Semne ale indragostirii mele
Posted by Alice Nastase Buciuta on Sep 10, 2009 in Confesiuni | 256 comments
Atunci cand am momente de indoiala, atunci cand ma incolteste gandul ca s-ar putea, totusi, sa ma fi inselat, atunci cand mi se pare ca e prea greu sa infrunt un intreg trecut petrecut departe unul de celalalt, atunci cand ma ajung rautatile lumii, verific semnele indragostirii mele. E un ritual simplu, precis. Ca atunci cand intind mana spre fruntea copilului meu sa vad daca are febra. Ca atunci cand deschid fereastra si astept adierea de afara ca sa stiu daca va fi o zi racoroasa sau blanda.
Incerc sa adorm cand barbatul meu nu s-a asezat inca langa mine in pat. Iar daca somnul se tine departe de mine, daca, oricat de obosita as fi, stiu ca n-am sa pot sa alunec in vis inainte de-a-mi lasa mana sa alunece de-a lungul umarului lui splendid si puternic, atunci stiu ca sunt, inca, nespus de indragostita.
Daca vad un peisaj tulburator de frumos, daca aud un vers aurit de splendoare, daca ascult un cantec ale carui acorduri imi ravasesc inima si mi se face dor sa vada si el ceea ce vad ochii mei, sa auda si el ceea ce asculta inima mea, atunci stiu ca mi-e dragostea vie si intreaga, ca n-au ciobit-o nici lacrimile de ieri, nici visul rau de azi noapte.
Daca simt gustul sarutului lui in fiecare inghititura de apa rece, daca mi-e foame si nu pot manca fara sa intind catre el bucata taiata mai intai, daca il masor cu ochi lucizi si tot el mi se pare cel mai frumos barbat de pe pamant, daca imi lipesc obrazul de pieptul lui si simt ca m-am intors acasa, atunci stiu ca nu s-a intamplat nimic rau. Ca nicio fisura nu si-a facut loc intre noi, ca nicio neliniste n-a ajuns sa ne pangareasca puritatea iubirii din suflet, ca niciun cuvant aruncat intr-o doara n-a tulburat apele marii noastre intalniri.
Caut mereu, cercetez intruna, cu teama celui care a gresit altcandva lasandu-si iubirea sa moara. Asa cum am grija sa le fie bine copiilor mei, sa nu le fie frig, sa nu le fie sete, sa nu le lipseasca ceva, veghez asupra iubirii mele atat de greu castigate, atat de lesne de irosit. Sa nu-i fie frig, sa nu i se faca sete, sa nu i se ofileasca lumina, prospetimea, viitorul intreg.
Primul “Te iubesc” a venit greu si scrasnit. Poate nici nu a sunat foarte natural. Dar a fost sincer, scos din adancul inimii, cu durere. A fost ceva rupt din mine si daruit lui- sufletul meu. Raspunsul lui a venit mult mai tarziu, orgoliul lui de barbat matur nu il lasa sa isi exprime sentimentele asa, hodoronc tronc. Cu timpul a devenit ceva natural, spus cu caldura, privindu-ne in ochi, tanandu-ne de mana. A mai trecut o vreme si devenise aproape un mod de salut la despartire, sigur un mod de a inchide o conversatie care statea sa se transforme in cearta. Ca un capac pus peste aburii unor neintelegeri sau probleme care clocoteau; la “te iubesc” al unuia venea ca o replica imediata “si eu te iubesc”. Ar fi urmat logic un : dar as vrea sa… care nu mai venea, nu se potrivea cu replica de dinainte. Atunci am simtit ca flacara s-a stins, ciudat paradox, ne-am declarat iubirea cel mai mult si mai mult atunci cand ea era deja o amintire.
Ai dreptate Alice, iarasi si iarasi. Nu declaratiile pompoase ci micile gesturi, privirile, bucuriile comune sunt cele care ne dau barometrul dragostei. Cand te bucuri sa adormi alaturi de el, sa te trezesti alaturi in dimineti somnoroase, nefardate si ciufulite. Cand iubesti asteptarea lui si in clipa in care iti intra pe usa simti inima cum tresalta mai repede. Toate micile semne si gesturi pe care atat de frumos le amintesti tu.
Cred ca dragostea e o fiinta vie. Care se naste, creste, infloreste. Si moare. Tocmai de aceea trebuie sa o veghem, sa o udam, sa o plivim, sa ii cantam, sa o mangaiem. Pentru ca altfel, oricad de frumos va inflori, daca doar o punem deoparte si nu facem altceva decat sa ii admiram florile, inevitabil se va usca.
Cred că astea sunt semne ale îndrăgostirii pentru oricare dintre noi… și e așa frumos.
O toamnă liniștită și plină de iubire, de împlinire și de reușite îți doresc, dragă Alice.
Ioana C.
El m-a iubit primul si dorea din tot sufletul sa ma auda spunand ca-l iubesc. am facut greseala sa incerc sa-l mint spunandu-i cuvintele magice, dar suna atat de fals, parca nici nu-i spuneam eu acele lucruri. mai tarziu insa…nu mai puteam respira fara el, cand ne certam si ne separam simteam ca ma sufoc, il iubeam mai mult decat puteam exprima in cuvinte. pentru mine era adonis si parca fiecare privire calda era pentru mine. l-am iubit mult, dar el s-a oprit atunci cand a fost sigur ca-l iubesc eu mai mult chiar decat si-a dorit el. e frumos sa fii indragostita. idealul pentru mine ar fi sa traiesc intr-o stare de permanenta dragosteala. se poate? ma iubesc parca si pe mine mai mult atunci.
Eu cred că nu există om care să nu fi atins fiorul dragostei. Fie că l-a primit, l-a dăruit sau l-a visat. Şi odată atins, cu siguranţă a lăsat o urmă. Poate de bucurie, poate de tristeţe! Dragoste – un singur cuvânt – despre care nu se vor sfârşi niciodată cuvintele.
Dragostea nu are vârstă! Dragostea nu are limite! Dragostea nu are concurenţă!
Şi totuşi, despre dragoste, fiecare în felul lui, va vorbi altfel. Fiecare, în felul lui, va simţi altfel. De aici se desprind clar bărbatul şi femeia. De aici începe filozofia dragostei!
Şi toate acestea doar pentru a se apropia mai mult, doar pentru a se îndrăgosti, doar pentru a exista din nou.
O primim, o câştigăm, o furăm, o trădăm, o vindem, o îngropăm, o renaştem!
Oricum ar fi, o desluşim până la capăt.
Iar de la Alice, femeia îndrăgostită şi prietena sufletelor noastre, am învăţat că dragostea se poate simţi în multe, multe alte feluri.
Vorbeşti minunat despre dragoaste, Alice!
