Dragoste fara limite
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 1, 2009 in Confesiuni | 77 comments
Va invit incepand de astazi sa povestim impreuna intamplari adevarate in care, prin si din iubire, ne-am depasit propriile limite. In care ne-am azvarlit invingandu-ne lasitatile si temerile, sau in care am avut curajul sa ne cufundam dureros, pana la granita dincolo de care nimic nu va mai fi la fel ca inainte. Va promit ca voi scrie, de-a lungul saptamanilor ce vor urma, povesti despre limitele mele incalcate din prea multa, sau prea putina iubire, despre barierele pe care am reusit sa le rup, despre nemarginirile de frumusete sau de indrazneala sau de tristete pe care mi le-am ingaduit intr-o viata de om. Si va invit sa faceti la fel. Trimiteti-mi povestile voastre, mai lungi sau mai scurte, mai vesele sau mai triste, dar neaparat adevarate. Si pe aceea pe care o vom decreta impreuna a fi cea mai frumoasa poveste o voi premia publicand-o – cu poza autorului! – in numarul de noiembrie al revistei Tango si intr-o sectiune speciala pe site-ul nostru, iar autorul ei va primi si un premiu minunat oferit de LG: o cina pentru doua persoane, intr-un loc romantic, bun pentru construit amintiri fara limite.
Alaturi de povestea castigatoare vom publica si lucrarea premiata in concursul Arta fara limite, organizat de LG Electronics Romania, prin care elevii de la Liceul de Arte Plastice N. Tonitza din Bucuresti sunt invitati sa realizeze picturi digitale sau traditionale. Te poti implica in sustinerea elevilor si in cadrul concursului special LG, desfasurat pe www.concurslg.ro .
Regulamentul oficial al concursului nostru poate fi accesat la sectiunea Concurs, pe www.revistatango.ro si pe www.lge.ro
Imbratisare si zbor
Am fost, o viata intreaga, banuitoare si geloasa. Am stat cu ochii atintiti asupra barbatului iubit si, ori de cate ori mi s-a parut ca povestea noastra scartaie, m-am dat de trei mii de ori peste cap ca sa o fac sa mearga din nou, ca sa-l schimb pe el, sa-l fac bun si indragostit ca la inceput.
Ca sa aflu cum sa procedez mai eficient in actiunea de renovare, i-am scotocit in buzunare si in telefon. I-am sters numerele care-mi pareau a ascunde printre cifre ispite periculoase pentru mine si, pentru orice privire nelalocul ei, i-am facut scandal, morala sau macar mutre acre. Am invatat pe de rost scheme tampite din reviste – zece trucuri ca sa-l faci sa fie dependent de tine, sapte tertipuri sexuale care nu dau gres, douasprezece minciuni care fac bine relatiei. M-am purtat mereu ca si cum el ar fi in posesia mea nu doar cu numele, ci si cu sangele, cu gandurile si cu impulsurile lui- pe care sufeream ca nu i le pot tine in lesa, pe care sufeream ca el nu si le tinea deloc sub stapanire. Credeam ca, daca il tin sub control, daca il apar de inconstanta, de infidelitatea lui intrata in oase, e ca si cum mi-as apara dragostea de risipa. Dar nu a fost asa. Rolul pe care-l jucam zi de zi incepuse sa ma oboseasca cumplit. Mai intai mi-am dat seama cat de nefericita sunt eu, si abia apoi am inteles ca, atata timp cat sunt nesigura, nenaturala si complet lipsita de bucurie in relatia noastra, nu-l voi putea face nici pe el fericit.
Mi-a fost greu acum, cand mi-am regasit dragostea, sa renunt la vechile temeri. Mi-am reinvatat cu truda sufletul sa fie liber, somnul sa-mi aduca odihna, gandul sa nu-mi mai stea la panda. Barbatului de care m-am indragostit si pe care-l port in suflet si in sange, nu-i pun conditii si nu ma mai port ca si cum l-as avea pe inventar. Nu-l intreb ce gandeste si cu cine s-a intalnit cand n-am fost impreuna. Nu-i intorc buzunarele pe dos, nici atunci cand ii pun hainele la spalat. Iar cu telefonul lui, pe care eu i l-am daruit, nici nu stiu sa umblu si nici nu vreau sa invat.
