Cum stii ca iubesti?
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 25, 2009 in Confesiuni | 193 comments
Cu ce sublere masori emotiile ca sa stii ca au devenit sentimente? Cum iti cantaresti bataile inimii ca sa pricepi daca ceasul ei tine ritmul unei mari iubiri sau doar se grabeste dupa o tresarire de teama, de dor, de speranta?
Am banuit ca m-am indragostit cand am adormit cu gandul la el si m-am trezit pentru ca-mi era dor sa mi-l amintesc din nou. Dar nu mi-am dat dreptul sa cred. Si-atunci am mai asteptat o vreme. Si m-am gandit din nou ca m-a napadit o dragoste mare cand m-am pomenit mergand pe strada si intorcand capul cu speranta ca, printr-o minune, el a rasarit langa umarul meu stang, acolo de unde se dezlipise ultima data lasandu-mi senzatia ca mi-a jupuit pielea, ca a iesit din mine, rupandu-se de intreg. M-am intrebat din nou daca nu cumva am gasit iubirea aceea, pe care o cautasem toata viata, atunci cand dorul de el m-a urmat in vis, si m-a facut sa tresar din somn mistuita de setea de a-i fi mama, si sora, si sotie, si fiica. Si apoi, mai tarziu, m-a fulgerat gandul ca sigur inseamna ceva daca umblu pe strazi beata de lumina, si daca imi umple sufletul vestea ca voi avea un copil…
Nu am gasit inca raspunsul clar, nu pot sa jur ca fericirea mea de azi se datoreaza unei mari iubiri. Nu vreau sa ma asez in bratele niciunei certitudini care sa ma faca sa nu mai fiu la fel de prezenta, sa ratez semne de pret ale sufletului meu, ale intalnirii noastre. In fiecare dimineata, sunt atenta sa simt daca mi-e la fel de drag sa ii gasesc zambetul lipit de umarul meu. Urmaresc cu grija sa vad ca imi zvacnesc la fel de repede mainile care-i intind prosopul si-i sterg trupul superb de apa, cand iese de sub dus. Sunt curioasa mereu sa descopar daca exista vreo sete atat de mare, incat sa ma faca sa beau si sa uit sa-i intind mai intai lui paharul cu apa.
Cum stiu ca iubesc? Poate pentru ca ma intreb, in fiecare zi si-n fiecare noapte, cum sa fac sa ii daruiesc fericirea. Poate pentru ca e o voluptate adanca in interogatia mea. Poate pentru ca vreau sa ma intreb, iar si iar, ca sa ma apar de capcana raspunsurilor care ucid vigilenta, ca sa ma feresc de declaratiile banale, care au doar un punct la sfarsit. Un punct, dincolo de care adoarme iubirea.
P.S. Sunt ultimele zile in care mai puteti trimite pe adresa alice@revistatango.ro povestile voastre avand ca tema Dragoste fara limite. Castigatorul va primi drept premiu publicarea povestii sale in paginile revistei si pe site-ul nostru, si o cina romantica, in doi, oferita de LG, initiatorul acestui proiect minunat.
Va imbratisez cu tot dorul unui inceput de noiembrie, cu drag, cu tresarire si emotie…
Pisica, draga de tine…
Si dor mult de Alice si de scumpele fete…
N-am lipsit nicio secunda, am tacut doar! Uneori si tacerea e un raspuns…
si eu va imbratisez tareeee …
e superb filmul “Sweet November” Alice…astept acest noiembrie sa ma aduca mai aproape de visul meu … si mai astept Craciunul cu o dorinta ascunsa…care ar putea fi implinita atunci…
va port in gand cu drag. sunt cu voi desi tac uneori.
Cristina Socaciu, m-ai facut sa plang (si eu sunt o dura)! As vrea sa iti spun o vorba buna, dar in momente din astea cuvintele imi cad deoparte si nu stiu sa le potrivesc.
Je, sa ma ierti…eu nu vreau sa plangi! Eu am plans tot drumul spre casa, noroc ca masinuta mea stie drumul, m-a dus si m-a adus de la el de sute si sute de ori… si va mai fi o parada si la 1 decembrie dar nu voi mai avea putere sa merg…
Sara, multumesc pt. cantec!
