa aiba ele fericirea ce si-o doresc. Pentru mine, doresc intelepciune sa stiu sa le fiu aproape cu cuvantul si cu iubirea mea, toata.
December 4th, 2009 at 12:24 am
Cristina Socaciu, esti superba cu Ana Blandiana, multumesc. Uite ce spune Ana Blandiana : ” Deosebirea dintre a fi indragostit si a iubi este ca deosebirea intre a fi talentat si a fi geniu. ” Pentru ca este deja vineri, va doresc un week-end cu bine, caci, sincer va spun, ne asteapta oarece agitatie, mi se pare mie.
December 4th, 2009 at 2:04 am
Eu niciodata nu am spus ce gandesc, nu m-am predat si nu am crezut ca pentru iubire trebuie sa te daruiesti! Acesta imi suna a concept subiectiv…doar pentru ca tu esti indragostit te daruiesti, sperand astfel ca cel iubit va simti la fel ca tine, va fi trasnit sau va incepe o relatie, dar nu ai de unde sti asa ceva niciodata!
Barbatilor in genera intr-adevar nu le place sa umbli dupa ei, nu le place sa fii victima…ci trofeu, sa simta emotia ca daca gresesc te pot pierde, sa isi doreasca sa elucideze misterul, sa nu le vina sa creada ca i-ai ales…asta este concluzia pe care am tras-o eu.
Ca femeie mi-a placut sa fiu iubita, mi-a placut sa citesc emotia in ochii indragostitului, sa mi se spuna ca X-ulescu e terminat dupa mine, dar ma si distram in sinea mea…iar barbatii pe care ii stiam si ii vedeam capabili sa treaca peste orice din partea mea, nu au avut respect din partea mea…si deci nici iubirea nu a tinut.
In opinia mea iubirea inseamna chimie, mister, emotie si asa ar trebui sa fie cel putin pana demareaza, dupa aceea poate veni si predarea, expunerea sufletului, increderea…dar nu as zice ca se poate incepe cu partea a 2 a…cel putin nu in relatia idealizata, in care ne asteptam sa fi zeite!!!!!
December 4th, 2009 at 10:04 am
Mi draga, nasterea la sapte luni nu inseamna corectie pentru ceva, ci este data nasterii reala.Copii care se nasc la sapte luni au o intuitie si imaginatie bogata, o memorie de elefant, dar sunt foarte sensibili. Oricum, ei preiau din karma familiei lor enorm, pentru a echilibra campul energetic al radacinilor arborelul genealogic al familiei respective. Am vazut astrograme unde copilul a preluat aspecte intregi din tema unui neam, a unui parinte etc. Si fiecare parinte are copilul pe care-l merita, adica are de invatat de la copil, ceea ce nu crede ca ar fi avut de invatat intr-o viata de la un batran intelept.
Copii nascuti la sapte luni sunt exceptii pentru ca sunt destepti si inzestrati cu multe calitati, foarte evoluati spiritual, si nu toti au o viata usoara. Depinde ce aleg in momentul nasterii.
Nici mie nu mi-a tinut mama conferinte despre iubire, dar cred ca nu mi-ar fi folosit, pentru ca nu m-ar fi protejat de nimic din ce am trait. Ea a trait alte vremuri intr-o familie de catolici, cu prejudecati locale bine fixate in inima, creierul, sufletul lor.
Sunt constienta ca femeia si barbatul sunt tare diferiti, pentru ca asa i-a lasat Dumnezeu in lume, ca sa gaseasca singuri calea apropierii intre ei.
Si din dragoste te cam vindeci singur, daca te arzi. Spui, te plangi, te descarci, aduni in jur toti prietenii, dusmanii, vecinii, nemaurile etc. si le faci capul calendar pana se satura de tine si nu vor sa te mai vada si sa auda despre indragostirile tale. Cum sa-l aduc inapoi pe cel care nu vrea sa fie cu mine? M-am lecuit, si gata!
Sunt si momente in viata cand coincide totul si este foarte frumos. Acum sunt mult mai asezata, stiu ce vreau, si constienta ca nu pot sta cu orice barbat acasa.
December 4th, 2009 at 10:10 am
Draga Alice,
Esti minunata si te pretuiesc. Iti citesc postarile de multa vreme si am suferit alaturi de tin si m-am bucurat alaturi de tine. De fiecare data reusesti sa intri acolo, aproape de suflet. Iti multumesc!
December 4th, 2009 at 11:12 am
E incredibil…nu ma gandeam ca mai sunt atatea femei care sufera de iubiri neimpartasite. Eu nu am curajul de a-mi exprima sentimentele fata de cel care-mi afiseaza doar indiferenta si in acelasi timp o admiratie incredibila. Am patit-o de prea multe ori cu aceeasi persoana ca sa pot sa ma destainui in fata lui…si mi-e asa de greu..De multe ori prefer sa tac si afisez o masca care nu ma reprezinta deloc doar ca sa nu arat ca sunt vulnerabila, ca ma raneste. Din cauza lui m-am schimbat atat de tare, am devenit atat de rece. In momentele mele de slabiciune totala ma transform intr-o copila nebuna care tanjeste dupa iubirea lui. Ca apoi sa apara adultul din mine si sa ma certe, sa ma faca sa-mi para rau de fapta comisa… Nu stiu cum am ajuns asa.. Multa bafta in continuare, Alice. Scrii minunat de frumos si adevarat
A si recomand tuturor cartea “Iubirea din nou” scrisa de Phillippe Forest
December 4th, 2009 at 11:31 am
Ai vazut vreodata…
Nichita Stanescu
Ai vazut vreodata vreo pasare
s-o usture aerul pe care-l zboara?
Crezi tu, iubito, ca pestele
se zgarie de apa lui sarata?
Putem noi sa credem oare
mirosului ca nu se simte bine in nari?
Poti tu, obositor sa crezi ca fara mine
ai naste un rasarit de stea?
Haide, ne face pe piele basici
behaitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu sa ramanem flamanzi?
Spune da, si ramanem.
Fetele mele dragi, sunt alaturi de voi mereu, va citesc, va port in gand si-n suflet. Din pacate, alergatura zilnica nu prea imi mai da ragaz sa va scriu mai des, asa cum mi-as dori.
Cristina mea scumpa, te citesc mereu cu emotie si sunt recunoscatore ca te-am intalnit, fie si numai virtual. Poate ca viata ne va aduce candva si impreuna…
Va imbratisez din tot sufletul, si va doresc un sfarsit de saptamana.. cu speranta!
December 4th, 2009 at 11:36 am
nimic nu mai e la fel. simt ca …o sa cad si acolo jos nu va fi nimeni care sa ma prinda. ma tin cat pot dar nu mai rezist si am vrut sa stii.m-am facut mai frumoasa, mai tandra,mai a ta. am si adeverinta…
nici nu mai stiu cat a trecut de cand ma zbat . am fost ca un pescarus care a zburat deasupra tuturor ostroavelor, dar care n-a vazut niciodata marea.
am crezut in prea multe, am crezut ca asa e bine.
mi-am construit singura aripi din mii de sperante, pe care desigur au avut unii grija sa mi le calce in picioare.
mi-am adunat toate visele in bagaje frumos pregatite si am spus tare si raspicat ca sunt gata de drum in doi.cred ca am pus acolo si amintiri care sa nu ma lase sa uit de unde am plecat.
am pus si increderea ca cu tine va fi bine. ca esti singurul adevarat, care NICIODATA nu va mai pleca, indiferent cat de mult ne va incerca viata.ca imi vei fi un partener de nadejde, cald si dur in acelasi timp. ca te voi urma cu dragoste pas cu pas….iti mai amintesti oare..?
am pus si zambetele care tie iti placeau.iti vor lumina mereu drumul de acum incolo ori de cate ori vei avea pasii nesiguri.
am pus si credinta. in noi si in dzeu, pt ca tu m-ai rugat sa fiu puternica si linistita si sa am incredere. si nu puteam sa te dezamagesc.
seara, cand ma duc acasa…te astept sa bati la usa.si cand fac dus plang.imi imaginez ca ma cauti ca un nebun si eu te voi primi ca o nebuna. si ma rog.dar simt ca ma lasa puterile. mi-ai spus ca vei veni cand vom fi linistiti si ca atunci ne vom iubi din nou. eu …sint linistita. nu ma simti?sau m-ai uitat? in pieptul tau, in partea stanga , mai bate inima?
sunt deja in varful versantului.singura .te astept.sa iti intind mana…. astept doar sa iti daruiesc iubirea mea.vreau doar sa te vad zambind,sa stiu ca esti linistit.sa te strang tare tare tare.ca si atunci cand ai plecat..
dar daca nu vei veni,am sa cad eu, si nu tu…asa cum era in vis…
December 4th, 2009 at 11:39 am
Cat de adevarat e citatul din Ana Blandiana, Moi! Te imbratisez!
Ioana, imi doresc si eu sa te intalnesc si stiu ca atunci cand imi doresc mult, chiar daca e nevoie sa astept, dorinta mi se implineste! Mi-a placut poezia lui Nichita…
Alice, te imbratisez cu multa dragoste!
December 4th, 2009 at 1:07 pm
Cristina Socaciu, iti doresc din tot sufletul sa ti se indeplineasca dorintele, fara multe asteptari.Esti un suflet pur, se “vede” din toate poeziile postate de tine.
Lm, eu stiu ca tie iti rad si ochii…. asa ca te rog, zambeste.
Alice, jos palaria! te imbratisez cu recunostinta pt toate scrierile tale cu …har si Milka.
E aproape liniste pe aici….
December 4th, 2009 at 1:18 pm
Lm, iti multumesc, am plans am plans am plans…….si plang si acum cand iti scriu
December 4th, 2009 at 1:21 pm
Lm, draga mea, ti-ai dat singura raspunsul, chiar daca atat de dureros. Nu a ramas pentru ca nu a dorit sa ramana. De ce nu incerci sa te gandesti mai mult la tine si mai putin la intorcerea lui? Acum un an, eram exact unde esti tu, aceleasi framantari, aceleasi intrebari. A fost greu, dar se poate trai, iar linistea vine, pana la urma. Stiu ca ti se pare ca sfaturile nu ajuta la nimic si nimeni nu poate intelege exact ceea ce simti, dar, din pacate, au mai fost si altii acolo. Iar schimbarile minunate care vor aparea in viata ta trebuie sa-ti gaseasca sufletul linistit. Pe mine m-a ajutat Tango. Te imbratisez!
December 4th, 2009 at 1:22 pm
Calina, si eu iti doresc sa ti se implineasca dorintele… Toate cele bune!
December 4th, 2009 at 2:19 pm
Am sa va las şi eu o poezie,dar este scrisa de mine.Sper sa va placa!
OCHİİ FERMECATORİ
Cu ochi de caprioara,blanzi,
Ce privesc dulce şi-s profunzi
Ai cucerit inima mea
Caci ai privit exact ın ea.
Privirea-ti senina şi calda
M-a cucerit ıntaia data
Cand s-a-ncrucişat cu a mea
Rapindu-mi toata liniştea.
Din acea clipa te visez
Şi tot ıncerc sa te-ntalnesc,
Te caut mereu…ne-ncetat
Caci ochii tai m-au fermecat!
Şi pana nu te-oi re-ntalni
Liniştea nu ımi voi gasi.
Voi calatori-n lumea larga
Chiar de-ar trece o viata-ntreaga,
Voi traversa şi munti şi vai
Doar de dorul ochilor tai
Care-ntr-o noapte ınstelata
Mi-au lasat mintea fermecata
Ca mai apoi sa se ascunda
Lasandu-mi iubirea profunda
Sa inunde tot trupul meu
Sa ma faca sa nu fiu eu
Ci o fiinta somnambula,
Hipnotizata…sau…nebuna
Ce freamata dupa-o naluca
Şi tot ıncearca s-o ajunga.
Lm sper ca tu sa ıti dai seama la timp şi sa nu alergi dupa o naluca pentru ca ın alergarea ta sa nu cumva sa treci pe langa adevarata fericire.
Cristina Socaciu,frumoasa poezia Anei Blandiana.
İoana,Nichita Stanescu este şi preferatul meu.
December 4th, 2009 at 4:47 pm
Viorica Sălăjeanu – Am înteles
Am inteles
Ca nu te pot ajunge;
E-atat amar de drum
In urma ta…
Cand sa te-ajung,
Incet se frange
Si ultima speranta
Ce te cauta…
Si-am inteles
Ca nu ma poti ajunge;
E-atat amar de drum
Si-n urma mea…
Ar trebui sa poti iubi
Si plange
Pentru femeia
Care te-ar avea.
December 4th, 2009 at 4:49 pm
Aleyna, imi plac mult poeziile Anei Blandiana… Poezia ta e sensibila…
December 4th, 2009 at 5:20 pm
Monica Andrei,
Iti multumesc!
Mi-ai adus asta seara, numai vesti bune!
Eu sunt copilul acela, nascut timpuriu.
Si eu sunt mama aceea care, de azi, va incerca sa nu mai creada ca poate controla tot, intru binele copilului ei.
Si inca o data, iti aduc multumiri, pentru atitudine!
Mi-ar placea( evideeeent!!) sa imi mai poti spune cate ceva despre mine. Dar nu as vrea sa deturnam sensul si scopul acestui spatiu.
December 4th, 2009 at 6:28 pm
Lm, randurile tale m-au impresionat. E frumos si trist deopotriva….
http://www.youtube.com/watch?v=0LpW0N5zeHU
pentru tine, o melodie cu iz de credinta si speranta.
Va doresc o seara linistita si plina de dragoste!
Buna seara, Alice…buna seara, dragelor…
December 4th, 2009 at 7:27 pm
Va imbratisez pe toate si va invit la o felie de tort. Astazi e ziua mamei mele. Impart cu voi sarbatoarea mea, si va strang la piept pe voi cele care sunteti la suferinte.
Mi-e dor de tine ALICE, de Rosanne, de Pisica, de Cristina Bizu, si ma gandesc cu emotie la intalnirea cu Anemone si alte fete dragi.