Pentru prima data in viata, iubesc un barbat atat de mult, incat ma simt libera, si il vreau liber. Nu emit drepturi cu aere oficiale, ci doar ii incredintez, clipa de clipa, dragostea mea. Daca va vrea sa plece, n-am sa-i atarn de glezna. Doar am sa-l astept, iubindu-l cu voie, fara voie, pentru totdeauna. Dar eu simt arzand in noi o iubire pe care am asteptat-o toata viata. Si stiu ca, asa cum se intampla celor norocosi si neingraditi de conventii, atunci cand intindem unul spre altul bratele pentru imbratisare, e ca si cum am intinde aripile pentru zbor.
Buna dimineata Alice, bine v-am regasit dragii mei! Sanatate multa va doresc, Alice si pisica, aveti grija de voi. Pentru prima oara de cind am copil, voi avea si eu de azi un ajutor din Romania, o sa am pentru o luna mai mult timp de lucrat, sa va citesc, poate sa scriu si eu la concurs. Poate sa-mi spuna cineva mai clar- este vorba de doua concursuri- Lg si altul la Alina, cu povesti ciudate de iubire, da?
Va imbratisez pe un soare fierbinte (octombrie?) si ma gindesc cu drag la voi, toate, mi-e dor…sa va intilnesc, sa bem cafele adevarate si sa ne privim in ochi,Alice, Anda, Alyce, Amailia,Anna, ATENa, Anemona, Alina, Amore, Alexandra,Blanca, Crsitina Socaciu, Cristina Bizu, Danuta, Dalila,Ema, Ella, Ela, Maia,Felice, Monica, Pisica, Sara,Ramona, Raluca, Simona- Ioana, Simone, Pisica, Rosseane, Simona Radoi, Roberrta,Meanine, Monica Radulescu, Ina, Ioana, Oana, toti ce scrieti aici si-mi colorati frumos orele cu ginduri alese. Un weekend minunat sa avem!
Alice,Pisica, dragele mele, cum va simtiti?
Ce fel de ghimbir sa pun in miere, praf-granule-tinctura? Ca am racit si eu…
buna dimineata…
am primit o veste proasta, cineva a murit, iarasi cineva a murit lasand gol, lasand suferinte, este vorba de sora unei prietene bune, dar sunt afectata, tot frigul de care ma tot plangeam mi s-a adunat la inima. o inima care nu intelege de ce prietena mea patimeste atat.
aseara am adormit devreme, somn de boala, fara sa ajung la ceaiul pentru care pregatisem cestile, sa ma iertati.
anemone, se foloseste ghimbir radacina. il gasesti in supermarketuri.
imi cer iertare, nu imi gasesc cuvintele, nu inteleg, nu stiu… o sa tac, pentru ca nu pot altfel si voi reveni cand zambetul va invata iarasi sa ma ascunda.
Buna dimineata!
Ploaia aceasta pe care in general o urasc, m-a facut sa lenevesc in pat pana tarziu…si ce bine este!
Pisica, imi pare rau…Cand vezi atata durere in jur, realizezi iar si iar, ce fericit esti. Pacat ca nu apreciem constant ceea ce avem ( gresesc iar, generalizand- poate exista oameni intelepti care sunt clipa de clipa constienti de fericirea pe care o traiesc!) . Iti doresc multa sanatate, imi pare rau ca racesti atat de des; poate ar trebui sa iei niste imunostimulatoare- incearca “Baraka”, daca vrei.
Astept si eu cu drag sa citesc povesti de dragoste cutremuratoare, inaltatoare…Astept cu drag si nerabdare revista, ieri inca nu aparuse- am intrebat la toate chioscurile care imi apareau in cale:)
Va imbratisez pe toate si pe fiecare-n parte, cu drag!
