Cum stii ca iubesti?
Posted by Alice Nastase Buciuta on Oct 25, 2009 in Confesiuni | 193 comments
Cu ce sublere masori emotiile ca sa stii ca au devenit sentimente? Cum iti cantaresti bataile inimii ca sa pricepi daca ceasul ei tine ritmul unei mari iubiri sau doar se grabeste dupa o tresarire de teama, de dor, de speranta?
Am banuit ca m-am indragostit cand am adormit cu gandul la el si m-am trezit pentru ca-mi era dor sa mi-l amintesc din nou. Dar nu mi-am dat dreptul sa cred. Si-atunci am mai asteptat o vreme. Si m-am gandit din nou ca m-a napadit o dragoste mare cand m-am pomenit mergand pe strada si intorcand capul cu speranta ca, printr-o minune, el a rasarit langa umarul meu stang, acolo de unde se dezlipise ultima data lasandu-mi senzatia ca mi-a jupuit pielea, ca a iesit din mine, rupandu-se de intreg. M-am intrebat din nou daca nu cumva am gasit iubirea aceea, pe care o cautasem toata viata, atunci cand dorul de el m-a urmat in vis, si m-a facut sa tresar din somn mistuita de setea de a-i fi mama, si sora, si sotie, si fiica. Si apoi, mai tarziu, m-a fulgerat gandul ca sigur inseamna ceva daca umblu pe strazi beata de lumina, si daca imi umple sufletul vestea ca voi avea un copil…
Nu am gasit inca raspunsul clar, nu pot sa jur ca fericirea mea de azi se datoreaza unei mari iubiri. Nu vreau sa ma asez in bratele niciunei certitudini care sa ma faca sa nu mai fiu la fel de prezenta, sa ratez semne de pret ale sufletului meu, ale intalnirii noastre. In fiecare dimineata, sunt atenta sa simt daca mi-e la fel de drag sa ii gasesc zambetul lipit de umarul meu. Urmaresc cu grija sa vad ca imi zvacnesc la fel de repede mainile care-i intind prosopul si-i sterg trupul superb de apa, cand iese de sub dus. Sunt curioasa mereu sa descopar daca exista vreo sete atat de mare, incat sa ma faca sa beau si sa uit sa-i intind mai intai lui paharul cu apa.
Cum stiu ca iubesc? Poate pentru ca ma intreb, in fiecare zi si-n fiecare noapte, cum sa fac sa ii daruiesc fericirea. Poate pentru ca e o voluptate adanca in interogatia mea. Poate pentru ca vreau sa ma intreb, iar si iar, ca sa ma apar de capcana raspunsurilor care ucid vigilenta, ca sa ma feresc de declaratiile banale, care au doar un punct la sfarsit. Un punct, dincolo de care adoarme iubirea.
P.S. Sunt ultimele zile in care mai puteti trimite pe adresa alice@revistatango.ro povestile voastre avand ca tema Dragoste fara limite. Castigatorul va primi drept premiu publicarea povestii sale in paginile revistei si pe site-ul nostru, si o cina romantica, in doi, oferita de LG, initiatorul acestui proiect minunat.
Stiu ca iubesc atunci cand nu mai am timp sa constientizez, sa ma intreb, atunci cand doar traiesc si ma bucur, cand ma simt tarata cu voie si fara voie intr-o goana nebuna, al carei final as da orice sa nu-l traiesc.Iubesc cand imi e rau de atata emotie , cand tremur din toate incheieturile ,desi imi vine sa-mi dau palme ca sa ma opresc, iubesc cand sunt iubita , iubesc in nestire, ca sa nu aflu vreodata cum e iubirea fara iubire….inevitabil.
“Un punct, dincolo de care adoarme iubirea.” – Iubirea oare adorme vreodata daca e adevarata? Ani si ani pot sa treaca, soarta sa-ti arunce un destin strain, multe se pot intampla, dar iubirea nu adoarme, stiu sigur. Iubirea nu face loc pentru dubii. As sugera un alt titlu continutului de mai sus: “Cum e sa iubesti?”, pentru ca cel care iubeste nu se intreaba cum stie daca iubeste, iubeste sau nu si atat.
1. “Nu am gasit inca raspunsul clar, nu pot sa jur ca fericirea mea de azi se datoreaza unei mari iubiri.”
2. “Cum stiu ca iubesc? Stiu, pentru ca ma intreb, in fiecare zi si-n fiecare noapte, cum sa fac sa ii daruiesc fericirea.”
Nu prea mi-e clar: autorul prin insasi titlul articolului se intreaba daca iubeste sau nu, daca sunt doar emotii sau sentimente. Deci lasa loc pt incertitudine, intarita de citatul nr.1. Si tot in acelasi context, putin mai tarziu, citatul nr.2, ca si cum si-a oferit un raspuns care a urmat examenului de control al emotiilor/sentimentelor: da, stiu sigur ca iubesc, probabil iubesc, da, cred ca iubesc, pentru ca… Confuza de tot, cel putin asa am perceput eu ca fiind situatia/naratiunea.
Am inteles intr-o zi ca m-am indragostit din nou, cand incepusem sa adorm serile plangand si tanjind dupa o clipa reala de stat in bratele celuilalt.Cand ma durea fiecare vorba a lui spusa de departe si nu de aproape.Cand ma durea amanarea labartata…cand am pornit de cateva ori spre el cu doar cateva lucruri intr-o plasa…clocotind de emotie ca ii voi face o imensa surpriza.Apoi , neraspunsurile lui m-au lovit.acolo unde m-au lovit,acolo m-au lasat.
Am stiut ca il iubesc cu adevarat,cand mi-a spus ca ma va fura.si eu,strangeam din dinti stand cu spatele.cand l-am privit pe furis,in timp ce isi sorbea cafeaua.cand m-am trezit in timp ce el dormea si il priveam .cand a vrut sa plece si cand a ramas.cand am inteles ca nu am mai simtit pt niciun barbat gandul atat de limpede ca pot sa imi petrec restul zilelor cu el si atunci am avut curajul sa spun”ramai in viata mea”.cand a plecat,pt ca avea si el lacrimi in ochi.cand am plecat la el ,certandu-ma cu mama ,hotarata sa renunt la tot pt dragostea mea .
Stiu ca il iubesc pt ca …de fapt nu stiu sa explic de ce.Pur si simplu simt. Dar stiu ca tacerea ma imbolnaveste,ca ma trezesc vorbind cu el, ca inca ma duc seara in gara asteptandu-i trenul,ca a lasat in mine ce nu a mai lasat nimeni si nu va stii niciodata ..,ca vreau sa traiesc zi de zi aratandu-i…si ca inca mai cred…
Star77 – sunt impresionata de analiza matematica pe care o faci pe textul lui Alice. Cu ipoteza, demonstratie care decurge logic; fiecare pas il determina pe urmatorul. Iar concluzia mareata este ca niste chestii se bat cap in cap si ca deci, intreaga constructie (pardon: naratiune) e cam nauca. De fapt e “confuza de tot” – ca sa e citez tot pe tine.
Da-mi voie sa iti spun si eu o concluzie a mea. Mult mai putin fundamentata stiintific, deci probabil schioapa ca si argumentare, pentru tine evident. Nu stiu sa iubesc asa, ca in teoremele de geometrie aplicata. Sau de analiza matematica, unde sa calculez limita sirului de calitati pe care trebuie sa le bifeze dansul si pe care eventual sa o reduc la un punct. Pana la care sau dincolo de care. Nu am de cand sa calculez o integrala de la 30 la infinit al carei rezultam sa imi arate daca va ramane cu mine pana la capat. Nici macar cu analiza SWOT n-am iesit la liman ca prea se adunasera liniute in casuta cu Threats pe care m-am incapatanat sa nu le bag in seama. Asa ca ma multumesc sa iubesc pur si simplu. Sa daruiesc, sa ma bucur, sa am fluturi in stomac. Asa iubim noi, Zeitele. Iar analistele care compara paragraful 1 cu paragraful 2 sau cele care vor sa faca analiza de text disecandu-l in fraze n-au decat sa se descurce cum pot ! Usor sigur nu le poate fi.
Poate ca e asa, ca am momente in care ma simt mai atasata de intrebari decat de raspunsuri, mai aproape de indoieli decat de certitudini. Si asta fiindca uneori imi amintesc dureros ca dincolo de certitudini mi-au venit marile caderi, ca atunci cand m-am culcat pe o ureche considerand ca victoria imi apartine am fost pedepsita cu o deznadejde care s-a insinuat in siguranta mea de o clipa. Prefer sa ma intreb daca iubesc si sa tin in viata prin grija mea, prin stradania mea un miracol, decat sa ma tolanesc peste o mare incredere si sa ingadui blazarii sa-mi surpe constructia faurita cu atata truda.
Sigur ca am si eu momentele mele de inaltare, sigur ca am indraznit sa spun, uneori, ca am atins cu mainile mele Sfantul Graal al iubirii. Dar apoi m-am smerit, si mi-am zis, iarasi, Doamne, eu trebuie sa lupt mai departe. Nu mi-e dat mie sa fi ajuns la un capat de drum si sa ma odihnesc. Trebuie sa ard si sa sanger pana la capatul vietii, pana dincolo de capatul dragostei. Doar asa voi sti ce a fost, cum a fost.
Cum stiu sa iubesc…cu toata fiinda mea, cu tot sufletul, clipa de clipa purtand in fiecare celula starea de indragosteala…am invartat pe parcurs si nu din alte iubiri, pentru ca m-am casatorit cu prima mea mare iubire…surprinzator, el a stiu primul, a stiut sa ma gaseasca, sa ma astepte, sa ma iubeasca neconditionat…sa astepta sa ma cuprinda si pe mine fiorul dragostei adevarate…Acum invat sa mentin iubirea vie, ma intreb si reintreb ce simt, imi testez sentimentele cu frica de a afla daca au scazut in intensitate…sper sa nu am niciodata “revelatia” ca iubirea a trecut, pentru ca sincer, cred ca in suflatul meu va fi doar un gol imens in acea zi…Imi tot repet sa traiesc clipa, dar cum sa fii deplin fericit fara sa iti doresti si sa te gandesti “cum pot mentine minunata stare toata viata?”…Va sarut
In euforia mea de luni dimineata
am raspuns la o intrebare total diferita: cum stiu sa iubesc, cand intrebarea Alicei era cum stiu ca iubesc…diferentele nu sunt mari…un sarut si o privire in ochii lui, sentimentul ce-l am cand ma tine in brate si dorul ce-l simt peste zi cand sunt departe de el raspunde la toate intrebarile…Va sarut!
”Cum stii ca iubesti” e o intrebare greu de dus, daca simti nevoia sa o formulezi pentru tine insuti, cred eu; iar pentru un om cu retorica-n plasma si cu arta cuvantului ce-i vine turnata precum o a doua natura, este cu atat mai dificil, pentru ca, facand publica intrebarea, exista posibilitatea sa nu se faca priceput de asistenta.
Si-asa apar comentariile pe text si corecturile minutioase care dau cu tifla liricului si pun saua pe logica..
Bineinteles, este o parere personala si nici prin cap nu-mi trece sa dau cuiva teme de gandire . In schimb, pot sa raspund interlocutorului imaginar star77 ca ceea ce se asterne in postarea de dupa titlul acestei Doamne din presa romaneasca, Alice Nastase, poate fi confundat extrem de greu (spre deloc, de fapt!) cu o naratiune.
Pentru simplul fapt ca nu ni se povesteste nimic; si pentru ca nu urmareste pana in panzele albe vreo teorema; pentru ca autorul prin insusi, si nu insasi, titlul articolului, draga star(de)77, nu se regaseste in vreun portret greu digerabil; vorbeste, deschis si conciliant, despre trairile si framantarile ce ne pot aparea in momentele-cheie ale vietii: cum ar fi cel in care te rascolesc dileme esentiale si-ti dau peste cap sistemul schematic de intrebari cotidiene.Si DA, cum ar fi cel in care, aflat intr-o relatie de ceva vreme te intrebi, ca desprins brusc dintr-o revelatie, ce e cu tine si incotro te indrepti..
Este un text care ne invita la introspectie, eu asta simt de fiecare data citind randurile acestei reviste, pe pagini de blog sau pe hartie colorata. Si ma cheama, pe mine personal, sa explic, fara polemica impetuoasa musai, cate ceva celor care simt nevoia sa combine citate si sa faca sugestii destepte rau!
Alice, daca e anul marilor iubiri,nu trebuie sa fie si implinite?
Daca eu simt ca iubesc adevarat pana la cer si inapoi, si ma chinui si ma perpelesc si ma fac de ras, inseamna ca e mare iubirea?sau sint naiva?si nu ar trebui sa mi se raspunda la fel ca sa stiu ca e si implinita? ca eu nu mai inteleg nimic…
E posibil sa simt doar eu si in el sa fi murit totul? dar dragostea adevarata nu moare intr-o luna ,dimpotriva se aprinde tot mai mult…
E posibil ca eu sa ma chinui si sa ma sting….si dincolo sa fie sufletul rece?nu pot sa cred asta Alice…daca cineva iti e drag te poti indeparta de el,numai pt ca suferi?daca ti se cere o sansa si daca iubesti,nu o poti da?sau nu vrei?
Daca iubesti pe cineva atunci mai vrei sa fi singur?
Daca dragostea e adevarata nu ar fi trebuit sa invinga orice ?
Alice, jur ca nu mai inteleg…
Am luat-o eu razna….??
Am si mai multe intrebari in mine…dar mai are rost?cine sa imi mai raspunda…?
Alice…tu stii,m-ai vazut…ma doare …mai mult decat ca mi-as da viata ce as mai putea sa fac?sa inteleaga…
….mi-as da viata gaj….mi-as pune viata gaj, mai bine zis ,ca sa simta…..Alice( sa nu intelegi gresit…)
Cand simti ca el e mai presus de tine,cand faci totul ca sa-l vezi zambind fara a astepta nimic in schimb cand fericirea lui e mai importanta decat fericirea ta,cand nu simti nici un pic de egoism cand vine vorba de el si te bucuri mai mult pentru realizarile lui decat de realizarile tale cand vezi totul colorat in jurul tau chiar daca e gri si simti ca ai aripi ca sa zbori peste tot,peste toate.