December 4th, 2009 at 7:40 pm
Dragele mele,
Azi am simtit mai acut nevoia sa va scriu si eu cateva randuri, din dorul linistii pe care o simt venind dinspre voi, din dorul caldurii cuvintelor lui Alice catre mine parca. Din nevoia de caldura si intelegere, mai dureroasa in luna decembrie decat in alte luni fara semnificatii speciale. Si ma gandeam la subiectul propus de Alice, incercand sa-i gasesc o latura pozitiva: oare nu tocmai nemarturisirea sentimentelor ne protejeaza uneori de o eventuala dezamagire? Atat de intristata de experiente amare si dezamagiri, as alege, de-as putea, o nostalgie dulceaga dupa o iubire nemarturisita, tainica, decat amintirea atat de greu de sters a sentimentelor nimicite de un refuz, ranite de respingere sau ucise miseleste de tradare…
Va imbratisez pe toate, fara exceptie ( va stiu toate randurile, va citesc zilnic ) , pe cele triste mai intai, pe cele optimiste mai la urma, cat sa ma incarc si eu. Alice, o imbratisare mare cat inima mea!
December 4th, 2009 at 8:01 pm
imi place mirosul iernii. pentru mine iarna miroase a iubire…iubirea nu trebuie cautata in afara, este inauntrul nostru mereu…eu am vazut zilele astea un lucru minunat, cum am facut lucruri care ma faceau fericita sau am zambit cu gandul la cineva drag zeci de ochi erau atintiti asupra mea. si cel mai mi
December 4th, 2009 at 8:09 pm
Multumesc pentru tort,Sara,ıl gust cu placere.La multi ani mame tale,fiinta cea mai draga de pe pamant,cea care ne ıngrijeşte cand suntem mici şi care ışi face griji cand suntem mari.Aseara,ma uitam cu sotul meu la un articol unde cineva spunea ca s-a plictisit de mama lui care ıl suna fara motiv vrand,doar,sa ıi asculte glasul.Avem,oare,dreptul sa ne plictisim de parintii noştri şi atunci cand ei ne simt lipsa şi ne suna,indiferent de ora,indiferent de moment,indiferent de ımprejurare,sa fim atat de irascibili?Aş scrie pana maine despre sentimente nutrite pentru parinti,dar timpul ma preseaza.
Va sarut şi va ımbratişez!
Cristina Socaciu,multumesc!
December 4th, 2009 at 8:11 pm
scuze pentru oprire, a fugit soricelul pe submit
… cel mai minunat este ca facand un lucru bun si daruind ceva se transmite mai departe… si tot asa.
nu spun povesti frumoase acum pentru ca se apropie Craciunul, dar este adevarat.
un zambet poate face minuni.
LM ai spus toate cuvintele pe care le puteai spune si el stie… daca e al tau va veni la tine… zbuciumul tau nu iti face bine, cand vei fi linistita va veni la tine iubirea, vei vedea.
stiu ca timpul e un inamic foarte mare si ca e crunt sa suferi atat si sa nu intelegi de ce se intampla toate astea… dar se intampla cu un motiv. si poate pana nu am invatat toate lectiile pe care le avem de invatat nu vom putea trece niciodata mai departe, peste acel prag care ne impiedica sa fim fericiti. eu te tin de mana, LM….
si daca ar fi sa aleg intre a tace si a marturisi, as marturisi iubirea… fara insa sa sperii, ci hranind un suflet cu cat are nevoie pana cand vom fi unul hrana celuilalt …
ma plec in fata frumusetii voastre, week-end minunat !
http://www.youtube.com/watch?v=2B2quNF_eLI
December 5th, 2009 at 12:52 am
Va imbratisez in miez de noapte. Va sarut in somn, va sarut pe vise. Va spun in soapta vorbe de alint, care sa va aduca zambetul in somn. Noapte buna…
December 5th, 2009 at 10:53 am
La multi ani mamei tale, Sara!
December 5th, 2009 at 2:24 pm
Lied vechi de dragoste – Adrian Paunescu
Un stingher,
Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.
Ninge să despartă cifrele şi mirii,
unu şi cu unu nu se mai fac doi,
tabla adunării, tabla înmulţirii
ne trimit acasă, singuri amîndoi.
Şi vor fi consilii de juris-prudenţă
şi vom duce-n braţe cositor topit.
şi voi scrie-o carte numai decadenţă
ale cărei titluri au şi-ncărunţit.
Trec pe lîngă tine ţipătoare trenuri
botezate-n templul prăfuitei gări
şi de fiecare te-ndoieşti şi tremuri
şi la geamul negru speriată sări.
Cîte brazde tulburi pasul meu răstoarnă
în împotrivire veşnic să mă scald
dar acum, că totul a intrat în iarnă,
vreau să-ţi fie bine, vreau să-ţi fie cald.
M-ai uitat cu totul, nu te mai ţin minte,
n-am avut răbdare, n-ai avut noroc,
între noi, femeie, nu au loc cuvinte,
felinarul nostru a fost pus pe foc.
Tu, îmblînzitoarea stărilor de lună,
tu, zămislitoarea stărilor de gri,
cum suporţi întreaga linişte comună,
cînd erai născută spre a mă iubi.
Unul şi cu unu nu mai vor să facă,
nu mai vor să facă niciodată doi,
tabla adunării tremură săracă,
s-a mutat întreaga lume între noi…
Umbre fără forme s-au urcat pe ringuri,
vînturile iernii caută răspuns,
unu minus unu fac doi oameni singuri,
unu minus unu, asta am ajuns.
December 5th, 2009 at 2:42 pm
Buna ziua,dragelor!
Sper ca Moş Nicolae sa va aduca vise ımplinite şi multa bucurie.
Cristina Socaciu,poezia ta este atat de adevarata şi frumoasa.Cu adevarat Adrian Paunescu este un adevarat poet şi unul destul de bun.Felicitari pentru poezia aleasa care mi se potriveşte de minune!
December 5th, 2009 at 9:56 pm
Seara de dragoste. Sa lustruim ghetutele, ca sa ne aduca Mosul drag sperante proaspete in dar pentru lunile ce vin.
Va imbratisez, va urez sa primiti darurile pe care vi le doriti!
December 5th, 2009 at 10:10 pm
Alice, in seara aceasta l-am ascultat live pe Stefan Hrusca, plecasem la un mall sa iau cadouri si el concerta acolo. M-au linistit colindele… M-am gandit cu drag la tine, nu stiu de ce, dar cand am intrat si l-am vazut acolo gandul mi-a fugit la tine.
Te tin de mana strans si ma rog pentru visele noastre…
December 5th, 2009 at 10:29 pm
Buna seara , fete dragi… il astept si eu , ca un copil, pe Mos Nicolae. Stau cu o ceasca de ceai in mana, si visez ca voi primi in dar putina liniste.Si putina uitare.
Va imbratisez, pe toate.Si sa nu uitati dimineata sa va uitati in ghetute.Cine stie?…
December 5th, 2009 at 10:36 pm
Anemone, sa cerem si alinare…am atata nevoie si eu… Te imbratisez!
December 5th, 2009 at 10:56 pm
Si eu intind mainile spre voi. Cer pentru noi toate alinare si pace in suflet. Nu am ascultat inca colinde… dar mi-e dor. A venit iarna, va veni si linistea. Va sarut, din prag de noapte magica.
December 6th, 2009 at 12:44 am
Va doresc ca visele sa vi se implineasca. Doamne ajuta !
December 6th, 2009 at 10:15 am
as vrea sa simt din nou gustul fin si diafan al iubirii…iubirea exista dar e atat de departe.
cand mi-a spus:”raman langa tine ,pe viata ,dar trebuie sa-mi promiti ca vei fi langa mine mereu…”am zis:”nu pot promite nimic.nu acum.”si a plecat…dar e acolo.o stiu.o simt.e in sufletul meu si in sufletul lui.ca atunci cand ma suna si-mi spunea:’rad .stiu de ce rad.rad pentru ca sunt fericit sa te iubesc.rad pentru ca tu m-ai facut sa redescopar iubirea.”
nu eu am fost cea care a marturisit iubire,ci el.mi-a spus :’te iubesc,dar nu eu simt asta ci inima mea.inima e cea care mi-a zis ca te iubesc.”
multumesc pentru poezii,pentru cantece tuturor celor care isi fac timp sa imparta iubire prin sunet si cuvant…
lm, te strang in brate…mi-e greu sa te simt atat de trista…as vrea ca durerea ta sa e transforme in fericire!
un gand bun de la Mos Nicolae,zambete,suflete dragi va doresc!
December 6th, 2009 at 10:15 am
Buna dimineata!
A inceput magia sarbatorilor , e miros de iarna si mii de lumi incearca sa ne lumineze viata si sufletele…
Sa fiti fericite si fiecare zi de acum inainte sa va fie sarbatoare!
December 6th, 2009 at 11:54 am
Buna dimineata, va spun si eu, intarziat si plin de drag. A fost o dimineata frumoasa, copiii si-au gasit darurile in ghetutele lustruite de cu seara, iar apoi au plecat, gatiti, la o petrecere si eu am ramas cuminte, sa scriu, sa va scriu. Mi-e drag Sfantul Nicolae, e un sfant mare si bun, care asculta rugile venite din suflet. Mi-ar fi placut s-o nasc azi pe fetita mea si s-o botez cu numele lui. La multi ani celor care poarta numele sfant, Nicoleta, Nicole, Nicolae… Unul dintre ei este Ionut, colegul nostru, fug acum si la el pe blog sa ii urez…
December 6th, 2009 at 3:03 pm
Alice, desi nu ne cunoastem, dar iti citesc blogul ori de cate ori am ocazia, tin sa-ti felicit, sincer, mesajul pe care l-ai transmis si inimii mele, prin aceasta ultima postare. Am sovait, în vremurile iubirilor mele, sa-i spun dragului meu simtirile pe care le nutream. Am trecut printr-o experienta aproape asemanatoare, tot in vremea studentiei…Ma intrebam in trecut ce anume ne determina sa ne ferim de exprimarea sentimentelor, de ce si pentru ce o facem, caci nu mi s-a intamplat decat sa-mi fiu partizana propriilor suferinte si lacrimi. Poate este vorba de lipsa maturitatii, poate de teama de a nu te dezarma in fata iubitului…nu stiu. Acum privesc altfel lucrurile. Iubirea trebuie manifestata, prin gest si cuvant, caci altfel nu poate fi traita. Inca o data, felicitari, pentru cea mai sincera profunzime a uneia dintre starile de iubire.
December 6th, 2009 at 4:36 pm
La multi ani tuturor persoanelor care poarta numele Sfantului pe care ıl sarbatorim ın aceasta zi minunata!Va sarut pe toate şi va ımbratişez,calduros!
December 6th, 2009 at 8:19 pm
http://www.youtube.com/watch?v=1Yo-L9XPLf8
Monica Anghel – Pentru o zi
December 6th, 2009 at 9:26 pm
La multi ani spun si eu celor cu nume sfant!
Sa aveti zile frumoase de decembrie … presate cu senin si cu iubire!
December 7th, 2009 at 10:33 am
Alice, ce frumosi sunteti cu totii in poza postata pe site-ul Tango-ului! Ce bine iti seamana Ilona! Ce dulce e Victor! Si zambetul tau spune atat de multe despre fericirea ta! Va imbratisez cu drag!
December 7th, 2009 at 3:43 pm
Subscriu la ceea ce spunea Cristina Socaciu.
Am intrat si am citit Scrisoarea ta, Alice si poza mi-a adus zimbet si fericire .In tot ce sunteti emanati fericire.
As vreasa vad mereu astfel de poze, as vrea cu cate rele si bune ni se intimpla ,binele sa dainuiasca
December 7th, 2009 at 4:37 pm
Alice,
Splendida fotografie: minuni vii, care te strang in brate, destine rostuite de tine intru fericire si implinire……puzderie de stele cu noroc, ce lumineaza pana hat, departe, peste toate temerile tale si, ca un miracol,peste ale multora dintre noi…
Nu-ti fie teama! De data asta va fi altfel, vei vedea! Puterile tale sunt sunt inzecite de curajul pe care l-ai dovedit in lupta cu destinul. Ai dragoste in inima si in casa…si asta te va ajuta sa treci usor si repede peste momentul nasterii. Iar cand vei strange la piept a treia-ti minune, toate durerile vor fi fost deja uitate!
December 7th, 2009 at 8:29 pm
Alice, cu certitudine ai acest drept, de a fi fericita, pentru ca ai avut curajul, sa infrunti viata, cu tot ce a insemnat ea. Este superba poza ta imbratisata de Ilona si Victor. Fii sigura ca binecuvantarea Domnului este cu voi, in aceasta poza si in toate zilele vietii voastre. Alunga orice teama, nici nu-ti vei da seama ce repede vei uita de momentele nasterii, iar zambetul micutei voastre va pecetlui, definitiv, iubirea in familia ta. Poti fi linistita, pe deplin, dreptul la fericire l-ai castigat si este al tau, pe de-a-ntregul!
December 7th, 2009 at 9:26 pm
http://www.youtube.com/watch?v=G5nHJD_c-1A
Narcisa Suciu – Poate eu, poate tu…
December 7th, 2009 at 10:08 pm
http://www.youtube.com/watch?v=R_yBzABSKZw&feature=related
December 8th, 2009 at 9:54 am
“Un cal si un caine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau diverse cai de a-si arata unul altuia pretuirea. Cainele ii aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, cata vreme calul ii lasa cainelui portia sa de fan.
Asa de mult tineau unul la altul incat au murit amandoi de foame.”
“Fericirea mea eu o stiu, nu tu.
Nu doar pentru ca tu poti constitui o simpla prezenta trecatoare,
dar si pentru ca tu vrei sa fiu ceea ce eu nu sunt.
Nu pot sa fiu fericit atunci cand ma schimb
doar pentru a-ti satisface tie orgoliul.
Si nu pot sa ma simt fericit atunci cand ma critici
pentru ca nu gandesc asa cum gandesti tu
sau pentru ca nu vad lucrurile asa cum le vezi tu.
Spui ca sunt prea rebel.
Totusi, de cate ori ti-am respins convingerile,
si tu te-ai ridicat impotriva alor mele.
Eu nu caut sa-ti modelez mintea.
Stiu ca te stradui sa fii tu insuti,
dar nu pot admite ca tu sa-mi spui ce trebuie sa fiu.
Ziceai ca sunt o persoana stearsa pe care cu usurinta poti sa o uiti.
Atunci de ce ai incercat sa te folosesti de viata mea
pentru a-ti demonstra tie insuti cine esti?”
