O societate fara printipii, care vasazica ca nu le are
Posted by Alice Nastase Buciuta on Nov 24, 2009 in Confesiuni | 211 comments
Urmaresc, cu interes care se preschimba pe zi ce trece in groaza, evolutia scenei politice. Am pornit de la o neutralitate blazata si, ceva vreme, am dospit in mine, recunosc, gandul ca nici nu voi merge la vot. Dar pentru ca am inteles la timp ca nu asta e solutia, m-am straduit sa urmaresc macar ultimele confruntari electorale, cat sa pot fi pregatita pentru o implicare modesta. Cat a unui cetatean decent – nu turmentat- care stie cu cine voteaza.
Uitasem ca, daca ai apucat sa tii stampila in mana, te simti nevoit sa urmaresti totul pana la deznodamant. Ca o data ce-ai intrat in mica batalie a omului de rand care, votand, incearca sa schimbe ceva, investesti sperante, si asteptari. Ca, de indata ce ai iesit din blazare, te pomenesti dospind in tine iluzia dulce ca poate mai exista politicieni salvatori pe lume, ca poate nu toata scena politica e corupta, ca poate, totusi, a mai ramas un dram de umanitate in actorii jocului pe care-l urmarim cu totii.
Sunt naucita de aranjamentele care se fac acum, inainte de cel de-al doilea tur de scrutin. Mi-e rusine de aliantele pe care si le propun unii altora, ca si cum ar fi smenari, nu oameni care cred intr-o doctrina politica. Si ma oripileaza indemnurile facute de perdanti catre alegatori, ca si cum, daca i-am ales pe ei de pe lista, ne-am angajat sa-i urmam pana la moarte in toate sforariile lor.
Nu e o absurditate ca, daca acum Crin Antonescu iese la rampa si-si imboldeste electoratul sa voteze cu omul PSD-ului, sa-si imagineze ca va fi ascultat orbeste? Nu e o trufie sa creada ca, numai pentru ca ei, politicienii, nu mai au niciun fel de alte credinte decat cele legate de propriile ambitii si inavutiri, tara intreaga va topai de la stanga la dreapta ca intr-o sarba ridicola in care ne agatam cu totii si strigam “hop s’asa” numai ca sa le facem lor pe plac?
Ma simt jignita de o asemenea propunere, asa cum ma simt siderata de impresia ca cineva care le-a dat votul intr-o prima etapa va vota mai departe dupa cum vor porunci ei. Daca ar fi fost independenti, poate… Daca ar fi candidat la noi Mahatma Ghandi, da, m-as fi putut gandi ca, la atata charisma e loc si de-un indemn de-a merge pana la capat impreuna. Dar ei sunt cu totii papusile partidelor lor. Gasca din spate ii impinge la inaintare si asteapta ca ei sa castige numai ca sa-si poata primi fiecare recompensa. Iar aliantele pe care si le propun unii altora n-au nici urma de decenta doctrinara, sunt un talmes-balmes de aranjamente imorale care demonstreaza limpede ca nimeni nu crede decat in politica propriei bunastari. Ca traim intr-o societate fara printipii, care vasazica ca nu le are.
De parca nu ar fi de ajuns, peste tot circul politic se suprapune, scabros, circul mediatic, la fel de indecent si de corupt. L-am vazut aseara pe Mircea Badea cel, altfel, plin de ifose independente, latrand slugarnic in spiritul trustului care-l hraneste cu glorie si ceva banuti – nu foarte multi. Hamaia napraznic impotriva lui Basescu, asa cum face toata lumea pe buna dreptate, si, din cand in cand, schelalaia si catre Geoana, ca sa para credibil. Se transforma brusc din doberman in pechinez. Cobora glasul si inmuia taisul privirii, incat sa nu cumva sa supere pe cineva dintre superiori acum, cand situatia e atat de delicata si mizele sunt atat de mari. Mi-a fost si mila, si jena, si lehamite. De el, de politica toata, de noi toti cei care ne pierdem vremea incapatanandu-ne sa nu lasam la poarta orice speranta…
P.S. In sondajul neprofesionist, in poll-ul pe care l-am publicat aici pe site, intreband cu cine veti vota, am primit 922 de voturi pentru Traian Basescu, 914 pentru Antonescu si 339 pentru Mircea Geoana. Asta m-a derutat mai intai, apoi m-a convins, inca o data, ca exista o stiinta a sondajelor care ar trebui respectata.