Una, ma bucur ca ai venit si aici, la noi…sper sa mai stai , cand ai timp, cand simti ca ai ce sa ne spui…
Mi-am pus intrebarea aceasta, cum stiu ca iubesc, in timpul multiplelor introspectii pe care mi le-am facut, fie in momente de criza, fie in momente in care simteam ca zbor(recunosc ca majoritatea s-au intamplat cand imi ardea sufletul de durere).
M-au macinat ganduri logice, pragmatice, in care mi-am descris starile si trairile ca pe o stare de dependenta psihica- asta si pentru ca am inteles ca in numele acestei iubiri atat de cantate de suflete insetate, am acceptat umilinte si minciuni inimaginabile pentru mine in conditii “normale” de vietuire…Sau pentru ca mi-am explicat si altfel, din punct de vedere medical ,tulburarile sistemului meu vegetativ – palpitatii, tahicardii, palme umede, genunchi inmuiati, “fluturasi”, lacrimi de bucurie sau de tristete, insomnii…
M-am revoltat impotriva oricarei amenintari la libertatea si puterea mea, m-am autosugestionat atunci cand sufeream ca un caine vagabond in iarna, ca NU iubesc, ca sunt doar dependenta, ca eu mi-am creat dependenta, ca nu are sens sa simt ca mor de drag daca el imi zambeste, sau ca mor de durere cand el imi intoarce spatele…
M-am gandit de multe, multe, nepermis de multe ori la asta, si cu atat mai mult am ramas surprinsa dimineata cand am citit ce a scris Alice.M-am gandit si pentru ca mi-am simtit de cateva ori viata atinsa de aripile iubirii-si nu am puterea sa imi neg nici o dragoste, in favoarea ulterioarei.
Raspunsul pe care mi-l dau este in contradictie cu toata logica pamantului.
Mi-e dor de noi de la inceputuri..de povestile spuse in fata canilor aburinde de ceai…
Mi-e dor de povestile frumoase ale Atenei, de sufletul ei sensibil si de maiestria cuvantului ei…
Mi-e dor de simone si de raluca..de gandirea ei logica, de sinceritatea gandurilor ei..
Mi-e dor de felice..de vocea ei cristalina,de spontaneitatea ei…
Mi-e dor de ema, de ” familia” noastra…
Mi-e dor de pisica si de ghemele ei moi…
Mi-e dor de carmen sofianu, de alyce draga mea din cluj…mi-e dor de noi de la inceputuri..
Zilele acestea am simtit poate mai clar ca ceva s-a schimbat, in mine poate..
Dalila si mie mi-e dor de noi la inceputuri, de ceaiurile noastre, de povestile noastre.
Cind iubesc, devine lumea si eu insami mai buna, universul se arata in partile lui minunate mai ales. A fi indragostit si a iubi sunt stari speciale. Unii oameni au un dar anume sa fie mereu iubitori, in ciuda anilor, a intimplarilor, a mizeriilor chiar cotidiene.
Banuiesc ca si tu Alice esti asa.
Pentru mine, iubirea e o acceptare a unui dar frumos care a stat linga mine ani in sir, iubind, suferind, sperind. Credeam ca stiu ce e iubirea. De la mine, din romane, de la prietene. De curind, am realizat o alta dimensiune, mai calma, mai domoala a ceea ce inseamna sa iubesti pe cineva, sa-i fii si sa-ti fie dedicat, numai tine, numai lui. In ciuda unor doua decenii mai multi care ne fac citeodata asa de diferiti, in ciuda nationalitatii, religiei, a cheliei din crestetul capului lui, a dioptriilor imense, a felului lui de a fi asa de modest, dar atit de prezent in viata mea.
Poate nu ca in filmele care mi-au modelat imaginatie, dar real, dovedit de aproape 10 ani de convietuire laolalta, trecind prin crize si intimpalri nu totdeauna favorabile lui.
Ma bucur sa-l stiu linga mine, fara poezii si cuvinte mari, cavalerul meu drag, sotul meu.
Va imbratisez si eu, dragele mele, draga Alice, intr-o toamna luminoasa, in culori si accente benefice. O seara minunata…
Corina , m-ai emotionat , ce frumos ai scris!
Reflex 89 – George Tarnea
Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur între toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.
Stiti cum e ca dupa 25 de ani de casnicie sa-i iei capsorul obosit in poalele oblojitoare? Sa-l mangai pe fruntea ridata de atatea ganduri? Sa te gandesti cu fiecare fibra la binele lui, sa incerci sa-i faci viata mai usoara, sa iei in maini fraiele vietii si sa te lupti impotriva tuturor ca sa ii fie lui mai bine, si asta nerapindu-i aparentele de conducator suprem al familiei, ca si egoul lui de mascul sa ramana intact?
Si in noptile cu luna sa faci dragoste ca vulcanii…dar care sunt din ce in ce mai putin activi…
Si sa primesti in schimb cuvinte auzite de la cunostinte , de El spuse: ” Aaa, nevasta-mea e jos cu palaria”…ceea ce e frumos, dar capul meu este degeaba obosit de griji, sufletul meu degeaba si-ar dori un umar puternic, iar eu niciodata nu am auzit ” ce te doare, micuta mea?”
Ce pacat sa fii puternica…si totusi femeie…
Probabil ca asa e sa iubesti…
18tillIdie,
stiu, stiu sigur ca asa va fi!!! antidotul? stie cineva?
http://www.youtube.com/watch?v=odc3-rdW75A
“When you love someone you’ll do anything
You’ll do all the crazy things that you can’t explain
You’ll shoot the moon put out the sun
When you love someone
You’ll deny the truth believe a lie
There’ll be times that you’ll believe
you can really fly
But your lonely nights have just begun
When you love someone.”
(Brian Adams – When you love someone)
http://www.youtube.com/watch?v=_lQ-o5gN_Cg&feature=PlayList&p=F930E54954ED69FB&playnext=1&playnext_from=PL&index=15
Dalila_tua, am inceput sa scriu tarziu aici, dar va citesc demult, de la inceputuri… nu s-a schimbat ceva in tine, s-a schimbat in casuta…Ca si cum au ramas uitate ferestrele deschise, si s-a facut frig, si multa lume tace zgribulita… E trist. Eu as vrea sa ma intorc la tacerea mea de dinainte, si sa va regasesc pe voi toate, ca la inceput, AICI.
nu cred ca am trait vreo iubire completa pana acum…
dar am iubit. asteptam sa ii zaresc pe geam chipul dimineata cu tresarire in suflet. apoi pluteam ca pe-o raza de soare si imparteam fericire in jur tuturor. vocea mea trepida de iubire si de fericire. si nu simteam ca ma parasea vreodata cand pleca pentru ca era in inima mea, strans lipit. iar cand ne vedeam imi dadeam seama ca eu pana atunci nici nu respirasem.
i-am vegheat somnul si i-am pazit visele.
mi-am incalcat toate principiile in picioare. in numele iubirii…
si nu regret nici o secunda.
dar stiu ca nu a fost iubire si nu am fost noi sufletele pereche (ratele mandarin) pentru ca el nu este acum cu mine.
“it takes two to tango”…il astept pe acela cu care voi dansa dansul iubirii adevarate, vii, complete. acum stiu sa iubesc…
Corina vorbesti asa de simplu si de frumos si de cald despre sotul tau, despre povestea ta..parca iti vad zambetul cand scrii si linistea din priviri…
Simona Ioana ma gandeam ca numai eu am doruri…
Anemone asa am simtit si eu, un vant rece care ne-a zgribulit sufletul. E drept ca anul acesta am trecut prin multe, dar noi aici gaseam ceai cald, curaj, povesti frumoase, zambete…era casuta noastra din povesti, taramul nostru de basm…
Alice te rog sa nu te superi ca scriu asta, eu mai mult decat oricine iti sunt recunoscatoare pentru oamenii minunati pe care i-am cunoscut aici,pentru toate zambetele trimise spre mine..dar am simtit ca la un moment s-a rupt ceva…ca un fir dintr-o panza de paianjen…
Nu cred ca cineva de aici posteaza pentru a face analize de text. Vorbim liber, deschis, ne aratam sufletele, incertitudinile, punem intrebari la care ne raspundem singure, de cele mai multe ori.
Alice, fiecare cred ca o simte in felul ei, si are chiar si momente de incertitudine referitor la ceea ce simte, pentru ca trebuie sa facem diferenta intre suflet si ratiune, intre dependenta si obisnuinta. Eu am stiut ca sunt indragostita atunci cand radeam toata ziua, fara motiv, lumea era frumoasa, nimic rau nu ma putea atinge. Asteptam telefonul sa sune, care parca telepatic suna cand ma gandeam la el, abia asteptam sa-i aud vocea. Pentru mine era cel mai frumos, cel mai destept, cel mai…tot.
Toate zeitele de aici stiu sa iubeasca si au sufletul cald si deschis, si nu are rost sa fim comentate, doar evitate de cei care nu se simt in largul lor printre noi.
As putea fi acida, rautacioasa, dar de la o varsta, prefer sa ignor, dar a nu se intelege ca nu vad, nu gandesc si nu sunt pregatita sa ripostez fata de persoane care nu sunt tocmai ce incearca sa para.
Va imbratisez si-mi pare rau ca nu sunteti aproape: am facut dulceata de gutui.
…da ramona , asa simt si eu…nu am trait nici o iubire intreaga cu nimeni.indiferent cat as fi iubit eu sau indiferent cat m-as fi daruit, mai devreme sau mai tarziu am ramas singura…privind in urma,imi dau seama ca oricum nu imi era nimeni potrivit.asa ca ce rost mai are sa ma uit in urma…. doar ca am adunat rani,nu iubiri. nu am trait iubirea mare si pe viata. o tot asteptam sa apara…pt ca acum stiu sa iubesc.Da!acum stiu!cel care ma va vrea asa cum il vreau si eu,va stii…ca” numa-n lacuri cu noroi in fund,cresc nuferi”.
…dar ma intreb asa in noptile in care nu dorm pt ca intind mana si…iubirea mare si adevarata nu e aceea care ramane si care nu pleaca ca si celelalte?
…am reusit oare sa invat pana acum ca barbatul care te vrea cu adevarat ramane singur langa tine,fara sa ii spui”ramai”?si ca poate lacrimile si asteptarea docila intr-o durere care distruge ,nu ajuta la nimic…
Aici, in casuta in care Alice ne primeste cu sufletul deschis, e asa cum facem noi sa fie. Noi am lasat geamul deschis si s-a facut frig, noi am fost rele uneori unele cu altele si fiecare stie unde si cu ce a gresit… Pe mine rautatile nu ma afecteaza, sunt aici si voi ramane aici pentru Alice si pentru fetele pe care le simt aproape de sufletul meu.
http://www.youtube.com/watch?v=XHMSmZj3kp4&feature=PlayList&p=F75A73F8D056214E&playnext=1&playnext_from=PL&index=35
Cand dupa nesfarsite nopti de veghe ale sufletului ranit de iubiri neimpartasite, urmeaza somnul linistit si sigur ca nu mai esti singura, ca a venit ca sa nu mai plece, ca ti-a spus prin vorbe si prin fapte ca esti jumatatea lui, dincolo de timp si spatiu. Asa stii ca iubesti si esti iubita. Ca orice-ar fi de-acum inainte, tu si el sunteti inceputul lumii voastre. Nimic nu mai pare de neinvins, nici un obstacol nu pare de netrecut. Acolo unde nu poti tu, va putea el si pentru tine si acolo unde lui ii pare imposibil, tie ti se va deschide drumul pentru amandoi. Si astfel, mereu impreuna, veti construi o lume mai buna pentru voi si cei ce sunt cu voi.
.
Alice, multumesc ca existi. Un zambet plin de recunostinta si pentru cel caruia ii daruiesti toata iubirea ta, sarutari pe frunte iubitilor tai copii si o mangaiere pe burtica ce adaposteste fetita atat de asteptata. Vise senine tuturor domnitelor
Alice, si eu sunt mai atasata de intrebari, poate chiar si de indoieli…pt ca au mai multe variante, lasa loc pt mai multa speranta, pe cand raspunsul sau certitudinea pot fi amare si definitive.
Cand aveam 20 de ani, aveam fluturi in stomac, o mie de vise si aripi la picioare. Atunci stiam sigur ca iubesc.
De atunci incoace nu am mai fost niciodata sigura. Ba as putea spune ca am fost mai mereu nesigura. Nu mai e de ajuns sa am o mie de vise, aripi nu mai am pentru ca picioarele mele au ramas adanc infipte in pamantul care ma cheama mereu la el, care nu ma lasa sa uit ca sunt adult, ca am datorii si indatoriri…Fluturi in stomac nu mai am de mult sau am dar ii confund cu gastrita..Nici haz nu mai am..Sa insemene asta ca n-am mai iubit de 18 ani?
De plans am mai plans insa pentru unul sau altul, m-am mai si umilit uneori, alteori mi-am cerut si iertare….
Nu mai stiu de mult cand iubesc.
stiam eu ce spun Cristina cand o chemam pe pisica sa imparta gheme…vad ca e tare toamna pe aici…eu stiu ca sunt rea cu mine si cei din jur si e tare greu sa traiesti asa…
danuta, danuta…roaga-te pentru iubirea voastra.
seara linistita si vise frumoase. sa va treziti cu zambet de speranta!
Vin, vin eu la dulceata de gutui,
…..Stiu ca-l iubesc de-o viata, pana la stele si dincolo de ele….
Stiu ca este iubirea mea karmica, desi nici el…… nici unul dintre noi , de fapt, nu stim ce vrem cateodata…
Stiu ca-l iubesc nemasurat de mult, cand ma suna in secunda in care eu ma gandeam la el….
Stiu ca-l iubesc, atunci cand ii ascult dorintele, identice cu ale mele….
Stiu ca-l iubesc , atunci cand ma bucura zambetul lui, cand ma-ntristeaza supararile lui, neimplinirile lui…
Stiu ca-l iubesc atunci cand ne certam si spunem doua cuvinte ,,,,,,eu – “atat”, ,,,,,el – “gata”……..pt ca , in clipa imediat urmatoare, el sa faca un gest, sau sa spuna o vorba frumoasa, care sa le darame pe cele doua “extreme”….
