Dar iubirile unde se duc, cand se duc?
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 16, 2009 in Confesiuni | 186 comments
Viata mea intreaga am asezat-o sub semnul intrebarilor formulate cu sufletul ravasit de emotie. Am crescut cu gandul din povestea Bunicului, intrebandu-ma “Dar cocorii unde se duc, cand se duc?”, apoi adolescenta si dragostea dintai mi-au stat de veghe in lanul de secara si m-am incapatanat sa incerc sa aflu unde se duc ratele de pe lac, iarna, cand apele ingheata…
Si au venit dupa aceea iubirile care au plecat si pe care nu le-am mai gasit niciodata. Iubirile mari si frumoase, pe care le-am lasat sa se risipeasca printre nimicuri. Iubirile meschine si mintite, de care am reusit sa ma eliberez, dupa incrancenari care m-au costat taifunuri de orgolii si lacrimi. Si m-am intrebat, cu inima insangerata, unde se duc iubirile in care am crezut fie si macar o secunda? Ce se alege de speranta noastra dintai? Cum de se domoleste bataia inimii? Sub imperiul carei nepasari sau dureri sau rataciri inima inceteaza dintr-o data sa cante si incepe sa ticaie banal, ca un ceasornic care nu stie sa faca altceva decat sa bata spre a ne masura destramarea?
Iubirile pe care nu le-am trait niciodata unde se duc? In tara iubirilor netraite – un fel de sanctuar care se deschide doar pentru cei norocosi, care au dreptul la a doua sansa? Dar iubirile pe care doar le-am visat ne asteapta acolo, cuminti, intr-o lume onirica, si, intr-o alta noapte cu luna ne vor da dreptul sa le visam pana la capat?
Am auzit aseara, dintr-o intamplare, cantecul sub ritmul caruia mi-am asezat dragostea mare si intreaga sub semnul careia traiesc astazi. A fost cantecul marii mele sperante de inceput, declaratia mea de dragoste asa cum nu am mai trait niciodata. Cantecul meu de teama si de insingurare in asteptarea unei iubiri care ar fi putut sa nu-mi fie intoarsa, a unei decizii care ar fi putut sa nu vina nicicand. Alegerea mea de a nu lupta. Decizia mea de a nu ma indoi. De a iubi si atat. L-am ascultat si am plans, pentru ca mi-a adus dintr-o data in inima tot dorul nebunesc, si dulce, si enorm, pe care l-am purtat cu mine fara sa il pot spune nimanui. Fara macar sa il pot aseza in cuvinte. Am plans, pentru ca m-a facut sa imi amintesc toata sfasierea si toata stralucirea sub care mi s-a nascut dragostea. Pentru ca m-a durut cumplit sa inteleg ca sunt gata sa fac cea mai amarnica, cea mai de neiertat greseala. Si sa uit cum a fost. Si sa merg mai departe pe drumul uitarii. Pe drumul la capatul caruia asteapta, intotdeauna, calma si ferma in nemilosenia ei, intrebarea: Dar iubirile unde se duc, cand se duc? http://www.youtube.com/watch?v=lVOu47ib9s8&feature=related
P.S. Astept pe adresa alice@revistatango.ro povestile voastre avand ca tema Dragoste fara limite. Castigatorul va primi drept premiu publicarea povestii sale in paginile revistei si pe site-ul nostru si o cina romantica, in doi, oferita de LG, initiatorul acestui proiect minunat.
daca nici cititoarele-scriitoarele-participantele la acest blog nu te-au convins ca nu toate femeile alearga dupa “portofele cu potential” atunci nu stiu cine te-ar putea convinge…
eu atita sinceritate, daruire, dorinta, incredere, putere si sacrificiu in numele iubirii cum am vazut (vad, citesc) pe blogul acesta n-am mai vazut niciunde. cu exceptia filmelor…
eu cind vin si citesc aici am exact reactia pe care a avut-o Simona Ioana azi… niste natlafeti! si Simona Ioana e o finuta… eu ma exprim “altfel” fiindca natafleti nu ma multumeste, nu ma razbuna.