Alice, acum am citit poezia lui Arghezi postata pe site-ul revistei, nu o stiam, ce frumoasa si adevarata e!
“… Pe langa bucate./Mi-e sila de toate,/De rau si de bine./Mi-e foame si sete de tine.”
Sensibilitatea voastra e covarsitoare. Alice, inteleg, acum, bucuria cu care m-ai primit in paginile tale afland ca-s timisoareanca. Da-mi voie sa ma bucur si mai mult si sa reinoiesc invitatia unei vizite la noi in oras. Daca imi permiteti, doamnelor si domisoarelor si domnilor, care sunteti pe aici, va invit sa organizam o intalnire la Timisoara, dupa venirea pe lume a multasteptatei fetite dragi. Probabil la primavara ar fi cel mai frumos si pentru cine nu cunoaste orasul intalnirea cu el, atunci cand totul este inflorit va fi o adevarata revelatie. Nu este lipsa de modestie din partea mea, promit sa va arat locuri care vor confirma cele afirmate. Cristina Socaciu, eu asa te percep si te sustin. Pisica, scrii deosebit de inspirat si frumos, te admir sincer. Tuturor va doresc sa aveti o duminica linistita si pentru ca este 1 noiembrie, voi aprinde candele pentru sufletele celor care s-au dus…
Cristina Socaciu, nu am ce sa iert… uneori lacrimile fac bine, mai spala din tristete.
Ma gandeam ca ai plans si tu.
Moi, am vrut de multa vreme sa iti spun ca iubesc orasul tau, dar la fel, nu am gasit cuvinte potrivite. Cine ma cunoaste un pic, ar putea spune ca da, iubesc TM, pt ca acolo am fost atat de indragostita (desi nu de un timisorean)…Dar nu stiu cum, crede-ma, orasul il iubeam chiar dinainte de marele meu amor.
…evident ca as fi vrut sa indrept un gand bun catre voi toate, dar m-au coplesit amintirile.
Ma inclin adinc in fata cuvintelor voastre. Va regasesc , ca de fiecare data cu aceeasi emotie, sensibile, si atit de frumoase.
Alice , indiferent de alegerea pe care o vei face, va fi cea buna,pentru ca o vei face cu sufletul, iar Dumnezeu vegheaza asupra sufletelor noastre. Iti sunt alaturi ,cu inima.
Anna, multumesc din suflet , pentru gindul bun.
Filmul e sfisietor, insa si eu l-as mai revedea , chiar daca l-am vazut de cinci ori si am varsat lacrimi amare de fiecare data.
Noapte frumoasa, si un noiembrie binecuvintat!
Pisica stii ca mi-e foarte dor de tine? Simti ca ma gandesc deseori la tine? Sigur da, altfel nu ai fi scris atat de frumos despre tacerile care se inteleg.
Alice indiferent daca mica ta printesa se va naste inainte sau dupa Anul Nou va fi Capricoarna – lucru care nu poate decat sa ne bucure si pe Pisica si pe mine, pe Danuta si pe Ema. Si pe celelalte zeite din semnul asta (scuzele mele daca nu mi-am amintit de voi).
Cristina te tin de mana si tac. Astept ca de dupa lacrimile tale de acum sa infloreasca zambetul tau minunat.
Sweet november – a fost pentru mine intr-o vara… Maine ma voi gandi la el, o fac mereu dar maine mai mult. Cu dragoste si recunostinta.
Buna dimineata.
Pisica eu spun doar atat: IMI ESTE FOARTE DOR de primavara, de vara si de toamna intalnirilor noastre.
Buna dimineata…in zi frumoasa de noiembrie. Am zambet de indragosteala…cum am cand apar visele de iubire.
Duminica frumoasa sa aveti ! Imi doresc sa va intalnesc, va invidiez frumos pentru intalnirile voastre de pana acum…
Buna dimineata va spun si eu, dintr-un noiembrie senin si rece…
N-am putut sa scriu nici macar o fraza la postarea aceasta, dar am ales sa le citesc pe ale voastre, zi de zi. N-am putut sa leg doua cuvinte, desi as fi dorit, fiindca ceva ma oprea. Ceva dur, adevarat, necrutator: eu nu iubesc acum…din nefericire. Dar promit ca de se va intampla, voi reveni la aceasta pagina sa scriu tot ce simt, sa recuperez cumva, de voi putea…
La noi in zona, pe 1 noiembrie, toata lumea are brate de flori si lumanari multe, spre seara vor fi mii de luminite aprinse la morminte, o traditie pastrata cu strasnicie, in amintirea sufletelor plecate.
