Dragoste fara limite
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 1, 2009 in Confesiuni | 77 comments
Va invit incepand de astazi sa povestim impreuna intamplari adevarate in care, prin si din iubire, ne-am depasit propriile limite. In care ne-am azvarlit invingandu-ne lasitatile si temerile, sau in care am avut curajul sa ne cufundam dureros, pana la granita dincolo de care nimic nu va mai fi la fel ca inainte. Va promit ca voi scrie, de-a lungul saptamanilor ce vor urma, povesti despre limitele mele incalcate din prea multa, sau prea putina iubire, despre barierele pe care am reusit sa le rup, despre nemarginirile de frumusete sau de indrazneala sau de tristete pe care mi le-am ingaduit intr-o viata de om. Si va invit sa faceti la fel. Trimiteti-mi povestile voastre, mai lungi sau mai scurte, mai vesele sau mai triste, dar neaparat adevarate. Si pe aceea pe care o vom decreta impreuna a fi cea mai frumoasa poveste o voi premia publicand-o – cu poza autorului! – in numarul de noiembrie al revistei Tango si intr-o sectiune speciala pe site-ul nostru, iar autorul ei va primi si un premiu minunat oferit de LG: o cina pentru doua persoane, intr-un loc romantic, bun pentru construit amintiri fara limite.
Alaturi de povestea castigatoare vom publica si lucrarea premiata in concursul Arta fara limite, organizat de LG Electronics Romania, prin care elevii de la Liceul de Arte Plastice N. Tonitza din Bucuresti sunt invitati sa realizeze picturi digitale sau traditionale. Te poti implica in sustinerea elevilor si in cadrul concursului special LG, desfasurat pe www.concurslg.ro .
Regulamentul oficial al concursului nostru poate fi accesat la sectiunea Concurs, pe www.revistatango.ro si pe www.lge.ro
Imbratisare si zbor
Am fost, o viata intreaga, banuitoare si geloasa. Am stat cu ochii atintiti asupra barbatului iubit si, ori de cate ori mi s-a parut ca povestea noastra scartaie, m-am dat de trei mii de ori peste cap ca sa o fac sa mearga din nou, ca sa-l schimb pe el, sa-l fac bun si indragostit ca la inceput.
Ca sa aflu cum sa procedez mai eficient in actiunea de renovare, i-am scotocit in buzunare si in telefon. I-am sters numerele care-mi pareau a ascunde printre cifre ispite periculoase pentru mine si, pentru orice privire nelalocul ei, i-am facut scandal, morala sau macar mutre acre. Am invatat pe de rost scheme tampite din reviste – zece trucuri ca sa-l faci sa fie dependent de tine, sapte tertipuri sexuale care nu dau gres, douasprezece minciuni care fac bine relatiei. M-am purtat mereu ca si cum el ar fi in posesia mea nu doar cu numele, ci si cu sangele, cu gandurile si cu impulsurile lui- pe care sufeream ca nu i le pot tine in lesa, pe care sufeream ca el nu si le tinea deloc sub stapanire. Credeam ca, daca il tin sub control, daca il apar de inconstanta, de infidelitatea lui intrata in oase, e ca si cum mi-as apara dragostea de risipa. Dar nu a fost asa. Rolul pe care-l jucam zi de zi incepuse sa ma oboseasca cumplit. Mai intai mi-am dat seama cat de nefericita sunt eu, si abia apoi am inteles ca, atata timp cat sunt nesigura, nenaturala si complet lipsita de bucurie in relatia noastra, nu-l voi putea face nici pe el fericit.
Mi-a fost greu acum, cand mi-am regasit dragostea, sa renunt la vechile temeri. Mi-am reinvatat cu truda sufletul sa fie liber, somnul sa-mi aduca odihna, gandul sa nu-mi mai stea la panda. Barbatului de care m-am indragostit si pe care-l port in suflet si in sange, nu-i pun conditii si nu ma mai port ca si cum l-as avea pe inventar. Nu-l intreb ce gandeste si cu cine s-a intalnit cand n-am fost impreuna. Nu-i intorc buzunarele pe dos, nici atunci cand ii pun hainele la spalat. Iar cu telefonul lui, pe care eu i l-am daruit, nici nu stiu sa umblu si nici nu vreau sa invat.
Pentru prima data in viata, iubesc un barbat atat de mult, incat ma simt libera, si il vreau liber. Nu emit drepturi cu aere oficiale, ci doar ii incredintez, clipa de clipa, dragostea mea. Daca va vrea sa plece, n-am sa-i atarn de glezna. Doar am sa-l astept, iubindu-l cu voie, fara voie, pentru totdeauna. Dar eu simt arzand in noi o iubire pe care am asteptat-o toata viata. Si stiu ca, asa cum se intampla celor norocosi si neingraditi de conventii, atunci cand intindem unul spre altul bratele pentru imbratisare, e ca si cum am intinde aripile pentru zbor.
”Pentru prima data in viata, iubesc un barbat atat de mult, incat ma simt libera, si il vreau liber. Nu emit drepturi cu aere oficiale, ci doar ii incredintez, clipa de clipa, dragostea mea. Daca va vrea sa plece, n-am sa-i atarn de glezna. Doar am sa-l astept, iubindu-l cu voie, fara voie, pentru totdeauna. Dar eu simt arzand in noi o iubire pe care am asteptat-o toata viata. Si stiu ca, asa cum se intampla celor norocosi si neingraditi de conventii, atunci cand intindem unul spre altul bratele pentru imbratisare, e ca si cum am intinde aripile pentru zbor…..”
Alice,nasa draga…nu te superi ca am copiat aceasta bucatica de randuri.pt ca ai spus tu exact ce simt si eu pt EL -u meu…PT PRIMA DATA IN VIATA….asa-i ca nici el nu va putea renunta niciodata la noi?
Asa e, Danuta, nu va putea renunta. Nu se poate sa simtim noi cat intreg universul, iar pentru ei sa fie doar o joaca, nu se poate… Vom trai fericiti pana la adanci tinereti.
Pentru ca dragostea nu este un clopot deasupra capului.
Pentru ca dragostea inseamna libertate.
Pentru ca dragostea inseamna a darui,neconditionat,iubirea ta.
“Am inceput sa te caut,pentru ca era prea mult cer,pentru o singura pereche de aripi”,asa cum simplu,frumos,etern,spunea,parca Nichita Stanescu (sper ca nu gresesc).