(Bruno Ferrero)
Acceptati-i si iubiti-i pe cei de langa voi asa cum sunt, fara a vrea sa ii schimbati. Pentru ca nu intotdeauna binele la care ganditi voi este intr-adevar si binele lor. Iar daca cei dragi va imbratiseaza atat calitatile cat si defectele inseamna ca va iubesc cu adevarat. Imi aduc aminte ca cineva imi spunea, “Mi-e atat de drag incat am ajuns sa ii iubesc si miscarea stangace cu care isi leaga sireturile.” Asta inseamna iubire, sa il iubesti asa cum e, sa poti sa fi tu insuti langa el, sa poata sa fie el insusi langa tine. Restul e nimic.
December 8th, 2009 at 12:47 pm
..si ma trezesc iar, si ma grabesc sa ajung in locul de unde, fara sa iti dai tu seama, am sa ma arunc din nou in ochii tai…
asa am incercat eu sa ma confrunt cu un dor ce nu ii intelegeam prezenta..probabil ca voi fi judecat, blamat si categorisit drept inconstient, afemeiat etc…nu-i nimic..nu ma tem..
Barbat (evident din nume), 30 de ani, casatorit de 5 ani, sotie insarcinata, indragostit nebuneste de o alta femeie.
Timp de 2 ani am tot analizat ce se intampla in sufletul meu, am scuturat din cap de fiecare data cand am realizat ca ceea ce simt pentru aceasta femeie e orice dar nu atractie fizica…am incercat in toate modalitatile cu putinta sa imi creez o imagine falsa, urata, despre ea, convins fiind ca nu voi inceta sa ma gandesc la ea. Era prima dimineata in gandurile mele, si ultimul meu gand de seara cand aproape sa adorm se ducea tot catre ea. Visam sa ii pot lua fata intre palme si sa o privesc in nestire. Doar atat. Doar eu. Num-am gandit niciodata ca o sa ii spun, ca o sa fac ceva. Tineam la cutuma sociala si mereu i-am judecat pe cei ce alunecau in afara casniciilor. Spuneam acel “niciodata” pe care acum il spun tuturor sa nu il spuna. Simteam nevoia de a fi singur din ce in ce mai mult. Doar eu si gandurile mele. Incercam in felul meu ciudat de a face loc cat mai mult in viata mea acestor ganduri si acestui sentiment uluitor ce crestea din ce in ce mai mult in sufletul meu. Am facut greseala dupa greseala. Am fost de acord sa fac un copil cu sotia, pentru a-i oferi o ocupatie, un alt reper in viata in afara de mine, astfel incat eu sa devin mai liber, cu gandurile mele. Mai avusesem o incercare de a face un copil, pe care l-am pierdut la varsta de 6 luni din cauza unor complicatii la nastere. Am trecut peste impreuna.
O intamplare ciudata, ma adus impreuna cu femeia fara de care acum nu mai pot trai. Un moment ciudat, unii ii spun saptamana oarba, ne-a adus fata in fata, singuri, pentru 2 ore. Nu stiu ce sa intamplat, ce mecanism ciudat sa pornit, dar, cu toate ca sufletul meu a sorbit acele 2 ore in care am ochii ei au fost doar ai mei, m-am hotarat sa inchid acest subiect..simteam ca pierd controlul asupra vietii mele daca continui sa asa..sa ma gandesc la ea..si i-am spus ca o iubesc..un mail, o poveste cu tot ce era in inima mea..brusc si sincer, dorind sa o sperii, sa ma respinga, sa rada de mine…poate undeva in adancul sufletului speram..sa ma iubeasca..nici un strop mai putin decat acest lucru..sa ma iubeasca..
si iam scris..iam spus..tot..cat simplu si putin e te iubesc si totusi nu am reusit inca sa ii spun tot ce vuieste in sufletul meu cand ma gandesc la ea..
ma iubeste si ea..ma iubit de cand ma vazut..dar eram insurat si nu a spus nimic..a sperat, a visat, “cum ar fi daca”…
ma uit la mine ca la un om fara viitor..pare ciudat, de neinteles, dar pe orice drum as merge, fericit nu voi fi..sau cel putin nu sunt sigur..daca raman langa sotie, de care ma leaga o afectiune si 0 “dragoste” bazata pe mila si suferinta prin care am trecut impreuna, nu o sa reusesc niciodata sa o uit pe ea, pe sotia sufletului meu deocamdata..femeia careia prima data cand am vorbit fata in fata, i-am spus ca numele copilului pe care mil doresc cu ea este Mara..femeie pe care parca doar ce am reintalnito..parca am ceva de terminat..care s-a uitat la sufletul meu de parca ar fi stiut din prima ca e al ei..care nu s-a speriat ca printre primele lucururi care i le-am spus, a fost un nume..de copil..copil pe care il doreste chiar daca nu am sa am suficienta putere sa plec de langa sotie..copil care este deja si lacrimi de manie imi curg cand ma gandesc ca in situatia in care ne aflam noi doi, avortul este privit ca o solutie..daca plec de langa sotie, ma tem ca, asa cum a facut intotdeauna, ma va readuce sau cel putin nu ma va lasa sa fiu fericit, amintindu-mi mereu ca am nefericito…santajandu-ma cu lacrimi si suferinta..
poate sunt pe langa subiectul acestui post..dar m-ar ajuta un gand..poate un sfat e prea mult, pentru ca stiu ca e crucea mea..dar un gand..o experienta poate asemnatoare..
December 8th, 2009 at 1:11 pm
ovidiu frate…fugi…lasa tot …si du-te acolo unde ti-e inima. nu vei fi niciodata fericit daca nici macar nu ai incercat.
de aceea sufera multe femei, pt ca noi nu sintem in stare sa facem NIMIC pt ele.
cand ele ne completeaza si ne sint suflete pereche, ne e mai simplu sa fugim ca niste idioti.
in casnicii ratate traiesc multi , din pacate. dar in dragoste adevarata, tot mai putini.
December 8th, 2009 at 1:33 pm
Sunt femeie ş,sincera sa fiu,aş prefera de un milion de ori ca sotul meu sa nu ma minta,sa ımi spuna ca nu ma mai iubeşte pentru ca are pe altcineva decat sa vina la mine cu o fata nefericita şi sa ma faca şi pe mine nefericita.Daca vei continua,Ovidiu,sa traieşti langa sotia ta veti fi amandoi nefericiti,de fapt nu amandoi ci toti patru,atat tu cu sotia ta cat şi copilul pe care ıl veti avea şi femeia pe care o iubeşti.Oricat te-ar şantaja sentimental,sotia ta,nu poti condamna la nefericire atatea persoane.Poate ca şi ea ışi va gasi adevarata pereche,chiar daca ıi va fi mai greu la ınceput.Ai cerut un gand iar eu ti l-am oferit,alegerea ıti apartine ın totalitate.Cand vei lua o hotarare sper sa ne scrii din nou.Mult noroc ıti doresc!
December 8th, 2009 at 1:45 pm
Fetelor vad ca este cam pustiu pe-aici.Unde sunteti?Mi-e dor de voi,de poveştile voastre,de parerile voastre.Despre mine va pot spune ca sunt bine,atat copiii cat şi eu ne-am ınsanatoşit şi continuam sa ne alintam unii pe ceilalti.Sunt nişte scumpi!
Haideti sa va mai las o poezie a mea poate va ganditi sa reveniti(cu poveştile voastre,minunate):
FARSELE SORTİİ
Tocmai cand ma gandeam la tine,
Cand ımi spuneam ca va fi bine,
Ca nu am sa te ıntalnesc…
Deschizand poarta,ce zaresc?
Erai chiar tu,trecand pe strada.
Eu m-am retras putin,şocata…
Nu ştiam daca ma simt bine
Ştiu doar ca ma holbam la tine,
Picioarele ımi tremurau
Intre tample nervi-mi zvacneau
Nu ştiam nici ce sa ıti spun
Caci şi tu priveai nu ştiu cum…
Erai parca surprins şi trist.
Eu,ıncercam sa mai rezist.
Nu ştiam ce gandeşti atunci
Nici ce gandeam chiar eu ınsami.
Soarta…parca ne facea farse
Se juca cu vietile noastre.
Cateva clipe de privire
Mi-au demonstrat ca e iubire
Şi din partea mea şi a ta
Pan’ ce viata s-o termina.
December 8th, 2009 at 1:50 pm
Nu o mint. Sotia stie..i-am spus ca nu o mai iubesc acum 2 luni..iam spus ca iubesc pe altcineva acum 3 saptamani si aseara am vorbit prima data despre posibilitatea despartirii..eu chiar cred intr-o relatie onesta dupa divort, in care sa ma lase sa o ajut la cresterea copilului, sa fiu acolo cat se poate..orice barbat las isi doreste sa i se dea drumul si nu sa plece..cateodata mi-as dori sa ma urasca si sa ma alunge…dar nu pot face asta..ai dreptate aleyna, cu cat ma hotarasc mai greu (mai bine zis, cu cat imi gasesc puterea mai greu de a pleca definitiv), cu atat mai rau va fi pentru noi toti. Cu toate ca stie, ma iubeste si nu renunta la mine…iam povestit atat de mult cat am putut sa o fac, din respect pentru ceea ce este pentru mine..dar suficient cat sa stie ca nu e o joaca..stie ca de 10 ani de cand suntem impreuna, nu m-am uitat la alta femeie..niciodata..dar acum sufera..tare de tot..si imi pasa..
Nu ma supara nici un gand pe care mil veti scrie…
December 8th, 2009 at 2:14 pm
Ştiu ca sotia ta sufera,Ovidiu,este normal,cum ar putea sa ıi fie uşor ca dupa zece ani de iubire sa se afle ın situatia de a renunta la omul langa care a trait atat de multe lucruri frumoase(pentru ca sunt sigura ca au existat nenumarate momente minunate ıntre voi doi)?Bineınteles ca ıi este foarte greu sa accepte aceasta situatie!Cui nu i-ar fi?Dar,sper ca va ıntelege ca totul va fi mult mai dificil daca veti ramane ımpreuna.Are nevoie de timp pentru a se obişnui cu aceasta situatie,trebuie sa o ıntelegi.Sper ca totul sa se rezolve şi sa ramaneti prieteni(chiar daca ei ıi va fi foarte greu sa te primeasca ın casa ei,cand vii ın vizita la copilul tau,dupa tot ce s-a ıntamplat)!Eşti ıntr-o situatie destul de dificila şi sper sa treci cu bine peste aceste obstacole(iar sotiei tale ıi doresc linişte şi sper,din toata inima sa ışi gaseasca adevarata fericire;poate copilul o va ajuta mai mult decat crede)!
December 8th, 2009 at 2:15 pm
Doamnelor..sunt real…da…bine am revenit…v-am citit pe toate…
maia, dragostea ta e sfanta. Nu vei putea trai tot asa. Esti inteleapta si vei gasi drumul bun…esti foarte calda …
Ramona, imi place cum gandesti, da, nu exista retete in iubire, decat dorinta de a fi unul cu altul. restul vine de la sine.
cassie, nu e usor prin ce treci. va veni o zi cand ti se va rupe de tot si vei avea curajul schimbarii. Dzeu sa te ajute , sa te limpezeasca.nu iti fie teama. nu copilul e totul in viata.
Lm femeie cu suflet sensibil,barbatul tau pe care il astepti sa se intoarca…nu stiu ce sa zic dar inima de piatra trebe sa aiba ca sa nu se inmoaie la atata dragoste cata ii porti.Nu il mai astepta.Mi s- a facut pielea de gaina cand am citit commentul tau. Daca el stie cat suferi si cat il iubesti, atunci, un barbat iti zice asta ,el nu te iubeste. altfel nu te-ar lasa asa.
Iarta-ma , stiu ca te doare enorm.
o inima in flacari, in dragoste nu exista greseli peste care sa nu trecem. Daca iubim cu adevarat pe cineva si il vrem langa noi. Nu mai ofta…nu cred ca te dai batut.Nu e nimic complicat.Noi complicam aiurea si degeaba.
juztine, esti foarte rea, foarte…
revin
December 8th, 2009 at 2:44 pm
Draga Ovidiu, iarta-ma, dar eu nu cred ca sotia ta te iubeste cu adevarat, ci ma degraba e dependenta emotional de tine. Daca te-ar fi iubit, te-ar fi lasat sa pleci, cu atat mai mult cu cat i-ai spus ca iubesti pe altcineva si, implicit, nu esti fericit alaturi de ea. Atunci cand iubesti cu adevarat vrei ca cel iubit sa fie fericit, indiferent unde, cum, cu cine. Asta inseamna iubire adevarata, restul e dependenta, egoism, orice altceva, numai iubire nu. Din pacate, putini sunt cei care iubesc si au puterea sa renunte, pentru a reda libertatea si fericirea celui iubit.
Ce sa-ti spun, eu sunt cumva intr-o situatie similara cu a ta. Nu iubesc pe altcineva, dar nu-mi mai iubesc sotul. Si am hotarat sa ma separ de el, cu toate ca avem un copil impreuna. Iar el a inteles asta si a acceptat, pentru ca ma iubeste. Pentru ca nu-si doreste sa ma vada nefericita langa el. Eu tin foarte mult la el, il respect, dar stiu in sufletul meu, ca niciodata nu voi putea fi fericita alaturi de el. Si am luat aceasta decizie. Nu e usor deloc, ma lupt cu mine, cu temerile mele, cu nesiguranta mea, cu ce zice lumea, cu presiunea pe care o pun pe mine diversi membri ai familiei, dar nu mai pot da inapoi, orice ar fi. Este foarte greu, ai nevoie de foarte mult curaj, determinare si speranta, credinta ca o sa fie bine.
In cazul tau, sincer, cred ca ai gresit concepand un copil cu sotia ta, doar ca sa-i dai o preocupare, ca sa nu se mai gandeasca toata ziua la tine. Asta mi se pare o totala lipsa de maturitate si responsabilitate din partea ta. Dar, ma rog, eu nu sunt in masura sa judec pe nimeni. Ai cerut o parere, un gand, iar asta e parerea mea.
In fine, ca sa inchei, eu cred ca nu merita sa ne irosim viata in relatii de compromis, in neiubire, ci sa cautam pe cat posibil sa fim autentici, sa nu ne mintim pe noi si pe altii, sa cautam iubirea si sa o traim, in toata splendoarea ei.
Iti doresc intelepciune, curaj, speranta si credinta!