Stiu ca-l iubesc , atunci cand imi vorbeste fara de cuvinte, doar cu ochii, doar cu mainile, doar cu gesturile lui atat de frumoase….
Stiu ca-l iubesc, atunci cand am rabdare cu el, cu toanele lui, cu micile sau marile lui hachite…..
Stiu ca-l iubesc pur si simplu,pana la stele si dincolo de ele….mult dincolo de ele….
Stiu ca, orice ar spune, imi dovedeste , clipa de clipa, secunda cu secunda, ca suntem suflete pereche….
In Olanda (si inteleg ca nu numai….!), la nunta, tanara pereche primeste in dar o pereche de rate…..
Ratele sunt monogame, ratele nu-si parasesc niciodata partenerul de viata, fiind despartiti numai de moarte….
Ce simbol frumos,,,,da,,,,draga Ramona,,,,,,
Da, ne-am intalnit la Cta, cu Ramona si Angi, doua fete frumoase .
Ramona mi s-a parut a fi o fire sensibila si delicata ca o floare de iris.
Nu , nu este trista, desi uneori tristetea razbate din scrierile ei.
Este melancolica, sensibila, sentimentala.
Angi este frumoasa si curajoasa.
Nu, nu are deloc nevoie de optimism si nici de curaj.
Este o fata frumoasa, linistita si calma, si extrem de curajoasa.
Deci, Angi nu prea avea ce sa fure de la noi…..
Are si curaj si optimism, si o felicit cu tot sufletul pt deciziile ei.
Este o femeie puternica si Dzeu o va ajuta, cu siguranta, in tot ceea ce-si doreste sa faca.
….Eu si Raluca, frumoasa fetita a Elei, ne-m hotarat sa furam un val de la Mamaia, sa-l luam cu noi, sa ne tina de urata pana la vara….
SI cu pescarusii ne-am imprietenit , i-am trimis cu ganduri bune catre voi, zeite frumoase….
A fost frumos, ne-am plimbat mult pe malul marii, am cules multe scoici…..
Si nu, nu am facut poze…
Nici mie, nici Elei, nu ne plac pozele….
Pur si simplu…..
Traim fiecare clipa, si o lasam sa se duca, fara sa o oprim…..nici macar pe hartie…..
Ma inclin, va iubesc frumos,
Corina ceea ce ai postat tu e cea mai frumoasa declaratie de dragoste posibila. Ma bucur mult ca ti-ai gasit linistea.
“Si asta fiindca uneori imi amintesc dureros ca dincolo de certitudini mi-au venit marile caderi, ca atunci cand m-am culcat pe o ureche considerand ca victoria imi apartine am fost pedepsita cu o deznadejde care s-a insinuat in siguranta mea de o clipa.”
Alice, cat curaj trebuie sa ai sa-ti amintesti si sa vorbesti deschis despre lucruri deloc comode! Deznadejdea, dusmanul meu de ieri! Sper sa nu fie si de maine…
Scuze daca cineva a perceput mesajul anterior ca pe o analiza a textului. Era mai degraba o introspectie a propriilor mele ganduri, convingeri, care se bat cap in cap cu ceea ce scrie Alice. O autoanaliza cu voce tare, daca pot spune asa. Lectura mi-a creat o stare confuza. Asta am vrut sa scriu de fapt.
dalila, iti multumesc de gand. si mie mi-e dor. chiar i scriam azi simonei ca parca au trecut anii peste noi intr-un unul singur. ca parca totul a fost poveste, demult …candva. Ca parca n-am trait eu toate ci o umbra a mea, o alta eu e de altadata. Si mie mi-e dor de noi cele de mai demult. De gandurile noastre, de vietile noastre. Nu stiu, poate e toamna de vina.
Noapte buna
Bine v-am regasit, zeite dragi! Sunt cu voi in suflet mereu si va citesc si tac si nu stiu unde s-au dus clipele si zilele si frumusetile. Dalila,mi te imaginez adesea la Ipotesti, la umbra teiului, culegand vise. Da, si mie mi-e dor de tot. De vara, de raluca, de liniste in suflet, de voi cum imi imaginez casunteti.
Eu sunt mereu pe aici.
O seara frumoasa
Buna seara.Bine v-am gasit, Anemone, multumesc de cuvantul frumos de intampinare:)
Eu citesc destul de des pe-aici, doar ca nu prea scriu.Dar mi-a placut retorica acestui post nou al lui Alice si am simtit ca pot formula ceva ca raspuns.Intamplator, acest raspuns avea si o directie explicativa catre un cititor-spectator.
Pentru restul doamnelor acestui site o seara minunata si vise posibile urez!
Stiu ca il iubesc pentru ca pot sa il astept. Cu vise noi, cu toata treaba asta ,de toamna, savarsita,cu copiii mai mari, rostuiti cum m-am priceput eu mai bine,cu casa curata, cu inima mea linistita si frematanda totodata. Cu suflete frumoase , asezate la loc de cinste in sufletul meu…Si cu multa credinta in Dumnezeu.
Eu stiu ca iubesc pentru ca pot sa astept.
Pentru tine Mi, pentru felul frumos in care stii sa iubesti si sa astepti:
“Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”
(Ana Blandiana)
Nu cred ca verbul ” a sti ” , are ceva in comun cu iubirea…
Cred ca atunci cand iubim ,…”stim” cel mai putin…
Atunci doar SIMTIM , cu fiecare particica din noi…
cand atingem,….ceva tresare undeva in noi…
cand mangaiem , ……duiosia si tandretea capata brusc o definitie concreta…
cand privim ,….ochii nostri …vad doar iluzii…
Daca ma gandesc bine…atunci cand iubim…STIM cel mai putin …
si totusi ,…ne dorim cu ardoare ..sa fim vesnic ..nestiutoare…
si vesnic …simtitoare…
Dar,…incercand sa raspund totusi la intrebare..
cred ca “stim” ca iubim…
atunci cand in noi adanc …
prinde contur clar..
dorinta de a face un copil…
de a plamadi un pui de om ,…din cel ce te face simti tot…
pentru ca ,..
“daca nu faci un copil cu un om pe care-l iubesti , atunci cu cine sa-l faci”,
spunea Ileana Vulpescu…
buna dimineata!m am trezit cu dorinta de a va citi …ramona ,esti grozava!primele versuri pe care le am cantat,le am recitat pentru mine, in dimineata asta ,au fost versurile postate ieri de tine…nu am deschis ieri blogul…gandim ,simtim uneori la fel…
sa aveti zi buna!te imbratisez, cu drag ,ramona,cu speranta ca ti va fi bine!
“simt ca n-am sa te mai vad uneori, ca o sa mi creasca aripi imense pana la nori”.
Va imbratisez, toamna asta…..
Cum stiu ca iubesc , cum stiu ca mai iubesc ?…, ca voi mai iubi la fel in toamna asta si in alta toamna? cum stiu ca iubirea nu se va infrati cu egoismul plasat perfid linaga linia inimii si nu ma va face sa beau eu prima din paharul cu apa,?Cum ma ingrijesc, sa pastrez iubirea rotunda si desavirsita , si ca nu voi trai jumatati de massura?
Cantec in doi
Si vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustam
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
sã infloreasca iar’ în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi –
nu stim, dar suntem doi.
Va citesc cu aceeasi emotie de la inceput . V-am cunoscut intr-o toamna trista dar incarcata de preaplinul sentimentelor , al armoniei , al miinilor intinse .
Va regasesc intr-o toamna plina de dragoste .Vad iubirea cum transpare dincolo de fotografie. O vad pe Alice fericita , cu fiecare por, implinita , iubita si rotunda , si atit de frumoasa!
Dreptul la fericire?l-am cistigat o data cu suferinta . Dreptul la iubire ?l-am dobindit la nastere Sansa la iubire? ne-o acordam sau nu.
Insa pentru fiecare, cred , sufletul pereche rataceste prin lume si asteapta sa fie gasit.
Ieri am aflat ca iubirea poate veni si din virf de munte. In cele mai nesteptate momente .
Pentru ca minunile exista , atit cit timp credem in ele. O sa va povestesc .
Va imbratisez pe toate. Un pupic pentru burtica de broscuta.
Multumim pentru pupic, Nina! Burtica de broscuta isi revine cu greu dupa un tur de forta naucitor, de muncit zi si noapte. Cum stiu ca iubesc? Pentru ca inca imi mai iau putere din dragostea lui, pentru ca privirea lui imi da forta sa rezist, chiar si atunci cand mi-e greu, foarte greu.
Star 77 nu m-am suparat pentru comentariul tau, chiar am inteles ce ai spus si ti-am dat dreptate, intr-o foarte buna masura. Ai un blog frumos si tu…
Danuta, esti atat d efragila, te chinui in asemenea hal… Nu te iubeste daca te-a intors din drum, poate ca te-a iubit in toate celelalte momente, dar daca a avut puterea sa iti spuna “nu veni!”, atunci clar nu te iubeste. Stiu ca te doare cumplit, stiu ca nu poti intelege, dar lumea e cu fundul in sus si de foarte multe ori barbatii isi iau si cuvantul, si inima inapoi, fara sa sufere asa cum facem noi.
Cum stiu ca iubesc? Imi este dor de el in fiecare clipa, este prezent mereu in gandurile si chiar si-n visele mele, il simt mereu langa mine si-n sufletul meu ori de cate ori nu suntem impreuna, imi simt inima plina de iubire, veselie si caldura cand ma gandesc la el. Stiu sigur ca-l iubesc cand ma uit in ochii lui si-i vad acel licar de iubire, cand ma tine in brate si n-as vrea sa-mi mai dea drumul niciodata, cand e alaturi de mine, ma incurajeaza si ma face sa rad cand am vreo problema, cand simt cum ma topesc cand ma saruta…. Pur si simplu il iubesc, asta e tot ceea ce stiu, si-i multumesc Domnului in fiecare zi pt aceasta frumoasa iubire ce mi-a fost daruita!
Foarte frumos Alice, esti cu adevarat o zeita a scrisului!
Foarte frumos ai pus cuvintele, unul dupa altul, nina dumitru. Ma bucur pentru iubirea ta din varf de munte. Sa ramaneti cat mai mult in inalturi
.
Vis vegetal – Magda Isanos
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi.
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori.
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie.
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe să zambesc.
Alice, inteleg ca revista e gata! Abia astept sa ajunga si la mine. sper mai repede caci, in septembrie am primit-o la 1, in octombrie dupa 7 zile, sa vad in noiembrie.
. Acum ai grija de tine, odihna cat se poate. Eu am mers la servici pana cu doua zile inainte de a naste. Intradevar, insa, munca mea era de alta factura, mult mai linistita. Am vrut sa profit la maxim de concediul de maternitate. Va doresc, o seara frumoasa!
Cristina Socaciu, Magda Isanos este una din poetele mele preferate. Aseara am vrut sa postez si eu o poezie de-a ei dar nu vroiam sa par ca vreau sa te concurez. Caut in fiecare zi, cu emotie, poeziile ce le afisezi. Ma emotionezi mereu, le gasesti pe cele mai superbe.
Buna seara Alice, buna seara tuturor.
Cum stiu ca iubesc? Ultima oara cand am stiut ca iubesc, a fost cand am realizat ca am ajuns din prieteni in “amanti”. Unde “amant” e doar un mod(avand in vedere ca nu e interzis din inel) prin care pot sa definesc saltul pe care l-am facut noi constient.
Sa aveti o seara lina.
Moi, nu am nici un merit…doar le postez pentru ca eu nu stiu sa scriu frumos, sa scriu asa cum simt… Aici nu concuram, aici ne regasim pentru ca ne asemanam. Te imbratisez!
Moi Says:
October 27th, 2009 at 5:37 pm
Cristina Socaciu, Magda Isanos este una din poetele mele preferate.
Ba a mea!
Murim… ca mâine – Magda Isanos
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Ce trist si adevarat e – cum spui Alice – ca barbatii isi iau uneori si cuvantul si inima inapoi! Si nici nu le pasa si nici nu ii doare (pai cum sa ii doara ca doar sunt barbati, ce naiba, chiar asa?!) Dar daca rar de tot se intampla ca vreo duduca sa le faca si lor praf inima, se lamenteaza de nu stii ce i-a apucat…uneori cred ca orgoliul lor nemasurat se plange acolo.
Si mie-mi place Magda Isanos :
“Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.”
” Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile sa vie,
sa-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate sa ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-ma macar,
risipitorul meu, sa te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar. ”
Magda Isanos
“Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.
Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand
caci toate ca intr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti , pe altii intreband,
de-au fost aievea cele ce-au trecut. “
“Tu ai tinut candva intreaga-mi viata
in mana ta cam mare si stangace,
cum tii un pui , care intr-o dimineata,
nauc si fraged iese din gaoace
si-i simti bataia inimii atunci
cum asurzeste dramul lui de lut
de frica sa nu-l sfarmi sau sa-l arunci,
dar tu se vede ca n-ai mai avut
in mana ta o floare sau un pui
pe care – asta-i trist – sa-l fii iubit
si nu e vina ta ca l-ai strivit.
Se intampla dintre acestea orisicui… ”
Magda Isanos
Preferata mea !
Tot Magda Isanos :
“As vrea sa mor alaturea de tine
si timpla linga timpla ta s-o pun,
ca, ascultindu-ti gindurile bune,
sa stiu daca mai esti si-acuma bun
si fara ascunzis ca mai nainte,
si sa te-ntreb daca-i adevarat
ca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea si ma minte
c-ar fi asa, dar daca te-as vedea,
cu gura, de pe ochi si de pe gura
indepartind oricare vraja rea,
iubirea din taciunele de ura
as reaprinde-o si ne-am recunoaste,
mirindu-ne c-atita invrajbire
in suflet din cuvinte poate naste.