Pentru ca nu pastrezi un barbat langa tine cu tertipuri si legi impuse de cotidian.
Ramane pentru ca il iubesti,pentru ca si el te iubeste,pentru ca este perechea ta de aripi.
Este o dragoste fara limite,sau,mai corect spus,cu limita limtelor,adica ,,,,,infinitul…..
Danuta,o sa vezi ai sa fi cu el pentru totdeauna. NU RENUNTA LA IUBIRE NICIODATA. Alice,nu stiu daca iubirea e TOTUL,dar noi fara iubire suntem NIMIC.Sunteti atat de speciale pentru ca aveti curajul sa iubiti fara limite,sa nu va schimbati niciodata!
Eu n-am sa stiu niciodata sa-mi povestesc iubirea atat de frumos… si poate nici nu voi incerca. Dar o traiesc, zi de zi, multiplicata prin chipurile copiilor nostri, prin saruturile si imbratisarile noastre.
Varsta si experienta ne fac sa stim sa iubim frumos, profund, fara “lesa”. Am fost geloasa ani in sir- fara rost, fara motiv. Era de ajuns sa-l vad cum ma priveste si intelegeam ca doar eu exist in inima lui- asa este si acum, dupa 18 ani. Nu mai caut “dovezi”, nu mai fac scenarii, nu mai tresar la telefoane…Am invatat ca a fi gelos (fara motive!) este doar o exprimare a faptului ca nu ai incredere in tine. Si sunt mai linistita, mai fericita fara nocivitatea sentimentului de gelozie. Asemeni tie,Alice, daca va dori sa plece, nu-l voi implora sa ramana…dar eu stiu ca va ramane al meu, mereu…
Ce ciudat, la admiterea la facultate..am fost intrebati cu ce comparam aripa unei pasari in zbor….au fost zeci si zeci de raspunsuri….. dar niciunul nu a spus “imbratisare” … Mi-ar fi placut un astfel de raspuns la vremea respectiva…
Eu am raspuns :” o vâslă” si am avut noroc…le-a placut mult raspunsul meu…. m-am gandit cumva la “eu merg mereu inainte”….
Ma-nclin, mi-a placut articolul !
Nu am iubit Bucurestiul niciodata, dar m-am indragostit de o gradina de trandafiri si de cateva crizanteme…inca ma mai intreb daca eram in Bucuresti sau ajunsesem din intamplare intr-un alt oras…
ana mea are o casa frumoasa si calda si primitoare cum e si ea..cand am intrat pe poarta am avut impresia ca am intrat la mine in casa, ca am trait si eu pe acolo candva..ne-am vazut pe fuga e drept, dar mi-a fost suficient ca sa zambesc un pic… am mai cunoscut o alta draga doamna, pe Ella..si am ramas aproape muta de uimire…e asa cum mi-o imaginam eu, frumoasa ca si sufletul ei..si are un inger de fetita…
va zambesc de noapte buna.
de pe pervazul meu, de la care privesc lumea necontenit, pe sub genele tivite cu dor, dintre amintirile intoarse spre soare ca florile, cersind timp si daruind timp, crezand in zambet si daruind zambete, ma gandesc cu drag la voi.
noapte buna.
Buna seara,dragele mele!Buna seara ,Alice!
Cuvintele din articolul tau de pe coffee m-au lovit atat de adanc pentru ca intotdeauna adevarul doare .
Cred ca traiesc o amagire ..Eu o vad si o simt ca pe o mare iubire..Nu stiu de fapt ce traiesc ..
E o jumatate de iubire ..pentru ca n-am stiut s-o pretuiesc la momentul potrivit .N-am stiut cum sa-i arat ce simt pentru el ,cat de mult inseamna pentru mine …mi-a fost teama …si l-am pierdut .Ranit si dezamagit s-a refugiat in bratele unei foste iubiri ..Am revenit in viata lui ,si i-am cerut o a doua sansa doar ca lucrurile s-au complicat ..Acum nu stie ce e bine sa aleaga ,trecutul pe care deja il cunoaste sau viitorul de care se teme..Si de aici tot chinul ,toata nebunia ,toata asteptarea..pentru amandoi .
Ma gandesc ca poate trebuie sa invat sa am rabdare ,sa astept ,sa ma multumesc cu ceea ce am acum,pentru ca mai tarziu sa primesc iubirea intreaga,completa ,doar a mea..Nu stiu de ce dar intotdeauna lucrurile dupa care am tanjit cel mai mult le-am obtinut dupa multa suferinta ,truda si mai ales asteptare..poate pentru ca sa ma pot bucura cu adevarat de valoarea acelor lucruri ..Ma gandesc ca poate si aceasta iubire e unul dintre acele lucruri pentru care trebuie sa sufar ,sa plang ,sa astept pentru ca mai apoi sa vina bucuria..Nu stiu ..Poate si asta e o alta amagire ..Imi doresc sa merg pana la capat ..desi nu stiu unde sa gasesc puterea .si nici nu stiu care va fi finalul .Stiu doar ca nu pot si nu vreau sa renunt.Nici el nu vrea …desi uneori imi arata contrariul ..Cand suntem impreuna ,totul se schimba,stim,simtim totul ,fara multe cuvinte ..dar atunci cand sunt singura ,simt ca ma prabusesc ,ca nu mai am niciun punct de sprijin ,ca ratacesc in intuneric si gandurile, ca totul e o amagire ,ca drumul asta nu duce nicaieri ..ma sfasie si imi rapesc si farama de putere pe care o mai simt..
Off ,Alice,dragele mele,nu stiu care e calea,sau daca e totul o amagire sau dimpotriva merita sa lupt ,sa astept si sa sper ca va alege viitorul…??
Va imbratisez tare ,tare ..Sincer mi-ar prinde bine o strangere puternica de mana.
http://www.youtube.com/watch?v=lmIp0vFHefI
http://www.youtube.com/watch?v=NcphJ8aGvM4&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=VQ1zj0PDSn8&feature=related
Oana, stii ca suntem langa tine… dar mai mult decat vrtual, mai mult decat iubirile pe net, despre care am vorbit. Noi ne intelegem chiar si dincolo de cuvinte, ne simtim unele altora fericirea, tacerea, emotiile, tristetea. Am gasit aici un taram magic, stiu ca ne vom povesti peste ani pataniile nepotilor si ne vom sfatui despre tratamentele pentru reumatism:)….Dar vom avea aceleasi suflete sensibile.