December 8th, 2009 at 3:03 pm
Ecuatorul si polii – Marin Sorescu
( e doar ultima strofa )
…
In orice caz, cand suntem impreuna
Cantarim mai mult,
Suntem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si – un pol – ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie…
Nu stiu daca intelegi,
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Cand se-nvirteste pamantul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decat in sfera de sticla.
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate.
December 8th, 2009 at 4:24 pm
ai dreptate Ioana..maturitate, responsabilitate..simteam ca le am pe amandoua, am fost convins ca imi voi reprima tot ce aveam in suflet si ca voi alege sa imi traiesc visul doar cu capul pe perna..imi construisem un intreg plan pentru a merge mai departe..imi micsorasem cercul de prieteni pentru a avea mai mult timp pentru gandurile mele..s-a naruit totul la prima privire, la primele vorbe nespuse dar totusi auzite atat de bine…
e dependenta de mine…si-a construit toata existenta in jurul meu si oricat de mult am incercat sa o conving sa mai faca si altceva, sa aiba prietene..nu am reusit..
adevarul este ca am nevoie de ea sa inteleaga si sa imi dea drumul…imi e greu sa ii calc pe suflet…imi pare atat de rau ca am renuntat sa mai caut..atat de devreme..
December 8th, 2009 at 5:07 pm
Buna seara,
Voi scrie scurt si la obiect: nu mi se pare corect sa spulberi visul nazuit timp de zece ani, langa sotia ta, evadand intr-altul, mai indraznet, poate, mai nebunatic, mai plin de viata.
E adevarat, in zece ani, se mai astene praful peste visul de inceput si este vina voastra, a barbatilor, daca din acest praf apar si moliile…
Iar daca femeia aceea, de acasa, care te asteapta sa ii dai un verdict, a devenit dependenta emotional de tine, acest fapt este cat se poate de firesc…in zece ani, doar cineva total detasat si-ar putea pastra ,,independenta” emotionala.
Imi pare rau, dar cred ca cel ce a gresit trebuie sa indrepte greseala.
Nu te astepta la intelegere si iertare din partea ei. Nu ti le poate oferi…ea tot ce a vut de oferit, ti-a oferit deja, insa tie iti prisoseste ofranda ei; in visul ei nu te mai regasesti;
Cauta, Ovidiu, intelegerea si iertarea in noul tau vis.
Iar daca ai decis deja sa o parasesti, pleaca degraba, nu-i mai prelungi agonia.
Macara atat poti face pentru biata femeie!
December 8th, 2009 at 6:28 pm
E o nebunie sa mai ramai Ovidiu. Nu doar tu suferi, ci sunt 3, aproape 4. Nu e pacat sa renunti la acel copil facut din mare dragoste? Esti tanar. Daca iubesti, e pacat sa-ti bati joc de sentimentele tale, de sentimentele iubitei. Dragostea reciproca e atat de rara…ai vazut cate femei de aici si-o doresc. Sotia ta, imi pare rau pentru ea, prin ce a trecut, dar santajul emotional e o arma care doar pe tine te va afecta rau de tot. Obisnuinta si caldura unui cuib, o fac sa recurga la toate tertipurile ieftine pentru a te tine in loc. Si o femeie are un arsenal intreg pt a te face sa pari ori cel mai neinsemnat, ori cel mai puternic barbat de pe pamant. Nu fi las. Traieste-ti viata, bucura-te de dragoste, de copil, de tot ce ti-a oferit viata. Cu sotia ta nu te asteapta decat un razboi prelung al nervilor, atat. Acum, la varsta asta amandoi va puteti reface viata, tu vei putea si mai tarziu, dar pt ea va fi din ce in ce mai greu.
December 8th, 2009 at 6:31 pm
Lm, ma gandesc la tine…
Calin, eu ma feresc sa dau sfaturi( verdicte) , si celor mai buni prieteni… Si vorba inimioarei Milka : cand i -a spus ultima oara ce simte? Lui, nu noua…
Ovidiu, … curaj! Sa fii fericit!
Buna seara, buna seara…
December 8th, 2009 at 6:33 pm
Calin, ma bucur sa aud un barbat recunoscand ca etichetele noastre sunt valabile.
December 8th, 2009 at 7:10 pm
Cu riscul de a parea rautacioasa sau partinitoare, Ovidiu, vreau sa iti spun ca hotararea de a face un copil cu o femeie (ca ti-e sotie, iubita, amica, orice vrei tu) presupune mult mai mult decat “marinimia” de a-i da acestei femei o PREOCUPARE.Este, din prima secunda, si preocuparea ta.Pentru toata viata!
Orice copil merita, MACAR cand a fost conceput, macar atunci cand a fost doar speranta din sufletele a doi oameni, sa se numeasca DRAGOSTE, sa insemne implinirea acelor doi oameni, bucuria lor…Orice copil merita o familie,un model de dragoste si viata, atunci cand nici macar nu este o celula.Mara nu e cu nimic mai presus decat copilul din burtica sotiei “agatata” de viata ta (asa ne-o descrii tu). Cand asezi din start linistea si echilibrul unui sufletel pe locul 2, in fata egoismului si indragostelii reale sau virtuale, nu va trebui sa te astepti ca viata iti va intinde multe maini sa te ajute cand ti-e greu si amar in suflet.
Cum spunea Charles Swindoll, “we are in charge of our attitude”.
Nu stiu daca blogul lui Alice iti va oferi raspunsurile de care ai nevoie… Aici sunt multe femei: si sotii, si iubite, si singure.Si fericite, si parasite, si linistite. Si de 20 de ni, si de 50 de ani…Toate inzestrate cu dragoste, sensibilitate si dorinta de a face bine, de a vedea ca iubirea invinge mereu, cu orice pret, si fiecare isi gaseste fericirea.Din pacate, da-mi voie sa iti spun ca realitatea este uneori chiar departe de aceste sperante; si ca orice ai face, cineva, de fapt mai multi “cineva” vor avea de suferit. Depinde de tine ca ranile sa nu fie definitive si cicatricile monstruoase … Ii dau dreptate lui Mi, daca ai hotarat deja sa pleci, nu prelungi agonia nimanui.
E greu sa construim scenarii pe marginea vietii tale, atata timp cat stim doar ce crezi tu despre ceea ce s-a intamplat si se intampla.
Iarta-ma daca ceva din ceea ce am scris te deranjeaza; ne-ai cerut parerea si am indraznit sa o scriu si pe a mea.
December 8th, 2009 at 7:14 pm
Ovidiu, da.. du-te, nu mai sta nici o clipa…
si nu te implica, decit material, in cresterea copilului. Nu este copilul tau, ci al mamei lui. Tu nu meriti sa fii partas la minunea de a creste un copil. De fapt, tu nu meriti sa fii parintele niciunui copil daca ai putut sa concepi O VIATA pornind de la ideea ca … sa nu se plictiseasca neveasta-mea… lasa-i… ei vor fi mult mai bine fara tine.
December 8th, 2009 at 8:27 pm
vineri i-am spus ultima oara ce simt.timid si cu cuvinte sarace. imi este teama sa il deranjez.ca altfel i-as demonstra zilnic.
deci, ce faci cand cuvintele nu mai sint deajuns?
calina…si eu ma gandesc…
December 8th, 2009 at 8:58 pm
grea seara….
eu zic sa nu judecam pe nimeni, ca toti am gresit cu ceva macar o singura data…
ca sa fie fericit Ovidiu trebuie sa fie egoist, dar cum transant a spus Iana el a facut un copil ca sa dea o ocupatie sotiei lui. nu-mi place jocul de-a casnicia care se poarta uneori, sincer…. sa ma casatoresc ca sa fiu in rand cu lumea, sau sa fac un copil ca sa avem senzatia ca suntem o familie. gresit…
copiii nu au de ce sa sufere din cauza greselilor parintilor lor, dar nici nu e normal ca parintii sa fie nefericiti si neiubiti… dar odata ales un drum iti asumi orice risc.
orice ai face Ovidiu, cineva ar avea de suferit… din randurile tale se simte ca ai intalnit iubirea cea mare cand a fost prea tarziu, un joc al sortii… poate. as vrea sa fiu si eu rea cu tine, dar nu pot. imi spunea cineva odata ca nu iti poti croi fericirea pe nefericirea altcuiva… chiar s-a ales praful de casnicia ta?
December 8th, 2009 at 9:26 pm
Ramona,
sa ma scuzi… dar eu nu pot sa-i pling de mila lui Ovidiu… sper si vreau sa cred ca exista un echilibru. Ca oamenii iresponsabili (si e plina lumea de “ovidii”) platesc cumva, cindva pentru faptele lor. Asa imi place mie sa cred. Ovidiu nu este un caz unic. Si voi toti stiti asta. Si macar citiva dintre voi ati avut parte de cite un/(o) “ovidiu”. Tocmai parerile unor asemenea oameni trebuie el sa asculte, sa citeasca.
Ma mai intreb cite dintre voi ati vrea linga voi un om care ii face un copil nevestei ca sa-i dea o preocupare si apoi va spune voua “te iubesc”-ul etern… cite ati vrea asa un barbat???
unde citeam, la Alice sau la Simona, despre barbatii care striga ca si-au gasit adevarata dragoste si ca o vor lua de la capat cu “adevarata” femeie a vietii lor in timp ce la ei acasa sotiile nasc pui vii…
December 8th, 2009 at 9:33 pm
nici eu nu il sustin. e greu de dat un sfat si nici nu vreau asta… e clar ca el greseste, sincer nu as vrea sa fiu vreodata in pielea sotiei lui. e crunt… oricum din ce am scris tocmai asta spun, ca o casnicie si un copil nu sunt lucruri cu care sa te joci. poate toti ar trebui sa invete asta…
December 8th, 2009 at 11:02 pm
iana, sa ma scuzi si tu…dar,sincer, aici nu suntem la biserica…Si nu -mi place sa ma repet…dar eu m-as feri sa dau verdicte, cu atat mai putin sa ma proclam detinatoarea adevarurilor absolute…Fiecare om are dreptul la fericire…!
Eu am o colega de birou care de traieste o pov de dragoste,feerica,alaturi de un barbat care,s-a despartit de sotia lui ,inainte ca aceasta sa nasca cu o luna. Pt ca si -a intalnit sufletul pereche si a avut curaj sa treaca peste toate …
December 8th, 2009 at 11:26 pm
Erata: eu am o colega … care traieste de 5 ani, o pov…
Si cunosc n cazuri in care unul din ei, a ramas doar datorita copiilor si au trait nefericiti pana la adanci batraneti, lasand repercusiuni grave… asupra celor din jur.
Nu iau apararea nimanui… dar ma feresc sa-i dau sfaturi… poate fiindca,de multe ori sunt date, sa nu fie ascultate:-)
December 9th, 2009 at 12:33 am
Am vazut cum multe femei ıi iau apararea sotiei lui Ovidiu şi,da,au dreptate dar numai pana la un anumit punct.Puneti-va ın pielea ei!V-ar placea sa traiti langa un barbat care nu va iubeşte ştiind ca ın gandurile lui exista o alta femeie atunci cand se culca ın pat,langa voi,atunci cand dimineata va priveşte ca pe un duşman,atunci cand vine de la serviciu va vede ca pe “ınchisoarea” care nu ıl lasa sa alearga spre iubirea lui,la cina cand va priveşte acuzator chiar daca este tatal copiilor voştri,omul langa care ati petrecut clipe minunate dar care s-a schimbat la 180 de grade?Sotia lui acum,poate,nu realizeaza dar,mai tarziu,va ıntelege ca a facut bine lasandu-l sa plece.De ce,noi,care cautam dragostea
December 9th, 2009 at 12:43 am
acuzam pe cineva care a gasit-o pe-a sa?
December 9th, 2009 at 3:30 am
Eu nu ii iau apararea sotiei lui Ovidiu!
daca el ar fi scris: “m-a constrins sa facem un copil” sau “m-a legat de pat si nu m-a lasat pina nu i-am facut un copil” sau ” m-a mintit si m-a folosit sa faca un copil cu mine”… nu aveam nimic nici cu el… dar el scris ca i-a facut sotiei un copil ca sa ii dea o preocupare… asta e motivul pentru care am scris azi pe blog…
nu il acuz ca si-a gasit dragostea.
December 9th, 2009 at 3:33 am
si draga aleyna,
n-am fost in situatia sotiei lui Ovidiu. Dar… daca el ii spune ca nu o mai iubeste, ca nu o mai vrea… si el nu numai ca nu pleaca de acasa – caci si neplecatul de acasa poate da sperante – dar ii mai face si un copil. cum sa nu spere si ea ca el se va razgindi?? intreb si eu…
December 9th, 2009 at 10:21 am
Multumesc tuturor pentru sinceritate si gandurile asternute.
Iana, Ramona..nu sunt suparat pe ce mi-ati spus..dupa cum am spus si eu, am facut greseli, compromisuri..toate din convingerea ca viata mea era deja scrisa si asezata pe un anumit drum..doar ce am vrut sa fac bine..nu am planuit nimic..si cand a venit peste mine, credeti-ma ca am luptat, am negat si am incercat din rasputeri sa imi gasesc fericirea “acasa”..timp de 2 ani am scuturat din cap si doar Dumnezeu stia ca undeva in adancul meu, asezasem o iconita…
situatia mea este atat de atipica incat nu ma asteptam sa fiu inteles decat de cei care au trecut prin asa ceva..doar de catre cei care si-au scos cuvantul “niciodata” din vocabular..
nu pot mima fericirea..daca voi ramane langa sotie din compasiune, nu voi reusi sa o fac sa creada ca sunt fericit..nu stiu jumatati de masura..nu concep sa am “amanta”..nu vreau sa pierd ce am acum in suflet..chiar cred in acei batranei pe care ii vedem in parc tinandu-se de mana inca stapanati de aceeasi dragoste veche de zeci de ani, dar care arde ca in prima clipa..nu sunt povesti, stiu sigur. chiar daca gresesc, simt ca imi traiesc momentul vietii mele..
Iana, iti inteleg punctul de vedere si nu gresesti cu nimic…daca nu te-as intelege, probabil ca as fi fost divortat deja…nu am plecat inca deoarece mai este 1 luna si naste…as fi vrut sa am puterea sa ascund totul si nici macar sa nu fi stiut pana la nastere ca nu o mai iubesc..dar nu pot minti, nu despre asta..considerentele pe care le-am avut cand am decis sa ramana insarcinata sunt un pic mai complexe..am mai avut o incercare in urma cu mai multi ani..si am pierdut copilul..fireste mam reasezat pe picioare mai repede decat ea si tot ce am facut a fost sa o readuc la normalitate…am considerat ca un alt copil ii va da puterea de a merge mai departe…e fost dificil..oricum, in spatele acestei sarcini au stat prea multe idei si planuri si prea putine sentimente..dar oare chiar se poate numi ca am gresit..? totul e alb sau negru..?