Si-am fi pe urma cum is doua fire
intr-o impletitura, sa nu poata
o umbra intre noi sa se strecoare
si astfel sa-mi intunece c-o pata
surisul care-mi tine loc de soare. ”
Va doresc o noapte buna si frumoasa, ca sufletele voastre,
Suntem mereu in acelasi gand. Mi se pare fabulos regalul vostru de Magda Isanos, pentru ca intr-una dintre noptile trecute, cand alegeam poezia pentru rubrica din revista de noiembrie m-am oprit – desi am rasfoit zeci de poeme – tot la o poezie a Magdei Isanos. Aceea care a deschis seara Magda Isanos, cea pe care a ales-o si Layla. Murim… ca maine. Ar merita sa o citim mai des, sa ne-o amintim mereu.
Imi sunteti dragi, cu poeziile, cu uimirile, cu tristetile voastre, cu tacerile voastre, cu inimile voastre splendide. Va sarut de noapte buna. Si va multumesc.
Stiu ca iubesc pentru ca simt ca in sufletul meu locuieste cineva…
Descântec – Tudor Arghezi
Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
Si, Dalila, iti dau cuvantul meu de onoare ca azi m-am gandit ca mi-e dor de Arghezi, ca ar trebui sa caut poeziile lui tulburatoare, Duhovniceasca sau Intre doua nopti… Nu mi-am facut timp, dar mi-ai adus tu, in dar… Inca o data, multumesc.
M-am indragostit in seara asta tarzie de poezia Magdei Isanos.
Am sufletul plin. Va multumesc.
Alice deschid larg bratele intr-o imbratisare pentru tine si fetita ta. In sufletul meu plin de frumos sunteti si voi.
buna dimineata!multumesc pentru regalul vostru catre noi toate…frumoase poezii!le simt si le percep…
sa aveti zi buna,cu dragoste!
Mie mi-a placut mult si poezia cu puiul, oare cum se pricep unii oameni sa scrie atat de simplu, atat de desavarsit?
Si-nca nu s-a terminat…
Dimineata – Magda Isanos
Vreau sa descopar lumea, niciodata
n-am crezut, cum spun poetii, ca-i frumoasa.
Insa astazi, cu lumina pieptanata,
dimineata mi-a intrat in casa.
Fumegam de somn,cand am simtit
pasii cuiva langa perete
ea adansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.
Cu picioarele goale ea pasea,
in oglinda rasuna cristalul,
dimineata stramutase balul
fetelor-lumini in casa mea.
Si privind, eu ma gandeam: e bine
sa fii tanar cand afara-i soare.
Zi frumoasa, iti voi pune legatoare
dupa gat si-o sa te iau cu mine.
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.”
superba. pt sufletul meu de azi.pt chemarea din mine…
Buna dimineata,
Cand vreau sa stiu cum va fi vremea afara, deschid larg fereastra sau ies un minut in curte…..
Cand vreau sa stiu cum e la Cta, deschid aceasta fereastra, si Angi imi spune cum e la ea, pe malul marii.
Pentru ca , da, eu azi plec la mal de mare….
Dar Angi cred ca este prea ocupata cu dragalasii ei, cu pregatirea, cu scoala….
Va intrebati poate, ce am mai cautat in weekend la mare, cata vreme merg atat de des acolo….
Simplu….
Cand am treaba la Cta, nu vad marea, decat destul de rar, si asa, mai mult din masina, sau cateva minute cat sa fur un fir de nisip…..
Asa va fi si azi…..
Ajung acolo , muncesc mult, mancam la Marco Polo, un loc minunat si in care totul este desavarsit, apoi, la munca iar, si pe la 22, inapoi, spre casa……
Marea o port cu mine, si uneori, sunt linistita ca este atat de aproape….
Si mie imi place Arghezi….
Si cand nu mai pot de dorul lui, dau o fuga la Martisor….
Ati fost la Martisor ????
Poate , Alice, zana noastra buna, va publica in Tango , despre minunatia numita Martisor…..
Desi primavara este atat de frumos acolo, cu toata livada inflorita, nici acum nu e urat, ba, dimpotriva….
Va iubesc frumos.
PS. Nepotelul meu, dragul meu , mi-a spus de curand ca ma iubeste ca pe o floare…
Am facut ochii mari, nestiind explicatia vorbelor lui.
Sora mea (mama lui ) , m-a lamurit:
Este un pupacios, si, la gradi, se repede la toate fetitele sa le pupe.
Iar domnisoarele fug, motiv pt care, el le cam trage de par.
I se pare tare ciudat ca ele nu stau la pupat.
Asa ca mama, i-a explicat ca pe o fata nu ai voie sa o targi de par, ca o fata trebuie sa fie iubita ca o floare.
Lui ii plac mult florile, asa ca a inteles repede, ca nu are voie sa traga de par florile, adica de petale, ca ar muri….
Asa, ca, dragelor, florilor, va iubesc si eu, ca pe niste flori…..
Nu-i asa ca e tare haios iubitul meu de numai 3 anisori ???
Regalul Magda Isanos nu se putea incheia rotund(desi mai am o multime de poezii frumoase intr-o o editie straveche bilingva,romano-franceza), fara :
Oamenii ma uimesc – Magnda Isanos
Oamenii ma uimesc si-acum.
As vrea sa cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor si-n drum
larg sa-mi alatur pasii de pasii lor grei.
Fiecare zare sa nu aiba-n spatele ei inc-o zare,
fiecare cuvant sa nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, cand se face noapte, s-ascult.
O viata-as vrea, o viata oarecare,
atat de stramta, ‘ncat sa pot dormi
si uita vocile nepamantene;
cerul molatec, destramat in gene
sa nu mai poata visuri zamisli.
Uneori imi spun: am sa mor
atat de singurateca-n mijlocul lor;
limba simpla-a bucuriilor n-am invatat;
am sa mor ca o pasare care prea mult a zburat,
dar n-a facut cuib nicaieri.
In loc sa traiesc, am cantat melanconicul ieri;
si semnele pe care le-am primitn-au fost de la oameni,
au fost de la flori. Tu cu cine te-asemeni?
ma-ntrebaru pururi privirile omenesti.
Addenda la “Oamenii ma uimesc”. Recitind-o aici, simteam ca nu e intreaga, ca ii lipseste ceva, am intors pagina si am gasit continuarea :
Din pamant ca noi toti pornesti,
dar este-n inima ta o pace si o-ntunecime
din care cresc niste vorbe ciudate, “Multime,
nu ma goni, ca voi sunt, ca voi sunt si eu!”
Dar ei ma lasau deoparte mereu,
si cuvantul “poet” rasuna in ras,
pe buzele lor, care n-au sarutat, n-au suras.
..da Alice,eu nu pot intelege.din naivitate dau in prosteala.dar eu iubesc .simt acest lucru si cuvintele nu au putere.de fapt nu mai am cuvinte. doar simt cum un cutit imi taie tot trupul si il face bucati. nu am simtit durere asa mare nici cand a murit taticu,cu mana pe inima spun asta…eu am simtit ca asta mi-e dragostea adevarata si asteptata cand am realizat ca pot renunta la casa,la mama,la job,la viata mea de aici…ca vreau sa ma adun,sa nu mai caut,sa raman langa el,sa nu mai ratacesc in lume.
..poate e asa cum zici tu…si eu am obosit.in coltul meu mic de lume,eu inca lupt.desi imi sta inima in loc.inca cred,astept sa bata la usa. mi-am limpezit sufletul,m-am pregatit..mai am inca lumina in mine cat sa fiu vazuta…dragostea adevarata nu moare,ci reinvie,reinvie…ajutandu-ma sa sper…dragostea moare numai cand o lasam noi sa moara,numai cand renuntam noi…
…poate intr-o zi voi renunta si eu,imi voi lua si eu inima inapoi daca nu are ce sa faca cu ea.cand nu voi mai avea nici o farama de credinta in dragostea care ne-a legat.poate…
…dar eu sunt fata din vis care intinde mana.cand ma va striga…pt ultima data si pt totdeauna.pt ca il am in suflet.pt ca visele se implinesc!
Buna dimineata, fete dragi!
Am citit poeziile si va multumesc! Azi, postez una dintre poeziile mele dragi… Imi plac mult, mult poeziile lui Adrian Paunescu.
Spune-mi ceva!
Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.
Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.
Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.
…devastatoare poezii.si cat adevar crud pt noi, niste simplii muritori …
…”spune-mi ceva”…”ca plec si mor si plang si te iubesc”….
Buna dimineata ,dragelor!
Ce frumos ai spus tu ,draga Anna ,ca
Daca ar sti si ei sau cel putin ar vrea sa invete sa ne iubeasca ca pe niste flori, totul ar fi altfel ,s-ar schimba intr-o clipa vietile noastre ..
Va imbratisez tare ..va citesc poeziile cu mult drag!
Esti cruda Cristina!
Cine crezi ca mai are taria de a se ridica dupa poezia asta?!
Te rog Alice, sterge-o si incuie-o in sertarul cu “strict interzis”.
Eu asa am facut.De ce trebuia sa scotocesti dupa ea, draga de tine?
De ce ne sfasii sufletele?
Superba poezia, emotionanta…multumim cristina ca ne oferi si noua o parte din ceea ce iti alina tie sufletul…
Sunteti atat de speciale toate ! Atatea poezii frumoase,atatea trairi si tot atatea emotii ! Va port in suflet tot timpul!Draga Alice,astept cu atata nerabdare numarul nou al revistei sa-l cumpar si sa-l citesc pana la ultima pagina,
Alice azi dimineata in drum spre servici am ascultat http://www.youtube.com/watch?v=cRNmA70EteM , si mi-am amintit de ziua cand tu ne-ai daruit noua aceasta melodie.
http://www.youtube.com/watch?v=cCePBU7MNBY
Superba melodia, superba interpretarea….
de versuri, nu mai zic nimic…..cine nu-l iubeste pe Paunescu ???
Eu il ador….
Asa cum ador poezia, poezia sufletelor…..
http://www.youtube.com/watch?v=iKd5YbPZdR4
Tot drumul l-am innebunit azi pe soferul meu , un pusti de 22 de ani, cu aceasta melodie….
Si nu numai……
Si el, saracul ,nu zice nimic…..mi-a marturisit ca-ncepe sa-i placa poezia si muzica “mai calma,mai linistita”…..
http://www.youtube.com/watch?v=—VhVKuVMQ
Si un cantec preferat al iubitului meu….
Pt ca el ma alinta , cand ma alinta, ” domnita mea “,,,,,,
http://www.youtube.com/watch?v=4vdi5NAQtbI
http://www.youtube.com/watch?v=S9msKQm0WM4
Ce poezii minunate! Aveam si eu preferatele mele, dar timpul le-a sters…Alerg spre casa si caut cartile cu poezii sa-mi aduc aminte…
http://www.youtube.com/watch?v=SFqGGC5RSII
http://www.youtube.com/watch?v=6mj9O3pf5y0
Aseara m-am dus acasa dupa o zi intreaga de munca pe tocuri si in tinuta business…el statea plapand in pat…intreb ” ai papat, puisor? “…El : ” putin…eram prea obosit…” Eu : ” sa-ti aduc la pat ceva bun, ai avea pofta ? ” El :” Pai …daca imi aduci…”
El mananca cuminte…pe urma eu , inca in tinuta doar fara tocuri ma intind peste el in pat si-l intreb ” Pe cine iubesti tu cel mai mult din lumea asta , te rog sa-mi spui acum !”
El: ( cu greu ) ” Pe voi, fireste ”
Imi sunteti dragi toate, si poeziile voastre si dulceata de gutui pe care aproape ca am simtit-o in gura, calda si aromata, dar cateodata mi-e ciuda cand va citesc…Ok, stim cu toate cum e sa iubim…dar stie careva cu adevarat cum e sa fii iubita?
Pentru ca eu asta as vrea sa simt o data…desi stiu ca n-o sa mai fiu niciodata fata din vis a nimanui…si pentru asta as putea sa imi scot inima din piept si s-o arunc la caini…
Dar nu pot…imbracam tinuta , afisam zambetul atat de profesional incat nici noi nu ne mai dam seama ca nu e real, si pornim din nou la lupta cu lumea, cu criza, cu timpurile…
18tilidie, draga mea descrii o seara normala a unei femei. Barbatii nu stiu sa se manifeste, dar sa stii ca atunci cand iubesc te fac s-o simti. Sunt comozi si rasfatati, pt ca asa i-am invatat, dar asta nu inseamna ca nu ne iubesc.
Dulceata e f buna, imi pare rau ca nu sunteti aproape sa atacam “gavanosul”.
Anna, multumesc pentru acest regal Tudor Gheorghe. Are un timbru vocal de neconfundat.
18tilidie, draga mea descrii o seara normala a unei femei. Barbatii nu stiu sa se manifeste, dar sa stii ca atunci cand iubesc te fac s-o simti. Sunt comozi si rasfatati, pt ca asa i-am invatat, dar asta nu inseamna ca nu ne iubesc.
Dulceata e f buna, imi pare rau ca nu sunteti aproape sa atacam “gavanosul”.
Anna, multumesc pentru acest regal Tudor Gheorghe. Are un timbru vocal de neconfundat.
Si atata poezie frumoasa ma bucura, deoarece e bine sa stii ca mai exista suflete sensibile, calde si deschise.
Adevarat spus 18tillIdie…
Seara buna, fetelor!
V.am citit poeziile, gandurile…am ascultat muzica postata.
Cum stii ca iubesti?
Eu simt ca trebuie sa impart totul cu celalalt, bucurie, reusita, tristete, indoiala, cearta…Daca nu traiesc sentimentul ca ii pot spune totul, chiar si lucrurile urate, atunci nu.i el omul iubit.
Si mai cred ca stim cand iubim, dar traim cu speranta ca suntem iubite.
Si totusi avem momente cand simtim cu certitudine iubirea celuilalt, dar asta dureaza secunde, clipe…ca apoi sa redevina speranta, rabdare, asteptare…
Nici eu nu am avut curaj sa scriu despre cum ma simt iubita. Pentru ca mai mult, mult mai mult simt ca iubesc. M-a durut ce ai scris 18tillIdie, fiindca m-am regasit in povestea ta in care am jucat si eu de mai multe ori rolul principal.