Nu exista retete universal valabile- ar fi simplu- dar trist si monoton. Poate asa ne este “scris”, sa cautam, sa ne amagim, pentru a ajunge sa apreciem cum se cuvine tot.
o zi frumoasa,zeitelor!
Buna dimineata,
Oana,iti sunt si eu alaturi,si,daca esti din Bucuresti,chiar te invit sa vb despre prezent si trecut ingemanate.
Intr-o singura iubire,aceeasi,mereu aceeasi.
Dalila mea,esti minunata,te iubesc si eu.
Ai cunoscut-o pe Ela,cu fetita ei frumusica.
Ella este o alta frumusete,tot de aici,de pe blog, Ella – Gabriela.(dar semneaza Ella).
Nu-i bai,sigur o vei cunoaste si pe Ella,poate in aceeasi gradina,a mea.
Fara limite poate e prea mult spus, in ceea ce ma priveste. Stiu doar ca, din dragoste pentru cineva, am avut puterea si curajul sa spun:
“Te iubesc pentru ca tu m-ai facut sa ma uit in oglinda”
Mi-am cumparat o oglinda mare, am asezato in hol si, dimineata, inainte de a pleca, arunc o privire sa vad o schimbare cat de mica.
“Te iubesc pentru ca tu m-ai facut sa ma mai uit intr-o oglinda… oglinda sufletului”
Si, in fiecare seara, inainte sa adorm, “ma privesc” sa vad o schimbare cat de mica.
Pot spune ca din dragoste se pot ridica multe bariere
buna dimineata!
Amore mi-e draga iubirea ta,iubirea voastra.mereu te-am admirat pentru felul in care vorbesti despre voi.
Crazy al meu e in drum spre casa ,casa lor…Ma doare cumplit!Dar asa am decis-sa plece singur.Sa incercam sa ne traim viata ca si pana acum,fiecare cu familia lui.
Iubirea pe care am primit-o din partea lui nu o voi mai gasi niciodata.Pentru ceea ce am simtit langa el sunt fericita si ma inseninez.Incerc sa zambesc.Asa m-a rugat,sa zambesc ,pentru ca sunt frumoasa cand zambesc…Dar eu stiu sigur ca nu am mai zambit nimanui asa cum i am zambit lui.
Va veni anul acesta din nou aici doar pentru a ne vedea.Va fi frumos si va fi greu…
Inainte de a pleca a spus ca pentru el nimic nu mai are valoare pentru ca nu sunt langa el sa se poata bucura…Doare!Dar sunt fericita ca l-am cunoscut si l-am iubit!
Danuta ,sa fii fericita!
Ramona si catre tine intind o mana ,un gand de bine.Ai grija de tine!
Oana,intind o mana si un gand de bine si catre tine…Sper sa-ti gasesti linistea!
Zi buna ,zeite!Sa aveti dragoste in suflet si simtiri!
Nu pot sa mai traiesc intre 2 lumi, simt ca puterile ma lasa, ca o sa cedez, si va intreb pe voi care veniti fiecare din povesti asemanatoare sau diferite dar cu o experienta de viata mult mai mare decat a mea, pt ca eu la 27 de ani nu am avut decat experienta unei singure iubiri, cea pentru sotul meu, asta pana a-l intalni pe EL, cel care m-a trezit la realitate, care a trezit in mine noi sentimente, o alta iubire, mult mai mare si mult mai profunda. CE SA FAC? Sa ma complac asa cum o fac de aproapte un an, intr-o noua iubire care nu se consuma decat pentru cateva clipe intr-o camera de hotel, pentru cateva clipe de vis, cateva franturi de viata, cateva picaturi de fericire? sau sa renunt si sa merg mai departe alaturi de sotul meu, unde am totul si nimic, unde sa imi gasesc linistea, echilibrul? Traiesc pe doua margini de lume, una in care nu-mi vad viitorul, pentru ca El nici nu se gandeste ca va divorta vreodata, (pana nu demult nici eu nu ma gandeam) iar alta care imi ofera siguranta viitorului.
Carmelita, ai citi editorialul meu de luna asta?
http://www.revistatango.ro/sa_indrazneasca_sa_spere_sa_astepte_sa_caute-511.html
Cred ca o sa gasesti acolo raspunsul meu la o asemenea intrebare.
Ana,draga,iti multumesc ….si da,sunt din Bucuresti .Mi-ar placea mult sa vorbim.
Maia,am simtit mana ta intinsa ..si eu sper din tot sufletul sa-mi gasesc linistea desi mi se pare asa indepartata clipa ..
Da,Amore,draga ,poate chiar trebuie sa simtim suferinta pana in adancurile sufletului pentru a invata cum trebuie sa iubim,sa ne bucuram ..
tel anna : 0722 773 883
Da Alice, am citit, citesc si recitesc de o mie de ori ceea ce scri “Asa cum nici eu nu am ascultat de nimic. Mergem cu totii pe drumul nefericirii gregare, pana cand ne ajunge rabdarea la limita. Durerea la sange. Si abia apoi ne hotaram daca ne resemnam sa traim in deriva pentru totdeauna sau daca avem curajul sa luam viata de la capat, speranta de la radacina, dragostea de la inceputul cel bun.”
Dar nu am nici o speranta de care sa ma pot agata, nici o umbra de siguranta, simt ca ma amagesc singura, ca dragostea pe care o port in mine nu imi va fi nicodata pe deplin impartasita, ca omul pe care il iubesc cu disperare nu vrea sa traiasca langa mine, iar eu cu ce ma pot alina? Dragostea pe care spune ca mi-o poarta nu este atat de mare incat sa-l faca sa renunte la tot si sa o luam pe un nou drum impreuna…eu asta imi doresc si cred ca pot avea curajul de a-mi lua viata de la capat. Cum sa-l fac sa inteleaga asta cand el vine dintr-o relatie goala pe interior, iar langa mine a descoperit mare dragoste dar pentru care nu poate face nimic…
Oana ………eu am simtit si simt suferinta pana in adancurile sufletului . asa am inteles brusc ca il iubesc CU ADEVARAT pe cel pe care l-am asteptat o viata.asa am inteles ca , atunci in gara, cand a plecat, a dus cu el o jumatate din mine. cealalta jumatate ramasa il asteapta…am fugit dupa tren…am urlat,nu am plans.am gemut ca un animal ranit,pt ca lacrimi nu mai curgeau…a trecut o saptamana si singurul lucru pe care mi-l doresc e sa il revad iar si iar si iar….sa imi mai pun capul pe pieptul lui….sa ma stranga in brate…pt ca atunci am simtit cu adevarat ca m-am implinit…
Doare enorm…..