Va multumesc tuturor pentru tot ce mi-ati spus..Iana, Aleyna, Calina, Ramona,Lm, Anemone, Alexandra, Mi, Ioana, Calin..sa stiti ca nu caut vorbe care sa imi placa..doar pareri sincere, chiar daca dor..puteti sa ma intrebati orice..
December 9th, 2009 at 10:42 am
Mi se pare o situatie ingrozitoare! Nu as vrea sa fiu in locul vreunuia dintre cei implicati!
Si totusi, cand va mai trece timpul peste durerea ingrozitoare ce o va simti sotia, copilul va fi ca un balsam pentru ranile sale, o va ajuta sa mearga mai departe, chiar daca pentru asta va fi nevoita sa se minta ca tu ai murit si nu ai parasit-o de fapt!
Cat despre tine, daca iubesti pe altcineva si esti convins de asta, ca e ceva trainic, pleaca dar nu-ti uita obligatiile de tatic!
December 9th, 2009 at 10:54 am
O prietena draga mi-a scris odata “Lasa-ti inima sa cante”. De ce nu facem asta? In doi…Pentru ca, asa cum ai zis tu Calina, fiecare avem dreptul la fericire.
http://www.youtube.com/watch?v=vim6K10D__U
Va doresc o zi frumoasa si plina de dragoste!
December 9th, 2009 at 12:23 pm
Vin si eu acum, dupa ce s-au spus toate parerile… Si eu cred ca avem dreptul la fericire si ca, oricat de greu ar fi sa acceptam, nu ne putem lasa ucisi de conventii. Sunt convinsa ca e cumplit sa fii insarcinata si barbatul tau sa se indragosteasca de altcineva. Dar eu, insarcinata fiind, mai stiu si ca a astepta copilul cuiva nu inseamna o garantie ca omul acela iti apartine pe vecie si ca te va astepta cu trandafiri la iesirea din maternitate. Sau poate ca te va astepta, dar va pleca doua luni mai tarziu. Un copil nu e o garantie a iubirii si nici a fericirii. Un copil e un pas, o etapa, o experienta pe care ti-o asumi, cumva, de unul singur, nu atarnand de altcineva. Nu-mi plac femeile care, in numele maternitatii, impun reguli absurde si se considera indreptatite la dragoste vesnica. Dragostea se intretine cu dragoste. Poti avea o mie de copii cu un barbat, daca nu-l faci fericit si nu te face fericita, la un moment dat, unul dintre cei doi nefericiti se va indragosti de altcineva si va tanji sa plece. Daca va avea curaj s-o faca sau nu… e alta poveste.
December 9th, 2009 at 12:50 pm
Alice, Abel nació el 2 de diciembre. ¿Cuándo se producirá el mialgro de al vida para ti?
Un abrazo
December 9th, 2009 at 1:21 pm
Felicitaciones para tu bebito,Octavio.Un nino es el milagro de la vida y debemos estar felices cuando el nasca,cuidarlo y amarlo hasta siempre.Te deseo que Abel cresca lleno de salud y amor,que no conozca el dolor y la tristeza!
December 9th, 2009 at 1:27 pm
Tu,Ovidiu,sper sa reuşeşti sa te desprinzi de sotia ta şi sa nu ıi mai provoci atata durere!Cand ışi va tine pruncul ın brate nu ıi va mai pasa atat de mult,sunt sigura.Va lupta din rasputeri cu sentimente contradictorii ce vor pune stapanire pe inima ei dar avandu-l pe cel mic,ışi va reveni.
Chiar daca mai are putin pana naşte,nu-i mai prelungi agonia pentru ca este destul de dureros.
Iti mai spun ceva,daca eşti absolut sigur ca cealalta este aleasa,du-te la ea,dar daca nu eşti atat de sigur,ıncearca sa-ti salvezi casnicia!
December 9th, 2009 at 1:34 pm
Lm,sper ca eşti bine!Ai spus,undeva,ca nu vrei sa ıl deranjezi dar eu,acum,ıti spun ca atunci cand un om iubeşte nu este deranjat de dragostea care i se poarta.Deci,nu te iubeşte!Imi pare rau ca sunt atat de directa dar mai bine suferi cand “auzi” o parere sincera decat sa suferi alergand dupa un om ce se joaca cu tine şi cu dragostea ta.
December 9th, 2009 at 1:39 pm
Aleyna, me encantaría que Abel fuera mi hijo, pero es el de mi hija y tal vez he sentido mayor emoción que con los míos. Seguro que conocerá el dolor y la tristeza pero también la alegría y la esperanza. Nacemos para vivir y el vivir conlleva complejas situaciones en las que se mezclan y suceden todas las emociones que cabe imaginar; por eso mismo debemos educar en las pautas que den sentido al hecho de vivir. Es el sentido de lo que hacemos y pensamos y también de lo que no hacemos lo que hace de la vida algo hermoso aunque las lágrimas humedezcan una parte importante del recorrido vital.
Un saludo
December 9th, 2009 at 1:42 pm
Alice,cred ca eşti nerabdatoare şi ın acelaşi timp speriata!Iti doresc sa ai o naştere uşoara şi sa te bucuri de fiecare clipa.Te ımbratişez,cu drag!
Mi,Moi,Ramona,Cristina Socaciu,Nina Dumitru şi toate celelalte sper ca sunteti bine.Va ımbratişez pe toate şi va doresc vieti minunate şi zile senine!
December 9th, 2009 at 1:42 pm
Pt Ovidiu
Daca tot ai cerut parerea oamenilor despre situatia ta poate o ceri si pe a lui Dumnezeu… sa vedem el ce crede despre ce ai tu de gand sa faci..
December 9th, 2009 at 1:44 pm
Draga Alice, ca de obicei, tu esti cea mai inteleapta dintre noi toti. Si da, ai perfecta dreptate, un copil nu este o garantie nici a iubirii, nici a fericirii. Si vorbesc intr-o dureroasa cunostinta de cauza. Insa eu n-am asteptat sa ma indragostesc de altcineva pentru a-mi clama dreptul la fericire, cu toate ca poate mi-ar fi fost mult mai usor decat imi este acum. Dar, cum mi-ai spus si tu, n-ar fi venit nimeni la usa mea, casatorita fiind, sa-mi spuna: nu vrei sa te indragostesti de mine? Nici macar nu stiu daca o sa-mi gasesc marea iubire, nu-mi ofera nimeni nicio garanite. Insa nici nu pot, cu buna stiinta, sa-mi reneg orice sansa la fericire, oricat de infima ar fi ea.
Revenind la cazul lui Ovidiu, desigur ca fiecare are parerea lui, bazata pe propriile experinte, principii, valori. Oricum, eu nu cred ca el are neaparat nevoie de sfaturile noastre contradictorii, ci cred ca mai degraba a vrut sa-si spuna pasul, sa se descarce intr-un fel. Ce va face mai departe depinde exclusiv de el, independent de orice i-ar spune unul sau altul.
Eu va doresc numai bine tuturor, si sa dea Domnul sa nu fiti niciodata intr-o atare situatie!
December 9th, 2009 at 1:48 pm
Es muy verdad lo que dices,Octavio.Te felicito por tu neto y estoy segura que lo vas a cuidar como Dios manda porque los abuelos aman los netos mas que nada en esta vida,te lo digo porque asi pasa con mi madre que vive por ellos(por mis gemelitos).Los deseo mucha salud que de las demas te encargaras tu
Un abrazo!
December 9th, 2009 at 2:07 pm
Sfaturile contradictorii nu reflecta decat adevarul despre situatia in care sunt eu. Si am nevoie de ele ca sa imi fac o imagine cat mai detaliata asupra trairilor sotiei mele..sau sa imi confirm macar ceea ce stiu deja.. Ma intreb, daca nu as fi intalnit-o pe EA, si viata mea ar fi mers cuminte si linistita pana la capat, as fi fost mai fericit.? Oricat de greu este, cand o privesc orice alt gand, idee sau amintire se estompeaza..si sunt cel mai fericit om..parca totul se da la o parte ca sa imi pot savura visul implinit..
e greu, dar eu nuantez un pic ultimele cuvinte ale Ioanei si spun sa dea Domnul sa putem iubi cu adevarat..chiar si intr-o asa situatie…ca m-am descoperit asa cum sunt acum, este uluitor..
Alice, eu nu inchid acest sir de comentarii si pareri, pentru ca mi-a fost foarte greu sa gasesc un loc in care sa pot vorbi despre ceea ce traiesc eu acum, si ma gandesc ca mai sunt si altii..deci daca consideri ca e timpul sa fie inchis..
December 9th, 2009 at 2:46 pm
Ovidiu,eu cred ca tu ai luat deja o decizie in adancul tau. Oricat de amortiti am fi, la un moment dat,vocea inimii se face auzita. Acum prelungesti doar un final care oricum va veni. In faza asta sinteti toti nefericiti. Si daca ai avut norocul greu de gasit , de a intalni iubirea aceea de care unii doar au auzit, ar fi pacat sa dai cu piciorul…
Eu am trait povestea in care sotul avea o alta iubita de 2 ani.Eu am ales divortul desi il iubeam.El vroia un copil ,dar intre noi nu mai era nimic de mult timp.Inima lui batea deja in alt ritm decat cel de acasa.De fapt el vroia un copil indiferent cu cine, numai sa aiba un copil. Iar eu nu am vrut .Repet, eu il iubeam. si cu toate astea am ales divortul.Casnicia mea nu o salva copilul, atata timp cat el nu ma mai iubea de muuuuuult timp. E penibil si absurd sa ti un barbat legat de tine ,cu un copil. Nu as face asta niciodata.
Faptul ca tu ai facut un copil ,cumva constient-iresponsabil..ce sa zic…nu mai e nimic de zis. Cred ca tu stii deja ce ai facut. si e destul ce zbucium e in tine.intr-o zi vei da socoteala pt lasitatea ta de atunci. E mult mai simplu ca atunci cand nu mai iubesti pe cineva sa ii spui …
De oriunde am privi, situatia ta e doar a ta. Si doar tu o vei putea lamuri. Raspunsul e doar in inima ta.
O casnicie sau o relatie se poate salva atata timp cat este dragoste si dorinta de a ramane.Cand astea nu mai sint…nu mai conteaza nimic.
Sintem in postul craciunului,si nu trebuie decat sa fim mai buni,mai calzi,sa iertam,sa daruim,sa recladim sau sa o luam de la capat…
December 9th, 2009 at 3:39 pm
Nastere usoara sotiei tale, Ovidiu… eu am vorbit serios si n-am fost rea (cu exceptia acuzelor ca ai facut copil ca sa gasesti o preocupare sotiei) cind am zis sa pleci si ca mama si copilul vor fi bine. e adevarat. O mama si copilul ei sint un tot. Tatal este, ca sa citez un mare om (J. Campbell): “ajutorul paros al mamei”. Sotul meu imi spune ca atunci cind eu ma joc cu fetita noastra el este “fascinat si speriat, deopotriva”. il sperie cite forta si cita putere avem noi doua. dupa ce am nascut mi-a zis ca se simtea “acceptat” si ca nu l-a deranjat nici o secunda acest statut, doar cauta semne ca este inca binevenit.
crede-ma, le va fi bine… nu prelungi agonia in zadar… scrie-ne dupa ce ii vei vedea impreuna pe mama si copil.
December 9th, 2009 at 4:18 pm
Ovidiu, intreaba-te fara de care dintre cele doua femei nu poti trai. Intreaba-te, in numele iubirii, al fericirii, alaturi de cine vrei sa-ti petreci si batranetile… Ai sa vezi ca vei gasi, treptat, raspunsul.
December 9th, 2009 at 4:20 pm
In adancul meu decizia e luata..ai dreptate Lm. Si in inima mea nu ma mai am nici macar pe mine, asa ca raspunsul il stiu de mult tare..daca tot ce se intampla acum e greu si urat e doar vina mea..si greu nu este doar pentru mine si sotie, pentru ca si cea pe care o iubesc (Mihaela), isi traieste suferinta ei, cu familia care e impotriva mea (nu ca persoana, ci ca trecut), cu remuscarile si gandurile ei referitoare la copilul pe care il voi avea cu sotia..
Nu cred ca va dati seama ce mult conteaza pentru mine faptul ca am scris aici si ca mi-ati raspuns..Va multumesc..
December 9th, 2009 at 4:20 pm
Lm, de data asta te contrazic…eu nu cred ca-l iubeai… Fiindca, atunci cand iubesti un barbat, iti doresti si copil cu el…indiferent de ce simti sau stii… Asta e iubirea, o minune care iti ia mintile…fara a mai tine cont de ratiune…
December 9th, 2009 at 4:21 pm
http://www.youtube.com/watch?v=fYTg8QfTSNs
December 9th, 2009 at 4:30 pm
Nu pot trai fara sufletul meu, acolo unde este doar EA, Mihaela..nu ma grabesc cand dau acest raspuns..mi-am pus aceasta intrebare nu odata..de fapt mi-am puso cu mult inainte de a-mi intalni iubirea..si raspunsul era mereu ca pot trai fara sotia mea dar ea nu poate fara mine..dar cum nu mai speram la nimic de la viata asta, nu mai speram la acea dragoste despre care doar citisem sau o vazusem in ochii unor batranei prin parc, m-am decis ca macar sa ajut la cladirea fericirii altora, a sotiei…si am facut copil..gandul meu a fost unul bun, dar tot ceea ce se intampla acum il transforma in imaturitate si iresponsabilitate (nu judec pe nimeni care au folosit aceste cuvinte la adresa mea..sunt justificate..)..iubirea nu se poate invata din sfaturi si din experienta altora..e o experienta pe care o inveti singur si tragi singur concluziile si invatamintele..poate nici nu am intalnit niciodata un sfatuitor care sa imi vorbeasca pe aceasta tema…
oricate carti si descrieri ale iubirii ai citi, nimic parca nu descrie pe deplin ceea ce se naste in sufletele noastre atunci cand nimic nu mai conteaza..ca ma regasesc acum in zeci de randuri, strofe si cantece e alt subiect..si le citisem si mai inainte dar parca nu ca acum..
