Comments on: Condurul de cristal

By: Monique

Monique — Thu, 07 Jan 2010 05:34:43 +0000

Irina, pozele sunt superbe..iti multumesc ca mi-ai adus orasul meu de suflet atat de aproape..mai vorbim si mai povestim pe email.
Aleyna, avem destine similare, asa este, dar avem puterea sa trecem peste tot si toate….m-as bucura daca mi-ai scrie (adresa mea este mai sus). Sa povestim, sa ne tinem de mana si sa mergem mai departe.

Imbratisari calde tuturor.

By: aleyna

aleyna — Wed, 06 Jan 2010 22:27:45 +0000

Va ajunge,cu siguranta!

By: Irina

Irina — Wed, 06 Jan 2010 20:55:57 +0000

Monique, trimit mail.Acu “lucrez” la el.
Eu am visat azi noapte pe cineva, insa nu-l cunosc. Iubirea insa pluteste in aer, aproape, am impresia ca e aici.O ating, ca in seara asta…E reala.Nu-i asa ca va dura?Ca de data asta este acea IUBIRE?
Va sarut dulce, cu speranta in suflet…cu gand bun pentru toate.Ursitul o sa vina, mai greu, dar ajunge el pana la urma…

By: Monique

Monique — Wed, 06 Jan 2010 16:27:52 +0000

Aleyna, e foarte greu, dar suntem puternice si avem copii minunati….exact asta este “the driving force” care ne da atata putere.Totusi , e pacat, am nevoie de atata iubire si pot sa ofer atat de multa….Dar avem o soarta , un destin si poate ca minunile se intampla..
Irina, mersi mult , o sa te citesc si pe blog…stiu ca scrii minunat..daca vrei sa imi trimiti pozele, scrie-mi te rog la floaredecolt21@gmail.com. De-abia astept sa vad poze din orasul nostru de suflet, iarna…si sa impartasim povesti minunate despre el.
Va imbratisez cu drag, la mine ninge dar nu e o ninsoare frumoasa si linistita…nu are nimic din ninsorile pline de farmec ale copilariei mele. …

By: aleyna

aleyna — Wed, 06 Jan 2010 14:08:16 +0000

Ma bucur ca traieşti cu speranta,Ramona,aceasta,oricat de putin ar licari,ajuta ıntotdeauna!İubeşte,spera şi crede…viata te va rasplati!

By: aleyna

aleyna — Wed, 06 Jan 2010 14:06:04 +0000

Ce frumos,Alice!
Imi amintesc o zi,veneam de la biserica şi o companioana de drum,o doamna trecuta de a doua tinerete,mi-a povestit cum şi-a visat sortitul.Nu-mi amintesc sigur daca acest vis al dansei a avut loc ın noaptea bobotezei sau ın alta,ımi amintesc,totuşi,clar ca şi-a vazut barbatul cu care a petrecut anii,exact aşa cum arata acesta ın momentul ın care l-a cunoscut iar cand l-a vazut prima data nu i-a venit sa creada deoarece l-a recunoscut!De atunci am ınceput sa cred ın vise!

By: aleyna

aleyna — Wed, 06 Jan 2010 14:03:00 +0000

Monique,ımi pare rau sa aflu ca avem destine similare deoarece nu ımi doresc pentru nimeni ceea ce traiesc eu.Totuşi,suntem puternice,ceea ce conteaza foarte mult.Avem pentru ce lupta şi o facem chiar daca ın sufletele noastre exista singuratate şi durere.

By: Irina Maria

Irina Maria — Wed, 06 Jan 2010 06:03:43 +0000

Multumim, Alice!Pentru confirmarea ca “exista Fat Frumos” pentru fiecare, trebuie doar rabdare sa il cauti…si sa il gasesti.Sau curaj sa il lasi pe EL sa te gaseasca….
Monique, nu am poze cu orasul pe blog, insa am sa pun….Poti sa intri si sa imi trimiti adresa de mail si deseara, cum ajung acasa, iti trimit pozele….Sau vrei sa facem altfel.
O sa dau si link-ul.Sper sa nu se supere nimeni ca fac asta….
http://irinamitrofan.wordpress.com

By: Monique

Monique — Wed, 06 Jan 2010 03:42:50 +0000

Foarte frumos spus Alice…..va doresc din inima tuturor sa visati ursitii vostri care sa va faca fericite!!!!! Minuni se intampla, trebuie doar sa credem in ele.
Irina, am inteles ca ai un blog al tau, ai cumva pozele cu orasul nostru de suflet acolo? Poti sa imi dai si mie, te rog, linkul?

Imbratisari de departe si o zi frumoasa.

By: Alice Nastase

Alice Nastase — Tue, 05 Jan 2010 23:48:09 +0000

Acum exact 21 de ani, in noaptea de Boboteaza, mi-am pus busuioc sub perna mea de fecioara. Eram studenta, stateam in camin. Adusesem busuioc sfintit de acasa, si-l impartisem cu colegele mele. Stateam in caminul 6 Martie, cel de langa Opera, aveam camere cu cate patru paturi.Tu, Carmen S., stii… Si in noaptea aceea, singura noapte din viata in care m-am increzut in ritualul sfant, am visat ca ma voi marita cu un baiat pe care il cheama Paul. Cativa ani dupa aceea am ras, am spus ca sigur a fost o incurcatura, iar eu nu l-am intalnit pe baiatul din vis. Apoi, multa, multa vreme, am uitat… Apoi mi-am amintit. Sl l-am intalnit, dar nu parea sa fie el. Pana intr-o noapte, cand nu inima, nu mintea mea l-au recunoscut, ci sangele meu care… adevar visase.