Imi amintesc ca atunci cand a murit matusa mea care m-a crescut, a murit in bratele mele cu capul la mine in poala.fiica ei, vara mea era la picioarele ei…
Imi amintesc ca atunci cand a murit taticul, il tineam de mana si stateam in genunchi…si cand l-am ingropat am tinut-o pe mama sa nu cada…apoi am cazut eu…
Imi amintesc si ca EL e primul barbat in bratele caruia am plans.si nu mi-a fost rusine. e primul caruia m-am daruit cu TOTUL.si nu stiu cum sa il fac sa inteleaga…
Doare enorm…
Si daca a trebuit sa trec prin chinul acesta pe care il traiesc de cand a plecat, ca sa putem fi noi doi impreuna, atunci am platit deja pretul pana la sange. si nu ma mai plang. ii multumesc lui dumnezeu …
Sint fericita.Il iubesc si sint doar a lui….sper sa vrea si el sa ramana al meu…
Alice,nasa mea virtuala…tu stii ce spun eu aici prin niste umile cuvinte…
Alice si eu cred la fel in potrivirea si pasiunea nebuna inca de la inceput. Nu are rost sa incerci sa schimbi ca nu va merge. Inimile trebuie sa vibreze in acelasi timp,dorintele sa se sincronizeze,pasiunile sa se impleteasca ,sufletele sa se atinga cand va priviti in ochi.Eu cred ca toti avem suflete pereche undeva in lumea asta si nu trebuie sa obosim sa cautam pana ne gasim cealalta jumatate de inima,nu trebuie sa renuntam,sa ne multumim cu sferturi sau jumatati de masura cand putem avea TOTUL. Cei care cred cu adevarat in iubire care nu renunta pana n-o gasesc ,care nu abdica daca nu a aparut din prima in viata lor acea iubire care sa-i inalte doar aceia pot sa fie cu adevarat fericiti.
Eu nu i-am cautat in buzunare si telefon, dar am incercat tertipurile de genul 10 pozitii hot, cum sa-l faci sa nu minta, cum sa…, dar la un moment dat mi-am dat seama ca imaginea pe care o construisem despre el, nu e aceeasi cu realitatea si ca de fapt, nu am vrut sa-l schimb, ci doar sa-l descopar. nu a mers, dar am invatat multe la capitolul asa nu.
Intr-o zi, pragmatismul a invins romantismul. Si tot pragmatismul m-a facut sa ma gandesc odata ca daca Romeo si Julieta nu ar fi murit poate ca dragostea lor s-ar fi epuizat intre scutece, razboaie si intrigi ale vremii, iar povestea lor nu ar mai fi meritat sa fie spusa.
Alice, ai dreptate cu libertatea, pentru ca nu te poti umili atunci cand el nu te mai vrea, iar ceea ce simti pentru el nu conteaza.
http://www.youtube.com/watch?v=zSFhQDI0V6k
Mie nu imi place sa caut…in telefon, buzunare,etc. nici nu apelez la tertipuri….doar il iubesc si ii arat si ii spun.daca vrea sa ramana pt ceea ce putem construi impreuna, daca nu…. . ..nici nu ma agat de el daca vad ca inima lui o ia pe alte carari. numai daca ne iubim lupt pana la cer si inapoi….nici nu il ingradesc. o bere cu baietii si alte cele de -ale lor..nu sun sa strig in telefon”hai odata acasa”….nu cred decat ceea ce imi spune el cand se uita in ochii mei…e de ajuns. si am invatat sa iert..daca vreau sa raman cu el,atunci iert,cand regretul e sincer ,adevarat,din inima. pt ca traiesc mai fericita cu el, iertandu-l, decat fara el chinuindu-ma…si pt ca stiu ca aratandu-i intelepciunea iertarii, ma va iubi mai mult si imi va fi recunoscator ca i-am intins sansa la viata de care are nevoie…
Il simt cufundat in inima mea, il simt acolo. Tacerea lui, tacerea mea capata mii de nuante. Il simt la distanta, il simt ca si cum, candva, am petrecut mii de ani impreuna.
Stiu ca ne placeau acelasi culori, aceleasi gesturi, aceleasi cuvinte, stiu ca tresar si acum, uneori in vis, alteori in miez de zi… Uneori ii aud vocea, uneori e o melodie pe care mi-o canta el, alteori nu stiu din ce motiv tresar.
Imi amintesc tot si nu pot uita nimic, fara cel mai mic efort as putea sa-i desenez conturul mainii, ii simt ades mana pe mana mea…
Nu stiu daca poate fi vorba despre o dragoste fara limite, stiu doar ca a fost o mare iubire si mai stiu ca eu il voi purta in inima mea pentru totdeauna…
Anna,draga,te voi suna chiar azi..Sper numai sa nu deranjez ..In plus ,am emotii dar n-as sti sa-ti spun de ce.
Danuta,draga ,stiu cat doare,crede-ma ca stiu ..
N-am gasit insa leacul pentru suferinta ..doar Dumnezeu cred ca il are .
Alice vreau si eu sa povestesc! Dragostea fără limite pe mine m-a făcut să zbor..La propriu! Eram în plină sesiune de iarnă la masterat şi în acelaşi timp abia mă angajasem la primul meu loc de muncă mai serios. Cu toate astea am riscal totul, nu am cerut părerea nimănui şi urma să fac poate cel mai nebunesc lucru. Am cerut concediu fără plată de la serviciu, am lăsat baltă şi sesiunea şi mi-am cumpărat un bilet de avion spre Kuala Lumpur, Malaezia, unde aveam să mă întâlnesc cu un EL pe care nu îl mai văzusem niciodată. Trebuie să adaug că aveam 23 de ani, era prima dată când mergeam cu avionul, am călătorit singură, un zbor de aproape 24 de ore şi 2 escale…În alte condiţii nu aş fi făcut asta dar simţeam că mă aşteaptă ceva la capătul acelui zbor care va merita din plin. Şi am avut dreptate, Alice! Am ajuns în paradis şi am aflat pentru prima dată cum e să iubeşti şi ce înseamnă să fii cu adevărat fericită şi am trăit în paradis timp de 2 săptămîni. Nu regret din niciun punct de vedere acea “nebunie”. Aş putea să scriu un scenariu de film sau o carte, pot să detaliez povestea mea pentru că au urmat o serie de alte şi alte întâmplări ce au împins la infinit limitele dragostei. Aş vrea să scriu despre povestea mea care oscilează între fericire şi nefericire, însă îmi e teamă că îmi lipseşte priceperea de a aşterne pe hârtie ceea ce am trăit…şi mai e ceva, încă nu ştiu finalul…
Stiu ca inimii nu ii poti porunci… Va inteleg si sunt trista alaturi de voi pentru aceste suferinte.E greu sa-ti coordonezi sentimentele, nu poti spune “de azi nu il mai iubesc”… Dar ce simplu ar fi asa!Habar nu am cum sufera barbatii…oare si ei simt la fel cand sunt parasiti? sau spun atunci cand realizeaza ca sufera?
