Comments on: IZA – o minune noua

By: aleyna

aleyna — Wed, 30 Dec 2009 22:38:16 +0000

Geo,m-a cutremurat povestea pecare ne-ai descris-o,nu aveam nevoie de aşa o lovitura acum,ınsa,ai aruncat-o,inundandu-mi ochii…Este ıngrozitor pentru o mama sa ışi vada sufletul trist(pentru ca pruncii noştri reprezinta sufletele noastre)…nu cred ca exista cuvinte care sa aline durerea din sufletul unei mame,cum nu exista cuvinte care sa ıncurajeze un copil atat de suferind.Sper ca totul sa fie bine,multa sanatate!

By: monica

monica — Wed, 30 Dec 2009 00:06:49 +0000

Cora mea draga si buna, iti multumesc ca ti-ai amintit de intalnirea noastra, de tot ce-am trait in ziua aceea, de emotiile ce nu le-am putut stapani, de drumul tau lung dinspre Deva spre bucuria, de a o strange in brate pe Alice…
Da , a fost un timp frumos – al nostru, al celor de atunci….
Ne-am legat , cumva, inimile, cu fire nevazute, ne-am asezat emotiile traite si amintirile alese, in cufere noi , pentru ca, in vremuri de aduceri-aminte, sa stim de unde ni le luam, sa le traim , oricand ne poarta drumurile pe aleile anotimpurilor trecute.
Sunt convinsa , ca , daca timpurile n-or sa mai fie bune si blande cu noi, si cu incercarile vietilor noastre, o sa pastram adanc in suflet , bucuria ce am trait-o atunci, fericirea de a ne fi privit in ochi, si de a ne fi recunoascut dupa tremurul tastelor, dupa sclipirea ochilor desenati, in spatele cuvintelor.
Iti multumesc pentru tot Cora draga, si transmite salutari orasului nostru, cel cu, cal si cu Decebal…..a noastra, frumoasa si neasemuita, Deva….
Va imbratisez peste timp, si peste distante, pe toate cele de atunci : Cora – cea talentata, Cristina Bizu – cea sensibila, Ana – psiholog de nadejde, a “ospiciului” nostru, din serile in care, ne faceam de cap, “singure acasa !”, Nina si Catalina – cele bune si nedespartite, care ne-au impartit daruri de suflet , Simona Radoi “profesoara” de nadejde , Costi – cel mai sensibil dintre noi toti cei prezenti, constanteanca Rihana, Alina, geamana draga, si toate cele de atunci, prietene de drum, si de taina, Iana – cea sugubeata, Camelia Vasiliu – cea incercata de viata, Iuliile vremii , Carmen – cea timida , Rossane cea draga, Raluca (Delia) cea speciala, Amalia prietena cuvintelor, si deveanca draga…..
A fost , odata ! Ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti… !
Alice a mea, iti multumesc pentru minunile traite, pentru tot ce-ai daruit sufletului meu , ramas ,deopotriva, cu al tau – pereche ….
Ai ursit un an al marilor iubiri, si iata, ca pentru tine , a fost unul al celei mai inalte si profunde iubiri..
…..
Sa avem cu totii , un an nou, al impacarii cu noi, cu cei aproape noua, sa avem an linistit, si bland cu incercarile ce vor fi sa vie, sa avem sanatate !

By: mi

mi — Tue, 29 Dec 2009 23:26:11 +0000

Alice,sunt cu gandul bun catre tine si Iza ta.
Ii urez pofta mare, mare , sa pape tot si sa creasca !
Ana mea, care acum are 20 de ani, a supt la san destul de greu, de fapt nici nu avea putere sa suga la san, asa ca eu ii dadeam laptele de san cu seringa, apoi cu lingurita. In completare, Milupa la biberon. 6 luni am urmat aceeasi procedura manuala de a obtine laptele matern pentru a o hrani. Si am izbutit!