As vrea sa va spun noapte buna , zeite.
Am vazut azi, iar , marea.
Marea cea mare, azi usor nelinistita…..
Si va vad acum pe voi, cu blandeti, cu tristeti, cu frumusetea sufletelor voastre.
Ela, draga mea, cu tot sufletul sunt alaturi de tine.
Dalila mea, Felice, mi-e dor de voi .
Atena ma bucura intoarcerea ta, Cristina Bizu, frumoasa brasoveanca , la fel.
Simona Ioana, si de tine mi-e dor, asa cum mi-e dor de terasa frumoasa din Felix, si de piscina in care eu , dansam “la bara” (cred ca nu ai uitat!).
Mi-e tare dor de Alyce si scrierile ei profunde si foarte foarte frumoase.
Mi-e dor de Ina care a devenit sora cea mare a dragei noastre Alyce.
Mi-e dor si de Rosanne si cuvintele ei dantelate.
Corina ma bucur mult cand te vad alaturi de velvetianul tau drag.
Iana, m-am gandit deseori la tine, la tiza mea draga, fetita ta.
Ma bucur ca sunteti ok.
Tuturor, ganduri frumoase si calde , si ceai de mar copt si scortisoara.
Am lasat pt o seara ceaiul meu tibetan ……
La multi ani,casuta fermecata !
…..Si eu am intrat aici ,cu emotie in 4 ianuarie, cu povestea mea simpla ,dar nespus de reala ….
“Oare exista iubire karmica ?” – va intrebam eu atunci….
M-ati ajutat cum nimeni nu a facut-o vreodata in toata viata mea.
Si gandurile voastre, si trairile voastre, si sfaturile voastre, si descatusarea sufletului meu mi-au facut atat de mult bine.
Raman mereu alaturi, cu inima mea, cu dragostea mea.
Va multumesc tuturor,
Ma inclin, Alice ,
Tie,
si Taramului Tau Fermecat !!!
Va iubesc frumos.
PS. Nepotelul meu, mi-a spus azi ca i-a scris lui Mos Nicolae.
Si primul lucru pe care zice el ca ” l-a scris” a fost :
“Mosule, eu nu am fost cam cuminte ,dar te rog sa-mi aduci …..”
Voi i-ati scris lui Mos Nicolae ????
Mai e putin, si uite, trebuie sa ne lustruim ghetutele pt cadouri …..
Va imbratisez .
iarta-ma o inima in flacari…sa imi fie iertata indrazneala…fiecare iubire se traieste altfel in functie de varsta.
in nici un caz nu ma voi mai iubi in parcuri la 30 de ani…
da, ii trebuie niste bani sa imi ia un buchet de flori…
da, ii trebuie bani sa mergem intr-o vacanta undeva, in tara sau in strainatate…
nu, nu trebuie sa fie cel mai bogat. nu cer asta, dar ca sa fie barbat, sa fie sigur pe el trebuie sa calce ca un barbat…cu incredere, indrazneala si siguranta. nu ma voi indragosti de un barbat imatur, nesigur si care nu este in stare sa aiba grija de el…pentru ca acela nu este barbat.
e simpla mea parere.
a si se spune…nu as mai, nu “nu asi mai”. scuze
Alice, am scris si am sters de cateva ori raspunsul meu pentru unele postari aparute aici…
Din respect pentru tine, am hotarat sa nu raspund.
Te imbratisez! Noapte buna!
Ramona, merci… macar nu sint singura in chestiunea ‘materiala”.
si nu… nu cred ca e cazul de corecturi. aici vin oameni de pretutindeni. multi se mira ca inca mai stiu citi si scrie romaneste dupa atitia ani de exil. un exemplu: sotul meu scria dushi in loc de dush. si majoritatea oamenilor, cum zicea cineva pe-aici, n-au scoala cita vacanta a avut el.