Alice, este intr-adevar minunata analogia dintre imbratisare si zbor, ca de altfel tot ce scrii tu.
Imi cer scuze ca n-am citit regulamentul concursului si am postat aici articolul, ca nuca-n perete. Vad ca s-a rezolvat intre timp si a disparut de pe blog. Articolul respectiv nu il consideram atat de valoros dpdv literar, ci mai degraba pentru ca era o bucatica din viata mea, din sufletul meu; si o alta perspectiva asupra iubirii. O sa incerc sa trimit ceva pe email, multumesc !
O zi buna voua, zeite ale iubirii ! Sa aveti parte de iubiri implinite ! Va citesc cu mult interes.
Pisica sora mea, te tin de mana, imi pare rau… uneori se intampla lucruri care ni se par atat de nedrepte…
Bine v-am regasit!
Mi-ati lipsit enorm si va gasesc asa cum va stiam: minunate.
Alice, o sa povestesc despre iubire si zbor, pentru ca m-ai inspirat.
Acum nu multa vreme am discutat cu un barbat despre moduri de iubire si de a indrazni sa iubesti o pasare salbatica.
Iubirea inseamna sa ai curaj sa iti asumi riscul sa iubesti fara limite si sa arati ca iubesti prin a fi bland, sincer, prin a darui mult si neconditionat celui pe care il iubesti.
Am fost si eu geloasa si impulsiva si egoista dar aceea nu a fost iubire…nu cred ca traim mai multe iubiri, cred ca iubirea este una singura si pe toata viata. In care iubim total, complet si fara sa cerem nimic in schimb…fara sa punem lanturi pasarii salbatice…fara sa ii oprim zborul…
Imi doresc doar ca acea pasare sa zboare catre mine…si apoi sa zburam impreuna mai departe.
Pisica te strang in brate…sunt trista si eu, am fost intr-o masina care a avut un accident destul de puternic. Dar nimic grav nu s-a intamplat, decat ca am realizat ca viata este foarte scurta si nu are rost sa o pierdem facandu-ne griji pentru lucruri care nu sunt adevarat importante sau consumandu-ne si pierzandu-ne cu oameni care nu fac nimic pentru noi…sau cu lucruri care nu ne fac fericiti. Aleg lucrurile simple si oamenii adevarati.
Va imbratisez, beau un ceai de fructe de padure cu multa miere alaturi de voi (duc pe picioare o raceala de mai bine de o saptamana), va sarut pe toate, in special pe Corina, Pisica, Ramona, Sara, Danuta si pe cele care isi mai amintesc povestea mea, povestile mele…
Alice, e probabil alegerea fiecareia dintre noi: ramai in deriva sau indraznesti, speri, astepti, cauti…ultima fiind cea mai grea dintre toate…
Buna intrebare…chiar…ce-o mai face George? Asta nu m-am mai intrebat nici macar eu de ceva vreme…
Acum insa…daca trag linie…nimic bun, nimic constructiv, dimpotriva…am incercat sa-mi caut raspunsurile pe cai gresite…am cautat sa inteleg cate ceva…si mi-am facut foarte mult rau…iar acum ma intreb oare…care erau intrebarile? Nu…nu m-a iertat…dar oricum este mult prea tarziu…acum chiar nu ar mai conta nimic…nici macar amintirile nu mai sunt ce au fost…
Vad ca s-a lansat un nou concurs aici pe blog…si ma incearca sentimente contradictorii…o fi bine? O fi rau? Nu sunt eu in masura sa apreciez…dar Alice…trebuia, parerea mea, sa joci mai tare… o fi porumbelul splendid…dar sa iasa dintr-un televizor LG?…fara suparare…dar ar fi pacat ca acest blog sa se transforme…
Una peste alta…toamna a pus stapanire peste tot si toate…iar in curand ii va ceda locul celui mai dureros anotimp pentru mine…mi-e groaza…dar imi tin mintea ocupata zilnic cu tot felul de probleme…pana la caderea noptii…cand nu mai functioneaza nici o rationalizare…cand argumentele cedeaza…cand logica se evapora…ultimul bastion
O toamna cat mai frumoasa…iar pentru restul…una cat mai usoara
http://www.youtube.com/watch?v=Q5uKa1bDtsk&feature=fvw
rectific….pescarusul nu porumbelul
Pisica, te imbratisez. Imi pare rau pierderea ta. Iti inteleg tristetea si plang alaturi de tine. Ploaia care cade fara oprire de noaptea trecuta o sa ne stearga tristetile si o sa putem zambi din nou cand va iesi soarele. Sunt trista azi si vin sa ma cuibaresc la sufletele voastre calde.