Buna dimineata, Alice…buna dimineata, dragelor. Cristina ma bucur ca esti bine, ca nu ai patit nimic.
Va doresc o zi frumoasa!
http://www.youtube.com/watch?v=OPD0H-qDkJM
http://www.youtube.com/watch?v=BUgmJDZHEgg
Am revenit pentru cateva zile pe meleagurile mele devene, si mi-e atat de bine …..
Regasesc frumos , cald, si primitor tot ce-am lasat in urma cu, cateva luni , privesc nostalgic tot ce intalnesc in cale, oameni, locuri, frumuseti ce mi se arata, de data aceasta, altfel , sau cel putin, asa le traiesc acum….
Ardealul ramane – Ardeal , iar oamenii Ardealului raman neasemuiti..
Frumosi la chip, la suflet, la indemn, la vorba, la grai si mai ales la fapte……
…….
Va imbratisez , din orasul sufletului meu, cel cu , cal , si cu Decebal….cel din povestile noastre de dragoste, de dor, de jale – trecute….
Nina Dumitru, eu te citesc mereu(ca de altfel pe toate, mereu consider ca am ceva nou de invatat de la voi) si ti-am recunoscut de fiecare data firea blanda si pacifista.
Si eu sunt “fan” Cristina Socaciu, si nu doar pentru poeziile ei mirabolante ci pentru ca uneori ma regasesc in gandurile ei, iar alteori imi doresc sa fiu la fel de minunata ca ea. Si eu cred ca ea ca exista oameni minunati pe lume, ba chiar le dau mai mult credit si spun ca oamenii vin pe lume puri, neatinsi de patima rautatii, generosi, luminosi.Greutatile si bucuriile intampinate de-a lungul anilor ne contorsioneaza sau infrumuseteaza chipul si sufletul.Nu e de ici, de colo, sa-ti pastrezi calmul si seninatatea cand faci slalom printre mizeriile de zi cu zi si te mai lupti si cu indoielile din suflet.
Si Alice imi place.Sigur ca nu e perfecta, dar poate tocmai asta o aduce mai aproape de noi, ne regasim in greselile ei.Si de cate ori ne marturisim, nu ne cearta, ne incurajeaza ca va veni si timpul izbavirii noastre. Uneori ii multumim, alteori o privim cu neincredere. Dar ea nu se supara pentru ca stie ce inseamna sa ai sufletul pustiit si neagra disperare ce te cuprinde cand ti se pare ca esti singur pe lume.
Imi place si mintea ascutita a Unei, si razvratirile cu iz de alint ale Annei, si tanguririle de dor ale lui Mi si sufletul ei (greu pus la incercare) de mama de fata, si torsul lin al Pisicii noastre pe pervaz, admir maturitatea in gandire dar in acelasi timp ma uimeste copilaroasa Aleyna cand e vorba sa-i intre in gratii barbatului ei, si toate cele pe care nu mi le amintesc pe moment dar carora le sunt recunoscatoare cand citindu-le, imi pun sufletul si neuronii in miscare.
In ciuda unor mici animozitati, care hai sa recunoastem, sunt inerente, toate sunteti minunate si ceea ce mi se pare sublim este ca desi “impartasim aceeasi taina” reusiti sa va pastrati unicitatea trairilor.
ps. Nu sunt eu o maestra a intorsului din condei, de aceea o sa mai spun inca o data exlicit, cu riscul sa devin la fel de sacaitoare ca avertismentul cu “excesul de sare,zahar si grasimi….” ; cuvintele mele nu se vor moralizatoare, nu emit judecati de valoare, nici nu pun etichete. Sunt doar crampeie de suflet harsait pe meandrele vietii!
Imi amintesc uneori cateva franturi din alta viata. Cred ca sint doar vise visate si ramase la stadiul de visare.Sau poate ca a fost real, poate ca vocea aceea calda si soptita era chiar aievea,cand ma incuraja cu cele mai simple vorbe din lume,in care eu ,ca un copil naiv, mi-am pus nadejdea. Mi se spunea”ai si tu incredere Lm, crede in mine, in noi, in dzeu”. Si am crezut.