By: Alicia

Alicia — Tue, 29 Dec 2009 21:51:18 +0000

Draga Alice, si eu sunt libera pana pe 4 ianuarie, asa ca daca ai nevoie de ajutor, spune-mi! Si eu am avut la inceput probleme cu alaptatul, fiindca am fost nevoita sa fac cezariana la fiecare nastere, iar dupa cezariana laptele vine mai greu, abia a doua zi…Totusi am reusit sa-i alaptez pe amandoi pana la 8 luni, iar acest lucru i-a ajutat foarte mult sa se dezvolte frumos si sa-si intareasca imunitatea. Totul este sa incerci sa alungi orice gand cenusiu, sa fii cat mai relaxata atunci cand alaptezi si sa o lasi pe Iza sa “exerseze” cat vrea ea de mult, chiar daca la inceput nu vine prea mult lapte. Cu cat suge mai mult,cu atat va veni mai mult lapte, fiindca suptul stimuleaza secretia lactata. Eu nu am respectat un program fix, ci i-am hranit “la cerere” – ori de cate ori au vrut si cat au vrut. Au crescut normal, medicii glumeau spunand ca ” se dezvolta ca la carte”, deoarece ii cantareau la intervale regulate si ziceau ca intotdeauna au greutatea ideala indicata in tabel la varstele respective. In plus, laptele matern ii fereste pe copii de obezitate si le dezvolta creierul, iar pe mamici le ajuta sa slabeasca repede si fara eforturi. Eu m-am ingrasat aproape 20 kg la fiecare sarcina – 4 kg cantarea copilul, restul placenta si grasimea acumulata, fiindca in timpul sarcinii aveam o pofta de mancare uriasa! Totusi, dupa aproape un an de la nastere, ajungeam de fiecare data la greutatea mea obisnuita, pe care de altfel o am si acum: 50 kg. Si asta fara sa merg vreodata la sala si fara sa incerc vreodata sa tin cure de slabire! Ti-as mai povesti multe, dar probabil ca Iza te striga chiar acum si ai destule treburi de facut. Odihneste-te suficient, iar daca ai nevoie de ajutor, spune-mi. Salutari Izei, Ilonei si lui Victor de la Radu si Victor.

By: Geo

Geo — Tue, 29 Dec 2009 21:18:33 +0000

Mos Craciun … exista ?
Se spune ca Mos Craciun poate vedea toti copiii din lumea intreaga stiind la finalul anului care merita cadouri si care merita nuieluse . Dar oare toti acei copii il pot vedea pe Mosul ? Nu . Oare toti acesti copii pot vedea macar cadourile de Craciun , bradul impodobit sau macar cozonacul ? Nu .
Unul dintre acesti copii traieste in Arges , la marginea orasului Pitesti , in comuna Babana . Dincolo de padurea Trivale, micuta noastra sta intr-o casa impreuna cu mama ei . Nu mai merge la scoala … dar nu pentru ca ar fi vacanta . Ci pentru ca , asa cum spuneam , nu vede . Iar copiii o considera ciudata . Ciudat insa e faptul ca singurul ei prieten este ursuletul de plus … pe care l-a vazut candva . L-a vazut acum cativa ani cand una din cele 2 operatii suferite de copila se parea ca a reusit . Vederea i-a revenit pentru o perioada . Nu total … doar cat sa vada de aproape . Atunci si-a vazut pentru prima data mama . Pana atunci decat si-o imaginase .
Nu a trecut mult insa si dupa 7 luni vederea i-a fost luata din nou . De data asta definitiv . Cel putin asa sustin medicii care au operat-o atunci . Ca boala fetitei a ajuns in ultimul stadiu si nu se mai poate face nimic . Ionela sufera de glaucoma secundar .
Mama copilei nu poate insa accepta ideea ca fetita sa ramana fara vedere . Ea spera intr-o minune , ca orice mama ce isi vede copilul … dar copilul nu o poate vedea . Tine minte primele clipe in care a realizat ca fetita nu vede . Era in premergator si nu reactiona nici la bratele deschise ale mamei si nici la jucariile puse alaturi . La control I s-a spus ca fetita nu poate vedea .
Dupa 2 operatii , una de cristalin , la Bucuresti si una de cataracta , fetita a ramas nevazatoare . Era saraca si cand vedea . Acum este saraca si cu sufletul .
A devenit trista , a renuntat sa mai mearga la scoala si s-a inchis in sine . Nu vorbeste decat foarte rar si atunci foarte slab si concis . Insa undeva ascunsa , este o inima de copil ce se deschide in fata celor blanzi . Daca te place , copila vrea sa te vada . Insa nu cu ochii , asa cum face orice copil …ci cu mana . Isi plimba degetele pe fata ta ca sa isi imagineze cum arati si sa te simta. ..
Tot ce isi doreste e sa poata vedea . Nu se stie insa daca va mai putea . Medicii au diagnosticat-o cu glaucom secundar si sustin ca nu se mai poate face nimic . Si atunci … ramane intrebarea … ce se poate face pentru aceasta copila … care saraca si oarba , nu are nici o lumina calauzitoare … ?
Se spune ca in viata fiecaruia apare la un moment dat un inger intruchipat intr-un alt om . Un om ce se foloseste de metodele sale pentru a-ti intinde o mana de ajutor . Maini avem cu totii , dar nu de ajutor . In cine isi va gasi acest copil ingerul pazitor ?