Îţi doresc să te bucuri la nesfârşit de ea!
va povestesc despre mine pentru ca uneori am impresia ca ideile si gandurile mele se potrivesc cu ale voastre…si va povestesc pentru ca am fost de ambele parti ale drumului, am inselat si am fost inselata, dar la voi in casuta minunata am invatat ca trebuie sa fiu sincera in primul rand cu mine…si pentru prima data am avut curaj sa-mi recunosc limitele…am coborat din globul meu de sticla si am avut curaj sa ma gandesc ca poate pentru omul meu iubit nu sunt alfa si omega..si m-am gandit ca putem sa ne despartim, ca poate inimile noastre nu fac parte din acelasi intreg…gandul asta m-a durut pana la ultima celula,pana la ultima picatura de sange…dar m-a trezit…a fost doar un gand, un gand care nu s-a materializat…stiu ca nu stau langa el din teama de singuratate,pentru ca mi-am privit singuratatea in ochi…oriunde as pleca gandul meu zboara la el,il caut in razele de soare, in frunzele copacilor, in zambetele copiilor..
nu mi-ar placea ca o alta femeie sa ceara dreptul la fericirea mea…il iubesc pentru ca a ales sa luptam impreuna, ca in spaimele si cautarile lui a intins o mana tremuranda spre mine…in naivitatea mea cred ca suntem sortiti unei iubiri frumoase, o iubire care o sa ne implineasca pe amandoi…ma dor slabiciunile lui pentru ca stiu ca sunt si ale mele , dar durerea e mai putin intensa decat credeam…
incerc sa-mi curat sufletul de tot intunericul adunat in atatia ani de teama …abia acum invat sa iubesc frumos, curat…si-l iubesc pentru ca stiu ca suntem sortiti unei iubiri frumoase…omul care mi-a redat libertatea e omul meu iubit….
frumos dalila. imi place sa va ascult
Un nor plângea când ai plecat
Şi ochii mei plângeau la fel
Trecuse o vară peste noi
Mai port şi azi în păr parfum
Şi la urechi cercei de dor
Din vara ce-am trăit-o-n doi
Mergeai la braţul ei cochet
Fără să-ţi pese că te-aştept
O vară scurtă pentru noi
Pierdută printre perne moi
Un nor plângea când te-am zărit
Şi ochii mei plângeau la fel
Mi-e dor de vara dintre noi
Mai simt parfumul tău în păr
Dar vântul mi-l alungă iar
mi-e dor de vara dintre noi
……………………………………
Pentru toate fetele minunate de aici, pentru dragostea ce-a fost, pentru cea care va veni, pentru dragostea la care visăm…
alexandra se intampla ca uneori cei doi neuroni ai mei fraternizeaza si atunci mai rasare cate un gand
)…multumesc
am reciti cu emotie panza de paianjen a cellei serghi. cred ca viata fiecaruia e panza de paianjen, dar de noi depinde sa iesim din ea.
Frumos scris, Alice! Imi place, imi place nespus sa te citesc pentru ca tu ma faci sa cred ca mai exista iubire adevarata pe lumea asta si ca, indiferent ce s-ar intampla, merita sa o asteptam.
Am iubit o data, iar pe masura ce trece timpul incep sa ma indoiesc daca a fost, intr-adevar, iubire, si asta se datoreaza, e drept, si evenimentelor ce au urmat rupturii. Citind, insa, cuvinte frumoase ca ale tale incep sa cred din ce in ce mai mult in existenta iubirii adevarate si, prin urmare, nu-mi ramane decat sa o astept.
Asadar, iti multumesc ca existi, ca iubesti si ca scrii!
O seara frumoasa tuturor!
suntem 2 alexandre. eu cred ca sunt mai mare
Ca sa-ti confirm (cel mai probabil) banuiala, te anunt ca sunt fericita posesoare a 18 anisori pe care ii implinesc peste vreo doua luni. Asadar, cred ca sunt mai mica. Insa, pentru a evita orice confuzie, promit ca de acum incolo ma semnez Alexandra B.
O seara frumoasa!
frumosi ani. profita de ei cu intelepciune. eu am dublul anilor tai, dar gandesti frumos si profund. nu te semna cu b din cauza mea. semneaza-te asa cum simti tu. fii fericita.
Multumesc! Si tu sa fii, caci sunt convinsa ca ai adunat, in viata ta, destule puncte ca sa o meriti. Iar daca nu si-a facut aparitia inca, o sa vina. Eu, una, imi doresc sincer.
PS: Sper sa nu te superi ca mi-am permis sa ma adresez la persoana a doua singular. Daca deranjeaza, am rugamintea sa-mi spui. Fara suparare.
te rog sa mi te adresezi cu tu. si prietenele fiului meu o fac. eu sunt pregatita pentru dragoste, dar nu disperata. cu toate ne dorim acea dragoste speciala, dar cred ca o avem de fiecare data cand ne indragostim, pentru ca iubim de fiecare data altfel, dar o singura data total.
Alice…esential…simplu…natural…frumos…m-ai rascolit teribil…no comment
Va salut pe toti…
http://www.youtube.com/watch?v=zkftyHSf6sQ
frumoasa indragosteala ta Alice… e atat de minunat sa ai grija de iubirea ta, cati o fac insa…? cat de minunat, cat de simplu, cat de firesc este ceea ce faci…
si cred ca nu e indoiala ceea ce simti, cred ca nu iti vine sa crezi ca e real, e atat de bine ca nu-ti vine sa crezi ce se intampla.
e real si este ceea ce meriti… ma bucur enorm pentru fericirea ta.
Alice, cat de frumos scrii… Te citesc si recitesc si ma bucur nespus ca te cunosc. Oricat de grea ar fi o zi, oricate dezamagiri s-ar consuma in ea, citindu-te pe tine, lacrimile vin usor si nasc sperante de fericire. Am mai spus si ma repet, caci parca nu gasesc alte cuvinte, ma bucur de bucuria ta, de fericirea ta atat de implinita. Azi poti spune linistita ca faci parte din norocosii planetei caci esti cu cine simti ca iti este perechea charmica, ca ai ce ai cautat mereu in toate incercarile de fericire anterioare. Cred ca predecesorii i-au facut drumul lin dumnealui sa vina catre tine fara sa se impiedice de pietrele din cale. Ele nu mai exista, au fost indepartate si-n locul lor au crescut flori, flori ale bucuriei si recunostintei. Dumnezeu, in marea lui bunatate a facut dreptate. Ca sa putem crede si noi in iubire si implinire tu esti fericita acum. Mereu te voi avea ca exemplu si voi sti ca zeitele tuturor timpurilor au un destin fericit.
Voiam sa raman in septembrie – Nina Cassian
Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma- ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa- mi adoarma
in plete ca apa- n navoade;
voiam sa- mi aprind intr- o noapte
tigara mai alba ca luna,
si- n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forta- i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu- o mana in arbori, cu alta- n
nisipul carunt – si sa lunec
o data cu vara in toamna…
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice,
Mi- e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi- e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit…
Alice, ai scris minunat cum scrii mereu, iar eu ma minunez mereu ca poti sa scrii atat de frumos si de curat!
Va cunosc pe fiecare in parte si port recunostinta fiecaruia dintre voi. Cuvintele voastre imi dau aripi, bunatatea voastra imi da incredere. Cum am sa va pot rasplati vreodata?
Va sarut in somn, va sarut pe vise. Si va multumesc mult, mult, mult. Noapte buna.
E greu sa raspunzi cuvintelor lui Alice..
Ai senzatia ca spune cu voce tare lucruri pe care tu le simti, dar la care nu te gandesti si de a caror prezenta uiti in valtoarea vietii. Cu toate acestea, simt de fiecare data nevoia sa ii multumesc pentru faptul ca ma face sa realizez cat sunt de norocoasa cand ma gandesc la omul pe care il iubesc si zambetul imi apare pe buze. Intind mana dorind sa il ating si sa ii mangai fruntea chiar si atunci cand nu e langa mine, dorul imi taie rasuflarea chiar daca abia ne-am despartit, inima imi bate nebuneste la fiecare revedere. Gandul ca ceva rau ar putea aparea si ca sentimentele acestea ar putea disparea intr-o zi nu doar imi dau fiori, dar ma imbolnaveste. Ii vad insa ochii mari si plini de incredere si orice teama dispare..