Va doresc un noiembrie frumos, cu drag!
http://www.youtube.com/watch?v=142fQk_JCjk
Bun gasit. Noiembrie e o luna ciudata, de ne-indragostire. Cu putin noroc, octombrie ne aduce ceea ce americanii numesc “vara indiana”, cu soare bland si mieros pana tarziu, cu nebunie ruginie in parcuri si cesti pantecoase de ceai sorbite la o poveste mai lunga.
Decembrie va veni cu miros de copilarie lipsita de tribulatii sufletesti. Si…cu noiembrie ce facem? Ne imbracam mai subtire, riscand o raceala, ca sa pretindem ca toamna nu s-a sfarsit, ca poate mustul nu e inca acru iar frunzele se mai tin in copaci? Ne cumparam deja globiri noi si caciuli cu urechi de ren?
Putem sa bem o ceasca de ceai la ceas de seara, intr-o companie calda si distinsa. Eu astept cu drag sa va reintalnesc aici, Pisica, Corina, Amalia, Anais, Simona Ioana, Alyce, Cristina Bizau, Cristina Socaciu, Anna, Roberrta, Ramona, Blanca, Sara, Je, Dalila si, de fapt, astept toate fetele care scriu delicat si simt tumultos si, din cand in cand, incerc sa fiu o gazda buna pe blogul pe care Alice a avut marinimia sa mi-l ofere, ca pe un colt de inima puternica. Pe curand.
vai Anemone ce frumos….mi-a facut cadou melodia asta si Nina (dar originalul in croata)…si un baiat azi dimineata…
si mie mi-e dor de o pereche de ochi…totul se intampla cu un motiv…
Je, Timisoara este orasul meu si al sute de mii de suflete, care odata ajunse aici, prin nastere sau prin adoptiune il iubesc pentru originalitatea lui, imprumutata din apus. Arhitectura si oamenii sunt asemeni celor din vestul Europei. Exista un aer occidental mereu. Dar ceea ce-l face frumos prin excelenta, sunt parcurile, nenumarate si multimea de pomi ce se insiruie de-a lungul strazilor. Primavara este minunata la noi tocmai prin aceasta abundenta de flori si verdeata. Cred ca iubesti orasul, pentru ca mereu am intalnit persoane care vizitandu-l, pentru prima oara, doresc mereu sa se reintoarca.
Azi, asa cum spune si Roberrta, pe care o salut cu drag, cimitirele se umplu de pasii timisorenilor, si nu numai, in drumul lor spre locurile de odihna ale celor dragi, unde se aprind lumanari si se spun rugaciuni pentru vesnicul lor repaus.
Da, Moi, cred ca multi dintre noi iubesc TM ( desi eu vin acolo doar in delegatii) si cred ca am inceput sa il iubesc – nu vreau sa sune a fals patriotism – in decembrie ‘ 89, sau atunci s-a nascut fascinatia mea pt TM. Apoi am vazut ca orasul si oamenii sunt altfel si minunati. Parca intru in alta tara…mai buna si mai frumoasa, evident.
Va sarut intr-un noiembrie mohorit, gasesc aici caldura sufletelor voastre. Sunt la prietena mea unde unde iubirea si-a gasit cuib, astazi e la ea acasa. Prietena mea traieste, traieste cu avevarat…
Va imbratisez , si va multumesc, pentru caldura, pentru emotii ,pentru tot ceea ce transmiteti sufletului meu.
Sa aveti o toamna plina de iubire!
Nimic nu e intimplator! Nimic nu e imposibil , atunci cind iubesti !
Am primit putin din optimismul prietenei mele , si parca si lumea mea, mohorita pina ieri s-a luminat. Da, este adevarat, toate se intimpla cu un rost.
Duminica frumoasa!
Alice, pentru ca avenit frigul, eu as avea o idee. Sa scriem ce facem noi pentru a fi frumoase. Daca ne epilam mustata, daca nu, de cate ori ne ducem la coafor cosmetica si impresii, idei pentru frumusete pe ger. Ca suntem zeite si trebuie sa aratam ca atare.