Va citesc de mult, sunteti grozave si va iubesc pe toate iar pe tine Alice te admir si pentru puterea de a iubi fara sfarsit si ma bucur pentru tine ca vei fi din nou mamica!
Imi permit si eu sa raspund la intrebarea ta “Cum stii ca iubesti?” cu versurile poetului Blaga
” Iubeşti – când ulciorul de-aramă/se umple pe rând, de la sine/aproape, de flori şi de toamnă,/de foc, de-anotimpul din vine.//Iubeşti – când suavă icoana/ce-ţi faci în durere prin veac/o ţii înrămată ca-n rana/străvechiului verde copac.//Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/că-n lume doar inima este,/că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/nu moartea, ci altă poveste.//Iubeşti – când întreaga făptură,/cu schimbul, odihnă, furtună/îţi este-n aceeaşi măsură/şi lavă pătrunsă de lună.”
ti-am simtit trestetea 18tillIdie…in urma cu aproximativ 3 ani simteam si eu ca doar iubesc si nu sunt iubita…acum,desi Crazy nu mi e langa mine,ci langa ea,pentru ca aproape in fiecare dimineata el risca si vorbeste cu mine,ma simt iubita…mi-a lasat in suflet dragostea lui,mi-a patruns in inima toata iubirea de care a fost in stare,am amintiri cat pentru o viata…m-a iubit curat,barbateste,chiar m-a divinizat…
ma simt iubita desi am ales un viitor ce nu ne apartine noua-lui si mie-ci am ales viitorul langa familie pe care deja le aveam…
m-a iubit asa cum am visat ca voi fi iubita…si mi-e de ajuns…chiar daca doare..cand ma gandesc la el , la noi,zambesc ,chiar daca lacrimile imi inunda ochii …
sunt lacrimi de bucurie pentru ca sunt iubita eu,femeia cunoscuta de el,descoperita de el,asa cum ochii lui au vrut sa vada…mi-am luat din iubirea lui putere,credinta in mine,in viitorul meu alaturi de familia mea…cu pretul dorului nemarginit,am ales…
e posibil sa-l fi ales pe el si diferenta de cultura,religie,mentalitate ,sa fi distrus tot ce e frumos in noi…
sa ma iertati daca nu sunt coerenta,dar niciodata nu recitesc ce scriu…simt si scriu…apoi trimit catre voi gandurile mele..stiu ca voi nu ma judecati…imi sunteti sprijin la nevoie…ma inclin in fata voastra si ma retrag…va doresc liniste in suflet,iubire ,cat mai multa si mai de pret iubire!
scuze!acum am vazut…viitorul langa familiile pe care…
18tillIdie, cred ca ai pus o intrebare cu care ne confruntam toate. cred ca ai pus o intrebare care nu avem curajul, cum scrie Alice sa o rostim tare pentru ca uneori ne e prea greu sa adunam argumentele laolalta. Cred ca stim sa iubim de sa ne smulgem inima din trup, sa traversam mari si munti, sa lasam totul la o parte, sa ne daruim pe noi uitand cine suntem dar nu stiu de cate ori suntem iubite cu adevarat…sau macar dragostea aia ce o oferim ne este data inapoi …o firimitura din ea macar.
Eu nu as zice “asa sunt barbatii” si m-as culca pe ureche…”ei asa sunt ei, lasa i dragii de ei, puisorii de ei”. Cred ca noi femeile iubim altcumva. Nu sunt o feminista inraita dar sunt sigura ca noi avem o infinitate a trairilor pe care barbatii nu o stiu, nu o simt, nu o cunosc. Cred ca femeile iubesc “mai” plenar, cunosc nuantzele pe cand barbatii iubesc in alb si negru. Poate si pentru ca noi suntem cele care dam naster, care pastram un alt viitor om in noi. Poate de aceea nici nu ne intrebam “oare sunt cu adevarat iubita?”- pentru ca suntem obisnuite sa dam mai mult…Sau poate nu ne intrebam pentru ca in subconstient stim raspunsul dar ni e teama sa l constientizam….
Si eu ma regasesc in descrierea facuta de 18tillIdie. Deseori l-am perceput pe sotul meu ca un inadaptat , stingaci si neputincios. Si asta pentru pentru ca eu l-am oblojit, pentru ca eu am tinut sa demonstrtez, ca sunt cea puternica.M-am aruncat in capcana propriei neputinte, orice refuz trecea drept rea vointa. A fost nevoie de o situatie de criza, o perioada in care am fost bolnava , deci vulnerabila, sa ma dumiresc ca sotiorul meu nu e atit de neajutorat pe cit am crezut.
Va multumesc pentru regalul poeziilor din aceste zile. Pentru Tatiana Stepa. Glasul ei imi picura balsam pe suflet. O lacrima si un gind pentru ea.
Va eram datoare cu o poveste .
De ceva timp impartasesc tragedia unei prietene de inima , pentru care dragostea a plecat o data cu omul pe care spunea ca l-a primit in dar de la Dumnezeu . A plecat in lumea ingerilor , mult prea devreme .
Asa a crezut pina de curind. Cind credea ca totul e pierdut , ca inima ei nu va mai tresari in veci, dragostea a cautat-o . Iubirea a coborit din virf de munte. Si e gata sa-si lase viata de aici ,sa schimbe totul , sa plece intr-o lume necunoscuta , unde nu stie ce o asteapta.
Eu o voi incuraja, pentru ca de curind , am simtit ca ainceput sa traiasca. Ca vocea ii tremura atunci cind vorbeste despre el .
Astazi s-a convins (scepticismul o caracterizeaza), ca minunile exista. Ca puterea rugaciunilor e miraculoasa, dupa ce s-a suparat pe Dumnezeu .
Va sarut pe vise. Sa aveti o noapte cu ingeri din cer.
Frumoasa poveste Nina. O punem alaturi de minunata poveste de dragoste pe care o traieste Alice, cu titlul “Uneori se intampla si minuni”.
Maia te tin de mana, te inteleg, te simt.
Anna te imbratisez, superbe cantece !
Multumesc mult Simona Ioana. Maia, nu cunosc foarte bine povestea , insa daca resentimentele nu au luat locul iubirii ce v-a unit, daca inversunarea nu mascheaza frustrarile survenite in astfel de rupturi , ramine o poveste frumosa . Trista , insa putea fi urita si trista , cum am intilnit adeseori. Iti sunt alaturi si eu.
Va pup pe suflet si nu uitati sa visati , sa sperati.
Ca iubesti?! Nu stii, iti imaginezi….Ca esti iubita?! Iti imaginezi…ca atingerea inseamna iubire, ba privirea, ba dorinta…Nu, de fapt…era altceva…mi-aduc aminte..era vorba despre ceva mai mult decat o stare, decat o declaratie…Mult mai mult, prea mult, prea greu…Si cand ti se pare ca e oricum de negasit, iti mai ramane imaginatia mincinoasa sau salvatoare…
frumoasa povestea ta nina…ma bucur pentru prietena ta…e minunat sa simti ca ti s- a dat sa traiesti iubirea…
eu asa consider.
povestea mea,povestea noastra-a lui Crazy si a mea-a ramas frumoasa.ne revedem aproape zilnic cu aceeasi incantare.ne stimn gesturile ,zambetele,vorbele…stim,instinctiv,ca ne apartinem pe viata.
candva ,odata,m-a rugat, daca voi avea vreodata posibilitatea intr-o viata viitoare sa aleg, sa aleg sa fiu orice in viata lui,numai sa aiba posibilitatea sa ma aiba aproape si sa ma iubeasca,sa-i fiu mama ,fiica,iubita ,orice…poate parea prostesc pentru unii,dar pentru mine a fost o declaratie de dragoste dincolo de limite…si stiu ca asa vom simti atat cat viata ne va curge prin trupuri…
va multumesc pentru ganduri!sa aveti o zi buna,cu dragoste in suflet si simtiri!
ne vedem pe yahoo,nu in carne si oase…acolo ne- am cunoscut
Buna dimineata dragele mele,
Buna dimineata,
Stiu cum e sa iubesti si stiu cum ma simt iubita.
Am mai scris despre asta la “Semnele indragostirii …” lui… (mele)….
Ma simt iubita, mai ales cand ma cearta pt greselile pe care le fac…
Pentru ca o face frumos, intr-un mod in care-mi dovedeste ca -mi vrea doar binele…
Ma simt iubita cand, alaturi de cumparaturi, gasesc un trandafir rosu sau inghetata preferata….
Atunci cand ma suna de 1000 de ori pe zi , doar sa stie ce fac, unde sunt, ce am facut, ce mai am de facut in ziua respectiva….
Cineva, odata, in gluma, imi spunea ca ar face bine sa-mi puna GPS pe telefon, sa nu ma mai sune atat de des cu intrebarea “Unde esti ???”
Si cand il cere pe sofer la tel sa-i dea indicatii despre drum, scurtaturi, trafic, meteo, etc….
Si cand ii spun unde sunt, doar atat, unde sunt, iar el imi spune “ramai pe loc, alerg dupa tine ” si eu raman pe loc, si el alearga dupa mine…
Si cand imi spune ” anna, m-am ratacit, nu-mi mai gasesc sufletul …….ma ajuti sa-l gasim impreuna ???”
Si cand , aseara, i-am spus ca vreau margele din pietre colorate, de la Viena, si mi-a spus, ” ok , ce pietre, ce culori, ce lungime, detalii ” – asta, insemnand ca voi primi darul dorit…..
Si cand duminica seara, intoarsa de la mare, m-am asezat la coada la Patriarhie , la moastele Sf Dumitru…..
Desi merg foarte des acolo, si sf Dumitru nu pleaca nicaieri, consider acest pelerinaj, un canon, o rugaciune continua pt orele de stat la coada….
La ora 18 am ajuns la coada, acolo, iar la ora 23, ma suna El, : “unde esti ? , de ce nu esti acasa ?”…..
Si -i explic unde sunt……
Si vine, desi , nu se da in vant dupa asemenea practici….
Ma asteptam ca vine sa vada ca mi-e bine, ca nu am nevoie de nimic, eventual sa-mi aduca apa….
Dar nu, El ramane cu mine, sa ne rugam impreuna, sa trecem de mana pe la Sf Dumitru, asa cum am si facut….
Si nu a fost usor, pt ca am ramas pana la ora 1 in noapte….
Nu intelegeam ce se intampla, iar el, calm si linistit, imi ia mainile, odata cu sufletul in mainile lui mari, ca pe un pui zgribulit, (cum bine spunea Magda Iasanos), si-mi spune :” nu te-ai rugat destul numai tu pt noi ? Nu ai avut numai tu rabdare si incredere ? Ei, bine, acum suntem doi, cu aceleasi rugaciuni . Si va fi bine, domnita mea, va fi bine…..”
Si, da, stiu, stiu ca asta este trecut la capitolul “cum ma simt iubita “…..
Pt ca sunt….
Pana la stele, si dincolo de ele, asa cum si eu il iubesc, dintotdeauna si pt totdeauna….
Va iubesc frumos, ma inclin,
Rosanne, bine ai revenit, mi-e dor de cuvintele tale dantelate….
Simona Ioana, cu drag iti trimit un pescarus cu ganduri frumoase.
SI un val, impachetat frumos intr-o scoica….
http://www.youtube.com/watch?v=CtTWGeF34kE
Imi place mult melodia, si interpreta, cu atat mai mult cu cat a dovedit ca se intampla minuni….
Am urmarit-o intr-un interviu la Oprah, despre noul album si revenirea ei spectaculoasa.
SI , ce m-a i mpresionat cel mai mult, a fost ca a vorbit atat de frumos despre Dzeu, rugaciune si minuni, si ingeri….
Da, minuni exista, si le traim, cata vreme credem, speram, nu ne pierdem nadejdea.
O zi frumoasa sa aveti.
Ziua buna fete dragi.
Rosanne, bine ai revenit, nici nu sti ce dor mi-a fost de tine !
Anna iti multumesc pentru val, pentru scoica, pentru ganduri.
O zi frumoasa va doresc,
Stiu ca am fost iubita atunci cand nu a trebuit sa inventez nimic, cand prietena mea ascultandu-ma vorbindu-i despre el, mi-a spus ca ochii mei lucesc intr-un anume fel, ca zambetul mi-e asa cum ea nu l-a mai vazut niciodata… Privind fotografiile pe care le avem amandoi, stiu ca zambetul meu nu va mai fi niciodata acelasi… Dar, intr-o zi, cand viata mi-l va scoate in cale, lui ii voi zambi cu acelasi zambet de care el s-a indragostit demult…
UMBRA – Adrian Paunescu
Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare,
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi intr-o zi oarecare,
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevii fiinta.
Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi cu amurg mohorat
Cand zodiile noaptea-si dezleaga
Ma satur cu-o umbra si-atat.
Si sufletul meu te mai roaga,
Magnetic catarg doborat,
Tu, umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gat.
O umbra se-nchide in mine,
O umbra prin mine trecu.
E-atata de rau ca e bine,
E-atat de mult da ca e nu.
Bacovia-si iese din sine
Si rade in “a” si in “u”
O umbra in viata ma tine
Si umbra aceea esti tu.
Eu am fost gata sa jur ca sunt iubita atunci cand, de fapt, totul s-a dovedit a fi o pacaleala. Si m-am indoit adesea de dragostea unor oameni care m-au iubit profund.
Alice , eu stiu ca iubesc pentru ca mi-e dor si doare … si stiu ca ma iubeste pentru ca m-a ales si in urma cu 26 ani cind ne-am cununat si acum .
Da, exista minuni si pentru mine este o minune acest blog unde va gasesc suflete dragi.
Poeziile Magdei Isanos sunt rupte si din sufletul meu la fel cele ale lui Adrian Paunescu iar ingerul Tatiana Stepa ne va cinta si incinta mereu .
Anna si eu te iubesc frumos si ma inclin in fata postarilor tale.