Putine sunt lucrurile care ma fac sa zambesc sincer, ca semn al bucuriei inimii mele. Este omul pe cere il iubesc, este familia mea, sunt prietenii, si, de ceva timp, Alice Nastase..
Multumesc
buna dimineata zane bune…
Alice in fiecare cuvant iti vad sufletul sensibil si dragostea implinita…
multumesc!
Buna dimineata, zeite!
Inca sunt in vacanta, inca ma bucur de soarele prietenos si de marea linistita. Dar va citesc cu nesat si infinita placere.
Frumoasa tema…
Nici eu nu pot adormi fara el… cand ii simt mana plimbandu-se prin par, stiu ca putem pleca impreuna in lumea viselor…
Alice, sa-ti fie mereu bine, sa fii mereu fericita- tu stii sa faci visele sa devina realitate!
Un week-end frumos va doresc!
Amore, bine ai venit pe la noi, eu ma gandesc, mereu, la vacanta ta si la dragostea ta!
Ramona, esti nou-venita, nu-i asa? Noi aici avem o alta fata cu numele tau – si cu melancolii si nelinisti care seamana cu ale tale si cu ale noastre, ale tuturor. Poate iti adaugi ceva la nume. Si poate vii si tu aici, pe prima pagina, sa stam de vorba toate. Nu cred ca poti atarna intre doua iubir. Am incercat eu insami, si mi-am sfasiat sufletul in doua, si am sangerat de moarte. Vino sa mai vorbim.
buna dimineata tuturor!
dalila,imi era dor de tine!
cristina socaciu iti intind o mana sau pe amandoua ,mai bine.te imbratisez cu drag.
ramona mi e dor de tine ,de optimismul tau.
danuta ma bucur ca esti aici ,ma bucur ca esti la fel de frumoasa si curata.
amore bine ai revenit.
butterfly multumesc pentru melodie.iti doresc sa va regasiti tu si cu ea.sa va regasiti sufletele.
roxana,alexandra b,alexandra va imbratisez…
aseara ,mergeam cu copilul meu de mana si admiram frumusetea serii.m am gandit la crazy al meu si mi am dorit sa ne plimbam.i am scris un mesaj si el m a sunat .m a intrebat cum se zice in limba romana ,,i miss u,,.dupa ce am inchis telefonul am primit un mesaj de la el.scria:mi e dor de tine my angel!
astea fac parte printre altele dintre semnele indragostirii noastre.
va multumesc ca existati zeite!
zi buna va doresc ,cu dragoste!
Fara cuvinte
Elena Farago
Si nu-i stiuta soapta a gandului – ci cand
Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte,
E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte
Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland.
Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem -
Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,
Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem…
Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi
Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate…
Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate
Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi…
Multumesc, Maia! Te imbratisez si eu cu drag, pe tine si pe toate prietenele mele de aici!
Alice, ne rasplatesti prin ceea ce ne scrii… ne scrii atat de frumos, atat de adevarat…
Imi amintesc , citind ce ati scris aici, de semnele indragostirii mele…de cele de atunci, de cele de acum…imi amintesc, iar si iar, un moment in care il priveam, cu toata dragostea lumii stransa in ochi,cum se barbierea.S-a oprit, cateva secunde, s-a uitat la mine iritat, si m-a intrebat, pe cel mai strain ton cu putinta,”ce te uiti?”.Am simtit atunci ca toate frustrarile, toate lipsurile dragostei mele neimpartasite si neimplinite mi se strang sub gene, si am izbucnit in plans.S-a uitat mirat de asta data, si a facut un semn cu mana, in aer, langa tampla,declarandu-mi, in loc de iubire, ca sunt nebuna.
Acum il PRIVESC pe barbatul de langa mine doar cand doarme sau nu stie ca ma uit la el…acum nu mai trec cu pasii mei marunti si umili pe teritorii care nu stiu sigur ca imi sunt accesibile.Acum sunt prea multe lucruri frante in mine…Dar am invatat, dupa ani de zile, sa zambesc din nou.Si nu mai am umbre si pustiu in priviri, ca deunazi.Si cine stie , poate intr-o zi voi avea iar curajul sa privesc dincolo de usa intredeschisa de la baie, dimineata…
http://www.youtube.com/watch?v=axz_700YHk0
Trebuia sa-i vorbesti …. Anemone …
Anemone, alege dimineata, iar eu, pentru a-ti da curaj sa privesti dincolo de usa, te voi tine strans de mana…
Anemone,ce dureros…te strang in brate…
are dreptate blanca-vorbeste i,daca poti
butterfly,iti alint aripile…muzica ta imi atinge sufletul
iti doresc ca ea sa te redescopere si sa te accepte!barbatii cu adevarat sensibili mi se par mult prea putini in lumea asta…multumesc pentru ca existi printre noi.
filmul “unfaithfull” m a facut sa plang,mult,mult,….
cat de frumoase poeziile alese de tine,cristina!cat de mult le inteleg taina…va veni vremea cand ma voi hrani cu amintiri ,cu poezii,cu melodii.atunci va voi simti pe voi toate mai aproape de mine si de durerea mea.acum…ma bucur de iubire si las durerea pentru alte zile.
va imbratisez si va intind mainile…
am scris cu doi de”l” cuvantul unfaithful.ma scuzati
Atunci, in acele timpuri, vorbeam mult, poate prea mult, pana sa imi dau seama ca nu mai sunt demult auzita…si, dupa ce mi-am dat seama, mi-am trasformat toate cuvintele in priviri -rugaminti mute.Neauzite, neascultate, nevazute.
Azi, imi spun MIE multe din cuvintele pe care sufletul meu i le striga LUI.Mi-e frica.Mi-au ramas doar privirile mute, pline de ganduri ascunse sub POVARA intelepciunii.Intelepciune- pentru ca stiu cat de usor se iroseste iubirea, in neant, cum spunea si draga noastra Alice.Stiu cat de frumos poate fi un inceput, si cata deznadejde se ascunde apoi intr-un suflet care aude ” ce te uiti?”…Stiu cat de mare este pustiul, si cat de aproape de intuneric iti ajunge viata,dupa ce te-ai plimbat linistita prin gradinile raiului…
Acum mi-e iarasi viata cu parfum de trandafiri, dar nu mai pot uita, ca alta data, de spini…
Maia, atunci nu mai aveam cu cine sa vorbesc.Acum, asa cum am spus si mai sus, mi-e teama.Ma lupt cu mine insami sa nu-mi mai fie.
Cristina, intr-o dimineata chiar voi deschide din nou usa aceea, si la propriu, si la figurat.
Va multumesc ca ma auziti.
si mie mi-e dor de optimismul meu Maia, sunt foarte obosita si incerc sa fac curat in inima mea, in viata mea…si…ca de obicei indragostelile mele sunt de oameni nepotriviti sau departe de mine…in nici un caz nu o sa mai accept ca cineva sa imi vanda iluzii si “iubirea” lui sa o imparta la doua…
intre timp…pendulez intre indragosteala, speranta si necunoscut…si astept, nici eu nu stiu ce…printre carti dragi, ceaiuri parfumate si vorbele voastre frumoase…
am marele dezavantaj ca atunci cand traiesc un sentiment il traiesc la maxim…si ca ma indragostesc prea repede…
n-am cu ce sa va molipsesc in seara asta, decat cu melancolie de toamna si un dor de “iubire”, de “doi” … un dor nestins…
in viata, intalnim tot felul de oameni nepotriviti, dar acest lucru ne ajuta sa-l gasim pe cel potrivit.
si sa-l recunoastem.
asa este, la sfarsitul cautarii noastre este el…foarte frumos spus, Alexandra…sa am ochi sa il vad si el la fel…sa fie acelasi moment pentru amandoi…
va sarut de noapte buna
http://www.youtube.com/watch?v=BOByH_iOn88
Ce frumos, Breakfast at Tiffany’s- a scris si prietena noastra Amalia, in ultimul numar de Tango. Multumesc, Ramona! Stiu ce simti, stiu de ce ti-e sete- scriam si eu odinioara, cand apa nu-ti mai tine de sete…
Va imbratisez, cu drag, sa visati frumos.