Intrebar retorice….nu putem generaliza…Si totusi, viata este frumoasa.
Un weekwnd cu soare si bucurie!
Dragele mele triste si vesele, dragii mei tacuti sau vorbareti, va rog mult, inainte sa trimiteti povestile, sa cititi regulamentul concursului. Povestile trebuie trimise pe mail, nu postate aici pe blog, da?
Va sarut, va multumesc. Sunt convinsa ca aveti multe de istorisit. Si sa stiti ca deja am primit cateva povesti frumoase, frumoase, asa ca asterneti-va pe scris!
Alice, eu nu am scris pt. concurs… Te imbratisez!
Draga Alice, va doresc zbor lin, lung, inalt, binecuvantat! Si ai dreptate, asta e si conceptia mea, in iubire nu trebuie sa-ti taie nimeni aripile ca sa te impiedice sa zbori in alta parte…trebuie sa-ti lase aripile intacte, gata de zbor…sa ai libertatea de a zbura spre zarile albastre care te cheama, totusi sa vrei sa zbori numai spre bratele celui drag…
va zambesc de vineri seara. cu borcanul de ghimbir in fata si racita bocna.
Pisicuta mea, ma duc sa-mi fac si eu miere cu ghimbir, ca iar sunt cam fornaita si nu pot lua medicamente. Ce bine ca am ghimbirul de la tine- si dragostea ta de care sunt mandra.
Alicia, ce bine imi pare ca ne-ai gasit si aici, unde e acasa cu adevarat!!!! De-abia astept sa le cunosti pe fete, sa vezi ce minunate sunt. (Alicia mi-a fost colega de liceu, a fost colega de clasa cu sora mea, dar semana mai degraba cu mine, visatoare, poetica, purtatoare a aceluiasi prenume si a aceluiasi fel de a fi. Doar ca eu am ratacit mai mult pana sa ajung la marea dragoste, dar, pana la urma, tot in acelasi loc am ajuns!)
Cristina mea, stiu ca tu nu ai scris pentru concurs, dar poate scrii. Si pentru carte, si pentru concurs… mi-e dor de tine.
Ioana P. , scrie si da povestii tale finalul pe care il doresti si se va implini!
Danuta, Oana, Anna, Alexandra, Carmelita, Emily, Amore-Iulia, va imbratisez dintr-o seara de inceput dulce de week-end.
Soledad, trimite-mi povestea ta si pe mail, daca vrei sa ti-o inscriu in concurs, da?
George…ma gandeam la tine ce faci……..daca te ar fi iubit , cu siguranta ti ar fi dat o sansa. cine iubeste cu adevarat poate face acest lucru. cine nu, nu!!!!!!si atunci nu ai pierdut nimic…..
Chiar asa Danuta, ce-o fi facand George? Ce-o fi facand sufletul lui?
George???????????
alice, atunci ne luam de mana.
imi propusesem ca noaptea aceasta sa fie dedicata scrisului, dupa o saptamana intreaga de documentare, dar ma vad silita sa aman. (cu ghimbiru-n dinti, cum s-ar spune)
si daca tu esti mandra, eu ce sa mai zic? sunt coplesita de-a dreptul. uimirea de sambata trecuta inca o mai port pe chip si in salopeta mea de zi cu zi, la birou, imi vine uneori sa strig la colegii mei, nu asa cum i-am invatat, cerandu-le mereu ceva, urgent, imperativ, imi vine sa le strig ca inimioara mea mica si-a vazut sora mai mare, ca stie, stia si inainte, dar acum parca are aripi mai noi, ca toate cautarile ei de ani si zile si nopti si-au gasit acum ragazul si odihna. imi vine sa rad si o fac, zambetul mi-e parca aiurit si auriu ca toamna, chiar si prin ploaie am umblat iarasi fara umbrela, razand, astazi de dimineata.
ai grija de tine, draga mea, draga mea… ai grija. de tine si de fetita.
si insir cestile frumos, pentru ceai, astept sa-l fiarba anemone, eu pun doar cesti pentru cristina socaciu, rosanne, simona ioana, ema, soso, raluca, corina ingman, anda, anais, simona radoi, simone, cristina bizu, lisa mic, ina b, ella si d-na murgoci, felice, amore, danuta, … si toate cele pe care desi nu le numesc, imi zambesc deseori.
si monica… sa nu uitam de monica si de angi d…
Draga mea Alice, eu simt atat de frumos si de profund cum nu as putea niciodata exprima in cuvinte…Cand cineva imi spune ca nu a fost iubire, nu ma pot supara decat pe mine, pentru ca stiu ca e vina mea, ca e incapacitatea mea de a gasi cuvintele care ar putea reda intocmai iubirea mea… Acesta e si motivul pentru care aleg uneori sa va trimit poeziile care mie imi rascolesc sufletul…
Si mie mi-e dor de tine, Alice si imi doresc mult de tot sa te intalnesc!
Sanatate si sa te faci bine, Camelia – Pisica!
Rossanei vreau sa-i spun ca o tin de mana mereu, si daca as sti cum sa fac asta, as alunga tot ce e trist si urat si rau in jurul ei…
Nu va numesc pe toate dar va imbratisez cu multa dragoste!
Semnal M – La fereastra ta
http://www.youtube.com/watch?v=q2-k49St4yo&feature=related
Buna seara, buna seara…
Ma alatur si eu la ceai, ca e cam frig la si in mine. Si va citesc povestile in care poate regasesc caldura uitata a sentimentelor. Oare ma inchid de tot…? Oare ma racesc fara sansa, oare devin altfel? N-as vrea, n-as vrea deloc asta…
Va imbratisez tare tare…
Cristina mea, cu cineva care sa te tina de mana, totul pare mai usor de depasit, tot ce e trist si urat in jurul tau. Dar, mai ales te ajuta sa crezi in continuare ca exista oameni frumosi, sinceri, care stiu ce inseamna prietenia si dragostea adevarate, nu mimate.