Deschid o sticla de sampanie si beau cu voi, in numele prieteniei noastre. Mai insemnat decat tot ce s-a intamplat aici este ca ne-am schimbat unii altora vietile, vietile noastre adevarate. Gandim altfel, suntem altfel, multi dintre noi ne-am intalnit si ne-am privit in ochi si ne-am demonstrat ca mai exista si onoare, si bunatate si noblete pe lume. Cristina Bizu, prietenia ta e o mare mandrie si pentru mine, fiecare intalnire a noastra a fost un prilej sa te admir si sa ma bucur enorm ca ne-am cunoscut. Pisica, faci parte deja din sufletul meu. Simona Ioana, intalnirea noastra e la loc de cinste in inima mea. Cristina Socaciu, Rosanne, in fiecare seara intind mainile sa apar visele voastre. Monica, prietenia noastra a schimbat si va mai schimba lumea… Si toate fetele care au scris alaturi de mine in cartea iubirilor sunt cu mult mai mult decat simple nume asezate sub o coperta. Sunt colegele mele de dragoste, coautoare ale unei sperante comune. Noi nu ne vom mai desparti, vrand-nevrand, niciodata.
Iar pentru cele pe care nu le-am intalnit inca, am pus deoparte bucati de suflet gata sa se deschida spre noi si mari prietenii.
Va multumesc, de o mie de ori, fiecaruia dintre cei care ati trecut si ati ramas aici, macar o vreme.
Vin si eu cu pasi timizi dragele mele zane…sa va spun la multi ani…sa ne spun la multi ani! aseara ma gandeam cum a trecut anul asta, ca o clipa..si cat am plans si cat am ras si-am iubit intr-o singura clipa nemuritoare…cate zambete mi-ati adus si cu cata rabdare m-ati ascultat…
Am gasit aici curaj sa lupt pana la capat, sa fiu sincera pana la capat…sa iubesc fara teama…
Am invatat de la fiecare din voi cate ceva..pe toate ne-a unit acelasi dor de dragostea si aceeasi putere de a crede..
Ana mea si mie mi-e dor de tine…si-ti multumesc pentru bunatatea ta, iti multumesc ca ai grija de mine si nu ma lasi sa alunec pe drumuri necunoscute…
Ma bucur cand va citesc, vesele sau triste, suparate,sensibile si intotdeauna frumoase… cu cate o cana de ceai in mana…
va imbratisez pe toate fete dragi… atena ( care m-a emotionat pana la lacrimi cu povestile ei), raluca, monica, ema, cristina bizu, carmensofianu,alyce,amore,felice,simona ioana,roberrta..pe toate si pe fiecare in parte va imbratisez…sa ne fie iubirile frumoase si implinite…
Alice o multumire speciala pentru tine…iubirile si visele chiar se indeplinesc daca reusesti sa crezi in ele pana la capat…
am reactionat asa pentru ca ma intristeaza sa vad cat de usor pot fi aruncate niste cuvinte aiurea…fara sa cunoasca sau sa inteleaga persoana careia ii adreseaza aceste vorbe.
ai dreptate Alice suntem diferiti …prin filtrul gandirii…dar tu stii, cum stiu si eu si zeitele deosebite de aici care e adevaratul drum al iubirii si ne cunoastem inimile si am ajuns aici impreuna fara sa ne cautam…pur si simplu. fara intrebari, fara cercetari…doar noi si inimile noastre. iti multumesc si eu!
noapte frumoasa!
La Multi Ani blogule drag.
“O inima in flacari” – cine te-a ranit asa de mult?ß De unde atata inversunare in ceea ce scrii…?
Zilele – mi sunt pline, serile obosite, lipiste de ganduri. Si vine iarna…
Monica draga mea draga te salut din indepartari.
intr-adevar a fost anul marilor iubiri, marilor disperari, marilor alegeri. A fost anul intunericului si luminii , a fost anul prieteniilor si renuntarilor…. ne-am intanit povestile in aproape fiecare seara, ne am unit sperantele, ne-am insotit asteptarile. va multmesc pentru tot dragele mele, iti multumesc Alice pt marea ocazie.