Fetita are nevoie in primul rand de parerea unui doctor, apoi de bani, haine, jucarii, o vorba buna sau orice v-ar face sa va simtiti mai bine i locul ei.. In afara de problemele evidente, ea are un tata alcoolic care o face sa planga de fiecare data cand il “vede”… Nr mamei , pe nume Viorica este : 0769 466 850. Indiferenta nu e de blamat, dar doare.

By: Cami G.

Cami G. — Tue, 29 Dec 2009 19:19:34 +0000

Doamne cat sunteti de frumosi!!!!!!

Sa-i dea Dumnezeu Izei destin ales!
Tot ce-i doriti voi si tot ce , inca, nu stie minunea sa-si doreasca!

By: Cristina Bizu

Cristina Bizu — Tue, 29 Dec 2009 15:28:18 +0000

Draga Carmen, va duc eu, atunci cand Alice va putea sa sa intalneasca cu noi.
Te imbratisez si sper sa ne revedem.
Sarbatori fericite si un an nou cu sanatate si bucurii!

By: Carmen S

Carmen S — Tue, 29 Dec 2009 15:19:35 +0000

Normal ca vreau. De-abia astept, dar nu stiu cum se poate asta, mai ales ca tu ai bebelus si noi nu avem masina sa ajungem din Brasov in Bucuresti. Cu Simona am tot vorbit pana la un moment dat, cand a cam disparut din raza mea vizuala, nu mai reusesc sa dau de ea nicicum. O fi fericita acum, de-asta nu mai scrie asa de des? Doamne-ajuta, daca e asa nu ma supar deloc ca m-a uitat in indepartatul burg, Brasov. Poate mai spre primavara ne vom intalni toti…sase? La noi?
Pana atunci poate mai vorbim pe blog.
Ai rabdare, va creste Iza ca-n poveste, intr-o zi cat altii-n zece datorita dragostei de care e inconjurata.

By: Cristina Bizu

Cristina Bizu — Tue, 29 Dec 2009 15:01:13 +0000

Draga Alice. A trecut un an de cand ne-am intalnit prima data. Eu timida, tu minunata in rochita ta alba. I-ti multumesc din suflet pentru prietenia pe care mi-ai oferit-o, te respect si te admir pentru femeia care esti, pentru mama care ai devenit, pentru exemplul pe care ni-l dai. Nu ma pricep la a-ti spune ce simt pentru tine si ce insemni pentru mine.
Esti dovada ca minunea dragostei poate aduce cele mai mari bucurii.
Va imbratisez cu drag.

By: Alice Nastase

Alice Nastase — Tue, 29 Dec 2009 11:29:57 +0000

Iarta-ma, Carmen, nu am asociat cu coffechat-ul, de obicei sunt persoane diferite. Iar acolo nu ai semnat la fel, cu initiala. Stiu bine cine mi-a scris, nu-ti dau numele, ca poate nu vrei. Carmen cea frumoasa din Buzau. Te imbratisez cu drag- ai vorbit cu Simona? Sa ne intalnim toti patru, sau, daca avem noroc si se intoarce Simona, toti cinci-sase… Vrei?