……Mai bine va spun semnele indragostirii lui…..
Le ador,le astept,le cunosc ,sunt aceleasi de peste 2o de ani….
Abia atunci cand vor inceta sa mi se arate,imi voi pune semne de intrebare….
Pana atunci,stiu ca iubirea noastra este karmica….
……Ma astepta sa vin de la liceu(eram in ultimul an,la Matematica – Fizica 3,cei din generatia mea stiu ce insemna acest liceu cu ani in urma …)….Rataceam cu fetele pe strazi,cascam gura prin parcuri,sau cine mai stie ce fluturi mai prindea mintea noastra de copile….
El,iubitul meu ma astepta cuminte,in fata casei…..sa stie doar ca am ajuns ….atat.
……Mergeam numai unde dorea el,apoi ,brusc,schimba directia spre ceea ce stia ca-mi place mie mai mult…..fara vorbe mari,fara gesturi marete…..
……Acum…..la fel……ma asteapta sa stie ca mi-e bine…..
Nu ,nu-mi spune prea des “te iubesc”…..
Dar mi-o arata in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare secunda…..
…..Ma cearta……ma cearta ca am incredere in oameni si ca deobicei ,cand le intind o mana mi-o musca……Nu-l ascult ,merg inainte cu increderea mea oarba…..si gresesc….
Si nu-mi reproseaza ca ma avertizase odata….imi mai explica odata ,si inca odata,incet,cu calm,cu rabdare,ca si cand mi-ar spune….”eu sunt aici sa te invat,sa te apar”….
Cu luni in urma,va povesteam ca l-am regasit in “Amurg”,filmul cu nepamanteanul indragostit….
Asa este iubitul meu,nepamanteanul din iubirea noastra….
Cu el de mana ma simt in siguranta,zburand peste lumea intreaga….fara frica,fara spaime,fara ascunzisuri….
Ma ajuta sa-l descopar,sa-l caut si sa-l regasesc in fiecare gest pe care il stiam si-l purtam in suflet dintotdeauna….
…..Mergem la supermarket…..
El,organizat,se aseza cu caruciorul in mijlocul aleii principale si-mi striga,mie,aiurita-gura casca printre maruntisuri “Anna,stanga,dreapta,mai sus,mai in fata “…..iar eu il ascult pt ca stiu ca intotdeauna are dreptate…..
…..Ne certam…..si pleaca la el acasa….
Ma suna si-mi spune banalitati,la care ma simt obligata sa-i raspund “unde e cutare lucru’,sau unde a lasat cine stie ce…..abia spre sfarsit imi spune…..”daca vrei sa ma vezi ,spune-mi”…..
Nu ar recunoaste in veci ca si el vrea sa ne vedem…..
Sau imi da sms,,,,,,,,zeci, ,,,,,,,”daca ti-e dor de mine,te invit la o cafea ….”……”am nevoie de manichiura,si de masaj si vreau sa stiu ce faci,azi dau pupici,nu flori”…..etc.,etc,etc……
Pana cand ma trezesc cu el la usa cu flori si cu cumparaturi ,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat….
….Sau,ne certam ,si atunci,morocanos,isi pune in piept o hartie pe care scrie mare ” Sunt nervos,vb dupa….”…..sau ….” cand te calmezi,vb….”,,,,,si umbla cu hartia aia in piept pana ce ne bufneste rasul si ne impacam….
…..Pleaca in delegatie,,,,,,si nu stiu unde,si nu-l intreb niciodata……
Si suna si-mi spune tot ce face,ma cearta,ma impaca,dar cel mai important este ca-mi spune…..” mi-e bine sa te aud” sau “mi-era atat de frig,incat am vrut sa-mi incalzesc sufletul “(iarna ),,,,,sau “unde esti,vreau sa ma alinti “……sau ….”unde e sms ul meu de noapte buna “…….
…..Mergem impreuna in locuri frumoase,si nu uita niciodata ce locuri imi plac,ce flori imi plac,ce -mi place sa mananc acolo,sau acolo,sau acolo……si ce oja folosesc,si ce vopsea de par,si ce parfumuri imi plac si ce crema si ,,,,,,orice mic amanunt il stie,nu-l uita,nu trece peste el sub nicio forma…..
…..Adoarme intotdeuna dupa ce este sigur ca am lamurit toate problemele din ziua respectiva……cu amanunte,cu invataturile de rigoare,cu grija lui nepamanteana ca mie sa nu mi se intample nimic rau……
….Imi cere intotdeauna sfatul in ceea ce face,ma ajuta in absolut tot ceea ce fac,si daca am gresit,ma cearta,dar imediat ma si iarta….
….Imi face surprize,si-mi ofera inele ,bijuterii superbe,dar ,asa cum spune “fara valoare,de ce te miri asa ???!!!…..adica nu foarte scumpe,,,,,dar mie ce-mi pasa de cat costa aia ,sau aia,sau aia……cata vreme sunt surprize atat de frumoase…..
Am o colectie intreaga ….din categoria …..”fara valoare ”
Felice stie !!!!
Nu uita niciodata….. daca eu caut si nu gasesc ceva ce-mi doresc ,suna de pe unde e plecat sa-i amintesc ce cautam eu cu ardoare,poate gaseste el acolo…..Si chiar cauta ,si chiar imi aduce …..
Offfff doamne,sunt atat de multe gesturile lui frumoase ,minunate………
Cum sa nu-l iubesc !!!!
Dar,da,daca ar inceta cu un singur asemenea semn,mi-as pune semne de intrebare….
Pana atunci,traim calm,frumos,iubirea noastra stelara….
Nu cred ca este nevoie de declaratii de dragoste…..de “te iubescuri mii “….
Dar cred ca gesturile mici,sunt cele mai elocvente….
Si,da,comunicarea este atat de importanta !!!!
Noi comunicam atat de mult,atat de frumos…..
Si doamne cum ne sustinem fiecare punctul de vedere……
Dar asta nu ne impiedica sa avem aceleasi pareri ,de cele mai multe ori,spre surprinderea noastra uneri…….
….Am avut si noi vremuri de furtuna,am avut vremuri de cautari si regasiri….
Dar se pare ca impreuna,cu ajutorul lui Dzeu,cu ajutorul rugaciunilor ,cu rabdare multa,multa,multa…….reusim sa fim in fiecare zi tot mai aproape,asa cum ne dorim,asa cum ne visam,asa cum am hotarat sa fie….
Si da,da,il simt cu tot sufletul numai al meu,si este numai al meu…..
Si da,el imi spune “ANNA MEA ,Anita – domnita ”
Si-mi spune ca este fericit ca nu are decat un singur concurent serios in sufletul meu, si anume iubitul meu nepotel,,,,,,,
……Alice,am fost azi la sediul Tango,nu erai,dar mi-a placut mult acolo…..
