Condurul de cristal
Posted by Alice Nastase Buciuta on Dec 31, 2009 in Confesiuni | 118 comments
Vin sa va urez La multi ani, purtand toata dragostea si recunostinta lumii in suflet. Eram tot aici, cu mainile intinse spre voi, si in urma cu un an, cand, cu obrazul manjit de lacrimi, indrazneam sa profetesc fericiri marete. Si, pentru ca exista minuni pe pamant, mie mi s-au implinit. Am inca momente in care simt ca visez, in care mi se pare ca e prea mult, prea frumos. Dar inteleg ca, dupa o viata in care am invatat pe deplin gustul indoielii, e firesc sa-mi ia un timp sa ma acomodez, sa ma reasez in starea edenica a iubirii implinite.
Va spun, insa, in pragul sarbatorii, ca va simt si va vreau parte din destinul meu. Va scriu, tuturor, numele pe talpa condurului de cristal pe care l-am incaltat in povestea mea incredibila, in care un print, pe care l-am cautat toata viata, m-a gasit sub zambetul meu trist de cenusareasa. Si pasesc azi inainte, sar vesela peste granita dintre ani, stiind ca vor veni, rand pe rand, si fericirile voastre.
Va imbratisez cu sufletul, va urez La multi ani impreuna, va multumesc pentru dragoste si va trimit inapoi iubirea mea, recunostinta mea. Sa ne auzim, sa ne citim, sa ne iubim si sa iubim frumos si cu folos in 2010!
La multi ani!
Aleyna draga,
Sensibilitatea este un dar. Pretuieste-l, valorifica-l! Omul de langa tine este, cu siguranta, atras de acest dar al tau. Probabil ca il intimideaza si nu stie ce sa faca cu el.
Simt puterea ta, desi tu crezi altfel. Iar copiii tai stiu ca lumina vine de la tine.
Eu locuiesc in Galati de patru ani. Nu imi place aici. Dar am reusit sa gasesc oameni si locuri care sa ma ajute sa fiu recunoscatoare fiecarei zile traite in acest loc. Parte din sufletul meu a ramas la Suceava, desi m-am simtit, la inceput, la fel de insingurata acolo, la fel ca si tine.
Insingurarea are leac, stii si tu…
Seara linistita!
Irina, scuze, dar am citit aceste randuri:
,,Irina Says:
January 4th, 2010 at 7:10 pm
Mi, multumesc de urare.Si zbor…sus de tot….Daca am sa cad, vreodata, cineva,POATE va sti sa ma prinda.”
…de aceea am raspuns.
Si din credinta mea ca zborul este inaripat de speranta.
Da, Mi….M-am ratacit printre randuri.Ai dreptate.Acest “poate” a devenit un tic verbal.E grea “povara lui”, dar mi-e drag de el, ca de un copil pricajit, care se alinta cand simte caldura.Asa cum mi-s dragi punctele de suspensie si le strang in brate, obeseiv.Cand ma tem de ceea ce poate fi.Sau nu.
Stiu insa ca “ce-i al meu e pus deoparte”.Si nu uit.Iubirea n-o uit niciodata.Si vine de multe ori, chiar daca uneori face prapad.O astept mereu. Am pus pe blogul meu niste versuri.Aproape ca tremur cand va spun asta.
Mi-e drag de voi si “ma tem” de judecata frumusetii voastre.Daca aveti timp, sau vrere sau curiozitate, o parte din mine e acolo.Mereu.
Monique, cum sa-ti dau pozele, iubita mea departe, sora mea de oras?
in seara asta se pune busuioc sub perna sa ne visam fat frumosul…mai credeti in fat frumos? eu nu…ingerul meu are aripile rupte si eu ma intind sfarsita asteptand sa-mi creasca aripi…nu mai am putere sa …nimic. ma intreb oare cat mai dureaza suferinta si de ce visele frumoase nu pot fi traite de oamenii care stiu sa iubeasca frumos…
noapte buna, vise linistite…
Buna seara zanele mele dragi,
vin tarziu si cu pasi timizi in casuta..sa va urez La multi ani, sa aveti un an luminos si plin de zambete, un an in care sa aveti curaj sa visati si sa iubiti!
Vin sa ma uit la Iza cea frumoasa…
Alice imi aduc aminte cum iti scriam cu un an in urma cu mainile tremurande ca nu mai stiu pe unde este lumea mea..dar mi-am strabatut drumurile si gandurile si dorurile in lung si-n lat si la sfarsit m-a asteptat aceiasi iubire…acelasi om drag…acelasi zambet senin…si de mana cu dragostea mea am pasit in noul an..
Va imbratisez pe toate dragele mele..simona ioana, atena, simone, amore, anna, felice, carmen sofianu, alyce, pisica,ramona, raluca, roberrta…mi-e dor de voi, de voi toate..
Cu siguranta ınsingurarea are leac,frumoasa Mi…sunt conştienta de tot…ımi place sa ma aflu aici,alaturi de voi,de cuvintele voastre calde(oricat de dureroase ar fi ranile unora dintre noi)!
Ramona,sper ca ıngerul tau sa se ınsanatoşeze şi sa ıti aduca ın dar mult aşteptatul fat frumos alaturi de care sa traieşti minuni.Sunt sigura ca fiecare dintre noi are o putere interioara nedescoperita,ınca.Cauta acea putere şi,sunt sigura ca te vei simti bine!Uneori,sufrinta poate dura o viata ıntreaga daca noi nu o alungam!
Alice,draga noastra,cum ıti este?Ce face fiica ta cea minunata?Te lasa sa te odihneşti?Mai povesteşte-ne despre voi(atunci cand vei avea timp deoarece sunt sigura ca eşti foarte ocupata).