Bucurii si soare in suflet in ziua asta mohorita ,
Aseara timpul nu s-a mai miscat pret de cateva secunde. Nu mai exista prea devreme, sau prea tarziu. Totul se intampla atunci cand trebuie. Parea firesc. Aseara am sarutat botul care odata m-a ucis. Si nu am simtit ca e vorba doar de pasiune carnala. A fost o ingemanare animalica, plina de sentiment. Am crezut ca voi simtii raceala. Acea raceala a doi serpi care se imperecheaza. Dar am simtit ca iubesc. Ca bratele lui deschise catre mine e o invitatie in sulflet. Apoi mi-am amintit ca am mai crezut asta odata, iar atunci totul s-a petrecut doar in mintea mea. De ce nu am invatat sa ma apar?
Rosanne, iti multumesc, tu stii…
Alice , raspund aici la postarea ta de pe caffeechat si te sfatuiesc sa-l cauti pe dr. Badea Iulian de la Spitalul Municipal , va sti sa-ti dea cel mai bun sfat , ajutor . Toata viata este un risc dar sunt sigura ca-ti va fi bine pentru ca Bunul Dumnezeu te iubeste si te-a Binecuvintat cu TALENT ! Curaj !
Da, Ella, ce frumos, ce adevarat !
Sunt convinsa ca adevarata declaratie de dragoste a sotului tau este ca a ramas cu tine, ca te iubeste, ca te-a iubit si te va iubi mereu.
In pofida tuturor ispitelor aflate pe drumul vietii, el te-a ales pe tine.
Fara tagada, acest om te iubeste .
Da, da, da, un barbat iubeste o femeie atunci cand o alege, ce frumos, ce adevarat !
Ana cris te iubeste atat de frumos…atat de frumos, ca pe o floare…
Bucurati-va de iubire, atata timp cat este. Unii sunt puternici si dragostea dureaza “pana cand moartea ne va desparti”, altii sunt tentati de fiecare fusta din jurul lor-asta e slabiciune si instabilitate emotionala.
Eu azi m-am bucurat de un masaj care mi-a pus fiecare muschiulet nelucrat la loc si faptul ca am fugit iresponsabil de la o activitate lucrativa, a facut ca masajul sa fie mult mai placut si am mai invatat ceva. Se zice ca e o tehnica reiki prin care te poti proteja de persoanele negative sau enervante. In timp ce vorbesc iti inchipui ca se ridica un zid intre tine si personaj si se pare ca pleaca, te lasa in pace. O sa incerc chiar maine.
http://www.youtube.com/watch?v=5vUDmFjWgVo&feature=related
nu am invatat sa stiu cand iubesc si nici cum… o dulce dependenta de oameni si de vise, o tresarire, un zvacnet, o lacrima… merg mai departe… chiar taca tac, chiar daca spun, chiar daca nu spun…
http://www.youtube.com/watch?v=gZ2tluarzZs
cand el este raspunsul la toate intrebarile tale, cand timpul se opreste in loc si auzi doar bataile inimii tale si bataile inimii lui…care au acelasi ritm. cand e suficient sa te uiti in ochii lui sa stii ca acela este inceputul si sfarsitul…ca iubirea incepe din varful degetelor lui si se termina in tresarirea genelor tale…ca nimeni si nimic nu mai este la fel cum era inainte…cand reversi din fericirea si iubirea ta celor din jur facandu-i si pe ei fericiti…cand zambesti fara motiv…cand fie si daca oceane te despart stii ca se gandeste la tine…cand esti tu, acel tu care stiai ca vei fi…si cand totul in jur se transforma ca prin vis…
fiti adevarati! viata e prea scurta sa fie traita in minciuna…
cat despre visul de iubire, el trebuie trait in doi…abia astept sa il traiesc…imi tin respiratia pana atunci…
Ramona , asa e, mare drepatate ai , viata e prea scurta si uneori ne irosim in lucruri care ne nimicnicesc si care ne fac sa uitam cit de scurta e viata . Si cit de frumoasa.
Uitam ca niciodata nu am fost lasati de izbeliste, ca Dumnezeu a vegheat asupra noastra in fiecare ceas , atit cit timp am crezut .
Am avut o zi amara , sper sa vina si zile mai bune.
Va multumesc pentru emotia pe care inimii mele i-o dati in fiecare seara.
Dumnezeu sa va pazeasca visele. Noapte frumoasa.
P.s Anna iti multumesc pentru melodie. Whitney este preferata mea , dintodeauna. Evolutia ei din ultimii ani , da, ne confirma faptul ca niciodata nu e prea tirziu pentru un nou inceput, ca minunile exista, si ca poti renaste daca iti doresti cu adevarat.Sper sa-mi iau si eu un pic de speranta din indemnurile ei . Si din cuvintele voastre.
http://www.youtube.com/watch?v=lAwKT4ONEME
Buna seara , noapte buna zeite,
Nina, nu stiu daca problemele tale sunt legate de criza asta care se adanceste si care inchide si porti ….
Stiu doar , ca, asa cum am promis, va tin la curent cu vreo noua sesiune de concursuri, daca vor exista.
Sunt vremuri tulburi, vor fi si mai tulburi.
Trebuie doar sa speram intr-o zi mai buna, in vremuri mai bune.
Acum si la noi, ca peste tot, posturile sunt blocate, desi sunt destule libere si normal ar fi un nou examen pt angajare.
Daca se schimba ceva in acest sens, daca se deblocheaza ceva si se anunta vreun concurs, cu draga inima va anunt.
Asa cum stiti deja, Ela, este cel mai bun exemplu ca totul se intampla “pe bune”, ca numai capacitatea ta si forta ta si ambitia ta te va face sa iei un post mult ravnit.
Se munceste foarte foarte mult, uneori incredibil de mult, nu pot sa cred de unde=mi iau putere pt a doua zi…..
Dar si satisfactiile sunt pe masura muncii si asta este minunat.
Iti tin pumnii, draga Nina, ma rog pt tine, sa fie doar o perioada trecatoare din viata ta.
Va imbratisez cu drag.
Alice, nu am nascut, dar un doctor bun te poate indruma ce sa faci in situatia ta.
Nici oamenii din jur, nici familia, nici macar sufletul tau.
Cred ca o parere pertinenta o poate avea doar un specialist.
Ai grija de tine si de micuta,
Pupici,
Simona Ioana, multumesc pentru gandurile limpezi din poezie!
Asteptarea pare a fi a doua natura a femeii…Si Ana Blandiana ne invata cum s-o savarsim!!
Los amores cuando se van no se van, permanecen en nosotros del mismo modo que el instante captado en el abrir y cerrar de ojos de una cámara fotográfica, ese instante en un lugar imperecedero de nuestra vida camina con nosotros aunque no queramos acordarnos de su nombre. Podríamos mencionar el Quijote que cuando comienza diciendo: En un lugar de la Mancha de cuyo nombre no quiero acordarme… lo que hace es recordarlo, pues eso pasa con los amores, están con nostros en todas nuestras aventuras y desventuras como cicatrices de profundas heridas o como nostálgicos placeres de amorosas compañías; si así no fuera tendremos que pensar que no eran amores. La palabra amor debemos cuidarla, mimarla y pulirla como un diamante de inmensurable valor y belleza para que cuando se pronuncie estalle como un gran fuego artificial en nuestros sentidos y en nuestro corazón.
Bueno, dicho lo anterior dime si ya sabes el nombre que le darás a tu nuevo vástago. Mi hija de momento ha decidido para su hijo que nacerá a primeros de diciembre el nombre de Abel, por el momento.
Un sentido beso para ti y para Ilona y Victor y especialmente para esa hermosa criatura que nace de vuestro amor.
Como siempre un abrazo
buna ziua!credeti ca este posibil ca iubire sa reinvie dupa o mare perioada de timp in care cei doi au fost despartiti din diverse motive?cei doi au impreuna si un copil care e in culmea fericirii cand cei doi parinti sunt unul langa altul!oare este posibil?
Prietena mea cea mai buna este din dimineata asta mamica unei fetite de nota zece pe care o cheama Ana.
Sunt extrem de fericita pentru ele; am vrut sa impartasesc bucuria asta si cu voi. Doar suntem Familia, nu-i asa?
Simona Ioana, sa fie sanatoase si frumoase, prietena ta si fetita ei!
Unde este blogul Nouriei Nouri? Imi lipseste…
… ca iubesti? Atunci cand incerci sa-l scoti in fiecare seara din gand si dimineata il gasesti parca mai adanc.
Va dau binete si va spun ca-mi pare rau ca n-am mai apucat sa mai scriu de o saptamana. Din pacate vremurile in care traim sunt tulburi … dar … prin toata nebunia asta exista speranta adusa in suflet de VOI, Alice. Si scriu cu majuscule pentru ca este minunat ce faceti acolo la revista. Mie una imi salvati cea mai frumoasa parte a sufletului … coarda iubirii. Sensibilitatea de care are nevoie … un racusor
sa supravietuiasca. Printre mii de cifre, scandaluri politice si o lume plina de ura … invat sa-mi pastrez speranta si increderea in bine, invat sa-mi pastrez frumusetea trairilor. As vrea sa va spun ( legat de subiect) ca sunt fericita! Sufletul meu este capabil sa iubesca! Am intalnit si oameni care nu pot face asta. Si-mi pare rau pentru ei! EU STIU CA IUBESC! Stiu ca am iubit … am suferit, am iubit din nou si am suferit …. acum iubesc si … o sa mai iubesc pana cand …
Am iubit barbatul care-mi recita la 3 dimineata Cantecul de dor al lui Nichita …. l-am iubit intr-un anumit fel … romantic si incredibil pentru o viata … dar … pastrez doar amintirea acum…. Apoi am avut puterea sa ma ridic din urletul sufletului …. sa ating linistea si sa ma indragostesc la fel de puternic … si nebuneste. Si dragostea acesta continua … la fel de nebuneasca si oarecum imposibila.
Cum stiu ca m-am intragostit? … Atunci cand simt in adancul sufletului meu ca pot “darama muntii” pentru dragostea mea! Cand iubirea imi da puterea si linistea de a vedea ziua de maine mult mai frumoasa … Este puterea uni nou rasarit….
Va pup si va urez sa va fie bine!
vasibuia,
copii pot sa faca minuni! dar minunile nu dureaza decit trei zile daca n-ai grija sa le intretii .daca ai cartea celor mai frumoase iubiri, una dintre povesti este a lui Oreste. citeste-o!
Romanta cheii – Ion Minulescu
Cheia ce mi-ai dat aseara -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseara !…
Dar ce cheie nu se pierde ?
Cheia ce mi-ai dat aseara
Mi-a cazut din turn,
Pe scara,
Si cazand, mi-a stins lumina.
Cheia ce-am pierdut aseara
Am catat-o;
Dar pe scara
Era noapte ca si-afara…
Si-am ramas in turnul gotic,
Turnul celor trei blazoane :
Al Iubirii,
Al Sperantei,
Si-al Credintei viitoare…
Si-au trecut de-aseara clipe,
Si-au trecut de-aseara ore…
Si m-am coborat pe scara…
Dar pe cea din urma treapta
Cheia ce mi-ai dat aseara
Am gasit-0 prefacuta
Intr-o cupa alba plina
Cu vin verde de cucuta.
Si pe cea din urma treapta
Am ingenuncheat
Si-am plans -
Caci pe cea din urma treapta,
Ca-ntr-o carte inteleapta,
Am cetit in fundul cupei
Naufragiul ce m-asteapta !…
cata dreptate,Cristina!zambim atunci cand iubim ,asa cum niciodata nu am facut-o…eu stiu! e zambetul special ,nascut din iubirea profunda,facuta sa dureze ,indiferent de ceea ce rezerva viitorul. asa cum spuneai, e zambetul ce peste ani ,doar lui il vei oferi…
simona ioana,sa-ti fie sanatoasa prietena si copilul ei nou-nascut! sa va bucurati de viitorul Anei!
vasibuia,dragostea poate renaste ,daca cei doi vor,daca pot repara ceva…
daca au incredere in viitorul lor…asa cred
seara buna!week-end fericit!
ramona,iti tin pumnii!sa-ti gasesti fericirea!
multumesc maia! sper sa ne fie bine la toate…
Fara tine – Ana Blandiana
Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.
http://www.youtube.com/watch?v=yb8M0cMPjn8
Leagan in oglinda
de Cezar Baltag
O mie de usi inainte
O mie de usi inapoi
respiratia- prag leganat
din care pornesc
in siruri contrare
doua fugi infinite de usi.
o usa
care naste o usa
care naste alta usa..
pana in cel mai indepartat
punct
din care toate usile
vin inapoi.
si ultima usa
esti Tu
un prag din care pornesc
toate usile.