December 9th, 2009 at 4:37 pm
De fapt, esti de admirat.Multi traiesc in casnicii ca a ta. si nu au curajul plecarii, preferand sa se complaca…multi barbati aleg o casnicie de fatada cand de fapt iubesc alta femeie. Penibil, dar adevarat.
Eu personal prefer varianta in care iti alearga pasii acolo unde ti-a luat-o la galop inima inaintea ta.
Nimic pe lume nu are valoare daca traim despartiti de cel pe care il iubim si ne iubeste.Dar sa fie totul reciproc…In cele din urma esti un fericit…ai gasit ceea ce altii cauta ani intregi …si mai ai si curajul sa pastrezi, sa nu renunti la dragoste. Foarte tare…!
(ma gandesc si la sotia ta.stiu cat doare, dar …atata timp cat dragostea ta a murit, nu mai ai ce face)
si…inca ceva… du-te la biserica. Dzeu iti va lumina toate gandurile…
December 9th, 2009 at 4:45 pm
Cred, Ovidiu, ca nu poti face doua femei fericite. Pe sotie, pentru ca ii vei darui un copil, ca sa aiba o ocupatie, asha cum spui tu, deci nu pentru ca te va face si pe tine fericit…..pe Mihaela, alaturi de care iti gasesti adevarata plenitudine a sentimentelor. Mai degraba provoci suferinta si de o parte si de alta. poti declansa, in cautarea deciziilor bune, un chin devastator, asha cred. Or, una dintre ele va avea nevoie, la un moment dat, de timpul de a-si gasi sufletul pereche, pentru a se implini, fireste, dincolo de …tine.
December 9th, 2009 at 4:53 pm
Iulia, nu incerc sa fac 2 femei fericite..departe de mine acest gand..e imposibil..si poate nu s-a inteles bine, dar nu s-a suprapus momentul deciziei de a avea un copil cu sotia cu iubirea pentru cealalta femeie..nu am incercat nici o clipa sa fac doua femei fericite..
December 9th, 2009 at 5:09 pm
E vorba despre fericirea lui…a noastra …ca entitate ,nu pe cine fericim si cum:-)
Alice,te port in gand…Cum esti,mai poti…?stiu cum sunt ultimile sapt…
December 9th, 2009 at 5:38 pm
da calina, dragostea moare cand o lasam noi sa moara. cand renuntam noi sa mai luptam sau sa mai credem. iar despre ce a fost nu are rost sa dezvolt.eu stiu cel mai bine ce am trait.
stii ce? azi imi iubesc El-ul asa cum spui tu.desi a plecat, il iubesc… mare si sfasietor. o iubire ca o minune mi-a inundat toata fiinta. si LUI vreau sa ii fac 2,3 copii…cati vrea…daca mai vrea…
December 9th, 2009 at 5:48 pm
Eu sunt sigura, Ovidiu, ca vei gasi calea cea buna. Cel mai bun semn ca vrei sa afli rezolvarea situatiei tale este ca te straduiesti, te zbati, ceri sfaturi si le primesti cu sufletul deschis. Esti un om bun, Ovidiu, chiar daca poate nu ai reusit sa faci pe toata lumea fericita. Insa eu stiu ca vei lua deciziile cele mai bune. Important este ca ti-ai gasit dragostea. Urmeaz-o! Asa i-as spune si barbatului meu daca ar fi nefericit langa mine si s-ar indragosti de altcineva care l-ar putea face fericit. Dar eu sper sa nu mai fac aceeasi greseala inca o data. Am trait langa barbati pe care i-am facut nefericiti, care nu erau potriviti cu mine, pe care incercam sa-i schimb in fiecare zi. Acum, ca si tine, mi-am gasit adevarata dragoste. Si-n fiecare secunda lupt pentru fericirea iubitului meu si stiu ca astfel ma fac pe mine fericita, pentru ca el imi raspunde daruindu-mi inmiit.
Calina, raspunsul cinstit este ca nu mai pot, mi-e greu, mi-e foarte greu, dar mai e putin, cateva zile, o saptamana, doua, maxim… As vrea sa ma asez intr-un coltisor si sa zac, dar nu pot, am atat de multe de facut, incat trebuie sa rezist, sa alerg, sa stau in picioare, sa scriu, sa vorbesc, sa conving in intalniri sofisticate… Iar eu, in adancul inimii, sunt o fetita speriata care va naste, in curand, o alta fetita.
December 9th, 2009 at 6:43 pm
Alice, suntem langa tine si te tinem de mana… Te imbratisez!
Ovidiu, eu cred ca trebuie sa ne ascultam sufletul…avem dreptul sa fim fericiti. Insa nu putem chinui oamenii care ne iubesc…
December 9th, 2009 at 6:50 pm
Te citesc Alice, cumva cu…tristete si melancolie.zambesc…se ”vede” ca ai trecut prin multe care te-au marcat. si din care ai renascut. ca ai luat totul acum nu de la capat, ci de la un singur capat. ca esti printre cei binecuvantati de dzeu. cu putere de a crede,de a spera,talent de a scrie …ai facut ceva in viata asta atat de searbada pt unii.sper sa nu imi fie luat in nume de rau, daca voi spune ca vreau si eu macar un sfert din dragostea pe care o traiesti tu.vreau sa simt ca ”cineva” ma iubeste atat de mult incat sa ramana cu mine sau sa se intoarca.doar stie ca il astept. pt ca dragostea n -a murit…
Te admir mult Alice,iti doresc nastere usoara si sa fiti sanatoase amandoua, ca iubite e clar ca sunteti.
December 9th, 2009 at 8:43 pm
http://www.youtube.com/watch?v=fG2mZVkeSjI
versurile vorbesc de la sine..
December 9th, 2009 at 9:00 pm
Ganduri de speranta si de bine, draga Alice, cred ca nu ti-e usor, ultima suta de metri inainte de nastere e grea, stiu. Iti tin pumnii si-ti doresc sa treci cu bine si repede de ea…Te imbratisez.
Seara frumoasa si dulce la toti.
December 9th, 2009 at 9:53 pm
Alice, cat de inocente si dulci mi s-au parut cuvintele tale “in adancul inimii, sunt o fetita speriata care va naste, in curand, o alta fetita”. Eu nu stiu cum e, nu cunosc nici sentimentul de fericire, nici greutatile unei sarcini, dar din suflet iti doresc tot binele din lume. Te imbratisez cu gandul, cum spui tu atat de frumos.
Noapte buna cu vise dulci.
http://www.youtube.com/watch?v=hZhoF9Isf0o
December 9th, 2009 at 10:02 pm
Alice, asa cum spune Cristina Socaciu – si cum presupun ca gandeste toata lumea care vine pe aici – stii ca suntem alaturi de tine!
December 9th, 2009 at 10:17 pm
Ovidiu, indraznesc si eu sa spun ceva pentru tine…Evident, ca daca nu o mai iubesti pe nevasta ta (dar te intrebi daca chiar ai iubit-o cu adevarat vreodata?), este preferabil sa pleci…poate ca asa se mai aseaza lucrurile pt toata lumea; oricum, cred ca o relatie fisurata mai mult chinuie decat face bine…desi de atatea ori oamenii vor ceva, oricum, numai sa fie.
In alta ordine de idei, cred ca ai gresit iremediabil fiind de acord cu aducerea pe lume a unui copil care nu va avea parte de 2 parinti decat in acte si asa ocazional, oricat de corect te vei stradui tu sa fii in acest sens. De buna seama ca ar fi mai rau sa ramai intr-o relatie pe care nu o mai doresti…cu toate astea, nu stiu cat de fericit vei fi dupa aceea…asta e “crucea” pe care trebuie sa o porti, asa cum fiecare ne purtam pacatele, ca sa zic asa. La fel, nu stiu cat de fericita va fi noua ta iubita, la gandul ca ai lasat sau vei lasa in urma un copil pt care ai dovedit suprema lipsa de responsabilitate. Dar poate ca nu stiu eu toate datele problemei. Oricum, indiferent ca vei pleca sau vei ramane, linistea e greu sa o gasesti…Asa cred eu; daca pleci, vei fi cu gandul la ce ai lasat in urma, iar daca ramai, vei fi cu gandul la cealalta…Viata nu este deloc simpla.
Se intelege din ce ai scris tu aici, ca hotararea ta e luata…nu trebuie prea multa intuitie pt asta; dar vrei, probabil, aprobarea celorlalti, poate asa, pt draga ta constiinta…Asa ca, toata lumea o sa iti spuna deopotriva sa iti urmezi inima, si toata lumea o sa te acuze – desi nu avem dreptul de a judeca semenii- ca ai fost iresponsabil in ideea copilului.
December 9th, 2009 at 10:21 pm
Ana Blandiana – Poate că mă visează cineva
Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.
Je, te imbratisez!
December 9th, 2009 at 10:30 pm
Cristina Socaciu, cred ca esti un om asa de bun…
December 9th, 2009 at 10:30 pm
Alice, fetita draga si speriata, te imbratisez!
), dar stiu ca ai oamenii sufletului tau cu tine, si nici prea multi nu trebuie sa fim.As vrea sa stiu unde vei fi, ca macar sa vin sa iti zambesc o clipa…Oricum o fac, de pe acum, cu tot sufletul, si iti dau si toata puterea mea pentru aceste zile mai grele care vor urma!
As vrea sa pot sa fiu acolo langa tine, sa te tin si eu de mana si sa iti spun ca va fi bine, (si cu sufletul , si in termeni medicali
December 9th, 2009 at 10:33 pm
Nu, Je, nu sunt… Sunt doar un om care iubeste mult, mult pe cineva…
December 9th, 2009 at 10:39 pm
pentru toate care iubim…
http://www.youtube.com/watch?v=Y5p2DFAwAPo
December 9th, 2009 at 10:53 pm
Care iubim mult, mult, pe cineva…
December 10th, 2009 at 12:11 am
Da, Cristina Socaciu, Anemone, iubim mult…
. Alice, fii linistita, va fi asa de repede si apoi, asa de bine ! Suntem cu tine si suntem multi 
.
December 10th, 2009 at 1:37 am
Ma alatur şi eu,voua,dragele mele ın lantul mainilor ıntinse catre Alice şi,sper,ca acest lant va reuşi,daca nu sa o sprijine,macar sa o faca sa simta caldura sufletelor noastre care ıi sunt alaturi şi sa ıi dea puterea de a gandi pozitiv ın acele momente dureroase.Suntem alaturi de tine,Alice,cu toata dragostea!Va sarut,noapte buna!
December 10th, 2009 at 7:39 am
M-am trezit si va citesc cuvintele bune cu ochii in lacrimi. Uneori ma intreb ce am facut ca sa merit atata bunatate, atata suflet. Va iubesc. O sa revin sa va povestesc. O sa nasc cel tarziu pana la sfarsitul saptamanii viitoare, o sagetatoare mica.
December 10th, 2009 at 8:39 am
Sa ai o nastere usora, draga Alice! Vine pe lume o sagetatoare frumoasa, talentata si norocoasa.
Sagetatorilor daca nu le pica din cer le ploua ceva, asa se spune, pentru ca Jupiter este marele benefic intr-o tema, iar Soarele va face saptamana viitoare aspecte foarte bune cu Jupier, Neptun din Varsator, ceea ce este extraordinar pentru mersul ei in viata.
December 10th, 2009 at 11:34 am
Nastere usoara!
sa te bucuri de puiul tau si sa-l cresti alaturi de ceilalti!
December 10th, 2009 at 11:49 am
Alice, inger de floare, eu sper ca vei naste curand si usor, in preajma craciunului, o minune. Nu ne-ai spus inca numele micutei.
Te imbratisez cu drag.
December 10th, 2009 at 1:09 pm
draga Alice, eu sunt nascuta in 18.12. , mult noroc
December 10th, 2009 at 5:10 pm
Prietena mea iubita este nascuta in 12.12. Este o sagetatoare in cel mai bun sens al cuvantului. Si este cea mai minunata fiinta pe care o cunosc. Iti doresc ca fiica ta sa aibe caracterul si mai ales sufletul ei. Este un trup foarte frumos intr-un suflet imens. Alaturi de ea si cu ea, lumea este mai frumoasa si mai buna. Ar fi mult mai bine pe pamant cu mai multi sagetatori. Sunt oameni hotarati sa duca mereu la bun sfarsit ceea ce au inceput. Sincer de asa oameni avem nevoie. Ma bucur ca veti avea o sagetatoate. Iti spun de pe acum ca multe inimi va sageta
.
December 10th, 2009 at 5:41 pm
Moi, si sotul meu este nascut tot pe 12.12.
Iti imbratisez opinia. asha este- lumea ar fi mai buna cu mai multi sagetatori pe pamant. Alice, vei naste o printesa cu suflet de aur, asha cum simt ca esti tu. Imi amintesti de nasterea fiului meu, pe care il asteptam in prag de sarbatori, dar a sosit la inceputul lui ianuarie. Sa-ti dea Dumnezeu o nastere usoara! Copiii sunt darul sfant al celui care ne vegheaza. Iti dedic o melodie, cu un clip superb, care indica fatul in perioada dinainte de a veni pe lume. Sper sa iti placa.
http://www.youtube.com/watch?v=7cL_1bmYCzs&feature=fvst
December 10th, 2009 at 7:28 pm
Alice, fetitza frumoasa,te imbratisez,sa ai o nastere cat mai usoara!
Eu sunt nascuta in 13.12…deci nu pot decat sa confirm tot ce s-a scris despre sagetatori:-P.
Lm, Mos Craciun exista! Si iti doresc sa ai un craciun magic…asa cum ti- l doresti…te sarut,va sarut
December 10th, 2009 at 7:29 pm
Iulia, da-mi voie sa-i transmit sotului tau, La multi ani! De pe acum si sa va doresc viata lunga impreuna. Alice, sa stii ca meriti cu prisosinta gandurile si cuvintele frumoase si bune. Nu vreau sa par desueta, crede, te rog, in sinceritatea celor ce scriu aici. Ai grija de tine acum. Dumnezeu te va ajuta sa fie nasterea un eveniment pe care il vei depasi cu brio!
December 10th, 2009 at 7:33 pm
Calina, LA multi ani! si multa fericire. Stiu ca e mai greu, pentru unii dintre voi, sagetatorii. Dar am credinta ca meritati sa fiti fericiti, pentru ca daruiti foarte multa iubire. Cred ca nu gresesc.