Vise pufoase şi pline de placere va doresc!
Noapte buna, printese dragi!
Eu cred in Fat Frumos…si stiu ca am sa il visez mereu….iar daca nu in seara asta, maine.Am sa il intalnesc pe EL, cel mai frumos….Asteptam impreuna, dragele mele!
Noapte buna, Alice-mama de bebe scump!Vise dulci, Iza, minune mica….Noapte buna, minuni mai mari sau mai mici…
multumesc Aleyna, am simtit gustul invingerii in seara asta si nu stiu de ce. pentru ca el face pasi mici sau deloc…si m-am temut de o alta iubire naruita sau cu final rau asa cum a fost ultima mea iubire.
dar lucrurile nu stau la fel cu fiecare om si eu ar trebui sa stiu asta.
va promit ca o sa cred, o sa sper, o sa port zambet de iubire si inima mea draga atarnata de gat sa vada toata lumea ca inca cred, sper, iubesc…
si da, Irina si eu sper sa-l visez pe el in seara asta… si eu, si eu…
Acum exact 21 de ani, in noaptea de Boboteaza, mi-am pus busuioc sub perna mea de fecioara. Eram studenta, stateam in camin. Adusesem busuioc sfintit de acasa, si-l impartisem cu colegele mele. Stateam in caminul 6 Martie, cel de langa Opera, aveam camere cu cate patru paturi.Tu, Carmen S., stii… Si in noaptea aceea, singura noapte din viata in care m-am increzut in ritualul sfant, am visat ca ma voi marita cu un baiat pe care il cheama Paul. Cativa ani dupa aceea am ras, am spus ca sigur a fost o incurcatura, iar eu nu l-am intalnit pe baiatul din vis. Apoi, multa, multa vreme, am uitat… Apoi mi-am amintit. Sl l-am intalnit, dar nu parea sa fie el. Pana intr-o noapte, cand nu inima, nu mintea mea l-au recunoscut, ci sangele meu care… adevar visase.
Foarte frumos spus Alice…..va doresc din inima tuturor sa visati ursitii vostri care sa va faca fericite!!!!! Minuni se intampla, trebuie doar sa credem in ele.
Irina, am inteles ca ai un blog al tau, ai cumva pozele cu orasul nostru de suflet acolo? Poti sa imi dai si mie, te rog, linkul?
Imbratisari de departe si o zi frumoasa.
Multumim, Alice!Pentru confirmarea ca “exista Fat Frumos” pentru fiecare, trebuie doar rabdare sa il cauti…si sa il gasesti.Sau curaj sa il lasi pe EL sa te gaseasca….
Monique, nu am poze cu orasul pe blog, insa am sa pun….Poti sa intri si sa imi trimiti adresa de mail si deseara, cum ajung acasa, iti trimit pozele….Sau vrei sa facem altfel.
O sa dau si link-ul.Sper sa nu se supere nimeni ca fac asta….
http://irinamitrofan.wordpress.com
Monique,ımi pare rau sa aflu ca avem destine similare deoarece nu ımi doresc pentru nimeni ceea ce traiesc eu.Totuşi,suntem puternice,ceea ce conteaza foarte mult.Avem pentru ce lupta şi o facem chiar daca ın sufletele noastre exista singuratate şi durere.
Ce frumos,Alice!
Imi amintesc o zi,veneam de la biserica şi o companioana de drum,o doamna trecuta de a doua tinerete,mi-a povestit cum şi-a visat sortitul.Nu-mi amintesc sigur daca acest vis al dansei a avut loc ın noaptea bobotezei sau ın alta,ımi amintesc,totuşi,clar ca şi-a vazut barbatul cu care a petrecut anii,exact aşa cum arata acesta ın momentul ın care l-a cunoscut iar cand l-a vazut prima data nu i-a venit sa creada deoarece l-a recunoscut!De atunci am ınceput sa cred ın vise!
Ma bucur ca traieşti cu speranta,Ramona,aceasta,oricat de putin ar licari,ajuta ıntotdeauna!İubeşte,spera şi crede…viata te va rasplati!
Aleyna, e foarte greu, dar suntem puternice si avem copii minunati….exact asta este “the driving force” care ne da atata putere.Totusi , e pacat, am nevoie de atata iubire si pot sa ofer atat de multa….Dar avem o soarta , un destin si poate ca minunile se intampla..
Irina, mersi mult , o sa te citesc si pe blog…stiu ca scrii minunat..daca vrei sa imi trimiti pozele, scrie-mi te rog la floaredecolt21@gmail.com. De-abia astept sa vad poze din orasul nostru de suflet, iarna…si sa impartasim povesti minunate despre el.
Va imbratisez cu drag, la mine ninge dar nu e o ninsoare frumoasa si linistita…nu are nimic din ninsorile pline de farmec ale copilariei mele. …
Monique, trimit mail.Acu “lucrez” la el.
Eu am visat azi noapte pe cineva, insa nu-l cunosc. Iubirea insa pluteste in aer, aproape, am impresia ca e aici.O ating, ca in seara asta…E reala.Nu-i asa ca va dura?Ca de data asta este acea IUBIRE?
Va sarut dulce, cu speranta in suflet…cu gand bun pentru toate.Ursitul o sa vina, mai greu, dar ajunge el pana la urma…
Va ajunge,cu siguranta!
Irina, pozele sunt superbe..iti multumesc ca mi-ai adus orasul meu de suflet atat de aproape..mai vorbim si mai povestim pe email.
Aleyna, avem destine similare, asa este, dar avem puterea sa trecem peste tot si toate….m-as bucura daca mi-ai scrie (adresa mea este mai sus). Sa povestim, sa ne tinem de mana si sa mergem mai departe.
Imbratisari calde tuturor.