Pisicuto, se pare ca e mai greu decat mi-am inchipuit sa domesticesc pisica mea. N-am reusit sa o mut definitiv in casa, dar m-am inarmat cu rabdare. Multumesc ca te gandesti la mine. Am facut eu ceai in seara asta, ceai de vanilie cum facea Lisa noastra. Cu mierea si ghimbirul tau, avem combinatia perfecta pentru o seara in familie cum ne-a invatat Ema.
Un week-end frumos cu soare si zambete.
Va imbratisez cu drag.
Ceaiul e facut, cestile sunt pregatite de Pisica noastra draga si bolnavioara, astept doar sa ne intalnim…
Aseara m-am intrebat si eu, pe pagina cealalta(unde scrisesem si o poezie, mai ales pentru Cristina Socaciu),ce se intampla cu George…Astazi insa mi-am amintit cat de multa nevoie avem uneori de taceri.
Va imbratisez cu dor pe toate!
Buna seara. Acum ca vine frigul si zilele se scurteaza ce poate fi mai bun decat un ceai baut alaturi de voi. Trebuie sa invat si eu reteta aia cu ghimbir… apropos nu am uitat nici de prajitura cu ghimbir… sora mea sa vezi ca intr-o zi te trezesti cu mine la Brasov la cura de ghimbir. Lamureste-ma si pe mine, te rog, ii spuneai lui Alice: “ai grija de tine, draga mea, draga mea… ai grija. de tine si de fetita.” Fetita ?????????????
Privesc in urma la calea pe care am strabatut-o, sunt ceea ce sunt datorita unor barbati cu care mi s-a impletit drumul pe anumite portiuni ale vietii si a povestilor de iubire traite alaturi de ei. M-au schimbat, m-au slefuit, m-au invatat sa imi vad calitatile si sa imi depasesc defectele. La fel cum si eu i-am schimbat pe ei.
Alice tema pe care ai lansat-o e frumoasa si generoasa. Mi-ar place sa citesc nu doar povestea castigatoare; poate faci o selectie si ne prezinti mai multe dintre ele.
Va imbratisez pe toate.
Simona Ioana, cred ca se referea la Ilona:)…
Ai dreptate, Simona, poate, dupa ce publicam povestea castigatoare, revenim si cu alte minunatii- fiindca sunt convinsa ca vor fi destule.
Beau ceai cu voi toate, ceai bun, facut de Felice, cu miere cu ghimbir de la Pisica.
Noapte buna.
Probabil ca la Ilona se referea. Cum s-a obisnuit cu noua scoala, cu noii colegi?
Te imbratisez Alice, deschid bratele larg sa va cuprind pe amandoi in imbratisarea asta.
Mi-e dor de tine, chiar daca sunt mai putin prezenta te citesc mereu, te pomenesc mereu in rugaciunile mele.
i-am promis ca voi pleca mai repede de la lucru pt a cina impreuna- pentru prima data i saptamana asta, dupa zile prea stresante pentru amandoi. i-am lasat un bilet in care-i aminteam ca daca i se va face totusi foame si eu inca n-am aparut- sa se uite in frigider- mai avem puiul (de ieri). pe biletel i-am scris sa nu uite sa duca gunoiul afara pentru ca in seara asta va fi golit, dar sa nu greseasca culoarea pubelei ca data trecuta ca am si primit observatie de la vecini! A da, si sa incerce sa repeare usa de la terasaca ca nu se inchide bine. Si daca totusi se face prea tarziu si eu tot n-am aparut sa plimbe cainele. L-am rugat cat am putut eu de frumos sa nu se supere, in week end voi di doar a lui.
Asa…cam asta e totul, sau? A- da . era sa uit. I-am scris ca l iubesc.
Noapte buna fete, noapte buna Alice.
Raluca
cristina socaciu ,ce frumos ai scris!
danuta iti inteleg disperarea de a-l avea inapoi…sunt sigura ca va veni si-l vei simti iar asa cum l-ai simtit
pisica,sanatate!
si ,da ,anemone uneori avem nevoie de tacere…
Buna dimineata Alice, bine v-am regasit dragii mei! Sanatate multa va doresc, Alice si pisica, aveti grija de voi. Pentru prima oara de cind am copil, voi avea si eu de azi un ajutor din Romania, o sa am pentru o luna mai mult timp de lucrat, sa va citesc, poate sa scriu si eu la concurs. Poate sa-mi spuna cineva mai clar- este vorba de doua concursuri- Lg si altul la Alina, cu povesti ciudate de iubire, da?
Va imbratisez pe un soare fierbinte (octombrie?) si ma gindesc cu drag la voi, toate, mi-e dor…sa va intilnesc, sa bem cafele adevarate si sa ne privim in ochi,Alice, Anda, Alyce, Amailia,Anna, ATENa, Anemona, Alina, Amore, Alexandra,Blanca, Crsitina Socaciu, Cristina Bizu, Danuta, Dalila,Ema, Ella, Ela, Maia,Felice, Monica, Pisica, Sara,Ramona, Raluca, Simona- Ioana, Simone, Pisica, Rosseane, Simona Radoi, Roberrta,Meanine, Monica Radulescu, Ina, Ioana, Oana, toti ce scrieti aici si-mi colorati frumos orele cu ginduri alese. Un weekend minunat sa avem!
Alice,Pisica, dragele mele, cum va simtiti?
Ce fel de ghimbir sa pun in miere, praf-granule-tinctura? Ca am racit si eu…
buna dimineata…
am primit o veste proasta, cineva a murit, iarasi cineva a murit lasand gol, lasand suferinte, este vorba de sora unei prietene bune, dar sunt afectata, tot frigul de care ma tot plangeam mi s-a adunat la inima. o inima care nu intelege de ce prietena mea patimeste atat.
aseara am adormit devreme, somn de boala, fara sa ajung la ceaiul pentru care pregatisem cestile, sa ma iertati.
anemone, se foloseste ghimbir radacina. il gasesti in supermarketuri.
imi cer iertare, nu imi gasesc cuvintele, nu inteleg, nu stiu… o sa tac, pentru ca nu pot altfel si voi reveni cand zambetul va invata iarasi sa ma ascunda.
Buna dimineata!