Va doresc mult succes in noua locatie,sa fie de bun augur mutarea voastra !!!
Va doresc tuturor, tot binele din lume…..
Si multa dragoste….
Noapte buna, zeite! Noapte buna, Alice! Voi visa frumos…
http://www.youtube.com/watch?v=H7hdh-z6NQ0
Mi-e draga Elena Carstea…..
Tuturor ,o melodie draga…..
Una din melodiile noastre preferate…..
E atat de frumos in cuvintele tale Alice si atat adevar…
Demult , prca atrecut un veac de atunci am iubit dincolo de mine, am invatat ca sa ma pun si pe mine in ecuatia asta si lucrurile au decurs minunat.Torentul de iubire ce-l trimiteam s-a mai domolit dar exista si desi nu recunoste ca ma iubeste gesturile lui spun cu totul altceva…
Un telefon dat dupa multe zile de tacere, o floare pe birou sau un flecustet de care stie ca ma bucur
buna dimineata va spun zeite frumoase si va invit la o cafea, desi putin cam tarziu…
Ramona,draga mea, eu nu beau cafea,dar am sa sorb, linistita, dintr-o cana cu ceai, si am sa iti spun povestea mea…Pentru ca, nu, fiecare avem de spus o poveste, sau poate chiar mai multe…
http://www.youtube.com/watch?v=doFKkuzoawM&feature=fvst
de asta suntem aici Anemone, sa ne spunem povestile, sa le ascultam si sa invatam…despre noi, despre iubire…ascult
As vrea sa ne intalnim, sa va intalnesc intr-o zi…cat de curand.
Aseara, am stat pana tarziu in noapte (era aproape dimineata cand m-a furat , in sfarsit, somnul) si am recititaproape tot ce ati postat voi, de la inceputuri…Mult timp am citit doar revista, tarziu am “venit” aici pe blog.
Aseara, asadar, v-am redescoperit pe fiecare in parte, si pe toate impreuna.Si, printre cuvintele si sentimentele voastre frumoase, am regasit si bucatele din mine.M-am recunoscut in multe dintre voi, si, de aceea, vreau sa va si vad.
Poate ca e exagerata dorinta mea, dar asta simt acum si uite, imi dau voie sa si scriu.
Ramona, cea mai grea perioada din singuratatea unei femei este seara de vineri, cand stii ca vin doua zile goale, in care singurul aliat iti este calculatorul,poate si televizorul, desi, si in fata lui timpul trece nemilos de incet…Cafeaua sau ceaiul de sambata/duminica dimineata sunt cele mai amare, pentru ca ai timp sa le bei in tihna, dar tihna nu exista de fapt, pentru ca nu ai cui zambi…nu ai pe cine astepta sa se trezeasca sau nu are cine sa te astepte sa te trezesti…
Daca ai “norocul” sa poti munci si in weekend, atunci te poti vaita celor din jur cat de mult muncesti, si te poti ascunde mai bine de pustiul din tine…
Daca ploua, ai vrea sa stai cu el toata ziua si sa povestesti, sa ii zambesti, sa il iubesti…Daca e soare, ai vrea sa te plimbi cu el prin parcuri…
Dar daca el NU E , e infiorator.
Anemone… m-ai facut sa imi pun noi intrebari…
in parte din cauza celor din jur ma simt vinovata ca nu sunt cu cineva, pentru ca am avut variante, pe care insa nu le-am simtit potrivite sufletului meu…si asa … am ales sa astept ceva intr-adevar frumos, care sa ma faca sa imi tresara inima si sa il simt ca ma doreste si el in acelasi timp, mai mult, sa il simt viu…nu stiu daca intelegi, eu caut in ochii unui om sa vad intr-adevar cine este…sa simt vibratia lui…(acum deja ma gandesc la cineva anume …)
si din cauza celor din jur si pentru ca simt (cum spunea si Danuta odata) ca sunt atipica celor din jur deoarece nu am nici un barbat langa mine…. ma simt asa…lipsita de putere, sunt dezorganizata, nu am puterea sa ma mai trezesc devreme…sa mananc…
… din cauza celor din jur…dar si ce ai spus tu, din cauza tristetii mele, ca sunt lipsita de acel el, ca nu am cui sa-i spun noapte buna, cui sa-i pazesc somnul, cui sa-i sarut fruntea…ochii…intr-adevar e o sete care nu poate fi potolita decat de iubire….
Ramona, nu esti atipica, pentru ca nu accepti surogate de dragoste.Pentru ca iti vrei visele implinite, si sufletul pereche alaturi…Dimpotriva.Absurd este ca in viata asta, in care avem o singura sansa sa fim noi insine, sa ne pierdem printre franturi de emotii trecatoare, sa daruim de dragul de a darui, pentru ca “asa trebuie”, pentru ca trebuie sa intram “in randul lumii”, pentru ca sarbatorile sunt groaznice-prin atipia singuratatii, pentru ca diminetile si serile de week-end sunt pustii…
Va tin in brate pe toate care sunteti asa, ATIPICE, pentru ca ani si ani (la rand, fara incercari de reconciliere cu propriile dorinte si asteptari), am stat singura , asteptand sa imi treaca durerea unei dragoste pierdute, sa reinvie in mine alte sperante, asteptand sa pot sa fiu eu insami in fata barbatului de langa mine, si nu o straina cu pretentii de femeie “normala”, care are, cu orice pret, un reprezentant al speciei masculine langa ea…
Nu uit nici o clipa cine sunt, ce visez… si de unde am plecat.Nici voi sa nu uitati.
Anemone, Ramona….e acea dimineata de sambata cand eu de fapt nici nu beau ceaiul singura, nu mananc, nu am chef….ma ingrop in munca, dar nu ca imi place…ci pt ca trebuie,trag de mine, sint o fata ca un robot…si mi vine sa tot plec, sa plec, nu am stare si nici stari decat de neliniste, ceva in stomac ma innebuneste.realizez rusinos, de altfel , ca sint bolnava de dragoste sau dupa dragoste, ca as tremura sau vibez deja dupa o noapte…dar dupa o noapte mai vreau una si inca una….
Si nu ma voi vindeca never….pana nu se va gasi unul hotarat sa nu mai vrea sa plece, pt ca Anemone, stie, indiferent cate cursuri ai face, prietenii legi si locuri colinzi…esti pustie fara cele doua brate in jurul taliei, sarutul de pe gat…ochii care te privesc pe ascuns in timp ce speli vasele ….sau cand faci dragoste….nici macar nu imi mai amintesc cum e……
Alice multumesc pt ce mi-ai spus ieri la povestea garsonierei. imi amintesc perfect de povestea ta…eu nu am talentul scrierii, dar noi doua stim ca eu sint tu cea de ieri….
si asta parca ma face naiv sa cred, ca de data asta, de data asta dzeu va face o minune cu mine, pt mine, pt doi…
eu ma redescopar acum…ma regasesc pe mine, si cred ca asa este cel mai bine…sa fiu cat mai mult EU…nu ceea ce devenisem intr-o relatie unde el a uitat sa iubeasca si eu m-am uitat pe mine…nu in vise mintite de iubire…
n-o sa uit Anemone…
A, R, am si obosit uneori sa tot vorbesc….nu am uitat de unde am plecat.nu pot sa uit ….desi imi place sa spun k sint lucruri pe care le-am uitat de tot si altele pe kre mi le amintesc prea des…
Sint mai mult decat satula de asteptari si de vorbe. pt prima data nu vreau sa stiu nimic, sa intreb nimic, vreau doar sa ”traiesc” abandonata in bratele cuiva…si atat. macar daca nu dureaza, ma aleg cu o amintire kre imi va tine de cald in toamna asta………….caci nici nu vreau sa ma gandesc la craciun….ma infioara imaginea unui craciun singura….doare atat de mult cand vezi ca toti sint trecatori, si iti spui mereu -tot eu am gresit si de data asta- ca am presat, ca am fost prea dulce….bla bla….