Azi am fost la mai putin de 20 de m de el. Si nu a fost o intamplare, a fost asa pentru ca asa am vrut eu sa fie. Si mi-am simtit sufletul linistit doar vazandu-l. El nu stie ca am fost acolo, eu nu ii voi spune niciodata. Un batranel care se afla intamplator acolo, m-a intrebat: “Va place?”, eu i-am raspuns: “Foarte mult!”… inima imi batea nebuneste si am plecat…
Cristina draga, te tin in bratele sufletului meu…
Multumesc frumos, Anemone!
privesc deseori in jur, privesc oamenii si ascult povestile lor, cele care pot fi spuse, cele pe care le-as fi vrut traite de mine, cele pe care nu le voi trai eu niciodata. ma privesc mai cu seama pe mine si intamplarile care au facut sa fiu astazi ceea ce sunt.
peste cicatrici si rani, peste lacrimi marunte, am invat sa zambesc. sau doar mi-am amintit.
stau de vorba cu inima mea, asa cum as vorbi cu un animal de companie sau cu o floare: intelege, simte, dar nu-mi poate raspunde.
nici ea si nici eu nu mai stim cand ne-am asumat riscul acesta total de iubire al oamenilor, naivitatea cu care lasam, si ea si eu, usile larg deschise, fara regrete.
am privit astazi fotografiile tango. cele pe care le am intr-un fisier numit inima.
amintiri fara nume dintr-o iubire fara de limite…
imi amintesc cu un dor ca un frig de inceputurile mele in aceasta lume. de primii pasi intr-un februarie parca indepartat. era in preajma zilei de nastere a cristinei bizu si acum nu ma mir ca am aparut tocmai atunci. peste timp, cea pe care o sarbatoreati a devenit pentru mine omul pe care eu il admir fara rezerve pentru sufletul nobil si cald si bun. cristina mea draga, iti multumesc ca existi in viata mea, ca avem amintiri nepretuite, ca avem fotografii frumoase, ca mai avem de trait impreuna atatea bucurii.
printre primele maini intinse catre mine au fost cele ale lui rosanne. aveam sa aflu despre ea ca este atat de frumoasa, ca sufletul ei stie pretul si truda mainii intinse neconditionat. prietenia ei imi este, dincolo de taceri, talisman dintr-o vreme cand visam numai primavara. acea primavara pe care am asteptat-o si am numarat-o impreuna cu ema, cea despre care spun in gand ca mi-ar place sa fiu eu insami, cu tot cu ochii ei pe care, desi nu am vazut-o niciodata, ii stiu, i-as recunoaste.
in primavara numarata am cunoscut-o fizic si pe simona ioana, cea de care ma desparte doar o bataie de aripa, cea alaturi de care si tacerile se rostesc si se inteleg. cea impreuna cu care mai scriu nestiut pe evantaie tainice.
tot atunci m-a tinut de mana, la intalnirea cu tine, alice, mica noastra lisa. emotiile ei, fragilitatea ei, tineretea ei, mi-au facut dorul de mine insami, dulce si suportabil, ca o nostalgie ce te invaluie ca un raspuns firesc la intrebarea ce am facut cu anii mei tineri. si imi amintesc, tot de atunci, florile albe sub care m-am ascuns cand tu ai intrebat: “cine este pisica?” eram eu, mica si neagra, cu urme de zapada pe mustatile zambetului, primind cu umilinta darul tau de iubire, intaia zi de primavara peste orasul nostru.
imi amintesc de dalila tua si lacrimile ei frumoase, imi amintesc dorul meu de ea. de simona radoi imi amintesc si de simone, de corina velvetiana si raluca, de cristina socaciu si multe alte nume si zambete deschise spre mine ca niste flori. nu le amintesc numai din teama de a nu uita pe cineva in recunostinta mea.
multe suflete si-au lasat darul lor de gand peste cartea lansata careia eu ii spun Cartea si atat. la ceasul floriilor, cand eu va priveam doar de la distanta, cristina bizu a fost cea care v-a intins exemplarul meu de carte, iar tu alice, tu cu sufletul tau nemarginit, m-ai sunat ca sa imi spui ceea ce nu am crezut vreodata ca o sa se intample. mi-ai spus si n-am sa uit niciodata ca ma iubesti. si stiu si recunosc asta.
peste aburul verii s-a lasat cu vacante din care noi ne-am desprins usor ca sa ne tot intoarcem in casuta cu ceaiuri si povesti. am trait o duminica miraculoasa cu anda, era si soso deja in sufletul meu, am cunoscut atunci zambetul rosu al roberrtei, pe monica si danuta, zambetul lui carmen sofianu si delicatetea ei fara margini, pe ramona, fiica marii. iar sfarsitul de vara ne-a implinit promisiunea de a ne reintalni, eu si cristina si nu oricum. alaturi de noi, in acea tihnita zi era angi, calda si buna angi si inegalabilul herr doktor…
asa ne-a gasit toamna. cu intalniri de prieteni. cu anemone gasita si atat de draga, cu revenirea ta, alice, intr-o surpriza imensa, la brasov, cu micuta si atat de frumoasa sara…
nu stiu incotro ne vom indrepta. frunzele par sa-si fi pierdut rugina. pamantul, secatuit de roade incepe sa se odihneasca…
miroase a zapada… miroase a mar copt si vanilie, e un zvon de iarna la tample…
astazi ma inclin in fata ta alice si iti multumesc cu tot sufletul si iti spun ca te iubesc.
si ma inclin in fata voastra, a celor dragi si speciale, a tuturor si… va multumesc…
Pisica, m-ai facut sa plang…De emotie…si de bucurie ca nu m-am inselat, ca exista oameni frumosi pe pamant, si ca eu am privilegiul de a-i intalni, intr-o lume in care privirile spre suflet sunt din ce in ce mai rare…
Alice, iarta-ma daca am fost putin cam “incisiva” dincolo, pe chat…dar m-au durut nedreptatea si rautatea unei straine care vroia sa ii spui parca si de cate ori te speli pe dinti.Si care a insistat pe niste cuvinte, ca sa te atace.Si pentru ca tu,obosita si haituita de munca(eu speram ca te joci cu Ilona si Victor…) nu te aparai, m-am “erijat” eu in avocata ta.
Poate ca imi doresc si eu, in sufletul meu, sa stiu unde ai sa nasti, si sa indraznesc sa iti aduc flori si sa ma bucur de fericirea ta in acel moment, dar niciodata nu te-as putea supune la un asemenea interogatoriu. Si nu, nu cred ca pentru a-ti aduce flori te intreba “doamna” atatea amanunte…
Mi-e dor de voi , toate. De un ceai cald si de maini intinse…
Dincolo de taceri, ne vom “trezi” in iarna, in curand…
Cristina Socaciu, asa cum am mai spus, cat de mult poti ! Iti doresc sa fii puternica mereu !
Pisica draga, iti multumesc cu inima pentru cuvintele tale. Iti datorez minunea intalnirii de pe tamplele Brasovului (asa cum ii spuneai tu odata orasului tau, intr-un februarie binecuvatat cand ai scris aici pentru prima data), iti datorez si visul implinit de a o cunoaste pe Alice. Iti datorez amintiri pe care le port in suflet, si care imi servesc drept dovada vie ca nu sunt singura. Chiar azi, cand ti-ai amintit tu asa frumos de noi, am desfacut punguta de ceai primita de la tine. Sunt racita bocna, si ma gandesc ce bine mi-ar prinde, mierea aceea cu ghimbir facuta de tine…Imi lipsesti, dar stii ca te am in suflet mereu. Asa cum o am pe Rosanne, si pe voi toate pe care nu va cunosc (dar va stiu sufletul).
Da-mi voie, pisica, sa ma aplec cu admiratie in fata stilului tau pe care il admir dintr-un inceput si sa fiu convinsa ca atata maiestrie in aranjarea cuvintelor ascunde un suflet deosebit de nobil si frumos. Permite-mi sa ma alatur Anemonei, cu care sunt mereu de acord in postarile dumneaei. Va doresc o duminica frumoasa si blanda, desi e cam rece, deja.
Moi, te imbratisez cu toata caldura din sufletul si din casa mea…
http://www.youtube.com/watch?v=S1CWjz1ZNz4
Ai dreptate pisica, miroase a iarna…la mine sunt 2 grade..2 grade care mi-au inghetat mainile ( dar nu si sufletul). Eu imi fac uneori cate un ceai seara, verde si aromat..in amintirea vremurilor cand stateam cu laptop-ul in brate si-mi plangeam limitele si spaimele…si se pare ca nu le-am plans destul pentru ca nu au disparut ( au revenit in alte forme, mai subtile…dar la fel de necrutatoare)…
Am aflat ca la voi in Brasov e cea mai romantica strada din Europa: strada Sforii. Cum arata strada asta?
Mai sunt cateva ore si incepe noiembrie. De vreo cativa ani, in fiecare noiembrie mi-am facut un obicei din a vedea filmul “sweet november” si-mi ofer prilejul de a-mi plange neputinta de a trai viata luand din ea doar ceea ce e important. In noiembrie realizez ca zece luni din viata m-am concentrat la lucrurile marunte, am muncit mult, depasind zilnic programul si am uitat de mine. In noiembrie sunt coplesita de inca un an care aproape a trecut fara realizari majore. Cand ma gandesc la realizari majore nu ma refer la vreo avansare la locul de munca sau la vreo majorare a salariului (chestiunile astea ma lasa aproape rece) ci la faptul ca nu am reusit sa-mi gasesc linistea in mine. Ca a mai trecut un an in care nu mi-am gasit iubirea, sufletul pereche, nu mi-am umplut golul din suflet, care devine si mai mare si mai greu de suportat. Mi-e groaza de noiembrie!
Va tin de mana, va port in gand si in taceri, sunteti in sufletul meu.
ps. Pisica, stii tu!
http://www.welcometoromania.ro/Brasov/Brasov_Strada_Sforii_r.htm
dalila, aici gasesti cateva detalii despre straduta noastra. si te astept cu drag sa mergem impreuna acolo.
anemone, te rog sa ma ierti, nu am intentia sa aduc lacrima, nu tie…
moi, nu merit. scriu doar ce simt. nu am nici veleitati si nici visuri de scriitor.
ema… da stiu. si doare. nici nu am curaj sa te rog sa numaram impreuna venirea lui noiembrie…
Ema, si pentru mine noiembrie este luna in care inteleg ca viata MEA este pustie…ramane in mine intreaga doar viata pe care le-o daruiesc altora…
Moi, eu nu sunt deloc puternica…
Ema, te imbratisez si iti spun ca mi-ar placea sa vedem impreuna filmul…
Alice, te tin de mana mereu!
Mi-e dor de voi. E sambata si ma urmaresc nostalgiile mele de-o viata, de dincolo de geam ma hartuieste o luna mare si plina care seamana cu burta mea locuita de o zeita mica.
Anemone, am sa va spun exact, voua am sa va spun unde o sa nasc si cand, dar, cu adevarat, nu am luat inca nicio decizie si nici asupra datei nu am cazut de acord cu nimeni. Medicii ma contrazic cu indarjire, dar eu stiu exact cand am ramas insarcinata, in drumul meu minunat spre Timisoara lui Moi, nu am nicio indoiala, si-atunci ar trebui sa nasc inaintea Anului Nou. Probabil cand voi fi si mai aproape de data aceea o sa stiu mai exact. Sau poate ca nu, va trebui sa astept si sa vad ce se intampla.
Glumesc mereu cu Paul ca ar trebui sa luam o foarfeca in masina si sa fim pregatiti- el imi spune ca nu-i nevoie, ca avem o forfecuta in trusa medicala a masinii si ca, oricum, poate rupe cordonul cu dintii, insa eu nu sunt de acord, fiindca ma gandesc ca turteste celulele stem…
Chiar nu am stabilit exact.
Vreau sa vad si eu filmul cu voi, Ema, Cristina, mi-ar placea tare mult. Nu l-am vazut niciodata.
Pisica mea minunata… Sara, Moi, Ramona, Dalila, pentru toate am o imbratisare. Si pentru cele intalnite si pentru cele pe care le voi intalni.
Ema!!! “Sweet november” e filmul pe care l-am revazut de cele mai multe ori in viata.
Pentru tine, si pentru Cristina, si pentru Alice (trebuie sa-l vezi) http://www.youtube.com/watch?v=st3qM7J3dAg&feature=fvw
Va imbratisez cu tot dorul unui inceput de noiembrie, cu drag, cu tresarire si emotie…
Pisica, draga de tine…
Si dor mult de Alice si de scumpele fete…
N-am lipsit nicio secunda, am tacut doar! Uneori si tacerea e un raspuns…
si eu va imbratisez tareeee …
e superb filmul “Sweet November” Alice…astept acest noiembrie sa ma aduca mai aproape de visul meu … si mai astept Craciunul cu o dorinta ascunsa…care ar putea fi implinita atunci…
va port in gand cu drag. sunt cu voi desi tac uneori.
Cristina Socaciu, m-ai facut sa plang (si eu sunt o dura)! As vrea sa iti spun o vorba buna, dar in momente din astea cuvintele imi cad deoparte si nu stiu sa le potrivesc.
Je, sa ma ierti…eu nu vreau sa plangi! Eu am plans tot drumul spre casa, noroc ca masinuta mea stie drumul, m-a dus si m-a adus de la el de sute si sute de ori… si va mai fi o parada si la 1 decembrie dar nu voi mai avea putere sa merg…
Sara, multumesc pt. cantec!
Alice, acum am citit poezia lui Arghezi postata pe site-ul revistei, nu o stiam, ce frumoasa si adevarata e!
“… Pe langa bucate./Mi-e sila de toate,/De rau si de bine./Mi-e foame si sete de tine.”
Sensibilitatea voastra e covarsitoare. Alice, inteleg, acum, bucuria cu care m-ai primit in paginile tale afland ca-s timisoareanca. Da-mi voie sa ma bucur si mai mult si sa reinoiesc invitatia unei vizite la noi in oras. Daca imi permiteti, doamnelor si domisoarelor si domnilor, care sunteti pe aici, va invit sa organizam o intalnire la Timisoara, dupa venirea pe lume a multasteptatei fetite dragi. Probabil la primavara ar fi cel mai frumos si pentru cine nu cunoaste orasul intalnirea cu el, atunci cand totul este inflorit va fi o adevarata revelatie. Nu este lipsa de modestie din partea mea, promit sa va arat locuri care vor confirma cele afirmate. Cristina Socaciu, eu asa te percep si te sustin. Pisica, scrii deosebit de inspirat si frumos, te admir sincer. Tuturor va doresc sa aveti o duminica linistita si pentru ca este 1 noiembrie, voi aprinde candele pentru sufletele celor care s-au dus…
Cristina Socaciu, nu am ce sa iert… uneori lacrimile fac bine, mai spala din tristete.
Ma gandeam ca ai plans si tu.
Moi, am vrut de multa vreme sa iti spun ca iubesc orasul tau, dar la fel, nu am gasit cuvinte potrivite. Cine ma cunoaste un pic, ar putea spune ca da, iubesc TM, pt ca acolo am fost atat de indragostita (desi nu de un timisorean)…Dar nu stiu cum, crede-ma, orasul il iubeam chiar dinainte de marele meu amor.
…evident ca as fi vrut sa indrept un gand bun catre voi toate, dar m-au coplesit amintirile.
Ma inclin adinc in fata cuvintelor voastre. Va regasesc , ca de fiecare data cu aceeasi emotie, sensibile, si atit de frumoase.
Alice , indiferent de alegerea pe care o vei face, va fi cea buna,pentru ca o vei face cu sufletul, iar Dumnezeu vegheaza asupra sufletelor noastre. Iti sunt alaturi ,cu inima.
Anna, multumesc din suflet , pentru gindul bun.
Filmul e sfisietor, insa si eu l-as mai revedea , chiar daca l-am vazut de cinci ori si am varsat lacrimi amare de fiecare data.