Cu un an in urma eram o mare admiratoare a lui Alice Nastase, ale carei carti si articole le citeam pe nerasuflate. Dar nici o clipa nu mi-a trecut prin cap ca voi ajunge sa o cunosc. Sa ii vorbesc. Ca va deveni o prezenta permanenta in viata mea.
Acum un an eram doar o femeie, cu bune si cu rele. Dar s-a produs o schimbare radicala. Acum sunt ZEITA ! Si nu sunt singura ci sunt alaturi de voi. Pentru ca e simplu: NOI SUNTEM ZEITE !
Fete dragi va multumesc pentru tot. Va pastrez in suflet, astept sa ne regasim; astept sa ne cunoastem.
Alice iti multumesc adanc, cu plecaciune, iarasi si iarasi.
Simona Ioana, iti multumesc pentru gandurile bune… sa stii ca sentimentul de admiratie e reciproc…
sa se termine cu happy end… desi stau si cuget ca, totusi, anul nu s-a terminat inca…
Iana, m-ai facut sa zambesc… esti asemeni unei foarte dragi prietene de la mine de acasa… intuiesc cam cu ce ai inlocui cuvantul nataflet… asa cum prietena mea imi scria: stiu sigur ca te iubeste si acum, doar ca e un mare b.. (scris cu majuscule).
Ramona, iti dau dreptate. Sunt si eu de acord ca, de la o varsta, pretentiile noastre se aseaza pe un alt palier, unul superior… ma intreb daca as accepta langa mine un barbat fara prea mari realizari, un barbat care pentru mine sa fie o grija in plus… nu prea cred… am facut prea multi ani pe locomotiva si am obosit… acum imi doresc pe cineva pe o pozitie sensibil egala cu a mea, sa ne sprijinim reciproc, sa evoluam unul alaturi de celalalt…
Dalila, ai scris asa e, e valabil si pentru mine… Cuvintele tale ma conduc la un articol postat de Simona Catrina la inceputul anului . A fost indemnul potrivit la momentul potrivit… l-am transpus in practica si a fost cat p`aci
Anna, te imbratisez…
Alice, cu drag…
Ma refeream la articolul Dragoste. Best before 2010, de Simona Catrina. Nu stiu de ce nu s-a postat ce era intre inlocuitoarele de ghilimele
buna dimineata!
m am dus in timp si am citit postarile voastre din urma…ti-am gasit Cristina S. postarile din 4 ianuarie…cumplit!sa traiesti cu dorul unei iubiri care nu mai e decat o amintire…cat adevar !dorul usuca…
citind cum l-ai cautat in orasul lui mi-am adus aminte ca am o temere =aceea ca voi plange amarnic de dorul lui Crazy in fiecare an trecand prin orasul in care a locuit in drumul meu spre marea mea draga…
Buna dimineata, fete frumoase!
Alice, sa stii ca si mainile mele sunt intinse spre tine si asa vor ramane mereu… si iti multumesc frumos pentru prietenia ta, inseamna enorm de mult pentru mine!
Maia, sa stii ca nu s-a schimbat nimic din ceea ce simteam atunci, doar ca, trecand atata timp am inceput sa ma obisnuiesc… Te imbratisez cu drag!
Buna ziua fete dragi ! Sa avem o zi frumoasa !
Ela si Iana – am ales termenul de nataflet pentru ca ma exprimam intr-o forma scrisa si mai ales din respect pentru frumusetea acestui loc. Intr-o versiune orala cuvantul ar fi fost cu totul altul; stiti voi care .