sau poate nu e asa. poate cel care te vrea cu adevarat, nu se impiedica in nimic. nu stiu……sincer…..cu groaza ma gandesc deja ca e de fapt foarte greu sa mai pui o relatie pe picioare.desi cand am divortat mi s a parut usor.si au trecut 4 ani. el e bine mersi insurat si eu tot singura…….de ma intreb, oi fi fost eu de vina? ca asa zice lumea, cel care ramane singur e si vinovat (desi in adancul meu stiu k nu i asa)…
Danuta…what’s meant to be, will be…cateodata mi-as dori sa fiu mai simpla, poate acum as fi cu cineva…uneori barbatii prefera lucrurile simple…dar eu sunt eu…ma va iubi cineva asa cum sunt, de ce sa renuntam la ceea ce suntem cu adevarat doar pentru a fi cu cineva.
eu nu cred ca gresim cu ceva…va sarut, ma apuc sa fac putina ordine…in casa si in gaduri…
Am fugit pentru doua zile la Viena, dar va port cu mine pretutindeni. M-am repezit intr-o cutie de bomboane Mozart si m-am gandit ca as fi vrut sa le mancam impreuna, ca atunci cand ne-a adus Corina minunatii cu lapte si alune din Velvetia ei. Plec pe strazi, dar va voi aduce vesti cu parfum de vals vienez (si, la cat sunt de flamanda mereu, s-ar putea sa miroasa putin si a snitel vienez:). Va sarut, buna dimineata! Gdiana, te imbratisez, bine ai revenit! Anemone, am un gand de drag si pentru tine.
Eu sunt sigura ca va fi bine in curand si pentru Danuta, si pentru Ramona, si pentru George, si pentru Alexandra, pentru toti cei care asteapta un raspuns, o rezolvare. O minune. Va veni. Eu acum stiu ca se intampla si minuni.
Va sarut pe toti.
anemona stiu cum e. de vineri dupa amiaza pana luni dimineata. dar nu vreau sa fac compromisuri. am cinci zile pe saptamana in care uit. cel mai greu e de sarbatori. am facut la craciunuri, revelioane si paste in varful patului…plangand.
ramona nu esti atipica. esti inteleapta din punctul meu de vedere.
eu am divortat acum 9 ani si el era recasatorit decand inca noi eram casatoriti…asa ca nu-mi pun intrebari sau sa-mi fac mustrari de constiinta.
am iubit, dar n-a fost sa fie. astept sa fiu iubita, dar sa iubesc si eu. pana atunci…visez doar.
Alice,te iubesc ,de la primul numar al revistei tango atunci cand te-am descoperit prima data.Imi place atat de mult cum scrii,cum iti pui in cuvinte sufletul ,cum simti,cum traiesti. De fiecare data cant citesc acest blog simt o bucurie imensa cand vad ca mai sunt atatea femei ca si mine ,care nu au murit,care simt si viseaza.Va iubesc pentru ca sunteti altfel,pentru ca nu uitati sa visati,pentru ca nu lasati regulile sa va omoare sufletul,pentru ca rupeti tiparele,pentru ca va dati dreptul la fericire!
alice,te imbratisez in orasul drag mie. si te rog sa imi ierti tacerea, desi am fost prin preajma. tocmai am scris, la simona, ieri ne-am reintalnit, cristina bizu, adi si cu mine si, ca mereu, gandul ne-a fost pe aripi de tango.
daca ajungi la schonnbrunn, la orangerie, despre care se spune ca ofera cele mai bune prajituri din viena, nu uita strudelul cu branza si sos de vanilie sau sacher torte. inebunesc numai amintindu-mi!
tuturor, un gand bun, de sambata buna, revin dupa ce va citesc, cu drag.
Danuta, te-as ruga sa nu ti se para deplasat ca intervin…e vorba de weekenduri si de zilele libere ca sa le spun asa…Si eu sunt singura, de cand ma stiu am fost mai tot timpul singura – ca am avut relatii in care nu stiu cum s-a intamplat, ca daca nu a fugit el, am fugit eu…
Asa ca in weekend incearca un parc, sa vezi ca o sa ti se para mai bine sau cel putin mai usor de suportat timpul ala; ia o carte frumoasa, sau chiar ceva de lucru/studiu de la serviciu, poti sa iei cafea cu tine, ceai, dulciuri, incerca, sa vezi macar o data cum e. Aerul e cumva mai bland, soarele mai bun, vantul mai prielnic, o sa vezi.
Alice, iti multumim ca ai timp sa ne indragesti si pe noi, desi ai atata dragoste in jurul tau…ca nu ne uiti, si te gandesti la noi, desi iti este atat de bine. Asta numesc un PRIETEN.
je, nu ma supar…..tocmai din parc vin unde am fost cu cei 2 copii de care am grija. ne am dat cu rolele, am mancat inghetata, apoi am fost toti 3 sa mai cumparam ultimele chestii pt scoaa……le incerc pe toate, crede ma…..dar in mine e un gol imens indiferent cu ce l as umple. astept o minune.simt ca trebuie sa vina,ca dzeu e bun si ma ajuta, ca altfel….nu stiu…
Dar, Danuta, ai vazut ce frumos zice Alice, ca dupa ce ne linistim vine si dragostea…
Dumnezeu e bun cu noi toti, Danuta, si iti va darui si tie minunea mult asteptata…Ai sa vezi! Are dreptate Alice, 2009 este anul implinirilor, anul marilor iubiri…
nu stiu ce sa spun Anemone…eu stiu ce e in sufletul Danutei pentru ca sunt acolo…diferenta este ca Danuta este mai activa, eu nu…motivele nu le insir…pentru mine insa sunt insemnate…dar incerc sa lucrez la ele, sa nu ma mai las coplesita de ce este in jurul meu…
oricum…sunt doua variante, sa iti cauti iubirea…sa o cauti mult, sa nu gasesti ceea ce cauti…sa te rogi si sa o astepti…sa incerci sa o gasesti in cei care te cauta si vor sa fie langa tine…dar e atat de rar ceea ce cautam noi…eu cred ca sunt in faza de asteptare si de speranta…nu vreau Danuta sa cad in tristete, nu ma mai lasati sa cad…vreau doar sa visez la acele momente…care vor veni. pentru ca noi credem si meritam, nu?
Va promit eu ca o sa vina si momentele pe care le asteptati. Eu am inteles clar ca oamenii buni sunt rasplatiti, ca Dumnezeu e sus si ne vede si are mila de noi, are dreptate Anemone, are dreptate!
Emily, asa e, noi suntem altfel, si dragostea are nevoie de noi, pentru ca noi o reinventam si o inaltam in fiecare zi.
Je, uneori week-end-urile sunt nepermis de pustii, ce bine imi amintesc… Si-atunci nu foloseste la nimic sa te prefaci ca ai activitate, fiindca inima, oricum, iti sta in loc. Dar e doar o etapa, da, dupa liniste vine iubirea, credeti-ma, credeti-ma, aveti incredere in mine, va rog cu toata dragostea lumii!