Ploaia aceasta pe care in general o urasc, m-a facut sa lenevesc in pat pana tarziu…si ce bine este!
Pisica, imi pare rau…Cand vezi atata durere in jur, realizezi iar si iar, ce fericit esti. Pacat ca nu apreciem constant ceea ce avem ( gresesc iar, generalizand- poate exista oameni intelepti care sunt clipa de clipa constienti de fericirea pe care o traiesc!) . Iti doresc multa sanatate, imi pare rau ca racesti atat de des; poate ar trebui sa iei niste imunostimulatoare- incearca “Baraka”, daca vrei.
Astept si eu cu drag sa citesc povesti de dragoste cutremuratoare, inaltatoare…Astept cu drag si nerabdare revista, ieri inca nu aparuse- am intrebat la toate chioscurile care imi apareau in cale:)
Va imbratisez pe toate si pe fiecare-n parte, cu drag!
Alice, este intr-adevar minunata analogia dintre imbratisare si zbor, ca de altfel tot ce scrii tu.
Imi cer scuze ca n-am citit regulamentul concursului si am postat aici articolul, ca nuca-n perete. Vad ca s-a rezolvat intre timp si a disparut de pe blog. Articolul respectiv nu il consideram atat de valoros dpdv literar, ci mai degraba pentru ca era o bucatica din viata mea, din sufletul meu; si o alta perspectiva asupra iubirii. O sa incerc sa trimit ceva pe email, multumesc !
O zi buna voua, zeite ale iubirii ! Sa aveti parte de iubiri implinite ! Va citesc cu mult interes.
Pisica sora mea, te tin de mana, imi pare rau… uneori se intampla lucruri care ni se par atat de nedrepte…
Bine v-am regasit!
Mi-ati lipsit enorm si va gasesc asa cum va stiam: minunate.
Alice, o sa povestesc despre iubire si zbor, pentru ca m-ai inspirat.
Acum nu multa vreme am discutat cu un barbat despre moduri de iubire si de a indrazni sa iubesti o pasare salbatica.
Iubirea inseamna sa ai curaj sa iti asumi riscul sa iubesti fara limite si sa arati ca iubesti prin a fi bland, sincer, prin a darui mult si neconditionat celui pe care il iubesti.
Am fost si eu geloasa si impulsiva si egoista dar aceea nu a fost iubire…nu cred ca traim mai multe iubiri, cred ca iubirea este una singura si pe toata viata. In care iubim total, complet si fara sa cerem nimic in schimb…fara sa punem lanturi pasarii salbatice…fara sa ii oprim zborul…
Imi doresc doar ca acea pasare sa zboare catre mine…si apoi sa zburam impreuna mai departe.
Pisica te strang in brate…sunt trista si eu, am fost intr-o masina care a avut un accident destul de puternic. Dar nimic grav nu s-a intamplat, decat ca am realizat ca viata este foarte scurta si nu are rost sa o pierdem facandu-ne griji pentru lucruri care nu sunt adevarat importante sau consumandu-ne si pierzandu-ne cu oameni care nu fac nimic pentru noi…sau cu lucruri care nu ne fac fericiti. Aleg lucrurile simple si oamenii adevarati.
Va imbratisez, beau un ceai de fructe de padure cu multa miere alaturi de voi (duc pe picioare o raceala de mai bine de o saptamana), va sarut pe toate, in special pe Corina, Pisica, Ramona, Sara, Danuta si pe cele care isi mai amintesc povestea mea, povestile mele…
Alice, e probabil alegerea fiecareia dintre noi: ramai in deriva sau indraznesti, speri, astepti, cauti…ultima fiind cea mai grea dintre toate…
Buna intrebare…chiar…ce-o mai face George? Asta nu m-am mai intrebat nici macar eu de ceva vreme…
Acum insa…daca trag linie…nimic bun, nimic constructiv, dimpotriva…am incercat sa-mi caut raspunsurile pe cai gresite…am cautat sa inteleg cate ceva…si mi-am facut foarte mult rau…iar acum ma intreb oare…care erau intrebarile? Nu…nu m-a iertat…dar oricum este mult prea tarziu…acum chiar nu ar mai conta nimic…nici macar amintirile nu mai sunt ce au fost…
Vad ca s-a lansat un nou concurs aici pe blog…si ma incearca sentimente contradictorii…o fi bine? O fi rau? Nu sunt eu in masura sa apreciez…dar Alice…trebuia, parerea mea, sa joci mai tare… o fi porumbelul splendid…dar sa iasa dintr-un televizor LG?…fara suparare…dar ar fi pacat ca acest blog sa se transforme…
Una peste alta…toamna a pus stapanire peste tot si toate…iar in curand ii va ceda locul celui mai dureros anotimp pentru mine…mi-e groaza…dar imi tin mintea ocupata zilnic cu tot felul de probleme…pana la caderea noptii…cand nu mai functioneaza nici o rationalizare…cand argumentele cedeaza…cand logica se evapora…ultimul bastion
O toamna cat mai frumoasa…iar pentru restul…una cat mai usoara
http://www.youtube.com/watch?v=Q5uKa1bDtsk&feature=fvw
rectific….pescarusul nu porumbelul
Pisica, te imbratisez. Imi pare rau pierderea ta. Iti inteleg tristetea si plang alaturi de tine. Ploaia care cade fara oprire de noaptea trecuta o sa ne stearga tristetile si o sa putem zambi din nou cand va iesi soarele. Sunt trista azi si vin sa ma cuibaresc la sufletele voastre calde.
http://www.youtube.com/watch?v=1MibKBAnjhU
pisica mea draga, te imbratisez tare tare.