Cat de straniu este sa simti ca lumea reala, lumea adevarata, nu este cea de afara, in care pasesti zgribulit in fiecare dimineata, ci aceasta de aici?… Ma trezesc si efectuez cu automatism de masina gesturi obisnuite, dus, cafea, pictat fata, aruncat haine pe mine (evident nemultumita de ceea ce vad, deci evitand pe cat posibil cruda, dar cinstita oglinda), infasurat fular (mi-e frig de mor si e de-abia octombrie), incaltat ghete (cu toc, desi ma omoara spatele, dar macar asa arata si posteriorul meu mai bine) si iesit in lume…Dar imi las inima si mintea pe aici, unde traiesc semeni de-ai mei, unde gandurile mele nu se transforma in incretituri si incruntari pe figurile celor (putini) carora indraznesc sa le spun, dar care nu le inteleg. Unde dezamagirile mele nu sunt privite de sus, cu aere de “atata tot? asta te supara?”. Si unde sperantele timide imi sunt incurajate, nu scuturate viguros cu un “wake up, girl, this is the real world, none of us are happy”. Aici ma simt acasa. Si vreau ca aceasta sa fie the real world. Pentru ca vreau sa cred, in ciuda statisticilor, ca some of us are happy. Si ca putem fi si noi, pentru ca, daca fericirea s-ar distribui pe merit, nu am cunoscut oameni care sa o merite mai mult decat cei de aici.
Zi cu soare sa aveti. Este si afara, dar parca arde degeaba. Cel dinauntru e mult mai cald, datorita voua, datorita noua. Sa tinem bine de el!
Ce frumos ai scris, Anomis!
Buna ziua, dragele mele.
Va citesc cu drag, chiar daca uneori aleg sa nu postez. Nu poti iubi la 30, 40, 50 asa cum iubest la 20 de ani. Iti cauti egalul, macar,daca nu chiar o persoana care sa aiba ceva in plus ca sa poti evita rutina. E normal sa fim pretentioase. De aceea ne gasim mai greu perechea si nu ne multumim cu orice zambet sau invitatie”nevinovata” la cafea. Eu, pe la 25 daca ma invita cineva la cafea refuzam, sfios, spunand ca nu beau cafea de obicei. Nu-mi place cafeaua, replicam si acum rad cand imi aduc aminte fetele mirate ale pseudo admiratorilor. Cine stie ce au inteles? Treaba lor. Eu pot sa-mi cumpar flori si singura sau sa plec in vacante. Asa ca cel care-mi va castiga inima trebuie sa poata face macar aceste lucruri. Pentru ca altfel apar probleme, complexe si nu mai am chef si rabdare sa suport consecintele.
O inima in flacari..esti barbat si iubesti ca o femeie?Barbatii de ce fac amor de dragul amorului in timp ce iubesc pe alta? si pe ei nu ii condamna nimeni si nu ii pune nimeni la zid. Dimpotriva, chiar noi le gasim scuze,repede,repede , sa ii iertam…
Atunci cand ti-e inima rupta de altul, cazi cel mai usor in alte brate straine, crede-ma…E omenesc sa gresim, sintem oameni ….important e sa ne dam seama si sa reparam.Sau sa ni se dea sansa pe care si noi o dam celor care ne insala.
Sint mai multe feluri de oameni. cei care insala nativ….si cei care nu mai repeta veci greselile…pana si chestia cu inselatul e relativa. e o diferenta imensa de la a insela cand esti intr-o relatie oficiala si sa ”gresesti” asa in van….cand ai sub picioare nisipuri miscatoare…
Alex…putea fi acolo adanc infipt in inima ei, dar daca nu iesea din carapace sa ii ofere,sa traiasca pe viu fictiunea…cu atat mai mult a ranit-o. Pt ca ea il chema cu dragoste si el ratacea..si atunci?care pe care ranit?ca sa zic asa…
Ma duc din ce in ce mai des la biserica. Ascult slujba si predica de final a preotului. Ne invata un singur lucru. Sa iubim,sa iertam. Daca in noi exista dragoste sublima, exista si iertare si impacare si liniste si un pas inainte inspre Dzeu. E omenesc sa gresim.Sint momente in viata cand ne ratacim precum oile, dar spasiti cu adanc regret cerem iertare.In ce se vede puterea omului? in modul cum cere iertare. in modul cum iarta.