Va pup
Duminica placuta
Intr-adevar, ce duminica frumoasa se face atunci cand ne intalnim aici! Colegele si prietenele noastre Raluca Delia si Anda Docea au acceptat sa isi aseze blogurile alaturi de blogurile noastre, asa cum au facut-o de curand si Anemari si Alina. Suntem in mari transformari, care sper sa faca Tangoul nostru mai iubit si mai cunoscut. Iar voi ma sprijiniti mereu, dintre cei care citesc revista se aleg cei mai buni, cei mai dragi colaboratori ai mei. Asa le-am cunoscut si pe Anemari si pe Alina, in calitatea lor de cititoare de Tango, Raluca si Anda mi-au iesit in cale pe blog, asa cum le-am intalnit pe toate fetele minunate de aici, dintre care unele mi-au devenit colege de scris, in revista sau in cartea iubirilor.
Va multumesc tuturor, de o mie de ori. Le urez din suflet bun venit Deliei si Andei, asa cum va urez bun venit in fiecare zi si voua, in inima mea.
Te salut si eu de duminica frumoasa, draga Alice, va salut pe toate sufletele Tango de aici. Schimbarile bune, promise de tine, Alice, pe blogul acesta minunat, se anunta si la mine acasa, unde e mai multa armonie si pace, pe fondul zgomotelor de ,,motor,, atit de dragalase facute de copilul meu.
Va imbratisez si va urez o seara minunata, cu ceai de liniste si intelegere! O saptamina minunata!
Draga Alice, iti multumesc in primul rand de invitatie si de primire.
Dragele mele, sper ca vom purta discutii la fel de interesante si ne vom petrece lungi seri de toamna, iarna (si nu numai) impreuna.
Corina ma bucur nespus sa aud ca-ti este mai bine, ca te regasesti langa sotul tau si dragalasul “helvetian”
Simona Ioana, multumesc! Stiu ca intr-o zi voi zambi…stiu…Dar vreau sa zambesc cu adevarat, sa nu fie doar o strambatura… Te imbratisez!
Je, daca delegatiile te aduc si aproape de Cluj, mi-ar placea sa te intalnesc…si pe tine Anemone!
Moi, eu nu am ajuns niciodata in orasul tau frumos, dar mi-ar placea sa vin.
Seara frumoasa si calda, tuturor…
Alice, Rossane va tin de mana!
Cristina Socaciu. am sa iti spun daca drumurile ma aduc pe langa Cluj.
Iar Timisoara nu e numai un oras frumos, e altfel…
O seara buna tuturor, va doresc si eu!
Ma chinui de aseara , de azi noapte, sa va spun,in cuvinte, ce simt…dar totul este un tipat de neputinta in mine…Va rog, VA ROG, sa ma tineti in brate strans, sa nu cad si mai mult, sa nu cad atat de mult incat sa nu ma mai pot ridica…
Anemone, te tin strans de mana!
Eu te tin in brate, Anemone. Ca pe un bebelus, te alint langa inima mea si iti cant un cantec de leagan, sa uiti, sa adormi, sa iti treaca durerea. Am venit in clipa asta fiindca te-am auzit, cu adevarat. Stiu cat de rau si de greu poate sa fie, dar tu nu esti singura. Te tin in brate, si iti cant, si iti promit ca o sa fie bine. Lasa-te in voia cantecului, te rog, si nu te mai gandi la nimic, nu mai despica firul in patru. Renunta la intelesuri. Crede ca o sa fie bine, si atat.
Anemone,te imbratisez cu drag!
Anemone, si eu sunt alaturi de tine!
Si uite ce frumos ti-a scris Alice, m-a coplesit!
Mie mi-au facut foarte bine cuvintele bune si blande pe care le-a scris Alice pt tine.
Tot asa imi vine si mie sa iti spun, crede ca va fi bine.
Pun si eu o strofa de alin la cintecul lui Alice pentru Anemona noastra. Si pentru alte suflete incercate de tristete.
Si un zimbet de bun augur pentru Anda si Raluca, o sa citesc cu mare drag si bucurie.