http://www.youtube.com/watch?v=1MibKBAnjhU
pisica mea draga, te imbratisez tare tare.
…in aprecierea mea in legatura cu noul concurs s-a strecurat si o frustrare personala…pentru ca sunt satul de oamenii care nu au alt scop decat sa inrobeasca alti oameni…stiu Alice, ca initiativa ta urmareste frumosul dintre suflete, dar intra in contradictie cumva cu sponsorul, care desi e reprezentat de o echipa de oameni binevoitori, nu urmareste decat un singur lucru, cat mai multi consumatori, cat mai multi oameni teleghidati si goliti de euri si identitati manati de miraje; da…stiu ca exista liberul arbitru…dar suntem slabi…si nepregatiti; sper in schimb ca rezultatul sa fie cel asteptat, desi rasplata materiala nu cred ca este cea mai buna varianta…sau poate chiar este…mi-as dori ca aceasta sa nu stimuleze imaginatia…
Am postat mai devreme o melodie superba in interpretarea lui Robbie Williams, pentru ca desi mai inverseaza versurile sau omite o strofa importanta, pune foarte mult suflet si pasiune, pentru ca rar iti mai e dat sa vezi asemenea interpretari in zilele noastre. Iar ca si continut, mi-as dori ca la sfarsit, sa pot sta drept si sa afirm macar un sfert din mesajul lui Sinatra. Si ca tot adusei vorba de Frank Sinatra, nu am cum sa nu imi amintesc de ultimul film…vazut in noaptea dinspre 3 spre 4 iunie, film ce se numea Revolutionary Road in care m-a impresionat rolul “nebunului”…poate pentru ca asemenea copiilor nu avea interese personale, nu avea de periat pe nimeni, nu era constrans de prea multe norme sociale si cu toate astea avea valori, statea stramb si judeca drept ca sa spun asa.
Ramona, am aflat ca esti din Constanta. Poate aranjam o intalnire. Ce zici? Te imbratisez.
Va imbratisez pe toate. O sambata linistita.
Buna sa va fie seara, va spun si eu…dintr-un oras mohorat, intristat, ca si sambata asta destul de grea…
Va mangai pe toti cei ce va doare, va imbratisez pe toti cei bucurosi, va admir deopotriva pe toti…
O seara frumoasa…
Asa este, Alice, printre atatea suflete frumoase ma simt intr-adevar acasa…Va doresc tuturor un weekend minunat…nu conteaza ca afara nu este soare, oricum il avem toate in sufletele noastre…Iar celor care totusi le ploua un pic in suflet, le reamintesc: intotdeauna, dupa ploaie apare soarele…si uneori si curcubeul…
Dragii mei dragi, ma simt mai bine, asa de bine, incat am fugit la tara, pe dealurile acoperite de vii pline de struguri copti. Ne-am propus sa culegem via si sa facem must, dar ploua in nestire (vreme de betie…), asa ca am amanat treaba pe maine dimineata, daca va fi mai frumos.
Da, sunt doua concursuri, unul la Alina pe blog, cu povestile iubirilor absurde, din care vom face o carte. Si unul aici, unde premiul consta in publicarea articolului castigator in revista si pe site, si o cina pentru doua persoane, oferita talentatei sau talentatului care a castigat, de catre partenerii nostri admirabili de la LG, care ne-au sprijinit mereu in proiectele noastre frumoase. Avem nevoie de parteneri puternici, George, ca sa facem tot ce ne dorim, ca sa ne putem intalni in carti si in reviste, ca sa avem libertatea de-a construi impreuna minuni, cum este Cartea celor mai frumoase iubiri.