Asa cred eu ca e si in dragostea dintre un barbat si o femeie.
Si intradevar, nu mai conteaza nimic din ce a fost inainte de clipa daruirii. De acolo incepe totul.De acolo se alege daca cei doi raman sau nu impreuna in realitate, nu in fictiune.
Cat despre ce vrem de la ei?
Eu nu vreau nimic din ce el nu vrea.Insa…..da, m-am bucurat langa cineva de o banca din parc(mereu stateam singura pe banca in parc.mi s-a intamplat sa stau si eu prima data cu un barbat pe o banca…), … m-am bucurat de orice lucru marunt pe care l-am impartit…
O inima in flacari,iti doresc ca intr-o zi sa ”cazi” sa simti cum ti-ai da si viata pt o singura sansa….sansa aia pe care nu poti sa o dai …sint rea, stiu….dar….George stie…!!
Si…tot pt tine inima in flacari ce esti ….cand un barbat iubeste o femeie si vrea sa o curteze, care e cel mai marunt lucru si esenta a iubirii si pt care nu iti trebuie portofele de bani,care se face?- se daruieste o floare…o simpla floare…
Cristina, multumesc.
…Si eu ii simt mana pe a mea. Am inceput sa scriu aici postand un link catre Autumn Leaves, Eva Cassidy, tocmai pentru ca fiecare cuvant al ei este al meu: I miss those suntburnt hands I used to hold, I miss the summer kisses, I miss it all…
Dar cred ca trebuie sa dam drumul acelor maini (nu mai sunt ale noastre, oricum). Pentru ca, atat timp cat nu o facem, nu le vom putea intinde pe ale noastre catre altcineva.
Te imbratisez.
Anomis, what are you talking about??? aici este lume adevarta, reala… ce inseamna “some of us are happy”? am sa-ti spuns asa: wake up!!! we are happy, all of us!!! te trezesti dimineata si dupa ce-ti bei cafeaua (care te scoate din amorteala noptii) te uiti pe fereastra?? Buna dimineata soare! sau bine ai venit ploaie! Multumesc Doamne ca incepe o noua zi pentru mine! fericirea este in orice si oriunde.
ma repet, cu o poveste care m-a impresionat (ma mai impresionez si eu de cite ceva, da?). Era scriosarea unui preot ce fusese inchis de comunisti si dupa eliberare ii scria unui prieten: “astazi am postit pentru un pom si ma simt minunat”. Nu mincase toata ziua fiindca uitase de timp. Privise un pom de dimineata pina seara si era fericit si voia sa impartaseasca asta cu cel bun prieten.
Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.
Perplexitate – Octavian Paler
Iana, e frumos ce spui, dar asta nu face sa fie si adevarat, nu pentru toti, oricum. O sa indraznesc sa iti cer sa te intrebi cand ai fost cu adevarat fericita doar privind un copac. Sau spunand buna dimineata soarelui. Daca raspunsul implica un “am fost” real, iar acea fericire s-a datorat strict copacului, soarelui …or whatever, si nici unui alt lucru in afara lor, atunci hats off to you, esti un om norocos.
Permite-ne noua, celorlalti, sa fim tristi, chiar daca privim un copac inflorit sau soarele nu uita sa rasara dimineata. Uneori simtim nevoia sa ne plangem de mila. Avem dreptul la asta si avem dreptul sa nu ni se reproseze ca o facem. De altfel, cu cat bifam mai repede etapa autocompatimirii pana la lacrimi, cu atat mai curand vom fi pregatiti sa zambim din nou privelistii de pe fereastra. Copacului, soarelui sau…whatever.
E liniste in casuta… Va imbratisez! Noapte blanda tuturor…
Eu , desi nu sunt de mult aici, simt ca e PREA liniste, Cristina draga…si prea mult monolog.
Mi-e dor de voi, prefer sa tac si sa va privesc pe fereastra, cu nasul lipit de geamul rece, cum va beti ceaiul,decat sa ascult tacerile de aici…
Nu stiu unde esti, Pisica.