Alice, sa ai zile frumoase! Plimba-te cat poti si poarta-ne in ganduri, ca de fiecare data. Si sa ne aduceti fotografii multe!
imi dau lacrimile cand vad cat de mult vrea Alice sa ne ajute sa mai credem….am vazut ca nu ne condamna, nu ne da sfaturi de a face cursuri, de a iesi cu prietenii, de a citi mii de carti….pt ca Alice stie ca facem oricum toate astea, numai ca nu ne ajuta.nu ne mai ajuta cand…cel putin eu, astept deja de ani buni dragostea pt care mi as da tot ce am adunat in ”sertare materiale”. …pt ca doar ne asculta neputintele si nerabdarile, de care, eu sincer sper sa rad intr-o zi.sa rad si de disperarea cu care tanjesc acum sa fiu a cuiva.
Eu, de fapt stiti ce vreau….un barbat hotarat,sigur pe el.poate fi si divortat. poate avea si copii, pt ca eu iubesc copiii, nu ma macina invidiile ca l as imparti cu copilul lui, care sa ma faca sa vibrez si care sa imi spuna ca vrea sa ramanem impreuna…nici nu vreau mult. si eu cred ca si merit un astfel de barbat, pt simplu fapt ca ma dedic mult familiei,celui drag, pun suflet si viata in tot ceea ce fac…
Ramona…………ce simplu ar fi sa stam face to face, noi doua…..sa iti dau din energia mea, iar tu mie din rabdarea ta…
stiu Ramona ca nu vrei sa cazi in tristete….nici eu nu vreau, dar uite k se intampla.uneori nici nu ma pot aduna…e greu singur…eu cred ca prietenii mei , desi au facut cerc in jurul vietii mele care lor li se pare a fi un roman, de abia asteapta sa ma vada implinita. toti imi spun ca vor sa ma vada si insarcinata, numai sa ma stie ca m am asezat si eu pe un drum….ma vad si ei ca ”ma ratacesc” asa….singura…si ca sint in stand by….
georgeeeeeeeeee tu ce faci? ne ai lasat singure cu atata dor de dragoste ? tu???mai traiesti sper….hai mai zi ceva….sincer, nu te supara, dar parca imi place sa cred ca sintem la un ”concurs”….sa vedem care din noi isi gaseste primul alinarea.ca dupa ce se sparge ghinionul,si unul din noi va fi fericit, vor urma si ceilalti…sintem oricum destui in ”cursa”- eu, tu,ramona, alexandra,cristina,je,maia, si pe cine am mai uitat…….
eeei Danuta…ce dragut spui despre ce se intampla aici: cursa…chiar ma gandeam…cine va fi prima sa dea drumul lantului de intamplari frumoase…si Alice sa zica “v-am spus eu…”
si eu abia astept sa ne intalnim odata … curand…
sau primul
Va citesc…doar ca nu indraznesc sa mai scriu…ma minunez de ce dorinte simple aveti…si parca tot nu imi vine sa cred ca eu am avut tot ce va doriti cei de aici…ba mai mult chiar…si pe mana mea am pierdut tot…eu..sunt de cealalta parte…eu am distrus un suflet…si cu toate astea tot la al meu ma gandesc mai mult…sunt extrem de cinic si de egoist…si parca nu am ce cauta aici…nu imi vad locul…doar pentru ca sufar?…ok…dar ea poate sufera mai mult…sau poate nu…dar ea macar are dreptul sa se planga…eu?…
Eu probabil…ar trebui sa plang in sinea-mi…si sa nu ridic ochii din podea…ceea ce si fac…si e al dracu’ de greu…ma bucur cand Alice sau altcineva de aici imi mai da cate o speranta…imi trimite cate un gand bun…sau imi intinde o mana…dar oare chiar merit toate astea?…cu toate astea…o raza de lumina parca tot se intrezareste…poate chiar stie Alice ce spune…poate chiar exista minuni si pentru cei ca mine…
In rest…ca si voi…ma straduiesc din greu sa nu cedez…mai ales in weekend-uri…cafeaua parca mi-e cel mai mare dusman…deunde bunaoara era atat de aromata…mult asteptata…si prilej de discutii filozofice…prostesti…sau domestice…de unde o sorbeam cu drag alaturi de ea…parca acum si potiunea intunecata la culoare imi arunca la randu-i niste priviri acuzatoare…nu stiu..weeke-endul nu mai e week-end…e parca in plus…
da…ramona….parca imi mai vine sa si rad de tot acest zbucium…ma apuca rasul-plansul. sincer, eu tare as vrea sa fac o chestie pt cei singuri….un fel de club, sau intalniri organizate lunar in weekenduri la cate o pensiune, sa ne adunam toti, sa ne plangem singuratatea si sa ne si ”destrabalam” in ciuda durerii de asteptare….sa facem pliante pe care sa le impartim ca intr-o organizatie , cu sfaturi sau modele de cum sa incepem o relatie,sa ii ajutam pe cei care sint deja cupluri sa isi mentina focul viu,tocmai prin exemplul nostru al celor singuri care tanjim la ce au ei….sau ma rog, ceva de genu…tare mi-ar place sa ma implic in asa ceva….cu sloganul”hai sa fim doi”..si azi…dar si maine…
va citesc de ore bune. as vrea sa va spun ceva si nu stiu ce.
candva, alice ne-a spus ca anul acesta este anul marilor iubiri. si eu cre dce spune alice, pentru ca atunci, la prima mea intalnire cu ea, fericirea ei de-acum nu se intrezarea.
as vrea sa va spun ca nu asteptarea este solutia cea buna sau nu lacrima, as vrea sa iti spun tie, butterfly, ca Dumnezeu a vrut sa ai tot si sa pierzi tot (eu iti doresc sincer sa regasesti acel tot in care erai cu ea) ca este o lectie pe care trebuia sa o ai.
incercati sa va rugati Celui de Sus… si atunci cand spuneti Tatal Nostru, cand ajungeti la “faca-se voia Ta” sa va ganditi asa: a Ta, Doamne si nu a mea, caci numai Tu stii cu adevarat de ce am nevoie. candva, demult, cand imi plangeam singuratatea, cand iubirea mea se rupsese, un preot mi-a spus ca nu ma rog cum trebuie si mi-a destainuit Tatal Nostru…
chiar daca tac mult, sunt prin preajma, as vrea sa va torc zile bune.
of george, of ramona..hai sa rasturnam lumea….nu ma credeti dak va spun, ca simt ca ard,ca clocotesc, sint atat de VIE, si vreau atat de mult sa ma gaseasca el-ul potrivit,indragostit,sigur pe el,pe mine….
george, chiar si cand gresim, tot meritam o a doua sansa. daca ai gresit si te ai despartit de o femeie nu inseamna ca tu nu esti un om bun si k nu mai ai dreptul sa iti refaci viata, ci doar ca tu cu femeia respectiva nu ati fost potriviti unul pt altul…
in cazul vostru insa chiar iti doresc sa va reimpacati….unul dintre noi trebuie sa ajunga la dragoste ….
stiu pisica….eu asa spun…sa imi dea dzeu ce crede ca e bine pt mine…nici nu ii cer ceva anume, ci doar ce stie ca merit si pot duce si dragostea care o merit, aia sa mi-o dea…pt ca dzeu stie ce am nevoie si sa imi dea exact pe masura…ce trebuie …ca sa fie bine, sa nu fie rau…
si daca e anul marilor iubiri….sa se arate odata si iubirile, ca deja a venit toamna si as vrea sa imi acopere cineva inima si trupul, macar cu umbra lui….macar….macar…..