Concursul de aici dureaza o luna- scrieti, fete si baieti, scrieti, scrieti!
P.S. Tocmai am auzit o stire la ProTV legata de venirea lui Kevin Costner in Romania, iar un narod de reporter l-a intrebat: “Ce ati mancat?”. Mi s-a parut o intrebare demna de competita neroziei fara limite, dar nu cred ca ne incadram in cerintele concursului nostru…:)
Revin mai pe seara cu vesti bune, promit!
Alicia, venind incoace m-am gandit la tine, la cat de aproape sunt acum de Campina ta. Daca tot ai venit la noi pe blog, poate te uiti la concursurile noastre- si la cel pentru carte, si la cel de aici, pentru revista, si scrii si tu, vrei?
Uneori, Alicia-si atunci e tare greu-dupa ploaie nu rasare soarele, si nici curcubeul …uneori urmeaza zile intregi de cer mohorat, cand durerea ploilor abia trecute e accentuata de apasarea asteptarii soarelui…Important este insa sa CREDEM ca soarele exista MEREU acolo, dincolo de nori, chiar daca nu il putem vedea !
Angi D, sigur, ne intalnim. esti prima zeita pe care o voi intalni pentru ca George m-a refuzat acum ceva vreme…uite mai jos adresa mea de mail daca vrei sa comunicam asa:
cochina_ramona@yahoo.com
eu sunt intr-o perioada mohorata, ca si vremea de afara…dar incerc sa vad mereu partea frumoasa a lucrurilor, sa caut bucurie in lucrurile care imi incalzesc inima…
o seara linistita si frumoasa.
Butterfly iti dedic o piesa, in amintirea verii care a trecut. Sau a unei veri, a unor momente frumoase, fericite, fara griji : Abba – Our last summer.
http://www.youtube.com/watch?v=5eoDjKcZamM
Mi s-a intamplat frecvent in ultima vreme sa ascult atent versurile pieselor Abba si sa am o revelatie, sa le descopar frumusetea, sensibilitatea. Iar Abba inseamna pentru mine trecerea din copilarie catre adolescenta, primele plimbari, primele blues-uri dansate in doi mult mai imbratisati decit s-ar fi cuvenit… ma apuca nostalgia, ce mai !
Va imbratisez, va trimit toamna mea aurie si blanda sa va bucure duminica. Pun alaturi un pahar de must.
Simona Ioana, credeam intr-o vreme ca am ramas printre putinii ce asculta Abba, dar m-am inselat si ma bucura asta. Ma fascineaza si acum, ma emotioneaza, rezonez tare cu muzica lor. Si am simtit ca ” The winner takes it all” a fost scrisa ptr. mine, din pacate, dar cred ca multi au simtit la fel…
Te imbratisez si pe tine, ca si pe voi toti…si fur, cu acordul tau, un pahar din mustul lasat aici…
Am primit de atatea ori in viata anulari de destin fredonate pe aceasta melodie “the winner takes it all, the loser has to fall”, unde eu eram bineinteles THE LOSER, incat…nu mai am cuvinte, Roberrta.
Inarmata,…..
Niciodata,…
M-am inarmat hotarata sa-i inving fiecare litera,…
mi-am luat prastia,..am pus-o in buzunar..
mi-am confectionat proiectile… menite sa-i ucida tacerile incrancenate…
daca nu voi reusi ,….sa-l inving…
macar il voi face sa schiopateze….
si-l voi transforma in ….
Din cand in cand…
maine ,..
am fost trecutul tau,…
azi,..
as mai putea fi ….
inca ieri,…
si asta doar ,daca ,..
la noapte,….imi vei inchide toate clipele …
in causul palmelor tale.
..si astfel, in tacerea cuvintelor cantate….as incropi din lut si multele silabe scapate de tine pe jos….o dulce nepasare calda…..pt nopti reci…