Alice, sa te imbraci bine, sa nu racesti.Osciloccoccinum, fructe si somnic macar 7 ore din 24.
Ramona, Anna, Danuta, Oana, Alexandra,va caut in fiecare zi cuvintele.Si pe ale voastre, Corina Ingman, Roberrta,Simona Ioana, Moi, Je, Monica,Ella, Blanca237,Maia, Dalila-tua,chiar daca nu am vorbit niciodata cu voi.Sper ca o voi face intr-o BUNA zi.
Noapte linistita va doresc , cu caldura in casa si in suflete…
Noapte buna, tuturor. Va sarut cu drag. A fost o zi lunga si grea, plina de tot felul de intamplari alandala- ma regasesc obosita, dar stiu ca maine va fi mai bine. Inca o data, noapte buna.
Buna seara zeite dragi,
Azi am avut zi de rasfat.
Si ….mi-a mers la suflet.
Va caut si eu mereu cuvintele dragi si frumoase si incerc sa va dau din optimismul meu, incerc sa va fac sa vedeti partea plina a paharului cu dragoste.
Poate gresesc, poate nu.
Nu as vrea sa supar pe nimeni.
Incerc doar sa va transmit din starea mea de bine.
…..Azi mi-am schimbat culoarea parului, tunsoarea, mi-am facut suvite colorate, o nebunie de toamna la mine in cap (bine ca nu si la mine in creieri !).
O schimbare era necesara si mie-mi dau un bun tonus micile schimbari.
Va doresc mult bine, multa dragoste , multa liniste sufleteasca.
Zambiti, viata este atat de frumoasa !
Si oamenii sunt mai frumosi atunci cand zambesc !
zilele mele sunt tot mai reci si ma simt stinghera. insa mereu mi se incalzeste inima cand vin aici.
noapte senina! sa visati frumos.
Anemone, putem vorbi , oricand doresti .
Tel meu apare de mai multe ori , in trecutele postari.
Te admir si eu.
Si voi, celelalte zeite, daca doriti, putem vorbi .
Sufletul meu e deschis.
Va admir, cu drag,
Ma inclin,
Ramona, de cate ori ajung la mare (din ce in ce mai des in ultima vreme), ma gandesc sa te sun si sa ne vedem.
Din pacate, timpul meu este atat de concentrat, incat, ma trezesc ,inapoi, pe autostrada, tarziu, aproape adormita, gandind…” offf, iar n-am sunat pe Ramona “, cu mult regret, cu ciuda chiar.
Vreau atat de mult sa fii vesela, esti atat de frumoasa .
Nu dispera, asteapta, dragostea cea mare si unica, este aproape si de tine.
Vei vedea, vei vedea .
Te imbratisez cu mult drag.
Iana, esti minunata, asa cum te stiam !
SI eu spun la fel !
Putem ” posti ” pt flori, pt culorile toamnei din parcuri, pt minunile din fiecare zi !
Intr-adevar, VIATA ESTE CU ADEVARAT FRUMOASA !
Si da, da,
“fericirea este in orice si oriunde !” – bine ai zis
Trebuie sa deschidem doar ochii si sufletul si sa primim tot ce ne ofera o noua zi .
Pentru care sa-i multumim Bunului Dumnezeu !
nu disper dupa iubire…imi strig doar sufletul…si-mi intaresc credinta.
nu sunt suparata pe cei care-mi fac rau…sunt doar trista de atata nedreptate.
si as vrea ca cei din jurul meu sa fie sanatosi.
atat Anna. doar atat…
Anemone, cred ca o data am vorbit. Si cred ca era in primele zile in care ai postat. Sau ma insel? Am spus ca te admir pentru meseria ta de medic si ca simt ca vindeci si cu cuvintele. Te imbratisez , si iti doresc sa vina zilele insorite si la tine. Si cred ca, daca esti din Bucuresti si o sa te intalnesti cu draga de Anna, iti va da din optimismul ei !