Recunostinta, dragoste, cuvant
Posted by Alice Nastase Buciuta on Dec 9, 2009 in Confesiuni | 213 comments
Intrasem in aula adanca, plina de tineri care asteptau nedumeriti sa inceapa minunea. Prima mea zi de studenta ma trezise cu frisoanele nerabdarii si ma obligase la fuga speriata, din caminul sarman si pana la Universitate, manata aprig din urma de teama si de rusinea ca nu cumva sa intarzii chiar in ziua dintai a studentiei mele.
Mi se pare ciudat ca, desi am inscris-o in toate calendarele ca pe o data insemnata, nu-mi mai amintesc, totusi, nimic din ziua aceea. Sau, mai degraba, nimic altceva… Il vad si acum, insa, cu ochii sufletului, pe baiatul brunet, cu profil de poet, care statea in picioare, langa perete. Pe baiatul de care m-am indragostit in anotimpul acela si pe care, in felul meu ciudat si fidel, il iubesc si acum.
In amintirile mele, povestea noastra de dragoste a inceput curand dupa ce i-am zarit zambetul. Mi-au atras atentia si glasul lui cu ritm lenes si accent venit de undeva din nord de tara, si frumusetea lui ciudata, parca de neobservat pentru toata lumea, dar atat de evidenta inimii mele. Si pot sa spun precis ce inflexiuni avea vocea lui cand m-a intrebat prima data din ce oras vin.
Am fost aproape nedespartiti pe tot parcursul anului intai. Stateam impreuna la cursuri si foarte adesea plecam amandoi in cate un parc, la film, la biblioteca sau la cate un meci. Pentru ca el iubea fotbalul, iar eu il iubeam pe el. Si, totusi, in tot intervalul acela, nu vorbeam despre dragoste. Doar despre carti, despre nelinisti, despre adevaruri gasite printre foi de seminar. Despre tainele limbii spaniole, pe care o invatam amandoi. Nu ne atingeam aproape niciodata decat in treacat, si atunci baieteste, ca doi camarazi.
“Ce deghizare grozava a gasit, ca sa ne lase lumea in pace”, imi spuneam. Si-i acceptam regulile jocului, convinsa fiind ca, in curand, vom trece in etapa fireasca a relatiei noastre. Si ne vom casatori, si vom avea copii, si vom trai fericiti pana la adanci margini de suflet si de speranta in doi.
Exact inainte de intrarea in vacanta de vara, dupa aproape un an petrecut umar la umar, suflet langa suflet cu el, ne-am intalnit intr-o dimineata chiar la intrarea in facultate. Tinea de mana o fata balaie si draguta, care-l privea cu ochi inmuiati in adoratie. “Ea e iubita mea”, mi-a spus, strangand-o pe dupa umeri, fericit. “Ma bucur mult sa ti-o prezint”, a continuat, cu glas sincer entuziasmat. Nu am auzit decat fragmente din discursul lui in care ii explica iubitei cat de buni prieteni suntem, cum invatam noi amandoi si ce loc insemnat ocup in galeria lui de amici. Imi vuiau urechile, ma coplesea un vartej de neintelesuri.
Am zacut o vara intreaga si abia tarziu, cand ninsese deja peste anul al doilea de facultate, am avut curajul sa il intreb ce s-a intamplat atunci…
Stiu sigur ca nu s-a prefacut. A fost uimit in mod onest si intristat pana-n miezul sufletului cand mi-a spus ca nici prin gand nu-i trecuse ca pot simti pentru el altceva decat camaraderie. Si lacrimile mele, care mi-au insotit marturisirea cumplit de tarzie, l-au durut. Dar nu au mai folosit la nimic.
Abia peste ani care mi-au vindecat tristetea am inteles unde am gresit. Abia dupa mult timp si dupa multe intrebari am fost in stare sa ma dezic de tacerea care-mi fusese mai comoda decat adevarul.
Am avut nevoie de o lectie pe care n-am s-o uit niciodata, ca sa invat ca sentimentele nu ingaduie sa fie ascunse si trecute sub tacere. Am trait in viata un episod asezat sub semnul neintelesului amar, ca sa pot sa-mi strabat restul drumului prin viata avand curaj sa spun ce simt.