Sunt atat de obosita de iubit in zadar, de asteptat si de pierdut,sunt atat de indurerata de vesti si verdicte date prin mail si sms, incat m-as aseza undeva, cat mai departe , la o margine de drum …si as dormi, si nu m-as mai trezi ani de zile. Dar nu gasesc nicicum margini de drum disponibile…
Plang mai usor, simtindu-ma imbratisata de voi.
Da, Alice, pentru o vreme, vreau sa pot sa renunt la intelesuri…sa nu mai caut si sa nu mai astept raspunsuri, pentru ca ele pur si simplu nu exista… sa vietuiesc si atat.Sa adorm leganata de cantecul tau, de cantecul vostru, de bratele voastre, si sa uit…
http://www.youtube.com/watch?v=BDLxzDVYKgE
http://www.youtube.com/watch?v=mC8lik-fppA
buna seara,zeite dragi!va regasesc asa cum v-am cunoscut,frumoase!
triste ,unele dintre voi,dar frumoase!
anemone ,o imbratisare!
ramona ,sa-ti fie craciunul asa cum il visezi!
acum un an am citit prima data revista,apoi am inceput sa accesez blogul.aici,langa voi,datorita voua, mi-am adus aminte de mine,de femeia din mine ,de cea care iubea poezia.
in urma cu un an ,nu mai stiam cine sunt si ce simt.nu mai aveam putere sa cred ca pot fi femeie,ca pot fi iubita!eram doar mama si angajata.
cand am redescoperit poezia ,a fost ca si cum m-as fi nascut iar,ca si cum totul se uscase in sufletul meu si frumusetea voastra si poeziile,gandurile voastre m-au ajutat sa renasc,sa traiesc.de atunci zi de zi va citesc,zi de zi va ascult muzica.
de multe ori poeziile mi se potrivesc,muzica e cea pe care as vrea sa o ascult,si pentru asta va multumesc din suflet!datorita voua singuratatea,tristetea,negura sufletului au fost mai usor de indurat.
sunteti toate sensibile,frumoase,speciale dar unice prin natura trairilor voastre.
azi am citit ceea ce a scris pisica…frumos!
m -am bucurat sa stiu ca esti mereu aproape de Alice.asa te-am cunoscut aici-profunda,dreapta,corecta…
ma bucur sa stiu ca intre multe dintre voi s-au nascut prietenii reale,adevarate.
beau un ceai langa voi.va imbratisez .imi pun sufletul pe aripile frumusetii si gingasiei voastre in speranta ca va lua de la voi usurinta si taria de a sta drept pe drumul vietii …
pentru mine e ceas aniversar -un an de cand m-am regasit ,datorita voua,dar imi indrept urarea catre voi:
sa-mi traiti,ca-mi trebuiti!
http://www.youtube.com/watch?v=y0JqXen3h6U
Va multumesc si eu , pentru sufletul cuvintelor voastre .
Anemone, odihneste-te, maine va fi altfel, mai bine. Roaga-te si spera.
In seara aceasta am aflat o veste zguduitoare pentru o familie tanara : fetita lor de 1 an si o luna se zbate intre viata si moarte la spital. Dintr-un accident nefericit fetita s-a oparit pe o parte a trupusorului ei cu apa clocotita, acum se afla la reanimare. Va rog sa ne rugam pentru ea si pentru parintii ei devastati de nenorocire.
Daca Ajungeti prin Timisoara cu cea mai mare placere ma fac ghidul vostru, Cristina Socaciu, Je si toate care aveti drum pe aici. Si tel. meu :0722454573. O saptamana in care rugaciunile catre Dumnezeu sa fie primite. DOAMNE AJUTA !
Fetita se numeste Maria ! va multumesc mult pentru gandurile bune. Noapte buna !
Buna dimineata,
Fie ca Dumnezeu si Maica Domnului sa o ocroteasca pe Maria! Doamne ajuta!
Pentru Anemone si toti cei de aici, despre prietenie:
“A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.” (Nichita Stanescu)
“Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati”. (Nichita Stanescu)
Cu drag de voi,
Mihaela
http://www.youtube.com/watch?v=OUtMxhB3KhQ
Pt tine Anemone
Cu drag
Multumesc, Mihaela Blaga ! Doamne ajuta !