.
December 11th, 2009 at 2:23 am
İata,draga mea,Alice,cat de multi suntem cei care te iubim!Chiar daca ai creat acest blog din motive egoiste,ai facut un lucru minunat creandu-l!Aici sunt oameni cu inimi mari şi suflete calduroase care din dragostea pe care o poarta ın suflete ıti daruiesc şi tie o parte.Sper sa fii mereu la fel de fericita ca şi acum şi sa ai parte de tot ce este mai bun pe acest pamant!
Doresc sa urez(şi eu) “la multi ani” tuturor persoanelor care ışi sarbatoresc onomastica ın aceasta luna magica şi le spun,cu multa sinceritate,ca ar trebui sa se simta binecuvantati pentru ca s-au nascut ın aceeaşi luna cu cel pe care ıl numim Fiul Domnului!
Astazi am fost la neurolog care,dupa un examen amanuntit,mi-a spus ca am o lipsa foarte mare de calciu(eram convinsa ca aşa este doar am spasmofilie),tensiunea mica,nevoie de odihna şi sunt foarte stresata.Diagnosticul nu l-am ınteles foarte bine,era vorba de un tip de cefalee(oboseala cronica,un fel de migrena mai “insistenta”),mi s-a prescris un tratament ın urma caruia daca durerile de cap continua trebuie sa ma prezint,din nou,la medic.
Va urez o noapte minunata şi vise pufoase,va sarut!
December 11th, 2009 at 11:15 am
Alice,copila cu par balai,iesi si razi la soarele iubirii impartite de tine!ce de raze se intorc catre tine!!!putere!!!
calin,nu sunt asa inteleapta cum crezi.daca eram inteleapta,ori nu lasam iubirea sa-mi patrunda in suflet si-mi vedeam de viata mea de familie,ori nu-l lasam sa plece fara mine…multumesc pentru ganduri .
multumesc pentru versuri si cant ,fete ce iubiti pe Cineva!
zi buna! iubire in suflet si simtiri!
December 11th, 2009 at 1:09 pm
Imi doresc sa fac si eu parte din acest grup minunat de prieteni, care chiar daca nu sunt tot timpul deacord, macar au o parere. Am citit cu interes fiecare comentariu, fiecare poveste, am sorbit cuvintele, intelesul, sensul, si mi le-am insusit. De ce? pentru ca eu trebuia sa le spun demult, si nu am avut curaj.
Am 29 de ani, necasatorita, dar cu relatie de 9 ani. Mi-am dorit de multe ori sa fiu ceruta si luata de cel pe care l-am considerat prezentul si viitorul meu. Dupa 3 ani, primii trei ani, de fericiree, de descoperire, de compatibilitate, am descoperit ca acel om nu e perfect. Dar l-am acceptat. Nici eu nu sunt perfecta. Am continuat sa insist, sa incerc, chiar daca dusurile impreuna nu mai erau, sexul era doar seara, inainte de culcare, pe intuneric, 5 minute, si animalic. Am achizitionat desuuri sexy pentru a renaste in barbatul meu, pentru ca asa a fost timp de 9 ani, atractia si pasiunea. M-a respins, ascunzandu-se in spatele pudismului. Era prea obosit, si trebuia sa se duca la servici dimineata. Intre noi relatiile intime erau foarte rare, la 2, 3 luni, dar el se masturba la dus. M-a durut. Am hotarat sa-mi schimb viata. Din lasitatea de a rupe aceasta relatie, din mila pentru el, pentru parinti, pentru prieteni etc. Mi-am urmat cariera si am revenit in orasul natal, intr-o unitate cu personal majoritar barbati, si stici ce? m-am schimbat. Am capatat incredere in mine, am inceput sa ma ingrijesc, sa slabesc, sa socializez, sa gandesc, sa dau sfaturi, sa ascult. Am fost admirata, mi s-a spus ca arat bine, ca miros bine. Opa!!!!!!!!Eu? Deci sunt barbati care ma gasesc atragatoare? As fi vrut sa-mi fi spus si el, macar o data aceste cuvinte. Au trecut 8 ani si 10 luni. A ramas fara servici si a avut timp sa gandeasca, sa vada, sa fie gelos. Pana avum, citez, “Nu a avut timp sa vada”. M-am simtit jignita ca omul caruia i-am acordat 9 ani din tineretea mea, nu m-a vazut macar pana acum. Si imi spune din 5 in 5 min ca ma iubeste, ca nu vede viata fara mine, si stiti ce? Nu ma impresioneaza. Nu mai vreau eu. Simp ca daca cedez, iar, imi voi pierde si farama de respect fata de mine care mi-a ramas.
Vreau in schimb sa va intreb, poate dragostea sa reinvie? As putea eu sa mai simt ceva cand fac sex cu el, daca de ani nu mai am orgasm, daca plang de cate ori se intampla pentru ca ma simt o prostituata care trebuie sa-si satisfaca clientul, de dragul cutumelor. Am crezut o perioada ca sunt frigida. Am inceput sa dau curs invitatiilor altor barbati sa-mi demonstrez mie ca nu-i asa, si nu era. Imi placea, era frumos. Am descoperit ca ador sa fiu indragostita, dar oare de el mai pot fi?
December 11th, 2009 at 1:13 pm
Alice, tu care m-ai ajutat sa ma trezesc, sa prind curaj, sa-mi exprim sentimentele, toata dragostea mea pentru tine, numai ganduri bune, si imi doresc sa-ti simt eu durerea nasterii, ca tu sa te poti bucura de ea usor. Sanatate si curaj. Te sarut astept cu nerabdare numele micutei tale.
Tuturor va urez sa va bucurati de sarbatori.
December 11th, 2009 at 2:47 pm
scuze dragilor, sunt Alina si e alinavn.
December 11th, 2009 at 2:59 pm
Alianvn,
BRAVO! Esti tanara puternica si ai o viata inainte si poti mai mult! Vine si cel care va fi pentru tine.
Fiecare zi este foarte frumoasa, pentru ca asa o lasa Dumnezeu, iar noi o imbacsim cu problemele noastre si n-o vedem.
Esti unica si nu uita asta. Nu te mai intoarce in trecut. Uita ce a fost, si nu te razbuna. Altfel nu vei putea pasi sincer intr-o noua relatie.
December 11th, 2009 at 4:05 pm
Alianvn,subscriu la cele spuse de Monica Andrei.Eşti o femeie tanara cu o viata ınainte,ıncearca sa faci totul cum ti se pare tie mai bine şi fii mai egoista.Daca nu a fost sa fie…de ce sa alimentezi o relatie daca ştii ca nu va functiona?
Va urez sanatate,tuturor şi va ımbratişez!
December 11th, 2009 at 4:45 pm
Alianvn, se pare ca te-ai sacrificat pentru el, nu gluma. Dar el? El misca acum vreun deget, dupa atata timp, cand te-ar putea redescoperi cat esti de frumoasa, de femeie, femeia lui? Ma indoiesc, dupa cum l-ai descris…Presimt ca daca vrei sa-l recastigi, tot tu ar trebui sa te zbati. Te intrebi oare daca el mai merita? Nu cumva, dupa anii astia, ai capatat alte aripi si vezi alfel viata??? Vorbesti de mila….off cat de periculoasa este ea cand isi infige coltii intr-o relatie din care asteptam iubire. Mila sau obisnuinta, cred, sunt cei mai falsi amici intr-un cuplu. Daca nu te poti rupe de el, pentru ca te-ai obisnuit cu prezenta lui sau doar ca il compatimesti, fuuuugi catre viitorul tau, cat de repede poti.
December 11th, 2009 at 7:21 pm
Mila fata de un barbat cu care esti implicata intro relatie este un lucru extraordinar de periculos. Mila asta nu te va face decat sa vezi cum trece timpul pe langa tine. Vei vedea cate lucruri vei pierde si te vei incarca cu frustrari. Pleaca, du-te si cauta-ti fericirea, egalul, nu te lasa prinsa in cursa. Si asa ai stat prea mult degeaba. Nu vei putea recastiga timpul pierdut si ceea ce ai pierdut fiind ancorata in aceasta pseudo iubire, dar ai putea de acum incolo, sa-ti faci viata mult mai frumoasa si sa ai orgasme legitime si recunoastere fara cerseala.
December 11th, 2009 at 8:02 pm
Dacă vrei să nu te mai întorci – Ana Blandiana
Dacă vrei să nu te mai întorci
Fereşte-te de mătrăgună -
Ea-mi fură seara glasul
Şi plânge cu el
Din urmele tălpilor tale;
Dacă vrei să mă uiţi
Ascunde-te de lună -
Îţi va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Dacă vrei să pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereşte-te de ninsoare,
Dacă vrei să mă uiţi
Nu te apropia de mare,
Înconjură marea,
Nu te-arăta sub zborul păsărilor,
Fugi
De sălciile cu pletele prelungi,
Până vei găsi locul unde te
Aşteaptă uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar dacă vrei să pleci
Dacă vrei să mă uiţi,
Nu încerca să mori,
Mai ales nu încerca să mori -
Ştiu să cobor ca într-o fântână
Prin flori…
December 11th, 2009 at 8:36 pm
Alinavn, mi se pare incredibil ca ai indurat atatea si ca inca nu ai curajul sa pleci. Te rog, te rog, fugi si nu te mai uita inapoi! Stiu ca suferi dupa anii investiti, e firesc, dar, uneori, si relatiile dau faliment si tu trebuie sa accepti asta si sa mergi mai departe. Nu, nu cred ca exista vreo cale sa iti resuscitezi iubirea. Nu cred ca dupa deceptie mai poate urma speranta. Nu cred ca dupa ce ai plans de disperare in patul murdarit de impreunari fara dragoste si fara bucurie, vei putea regasi dorinta si patima intre tine si un barbat care te-a facut sa-ti pierzi respectul fata de tine. Nu mai exista cale de intoarcere, imi pare rau. Sau, mai degraba, imi pare bine, pentru ca ai dreptul si obligatia sa incepi o viata noua, in care sa fii fericita.
Cristina Socaciu, a fost poezia mea de suflet, am recitat-o, de un milion de ori, plangand, unui barbat care n-a priceput nimic.
December 11th, 2009 at 8:45 pm
buna seara ! imi e tare dor sa va aud, sa va strang in brate asa cum am facut-o la ziua fetitei dvs. acum cativa ani la KIDS PLANET si sa stiti ca va admir in azi cu aceeasi ardoare, va citesc cu aceeasi pasiune care nu se va stinge niciodata, sunteti un reper pentru mine, asa cum v-am spus si in Mall cand ne-am intalnit cu copii de mana.
Sa aveti parte de tot ce-i mai bun pe lume ! elena ( KIDS PLANET )
December 11th, 2009 at 8:50 pm
Ma bucur ca mi-ati scris, ca nu m-ati uitat. Nici eu nu v-am uitat, va vad si acum, blonda si delicata, fina si timida, imi amintesc mereu cum ne-am vorbit atunci, ca doua prietene. Va imbratisez cu drag.
December 11th, 2009 at 8:59 pm
Alice, tu esti prietena mea de suflet… Uneori, nu ma mai mira, faptul ca, in anumite etape ale vietii noastre, ne-au placut aceleasi poezii.
Te imbratisez si iti multumesc iar si iar, pentru bunatatea si caldura cu care ne-ai primit in casuta ta de poveste, in casuta ta de viata…de viata adevarata…
December 11th, 2009 at 9:05 pm
Nichita Stanescu – Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
In seara asta, in mine locuiesc numai necuvinte…
December 11th, 2009 at 9:51 pm
Sunt superbe versurile voastre!
December 11th, 2009 at 10:03 pm
Ce versuri minunate!Nichita Stanescu este preferatul meu dar nici Ana Blandiana nu ımi displace,cu atat mai mult cu cat o citesc tot mai des,aici,pe blog unde ıntalnesc oameni sensibili şi suflete superbe!
December 11th, 2009 at 10:05 pm
Ma simt ca un pom desfrunzit, singur in camp, in plina iarna…e atat de frig!
December 11th, 2009 at 11:38 pm
Anemone, doctorita draga, ce leac sa cautam pentru suflete singure? Mi-ai amintit de “tare sunt singur, Doamne, si piezis, copac pribeag uitat in campie…”
December 12th, 2009 at 10:18 am
Psalmul lui Arghezi…Poate ca putina credinta ne-ar ajuta sa ne impacam cu singuratatea, mai intai, si apoi sa avem puterea sa credem din nou in dragoste…”apoi”, mult mai tarziu.
Mai poti,draga prietena?Asteptam nasterea de zeita…
December 12th, 2009 at 10:48 am
Buna dimineata, Alice!
Buna dimineata, Zeite!
Ma alatur azi voua si-mi intind si eu mainile spre Alice, intr-o imbratisare mare si calda, ca s-o incurajam cu toate ptr. clipele ce vor veni, ptr. miracolul prin care trebuie sa treaca ca sa-si cunoasca fetita superba. Alice, sa fii puternica, sa nu-ti fie teama, totul va fi bine! Dragostea imensa a celor dragi si gandurile noastre, necunoscutele tale, vor fi acolo, cu tine. Fiti binecuvantati!
December 12th, 2009 at 4:57 pm
Dragilor, multumesc. Multumesc pentru sfaturi, pentru poezii, pentru ca sunteti alaturi de mine. Stiu ca ma asteapta zile grele, imi trebuie curaj, indarjire si control. Stiu ca orgoliul nu-l va lasa sa vada lucrurile asa cum sunt si ma va improsca cu noroi, reprosuri. Dar gata. Vin sarbatorile si nu visez decat la o casa cu brad, la care sa rada un copil, 2. Cu el nu am sanse. Va multumesc, va iubesc si va rog sa nu ma lasa-ti. Am nevoie de incurajarile voastre ca sa nu ” ma inmoi”. Va pup pe gene.
Alice, stiu ca ai dreptate, am stiut dintotdeauna, dar acum am curajul sa o spun. Multumesc, daca nu-ti citeam blogul si realizam cata dreptate ai, si ca ma regaseam, poate si acum stateam cu el.
Multumesc
December 12th, 2009 at 11:11 pm
Voi, necunoscutele mele… Roberrta, tu esti toata o metafora.