Noapte frumoasa, si un noiembrie binecuvintat!
Pisica stii ca mi-e foarte dor de tine? Simti ca ma gandesc deseori la tine? Sigur da, altfel nu ai fi scris atat de frumos despre tacerile care se inteleg.
Alice indiferent daca mica ta printesa se va naste inainte sau dupa Anul Nou va fi Capricoarna – lucru care nu poate decat sa ne bucure si pe Pisica si pe mine, pe Danuta si pe Ema. Si pe celelalte zeite din semnul asta (scuzele mele daca nu mi-am amintit de voi).
Cristina te tin de mana si tac. Astept ca de dupa lacrimile tale de acum sa infloreasca zambetul tau minunat.
Sweet november – a fost pentru mine intr-o vara… Maine ma voi gandi la el, o fac mereu dar maine mai mult. Cu dragoste si recunostinta.
Buna dimineata.
Pisica eu spun doar atat: IMI ESTE FOARTE DOR de primavara, de vara si de toamna intalnirilor noastre.
Buna dimineata…in zi frumoasa de noiembrie. Am zambet de indragosteala…cum am cand apar visele de iubire.
Duminica frumoasa sa aveti ! Imi doresc sa va intalnesc, va invidiez frumos pentru intalnirile voastre de pana acum…
Buna dimineata va spun si eu, dintr-un noiembrie senin si rece…
N-am putut sa scriu nici macar o fraza la postarea aceasta, dar am ales sa le citesc pe ale voastre, zi de zi. N-am putut sa leg doua cuvinte, desi as fi dorit, fiindca ceva ma oprea. Ceva dur, adevarat, necrutator: eu nu iubesc acum…din nefericire. Dar promit ca de se va intampla, voi reveni la aceasta pagina sa scriu tot ce simt, sa recuperez cumva, de voi putea…
La noi in zona, pe 1 noiembrie, toata lumea are brate de flori si lumanari multe, spre seara vor fi mii de luminite aprinse la morminte, o traditie pastrata cu strasnicie, in amintirea sufletelor plecate.
Va doresc un noiembrie frumos, cu drag!
http://www.youtube.com/watch?v=142fQk_JCjk
Bun gasit. Noiembrie e o luna ciudata, de ne-indragostire. Cu putin noroc, octombrie ne aduce ceea ce americanii numesc “vara indiana”, cu soare bland si mieros pana tarziu, cu nebunie ruginie in parcuri si cesti pantecoase de ceai sorbite la o poveste mai lunga.
Decembrie va veni cu miros de copilarie lipsita de tribulatii sufletesti. Si…cu noiembrie ce facem? Ne imbracam mai subtire, riscand o raceala, ca sa pretindem ca toamna nu s-a sfarsit, ca poate mustul nu e inca acru iar frunzele se mai tin in copaci? Ne cumparam deja globiri noi si caciuli cu urechi de ren?
Putem sa bem o ceasca de ceai la ceas de seara, intr-o companie calda si distinsa. Eu astept cu drag sa va reintalnesc aici, Pisica, Corina, Amalia, Anais, Simona Ioana, Alyce, Cristina Bizau, Cristina Socaciu, Anna, Roberrta, Ramona, Blanca, Sara, Je, Dalila si, de fapt, astept toate fetele care scriu delicat si simt tumultos si, din cand in cand, incerc sa fiu o gazda buna pe blogul pe care Alice a avut marinimia sa mi-l ofere, ca pe un colt de inima puternica. Pe curand.
vai Anemone ce frumos….mi-a facut cadou melodia asta si Nina (dar originalul in croata)…si un baiat azi dimineata…
si mie mi-e dor de o pereche de ochi…totul se intampla cu un motiv…
Je, Timisoara este orasul meu si al sute de mii de suflete, care odata ajunse aici, prin nastere sau prin adoptiune il iubesc pentru originalitatea lui, imprumutata din apus. Arhitectura si oamenii sunt asemeni celor din vestul Europei. Exista un aer occidental mereu. Dar ceea ce-l face frumos prin excelenta, sunt parcurile, nenumarate si multimea de pomi ce se insiruie de-a lungul strazilor. Primavara este minunata la noi tocmai prin aceasta abundenta de flori si verdeata. Cred ca iubesti orasul, pentru ca mereu am intalnit persoane care vizitandu-l, pentru prima oara, doresc mereu sa se reintoarca.
Azi, asa cum spune si Roberrta, pe care o salut cu drag, cimitirele se umplu de pasii timisorenilor, si nu numai, in drumul lor spre locurile de odihna ale celor dragi, unde se aprind lumanari si se spun rugaciuni pentru vesnicul lor repaus.
Da, Moi, cred ca multi dintre noi iubesc TM ( desi eu vin acolo doar in delegatii) si cred ca am inceput sa il iubesc – nu vreau sa sune a fals patriotism – in decembrie ‘ 89, sau atunci s-a nascut fascinatia mea pt TM. Apoi am vazut ca orasul si oamenii sunt altfel si minunati. Parca intru in alta tara…mai buna si mai frumoasa, evident.
Va sarut intr-un noiembrie mohorit, gasesc aici caldura sufletelor voastre. Sunt la prietena mea unde unde iubirea si-a gasit cuib, astazi e la ea acasa. Prietena mea traieste, traieste cu avevarat…
Va imbratisez , si va multumesc, pentru caldura, pentru emotii ,pentru tot ceea ce transmiteti sufletului meu.
Sa aveti o toamna plina de iubire!
Nimic nu e intimplator! Nimic nu e imposibil , atunci cind iubesti !
Am primit putin din optimismul prietenei mele , si parca si lumea mea, mohorita pina ieri s-a luminat. Da, este adevarat, toate se intimpla cu un rost.
Duminica frumoasa!
Intr-adevar, ce duminica frumoasa se face atunci cand ne intalnim aici! Colegele si prietenele noastre Raluca Delia si Anda Docea au acceptat sa isi aseze blogurile alaturi de blogurile noastre, asa cum au facut-o de curand si Anemari si Alina. Suntem in mari transformari, care sper sa faca Tangoul nostru mai iubit si mai cunoscut. Iar voi ma sprijiniti mereu, dintre cei care citesc revista se aleg cei mai buni, cei mai dragi colaboratori ai mei. Asa le-am cunoscut si pe Anemari si pe Alina, in calitatea lor de cititoare de Tango, Raluca si Anda mi-au iesit in cale pe blog, asa cum le-am intalnit pe toate fetele minunate de aici, dintre care unele mi-au devenit colege de scris, in revista sau in cartea iubirilor.
Va multumesc tuturor, de o mie de ori. Le urez din suflet bun venit Deliei si Andei, asa cum va urez bun venit in fiecare zi si voua, in inima mea.
Alice, pentru ca avenit frigul, eu as avea o idee. Sa scriem ce facem noi pentru a fi frumoase. Daca ne epilam mustata, daca nu, de cate ori ne ducem la coafor cosmetica si impresii, idei pentru frumusete pe ger. Ca suntem zeite si trebuie sa aratam ca atare.
Va pup
Duminica placuta
Te salut si eu de duminica frumoasa, draga Alice, va salut pe toate sufletele Tango de aici. Schimbarile bune, promise de tine, Alice, pe blogul acesta minunat, se anunta si la mine acasa, unde e mai multa armonie si pace, pe fondul zgomotelor de ,,motor,, atit de dragalase facute de copilul meu.
Va imbratisez si va urez o seara minunata, cu ceai de liniste si intelegere! O saptamina minunata!
Draga Alice, iti multumesc in primul rand de invitatie si de primire.
Dragele mele, sper ca vom purta discutii la fel de interesante si ne vom petrece lungi seri de toamna, iarna (si nu numai) impreuna.
Corina ma bucur nespus sa aud ca-ti este mai bine, ca te regasesti langa sotul tau si dragalasul “helvetian”
Simona Ioana, multumesc! Stiu ca intr-o zi voi zambi…stiu…Dar vreau sa zambesc cu adevarat, sa nu fie doar o strambatura… Te imbratisez!
Je, daca delegatiile te aduc si aproape de Cluj, mi-ar placea sa te intalnesc…si pe tine Anemone!
Moi, eu nu am ajuns niciodata in orasul tau frumos, dar mi-ar placea sa vin.
Seara frumoasa si calda, tuturor…
Alice, Rossane va tin de mana!
Cristina Socaciu. am sa iti spun daca drumurile ma aduc pe langa Cluj.
Iar Timisoara nu e numai un oras frumos, e altfel…
O seara buna tuturor, va doresc si eu!
Ma chinui de aseara , de azi noapte, sa va spun,in cuvinte, ce simt…dar totul este un tipat de neputinta in mine…Va rog, VA ROG, sa ma tineti in brate strans, sa nu cad si mai mult, sa nu cad atat de mult incat sa nu ma mai pot ridica…
Eu te tin in brate, Anemone. Ca pe un bebelus, te alint langa inima mea si iti cant un cantec de leagan, sa uiti, sa adormi, sa iti treaca durerea. Am venit in clipa asta fiindca te-am auzit, cu adevarat. Stiu cat de rau si de greu poate sa fie, dar tu nu esti singura. Te tin in brate, si iti cant, si iti promit ca o sa fie bine. Lasa-te in voia cantecului, te rog, si nu te mai gandi la nimic, nu mai despica firul in patru. Renunta la intelesuri. Crede ca o sa fie bine, si atat.
Anemone, te tin strans de mana!
Anemone,te imbratisez cu drag!
Anemone, si eu sunt alaturi de tine!
Si uite ce frumos ti-a scris Alice, m-a coplesit!
Mie mi-au facut foarte bine cuvintele bune si blande pe care le-a scris Alice pt tine.
Tot asa imi vine si mie sa iti spun, crede ca va fi bine.
Pun si eu o strofa de alin la cintecul lui Alice pentru Anemona noastra. Si pentru alte suflete incercate de tristete.
Si un zimbet de bun augur pentru Anda si Raluca, o sa citesc cu mare drag si bucurie.
Sunt atat de obosita de iubit in zadar, de asteptat si de pierdut,sunt atat de indurerata de vesti si verdicte date prin mail si sms, incat m-as aseza undeva, cat mai departe , la o margine de drum …si as dormi, si nu m-as mai trezi ani de zile. Dar nu gasesc nicicum margini de drum disponibile…
Plang mai usor, simtindu-ma imbratisata de voi.
Da, Alice, pentru o vreme, vreau sa pot sa renunt la intelesuri…sa nu mai caut si sa nu mai astept raspunsuri, pentru ca ele pur si simplu nu exista… sa vietuiesc si atat.Sa adorm leganata de cantecul tau, de cantecul vostru, de bratele voastre, si sa uit…
http://www.youtube.com/watch?v=BDLxzDVYKgE
http://www.youtube.com/watch?v=mC8lik-fppA
buna seara,zeite dragi!va regasesc asa cum v-am cunoscut,frumoase!
triste ,unele dintre voi,dar frumoase!
anemone ,o imbratisare!
ramona ,sa-ti fie craciunul asa cum il visezi!
acum un an am citit prima data revista,apoi am inceput sa accesez blogul.aici,langa voi,datorita voua, mi-am adus aminte de mine,de femeia din mine ,de cea care iubea poezia.
in urma cu un an ,nu mai stiam cine sunt si ce simt.nu mai aveam putere sa cred ca pot fi femeie,ca pot fi iubita!eram doar mama si angajata.
cand am redescoperit poezia ,a fost ca si cum m-as fi nascut iar,ca si cum totul se uscase in sufletul meu si frumusetea voastra si poeziile,gandurile voastre m-au ajutat sa renasc,sa traiesc.de atunci zi de zi va citesc,zi de zi va ascult muzica.
de multe ori poeziile mi se potrivesc,muzica e cea pe care as vrea sa o ascult,si pentru asta va multumesc din suflet!datorita voua singuratatea,tristetea,negura sufletului au fost mai usor de indurat.
sunteti toate sensibile,frumoase,speciale dar unice prin natura trairilor voastre.
azi am citit ceea ce a scris pisica…frumos!
m -am bucurat sa stiu ca esti mereu aproape de Alice.asa te-am cunoscut aici-profunda,dreapta,corecta…
ma bucur sa stiu ca intre multe dintre voi s-au nascut prietenii reale,adevarate.
beau un ceai langa voi.va imbratisez .imi pun sufletul pe aripile frumusetii si gingasiei voastre in speranta ca va lua de la voi usurinta si taria de a sta drept pe drumul vietii …
pentru mine e ceas aniversar -un an de cand m-am regasit ,datorita voua,dar imi indrept urarea catre voi:
sa-mi traiti,ca-mi trebuiti!
http://www.youtube.com/watch?v=y0JqXen3h6U
Va multumesc si eu , pentru sufletul cuvintelor voastre .
Anemone, odihneste-te, maine va fi altfel, mai bine. Roaga-te si spera.
In seara aceasta am aflat o veste zguduitoare pentru o familie tanara : fetita lor de 1 an si o luna se zbate intre viata si moarte la spital. Dintr-un accident nefericit fetita s-a oparit pe o parte a trupusorului ei cu apa clocotita, acum se afla la reanimare. Va rog sa ne rugam pentru ea si pentru parintii ei devastati de nenorocire.
Daca Ajungeti prin Timisoara cu cea mai mare placere ma fac ghidul vostru, Cristina Socaciu, Je si toate care aveti drum pe aici. Si tel. meu :0722454573. O saptamana in care rugaciunile catre Dumnezeu sa fie primite. DOAMNE AJUTA !
Fetita se numeste Maria ! va multumesc mult pentru gandurile bune. Noapte buna !
Buna dimineata,
Fie ca Dumnezeu si Maica Domnului sa o ocroteasca pe Maria! Doamne ajuta!
Pentru Anemone si toti cei de aici, despre prietenie:
“A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.” (Nichita Stanescu)
“Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati”. (Nichita Stanescu)
Cu drag de voi,
Mihaela
http://www.youtube.com/watch?v=OUtMxhB3KhQ
Pt tine Anemone
Cu drag
Multumesc, Mihaela Blaga ! Doamne ajuta !