…in aprecierea mea in legatura cu noul concurs s-a strecurat si o frustrare personala…pentru ca sunt satul de oamenii care nu au alt scop decat sa inrobeasca alti oameni…stiu Alice, ca initiativa ta urmareste frumosul dintre suflete, dar intra in contradictie cumva cu sponsorul, care desi e reprezentat de o echipa de oameni binevoitori, nu urmareste decat un singur lucru, cat mai multi consumatori, cat mai multi oameni teleghidati si goliti de euri si identitati manati de miraje; da…stiu ca exista liberul arbitru…dar suntem slabi…si nepregatiti; sper in schimb ca rezultatul sa fie cel asteptat, desi rasplata materiala nu cred ca este cea mai buna varianta…sau poate chiar este…mi-as dori ca aceasta sa nu stimuleze imaginatia…
Am postat mai devreme o melodie superba in interpretarea lui Robbie Williams, pentru ca desi mai inverseaza versurile sau omite o strofa importanta, pune foarte mult suflet si pasiune, pentru ca rar iti mai e dat sa vezi asemenea interpretari in zilele noastre. Iar ca si continut, mi-as dori ca la sfarsit, sa pot sta drept si sa afirm macar un sfert din mesajul lui Sinatra. Si ca tot adusei vorba de Frank Sinatra, nu am cum sa nu imi amintesc de ultimul film…vazut in noaptea dinspre 3 spre 4 iunie, film ce se numea Revolutionary Road in care m-a impresionat rolul “nebunului”…poate pentru ca asemenea copiilor nu avea interese personale, nu avea de periat pe nimeni, nu era constrans de prea multe norme sociale si cu toate astea avea valori, statea stramb si judeca drept ca sa spun asa.
Ramona, am aflat ca esti din Constanta. Poate aranjam o intalnire. Ce zici? Te imbratisez.
Va imbratisez pe toate. O sambata linistita.
Buna sa va fie seara, va spun si eu…dintr-un oras mohorat, intristat, ca si sambata asta destul de grea…
Va mangai pe toti cei ce va doare, va imbratisez pe toti cei bucurosi, va admir deopotriva pe toti…
O seara frumoasa…
Asa este, Alice, printre atatea suflete frumoase ma simt intr-adevar acasa…Va doresc tuturor un weekend minunat…nu conteaza ca afara nu este soare, oricum il avem toate in sufletele noastre…Iar celor care totusi le ploua un pic in suflet, le reamintesc: intotdeauna, dupa ploaie apare soarele…si uneori si curcubeul…
Dragii mei dragi, ma simt mai bine, asa de bine, incat am fugit la tara, pe dealurile acoperite de vii pline de struguri copti. Ne-am propus sa culegem via si sa facem must, dar ploua in nestire (vreme de betie…), asa ca am amanat treaba pe maine dimineata, daca va fi mai frumos.
Da, sunt doua concursuri, unul la Alina pe blog, cu povestile iubirilor absurde, din care vom face o carte. Si unul aici, unde premiul consta in publicarea articolului castigator in revista si pe site, si o cina pentru doua persoane, oferita talentatei sau talentatului care a castigat, de catre partenerii nostri admirabili de la LG, care ne-au sprijinit mereu in proiectele noastre frumoase. Avem nevoie de parteneri puternici, George, ca sa facem tot ce ne dorim, ca sa ne putem intalni in carti si in reviste, ca sa avem libertatea de-a construi impreuna minuni, cum este Cartea celor mai frumoase iubiri.
Concursul de aici dureaza o luna- scrieti, fete si baieti, scrieti, scrieti!
P.S. Tocmai am auzit o stire la ProTV legata de venirea lui Kevin Costner in Romania, iar un narod de reporter l-a intrebat: “Ce ati mancat?”. Mi s-a parut o intrebare demna de competita neroziei fara limite, dar nu cred ca ne incadram in cerintele concursului nostru…:)
Revin mai pe seara cu vesti bune, promit!
Alicia, venind incoace m-am gandit la tine, la cat de aproape sunt acum de Campina ta. Daca tot ai venit la noi pe blog, poate te uiti la concursurile noastre- si la cel pentru carte, si la cel de aici, pentru revista, si scrii si tu, vrei?
Uneori, Alicia-si atunci e tare greu-dupa ploaie nu rasare soarele, si nici curcubeul …uneori urmeaza zile intregi de cer mohorat, cand durerea ploilor abia trecute e accentuata de apasarea asteptarii soarelui…Important este insa sa CREDEM ca soarele exista MEREU acolo, dincolo de nori, chiar daca nu il putem vedea !
Angi D, sigur, ne intalnim. esti prima zeita pe care o voi intalni pentru ca George m-a refuzat acum ceva vreme…uite mai jos adresa mea de mail daca vrei sa comunicam asa:
cochina_ramona@yahoo.com
eu sunt intr-o perioada mohorata, ca si vremea de afara…dar incerc sa vad mereu partea frumoasa a lucrurilor, sa caut bucurie in lucrurile care imi incalzesc inima…
o seara linistita si frumoasa.
Butterfly iti dedic o piesa, in amintirea verii care a trecut. Sau a unei veri, a unor momente frumoase, fericite, fara griji : Abba – Our last summer.
http://www.youtube.com/watch?v=5eoDjKcZamM
Mi s-a intamplat frecvent in ultima vreme sa ascult atent versurile pieselor Abba si sa am o revelatie, sa le descopar frumusetea, sensibilitatea. Iar Abba inseamna pentru mine trecerea din copilarie catre adolescenta, primele plimbari, primele blues-uri dansate in doi mult mai imbratisati decit s-ar fi cuvenit… ma apuca nostalgia, ce mai !
Va imbratisez, va trimit toamna mea aurie si blanda sa va bucure duminica. Pun alaturi un pahar de must.
Simona Ioana, credeam intr-o vreme ca am ramas printre putinii ce asculta Abba, dar m-am inselat si ma bucura asta. Ma fascineaza si acum, ma emotioneaza, rezonez tare cu muzica lor. Si am simtit ca ” The winner takes it all” a fost scrisa ptr. mine, din pacate, dar cred ca multi au simtit la fel…
Te imbratisez si pe tine, ca si pe voi toti…si fur, cu acordul tau, un pahar din mustul lasat aici…
Am primit de atatea ori in viata anulari de destin fredonate pe aceasta melodie “the winner takes it all, the loser has to fall”, unde eu eram bineinteles THE LOSER, incat…nu mai am cuvinte, Roberrta.
Inarmata,…..
Niciodata,…
M-am inarmat hotarata sa-i inving fiecare litera,…
mi-am luat prastia,..am pus-o in buzunar..
mi-am confectionat proiectile… menite sa-i ucida tacerile incrancenate…
daca nu voi reusi ,….sa-l inving…
macar il voi face sa schiopateze….
si-l voi transforma in ….
Din cand in cand…
maine ,..
am fost trecutul tau,…
azi,..
as mai putea fi ….
inca ieri,…
si asta doar ,daca ,..
la noapte,….imi vei inchide toate clipele …
in causul palmelor tale.
..si astfel, in tacerea cuvintelor cantate….as incropi din lut si multele silabe scapate de tine pe jos….o dulce nepasare calda…..pt nopti reci…