Cel cu care am trait acest vis ma cunoaste sau ma cunostea. Am plans in bratele lui o zi,o noapte,inca o zi,inca o noapte, si inca o zi. De atunci am mai plans zeci de zile si zeci de nopti,dar fara brate care sa ma aline.Poate ca m-a uitat,poate ca nu vom mai privi niciodata apusul impreuna si nu am avut timp sa ii spun ca eu nu am mai privit niciodata,cu nimeni ,apusul.el a fost primul.Pana cand cineva mi-a spus intr-o zi,pe cand ma grabeam sa sterg lacrimile repede, sa imi las lumina ochilor sa straluceasca” nimeni nu ar pleca de langa nimeni,daca ar iubi cu adevarat.toate drumurile duc la omul pe care il iubesti”….dar eu nu am plecat…”tu nu, el da..”
In schimb,voi nu ma cunoasteti. si e mai bine asa.asta inseamna ca aici pot sa imi scriu toate visele si dorurile ,fara sa par o frustrata .aici nu mai am ce pierde.si nici nu are cine sa imi plece…
calina…nu m-ai convins….nimeni nu a murit.in cine sta puterea sa ramana doi impreuna?
In ei DOI impreuna, umar langa umar,suflet in suflet…
asa cred si eu.
dar nu e de ajuns sa cred doar eu…
Imi era dor de tine,Layla.Am ıncercat,am crezut ca izbandesc dar cand am avut nevoie de afectiune mi s-a demonstrat,din nou,ca sunt o idioata care lupta ımpotriva curentului.De aceea ıncerc sa fac totul sa fie bine,ıncerc sa nu ma supar şi sa fiu puternica pentru mine şi pruncii mei,pentru oamenii care au nevoie de mine şi care ma pretuiesc.Nu merit suferinta,de aceea ımi orientez gandurile spre alte cai,frumoase şi pline de speranta pentru ca daca aş sta sa plang prostia mea,daca aş sta sa-mi plang de mila sau sa ma gandesc la “ce-ar fi fost daca”,aş ajunge sa mor mai repede decat mi-aş imagina ceea ce nu ımi doresc.Vreau sa traiesc,am o viata ınainte,sunt puternica şi am pentru cine şi pentru ce sa lupt!
Lm,bineınteles ca nu este de ajuns ca unul singur sa iubeasca,de aceea ar fi mai bine sa ıti cauti pe cineva care sa te aprecieze la justa-ti valoare,sa te iubeasca şi sa ıl iubeşti.Nu mai visa la un om care nu ıti merita sentimentele.
Dalila, Simona, Alyce, Mi, Nina, Layla, Ramona va multumesc, va multumesc frumos pt. gandurile voastre bune si va imbratisez!
Layla, nu merit atatea cuvinte frumoasa, nu ma simt deloc cum spui tu…doar ca incerc si ma straduiesc tare de tot sa nu fiu rea, sa nu fac rau nimanui… Nu stiu poezia despre care m-ai intrebat, daca voi da de ea, ti-o voi trimite cu tot dragul… Sa stii ca te simt speciala si tare aproape de inima mea!
Nina, exista oameni minunati doar ca sunt depasiti numeric de cei rai…
Micul print va ramane pt. totdeauna cartea mea de suflet…
Va spun Buna seara, cu drag, intind mainile peste burta mea abia intrata in luna a noua si ajung tot mai greu la tastatura si tot mai usor la voi. Buna seara, alyce, iti raspund abia acum.
De cate ori scrii, Monica Andrei, iti dau dreptate cu mintea mea, cu gandul meu, te admir, esti transanta si limpede in gandire, dar, de fapt, e clar ca esti foarte limpede cand asezi pe hartie, dar stii si tu ce inseamna sa te lasi nebuneste dusa de val. Prietenul tau avea perfecta dreptate, asa ar trebui sa facem, sa nu alergam dupa nimeni, sa nu facem nimic care sa aiba iz de strategie, sa lasam dragostea sa ne caute (si barbatii sa ne vaneze:). Dar eu nu stiu sa fac asta – nici tu nu stii-, scriu scrisori nesfarsite, pentru ca nu-mi pot pedepsi mainile sa stea deoparte de cuvintele asezate pe hartie si nu-mi pot obliga sufletul sa taca… Asa, ca-n reclama la Milka (asta ca sa le enervez pe fetele care vin aici doar cat sa spuna cate-o rautate), nu pot sa tac, trebuie sa spun ce simt.
Va imbratisez din seara confruntarii candidatilor la presedintie, nu ma pot abtine sa urmaresc lupta lor asa cum nu ma pot abtine sa sper ca, printr-o minune, se va intampla ceva bun, care sa ne salveze de la minciuna si de la hotie. Nu stiu ce. O minune.