Anemone, da, e nevoie de credinta. Asta a fost drumul meu spre fericire. Cand am renuntat la ambitii, la cautari, la revolte, cand m-am incredintat cu totul vointei divine mi-am gasit linistea. Si dupa aceea, foarte curand, fericirea.
Mai am putin, foarte putin, dar inca mai pot, trebuie sa pot, fiindca mai sunt multe de scris si de facut.
E sambata seara, sambata cu frisoane, ca intotdeauna, sambata cu dor de voi si de mine… Ce intra in formula magica a sambetelor, ce le face atat de ciudate, atat de speciale, atat de insingurate?
Va sarut de noapte buna. Somn usor, dragele mele, necunoscutele mele.
December 13th, 2009 at 8:33 am
Calina…in curand va fi si ziua mea…dar pana atunci iti trimit o imbratisare , iti doresc multi ani sanatosi si plini de dragoste…dragostea aceea ca o minune ce iti ia mintile…sa ai o zi frumoasa…
De fiecare data cand imi citesc numele in randurile tale sunt surprinsa…placut ce-i drept…pt ca mereu imi trimiti un gand bun…si nu am facut nimic sa merit gandurile tale…
La multi ani,cu drag…
December 13th, 2009 at 9:14 am
Alice – cea mai draga, stii ca toate de aici ne gandim la tine cu drag si emotie, incercand astfel sa va transmitem, tie si zeitei mici pe care o astepti, toate gandurile bune.
Te imbratisez si eu, cu toata dragostea lumii, asa cum de la tine am invatat!
December 13th, 2009 at 9:21 am
Lm, meriti ganduri bune, pentru ca ai fost sincera,deschisa cu noi mereu.ti-ai asaternut dorurile si durerile…e lucru mare! sa ai curaj sa spui ce simti ,desi poate unii,unele te judeca swi nu oricine accepta judecata…
zi buna tuturor! iubire in suflet si simtiri va doresc!
December 13th, 2009 at 9:22 am
asternut…scuze
nu doar tu ai fost sincera,dar tie iti vorbeam acum…
December 13th, 2009 at 10:53 am
Un gand bun pentru voi, fete dragi, intr-o dimineata somnoroasa si molateca.
Alice astept vesti despre minunea care va veni. Iti doresc sa treci usor peste toate si sa ne zambesti fericita, tinand la piept o mica zeita. O imbratisare mare cat spatiul dinte noi; cat inima ta.
December 13th, 2009 at 12:33 pm
Va spun si eu Buna dimineata, dintr-o zi insorita de iarna. Simona, mi-e dor de tine.
Calina, La multi ani! Sa ai parte de tot ce inima ta isi doreste! Sa gasesti iubirea care sa iti faca ochii sa sclipeasca de fericire, iar daca cumva ai gasit-o sa ai curaj sa o iei de mana, sa ai curaj sa o pastrezi, si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti! “Iubirea este armonia a doua suflete care canta impreuna.”
Alice, te imbratisez!
O duminica frumoasa tuturor!
http://www.youtube.com/watch?v=MrFrPWw1gVA&feature=related
December 13th, 2009 at 2:32 pm
Alice, m-ai induiosat,…,,fetita cu fetita”!!!
Daca pot face ceva, oricat de greu sau de usor, oricat mult sau de putin, de departe, sau de aproape, te rog, spune, striga, cere!!!
Stiu cum este, mi-am amintit, de fapt, cred ca nicicand nu uitam, doar atenuam…
Stii, Alice, fina mea a nascut primul copil la patruzeci si unu de ani si pe cel de-al doilea,dupa 11 luni. Este atata de frumoasa, de atunci!! A inflorit cu toata fiinta ei! Si asa va ramane!
As vrea sa pot face ceva sa iti alung frica si oboseala si tot ce te apasa!
December 13th, 2009 at 3:14 pm
buna ziua,
poate la ora la care va scriu deja sunteti cu minunea mica in brate . Daca e asa atunci sunteti probabil cea mai fericita si implinita femeie din lume, cu trei copii minunati si cu atatia prieteni in jur. Daca inca nu s-a produs minunea, sper sa vina cat mai usor cu putiinta si sa stie ca are o mama EXTRORDINARA !
Cuvintele dvs. m-au luminat intr-o perioada tare tulbure pentru mine , dupa vreo 7 nopti fara somn si vreo 7 rauri de lacrimi.
Multumesc din suflet !
Va sarut cu drag !
elena ( KIDS PLANET )
December 13th, 2009 at 4:09 pm
Alice, am fost aici mereu si v-am citit….azi am fost la biserica si m-am rugat sa iti fie usoara nasterea,sa treci cu bine si sa fiti sanatoase,tu si fetita.
Si pt ca in curand vine craciunul…va doresc tuturor sa aveti un craciun linistit,iar in suflete sa aveti dragoste nu ranchiuna, iertare nu resentimente, caldura nu amorteala,curaj nu teama, intelegere nu egoism.
Daruiti-va dragostea celor care au nevoie de ea, celor care stiu sa o pretuiasca si sa v-o intoarca. Daruiti-o la momentul potrivit,caci uneori se poate sa fie prea tarziu. Pt ca nu-i asa, dragostea este ca un zambet, nu are nicio valoare daca nu este daruita…
December 13th, 2009 at 6:21 pm
Am cantat aseara la karaoke aceasta melodie…si …am plans,am plans…am plans in timp ce o cantam….in timp ce strageam in mana stanga initiala lui ce o port la gat…in timp ce imi aminteam cat de mult l-am rugat sa nu renunte la ”noi”. si imi zicea ca nu va renunta,ca va lupta…si l-am crezut…si apoi…tacere…
Ma intreb ce inima trebuie sa porti in tine ca sa nu vrei sa dai o sansa celui care nu iti cere decat atat?
http://www.youtube.com/watch?v=dGYzetjrveQ
December 13th, 2009 at 6:44 pm
Vasile Seicaru – Imposibila nunta
http://www.youtube.com/profile?user=shantiliu#p/search/0/HJ0kknzFxOI
December 13th, 2009 at 7:08 pm
LASA-MA SA TE İUBESC!
Lasa-mi inima sa ıti cheme sufletul,
Lasa-ma sa ıti aduc ın dar iubirea!
Asculta cum ıti compun cantecul
Prin care-ti spun sa nu-ti ıntorci privirea.
Lasa-mi mana sa ıti atinga parul,
Lasa-te-n voia sentimentelor placute,
Lasa-mi gura sa ıti strabata gatul
Uita de toate momentele pierdute!
Lasa-mi ochii sa ıti priveasca chipul,
Lasa-ti mintea sa zboare spre frumos,
Lasa-mi mana sa-ti exploreze trupul,
Alunga-ti teama,ofera-un zambet luminos!
Caci,te iubesc cum n-am iubit vreodata,
Cand te privesc ceva ın mine arde
Şi nimeni pan’ acum n-a reuşit sa scoata
Din sufletul meu sentimente calde.
Lasa-ma sa intru-n viata ta
Pentru-a te ınvata cum sa traieşti iubirea!
Deschide-ti sufletul,deschide-ti inima
Şi-am sa-ti arat ce dulce-i fericirea!
Lasa-ma sa te iubesc,
Sa ıti arat ce ınsemni pentru mine,
Sa-ti demonstrez ce mult te pretuiesc
Daruindu-ti,zilnic,un strop de fericire!
December 13th, 2009 at 7:14 pm
FULGUL DE NEA
Tin mana-ntinsa dar cand o atinge
In locul unde cade ramane-un strop de apa.
Chiar daca se topeşte,chiar daca-ncet se stinge
Ii pot simti raceala pe pielea mea cea calda.
In drumul sau,ın aer,poate-a-ntalnit iubirea
S-ampreunat cu-n alt fulg şi-au cazut ımpreuna,
Au dansat ın vantul slab şi-au gasit fericirea,
S-au sarutat cu foc tinandu-se de mana.
In culmea fericirii mi-a vazut mana-ntinsa
Şi-atunci cu-a sa iubire ın brate-a vrut sa moara…
A sarutat-o dulce şi cu privire-aprinsa
A facut contopirea sa fie mai uşoara.
Astfel fulgul de nea şi-a-mplinit misiunea
Cazand ın palma mea şi intrandu-mi ın piele
Şi-n drumul sau,spre mine,a ıntalnit minunea
De-a se uni,pe veci,cu una dintre stele.
Acum,ın palma mea,a ramas doar o urma
Caci,fulgul şi cu steaua şi-au ımplinit destinul
S-au unit pe vecie ın a mea,calda,mana
Şi-n fiecare zi sarbatoresc Craciunul!
December 13th, 2009 at 7:14 pm
Eu sunt convinsa in schimb ca e adevarat.totul e adevarat, intodeauna.Fiecare iubire, fiecare lacrima, fiecare moarte…Pentru ca in fiecare zi, imi doresc o dragoste mare, care sa ma darame si sa ma construiasca fibra cu fibra, emotie cu emotie, cantec si lacrimi.Si mereu, negresit, neindurator, sa fie pentru totdeauna.Sa ramana mereu.
Si doare cand intarzie sa apara.Si pare ca totul straluceste cand un licar mic, abia perceput ma inghionteste “poate acum…poate el e EL”
Si da, nu vorbeam despre bani.Poate nici macar despre ciocolata nu vorbeam.Bine ca existi, ca esti…ca sunt….”ce mirare ca esti, ce-ntamplare ca sunt”
Si poate, doar poate ca va fi, va veni.Candva, cumva….Trebuie sa vina….
Ma bucur Alice ca scrii.Inca o data, ma bucur ca esti.Ca simti.Ma bucur ca inca mai crezi. Si daca maine ai sa uiti, sau ai sa renunti sau ai sa pleci, ramane mereu IUBIREA.Cu sau fara invelisul ei comercial.
December 13th, 2009 at 9:13 pm
Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale
Si-s ca zapada-n soare,
Ca ceara-n foc, si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vant…
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
December 13th, 2009 at 9:30 pm
Eu una nu înţeleg care e rostul criticilor, în loc să ne bucurăm de frumuseţea textului. Dar, lăsând asta la o parte, mi se pare că reclamele promo din Tango se disting clar de restul, prin calitatea lor emoţională pe care o emană, pentru că sunt umane, nu par concepute de o echipă de specialişti, ci de oameni obişnuiţi, ca şi noi.
Toată stima, Alice, mulţumiri pentru cuvintele frumoase cu care îmi încînţi ochiul! Să îţi trăiască fetiţa, mulţi ani frumoşî alături de ea. Sărbători Fericite.
December 13th, 2009 at 11:07 pm
Danuta, ma bucur ca ai scris din nou.Ti-am cautat cuvintele.Te rog sa mai stai cu noi, sa nu ne urezi de pe acum “sarbatori fericite”.
Lm, nu plange atat de mult, nu vreau sa inecam lumea cu lacrimile noastre: ale mele, ale tale…
Aleyna, sotul tau stie cat de frumos scrii?
Noapte buna, zeite dragi… Ceaiul s-a racit, si nici nu a venit nimeni cu strudel de mere, ca alta data… Dar eu inca mai cred in linistea de atunci.Si-o astept.Va astept.
December 13th, 2009 at 11:15 pm
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om din tarana si ai suflat in fata lui suflare de viata si, binecuvantandu-l, ai zis:cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul,- iar la Cana Galileii, prin Unul-Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si deci nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra copiilor mei, pe care ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i de intelepciune si pricepere. Apara-i de toate cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti. Porunceste ingerilor tai ca totdeauna sa le fie calauze si povatuitori spre toate faptele cele bune, ca de-a pururea sa Te poata lauda si preamari in veci. Amin.
Pentru pruncii nostri , si pentru ingerul ce se va naste in sapatamina ce vine.
Dumnezeu sa va pazeasca visele .Si iubirea .Si viata.
Astazi am fost cu Anna la noua biserici. Si imi e bine. Sunt mai senina, si privesc ziua de miine cu mai multa lumina. Alice, iti multumesc, din nou, pentru ca viata mea s-a schimbat si datorita oamenilor care au trecut pragul acestui tarim de vis. Ai fost in gindurile mele astazi.Si in rugaciuni.
Iti doresc din suflet liniste , si mult curaj . Sunt cu tine. Eu si o suta de suflete.
Sa aveti o noapte binecuvintata. Si nu uitati , la Dumnezeu , totul e cu putinta. Puterea miraculoasa a rugaciunii ne salveaza de fiecare data.
December 13th, 2009 at 11:48 pm
Va multumesc cu duiosie pentru urari. Lm, am avut parte de dragostea aceea, doar ca in dragoste nu poti sa fi la infinit rug ci jar incins, ca focu lui nu trebuie sa arda in zadar ci sa fie flacara mandra care sa cheme in caldura, dar sa aduca si lumina, acel jar care dupa ce si-a trait lumina si caldura sa-si lase cenusa bland intr-un apus de liniste. ..
Moi, iti multumesc si tie din suflet. Alyce, cu drag iti multumesc pentru cuvinte, pentru melodie, pentru gandurile tale. Te imbratisez.
Noapte frumoasa, tuturor!
December 13th, 2009 at 11:55 pm
Calina , iti urez si eu un La multi ani intirziat. Dumnezeu sa-ti ajute! Dumnezeu sa ne ajute la toti!
December 14th, 2009 at 12:45 am
Doamne ajuta! O saptamana binecuvantata tuturor!
December 14th, 2009 at 9:51 am
Buna dimineata tuturor, si o saptamana usoara.
LUCIAN BLAGA – Nu-mi presimţi?
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
December 14th, 2009 at 3:00 pm
Nu,Anemone,sotul meu nu ştie,el nu ştie sa citeasca ın limba romana(foarte mult) cu atat mai putin sa ınteleaga ceea ce citeşte!Ştie ca scriu dar niciodata nu a avut curiozitatea sa afle ceea ce se afla ın caietele mele.De multe ori am compus unele poezii cand el era langa mine,ınsa,niciodata nu m-a ıntrebat ce etalez pe hartie…
December 15th, 2009 at 9:06 am
Buna dimineata si de la Piatra Neamt, o tara unde ninge ca-n povesti cu zane.
Se nasc noi iubiri, cuvinta ce nu stiam sa mearga prin omat invata acum sa zboare.Ma alint si o stiu prea bine, dar in vis sunt prieteni dragi de al caror dor ma sting incet ziua.Va veni si ziua lor, a iubirilor din vis,trebuie sa vina….