De atunci, lupt pentru dreptul cuvintelor si al gesturilor de-a vorbi despre dragoste. Militez pentru prieteniile marturisite. Cer exprimarea sentimentelor. Revendic dreptul recunostintei de a fi declarate fara retineri. Si fac asta in fiecare zi, avand curajul sa spun parintilor mei cat de mult imi e dor de anii cand imi erau alaturi, copiilor mei cat de nepretuiti sunt, prietenilor care-mi fac viata atat de frumoasa, cat de scumpi imi sunt. Trimit mereu semne de drag si bomboane-inimioare celor care si-au gasit locul in sufletul meu. Si nu ma tem sa spun “Mi-e dor”. Nu mi-e rusine sa spun “Iarta-ma”. Am mereu curajul sa strig: “Te iubesc!”
LASA-MA SA TE İUBESC!
Lasa-mi inima sa ıti cheme sufletul,
Lasa-ma sa ıti aduc ın dar iubirea!
Asculta cum ıti compun cantecul
Prin care-ti spun sa nu-ti ıntorci privirea.
Lasa-mi mana sa ıti atinga parul,
Lasa-te-n voia sentimentelor placute,
Lasa-mi gura sa ıti strabata gatul
Uita de toate momentele pierdute!
Lasa-mi ochii sa ıti priveasca chipul,
Lasa-ti mintea sa zboare spre frumos,
Lasa-mi mana sa-ti exploreze trupul,
Alunga-ti teama,ofera-un zambet luminos!
Caci,te iubesc cum n-am iubit vreodata,
Cand te privesc ceva ın mine arde
Şi nimeni pan’ acum n-a reuşit sa scoata
Din sufletul meu sentimente calde.
Lasa-ma sa intru-n viata ta
Pentru-a te ınvata cum sa traieşti iubirea!
Deschide-ti sufletul,deschide-ti inima
Şi-am sa-ti arat ce dulce-i fericirea!
Lasa-ma sa te iubesc,
Sa ıti arat ce ınsemni pentru mine,
Sa-ti demonstrez ce mult te pretuiesc
Daruindu-ti,zilnic,un strop de fericire!
FULGUL DE NEA
Tin mana-ntinsa dar cand o atinge
In locul unde cade ramane-un strop de apa.
Chiar daca se topeşte,chiar daca-ncet se stinge
Ii pot simti raceala pe pielea mea cea calda.
In drumul sau,ın aer,poate-a-ntalnit iubirea
S-ampreunat cu-n alt fulg şi-au cazut ımpreuna,
Au dansat ın vantul slab şi-au gasit fericirea,
S-au sarutat cu foc tinandu-se de mana.
In culmea fericirii mi-a vazut mana-ntinsa
Şi-atunci cu-a sa iubire ın brate-a vrut sa moara…
A sarutat-o dulce şi cu privire-aprinsa
A facut contopirea sa fie mai uşoara.
Astfel fulgul de nea şi-a-mplinit misiunea
Cazand ın palma mea şi intrandu-mi ın piele
Şi-n drumul sau,spre mine,a ıntalnit minunea
De-a se uni,pe veci,cu una dintre stele.
Acum,ın palma mea,a ramas doar o urma
Caci,fulgul şi cu steaua şi-au ımplinit destinul
S-au unit pe vecie ın a mea,calda,mana
Şi-n fiecare zi sarbatoresc Craciunul!
Eu sunt convinsa in schimb ca e adevarat.totul e adevarat, intodeauna.Fiecare iubire, fiecare lacrima, fiecare moarte…Pentru ca in fiecare zi, imi doresc o dragoste mare, care sa ma darame si sa ma construiasca fibra cu fibra, emotie cu emotie, cantec si lacrimi.Si mereu, negresit, neindurator, sa fie pentru totdeauna.Sa ramana mereu.
Si doare cand intarzie sa apara.Si pare ca totul straluceste cand un licar mic, abia perceput ma inghionteste “poate acum…poate el e EL”
Si da, nu vorbeam despre bani.Poate nici macar despre ciocolata nu vorbeam.Bine ca existi, ca esti…ca sunt….”ce mirare ca esti, ce-ntamplare ca sunt”
Si poate, doar poate ca va fi, va veni.Candva, cumva….Trebuie sa vina….
Ma bucur Alice ca scrii.Inca o data, ma bucur ca esti.Ca simti.Ma bucur ca inca mai crezi. Si daca maine ai sa uiti, sau ai sa renunti sau ai sa pleci, ramane mereu IUBIREA.Cu sau fara invelisul ei comercial.
Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale
Si-s ca zapada-n soare,
Ca ceara-n foc, si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vant…
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
Eu una nu înţeleg care e rostul criticilor, în loc să ne bucurăm de frumuseţea textului. Dar, lăsând asta la o parte, mi se pare că reclamele promo din Tango se disting clar de restul, prin calitatea lor emoţională pe care o emană, pentru că sunt umane, nu par concepute de o echipă de specialişti, ci de oameni obişnuiţi, ca şi noi.
Toată stima, Alice, mulţumiri pentru cuvintele frumoase cu care îmi încînţi ochiul! Să îţi trăiască fetiţa, mulţi ani frumoşî alături de ea. Sărbători Fericite.
Danuta, ma bucur ca ai scris din nou.Ti-am cautat cuvintele.Te rog sa mai stai cu noi, sa nu ne urezi de pe acum “sarbatori fericite”.
Lm, nu plange atat de mult, nu vreau sa inecam lumea cu lacrimile noastre: ale mele, ale tale…
Aleyna, sotul tau stie cat de frumos scrii?
Noapte buna, zeite dragi… Ceaiul s-a racit, si nici nu a venit nimeni cu strudel de mere, ca alta data… Dar eu inca mai cred in linistea de atunci.Si-o astept.Va astept.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om din tarana si ai suflat in fata lui suflare de viata si, binecuvantandu-l, ai zis:cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul,- iar la Cana Galileii, prin Unul-Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si deci nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra copiilor mei, pe care ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i de intelepciune si pricepere. Apara-i de toate cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti. Porunceste ingerilor tai ca totdeauna sa le fie calauze si povatuitori spre toate faptele cele bune, ca de-a pururea sa Te poata lauda si preamari in veci. Amin.
Pentru pruncii nostri , si pentru ingerul ce se va naste in sapatamina ce vine.
Dumnezeu sa va pazeasca visele .Si iubirea .Si viata.
Astazi am fost cu Anna la noua biserici. Si imi e bine. Sunt mai senina, si privesc ziua de miine cu mai multa lumina. Alice, iti multumesc, din nou, pentru ca viata mea s-a schimbat si datorita oamenilor care au trecut pragul acestui tarim de vis. Ai fost in gindurile mele astazi.Si in rugaciuni.
Iti doresc din suflet liniste , si mult curaj . Sunt cu tine. Eu si o suta de suflete.
Sa aveti o noapte binecuvintata. Si nu uitati , la Dumnezeu , totul e cu putinta. Puterea miraculoasa a rugaciunii ne salveaza de fiecare data.
Va multumesc cu duiosie pentru urari. Lm, am avut parte de dragostea aceea, doar ca in dragoste nu poti sa fi la infinit rug ci jar incins, ca focu lui nu trebuie sa arda in zadar ci sa fie flacara mandra care sa cheme in caldura, dar sa aduca si lumina, acel jar care dupa ce si-a trait lumina si caldura sa-si lase cenusa bland intr-un apus de liniste. ..
Moi, iti multumesc si tie din suflet. Alyce, cu drag iti multumesc pentru cuvinte, pentru melodie, pentru gandurile tale. Te imbratisez.
Noapte frumoasa, tuturor!
Calina , iti urez si eu un La multi ani intirziat. Dumnezeu sa-ti ajute! Dumnezeu sa ne ajute la toti!
Doamne ajuta! O saptamana binecuvantata tuturor!
Buna dimineata tuturor, si o saptamana usoara.
LUCIAN BLAGA – Nu-mi presimţi?
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
Nu,Anemone,sotul meu nu ştie,el nu ştie sa citeasca ın limba romana(foarte mult) cu atat mai putin sa ınteleaga ceea ce citeşte!Ştie ca scriu dar niciodata nu a avut curiozitatea sa afle ceea ce se afla ın caietele mele.De multe ori am compus unele poezii cand el era langa mine,ınsa,niciodata nu m-a ıntrebat ce etalez pe hartie…
Buna dimineata si de la Piatra Neamt, o tara unde ninge ca-n povesti cu zane.
Se nasc noi iubiri, cuvinta ce nu stiam sa mearga prin omat invata acum sa zboare.Ma alint si o stiu prea bine, dar in vis sunt prieteni dragi de al caror dor ma sting incet ziua.Va veni si ziua lor, a iubirilor din vis,trebuie sa vina….