ce stupida sint…tanjesc dupa un sarut ca dupa apa…..aer….lumina….
danuta… poate ca cineva, deja te iubeste… ai rabdare!
si o intrebare pentru ramona si george: voi doi sunteti din acelasi oras. de ce nu va intalniti?
da, va intreb pentru ca ieri mi-am revazut piretenii tango, incercam chiar sa facem o traditie din intalnirile noastre… si sunt atat de speciale!
nu esti stupida danuta…este perfect normal cum esti…eu zic asa i miss love “like the deserts miss the rain” , mi se pare cea mai arzatoare expresie a lipsei a ceva sau a cuiva…
in seara asta citesc o carte, de fapt acum sunt la prefata, “Act like a lady, think like a man” scrisa de Steve Harvey unde se pare ca sunt toate raspunsurile la ce gandesc barbatii si cum noi nu prea stim nimic despre ei…
o sa revin la voi din cand in cand cu exemple …iar tu George sa imi confirmi daca e asa sau nu…macar sa facem ceva, sa studiem barbatii zilele astea, ce spuneti…?
nu stiu daca a aparut cartea in Romania, mie mi-a imprumutat-o o prietena din Australia…
va pup, vin mai tarziu.
bineee pisica, hai ca am eu curaj. George cand ne intalnim?
Pisica…ma gandesc asa…corect…privind in urma catre mine…da meritam o lectie…poate mai dura de atat(desi nu vad care ar fi fost aia mai rea)…pentru ca nu am apreciat suficient…pentru ca eram poate prea des superficial…si mai ales pentru ca nu am fost sincer…pentru ca chiar nu cred ca sincer are grade de comparatie…dar tot D-zeu a vrut ca ea la randu-i sa primeasca lectia asta?…pentru ca ce?…pentru ca ea sa se inraiasca?…pentru a-si pierde increderea in oameni?…nu vad sensul…ea era misto asa cum era(iar misto il folosesc ca grad superlativ pt toate atributele frumoase la un loc)…eu merit durerea fantastica prin care trec…eu merit sa nu dorm noptile…sa nu imi gasesc linistea…sa ma doara fiecare os sau muschi din corp…dar ea?…ma rog…incurcate sunt caile Domnului…se poate pana la urma sa nu fie nimic intamplator…dar chiar nu pot sa ii atribui Lui actiunile mele distructive si autodistructive pana la urma…
ramona arunca acea carte si mergi pe instinctul tau, pe sufletul tau… esti o fata atat de draguta! nu ai nevoie de carti care sa te invete sa fii tu insati! te rog!
geroge, nimic nu este intamplator. te rog sa ma crezi,
eu stiu numai varianta povestii de la tine. si te cred. si imi pasa de durerea ta si de tine.
nu stiu pentru ce plateste ea, de ce acest pret… iarta-ma. chiar nu stiu.
Nu…Ramona…nu o sa ne intalnim…poate nu ai inteles prea bine povestea mea…cred ca nivelul acesta virtual ar trebui sa-mi ajunga la capitolul destainuiri…am facut aceeasi uriasa greseala o data…atat am invatat…poate cine stie eu cu ea si voi…oricand…nu vreau sa intelegi gresit…
asa e ramona. pisica are dreptate. am vrut si eu azi sa cumpar o carte despre….EI…..dar m am razgandit. ce rost are. nu sint retete pt dragoste. e in noi,trebuie sa o dam natural…..eu sint o fata foarte simpla.nu am altceva de daruit decat pe mine insami .nu voi cuceri un barbat decat prin dragostea pe care pot sa i-o ofer…..cred ca asa ar trebui sa functioneze….
Alice, ceea ce traiesti acum e rasplata Cerului pentru fiinta minunata care esti. Sunt impresionata de felul tau de a fi, exprimat atat de clar si frumos in scris, sunt impresionata de sustinerea pe care o ai mereu pentru fiecare dintre cei care posteaza ganduri aici. Ai pentru toata multimea care vine cu drag catre tine, o vorba buna, un strop de speranta in plus. Esti plina de delicatete pentru niste suflete ratacite-n intrebari ce asteapta raspunsuri . Sadesti mereu speranta-n fiecare, ca un gradinar priceput ce ai ajuns, ca un agricultor de suflete. Am sa parafrazez o replica dintr-un film romanesc cu Sebastian Papaiani in rol principal : ” un rand de meri, un rand de suflete ratacite, un rand de stupi “, astfel incat hectarele de iubire sa-si gaseasca intrebuintarea cuvenita. Multumim Alice.
nu ai dreptate george. daca t intalnesti cu ramona nu e nicio probl. esti deja singur…..ce ai?esti cu capu????eu am prieteni – baieti…si ies cu ei . fara nicio alta implicatie….limitele se stabilesc mutual…acum doar nu o sa te inchizisa nu mai vb cu nicio pers feminina…sa fim seriosi….pt ca nimik nu e intamplator…ce i drept….
Asta e din playlistul meu actual…
http://www.youtube.com/watch?v=y8pvXLVu8Yk
bine george…inteleg, este in regula…macar aici sa iti alinam sufletul cat de cat…
stiu pisica si Danuta ce spuneti, eu nu caut retete sa ma comport, dar poate ne scapa ceva din comportamentul barbatilor…
…nu nu sunt singur…pentru mine inca nu s-a terminat nimic…si sincer nu ma intalnesc nici cu baieti…nu am decat un singur scop pentru care ma trezesc…sau pt care adorm…iar orice altceva mi se pare de prisos…asa sunt…asa simt…
…da…cu siguranta va scapa multe din comportamentul barbatilor…cum si noua ne scapa multe…da…nimic nu e ceea ce pare…desi la voi e mult mai alambicat…
mda…cum zici G…..totusi…scopul acela pt kre t trezesti, macar faci ceva in acel sens? sau doar suferi….
ne scapa barbatii, nu comportamentul lor…eu cred ca totusi unii se complica prea mult si fara rost. lipseste curajul .oamenii nu mai au curaj sa ”ia viata in piept”…mie mi se pare totul simplu…ce i drept, dupa ce am trait si eu ceva kompliktii….
oricum pentru iubire nu sunt retete…iar cand doi oameni se iubesc “love cand cross a bridge” … si ce imi pare mie rau…nespus de rau este ca barbatii nu mai sunt atat de cavaleri. nu se mai straduiesc sa cucereasca o femeie, nu mai au curaj sa isi asume riscul unui “drum necunoscut” sa zicem…unde sunt barbatii adevarati care se duelau pentru o femeie?…eu am cunoscut doar barbati nehotarati, fricosi, mincinosi…si foarte putini curajosi…
George….vreau si eu unul ca tine…sa sufere el dupa mine, sa lupte el cu mine,sa astepte el dupa mine sa hotarasc…sa imi spuna ca il doare carnea pe el de dor……doamne , tu din ce lume vii? k eu nu am gasit un asemenea om….
asa e ramona. nu se mai agita sa cucereasca. oare de ce? daca cedezi prea repede, nu i bine ca esti fufa si ..se retrag….daca faci ceva ”fitze” sa te lasi mai incet…se plicitesc….doamne iarta ma , ca nu mai stii cum e mai bine….
erata…”se plictisesc”
danuta…ma faci sa rad…cred ca sunt multi barbati asa…dar asta este un mediu virtual…in lumea reala…sunt o flegma de om…care nu da doi bani pe nimeni si nimic…superior oricarei alte fiinte din juru-mi…un om pe care nimic nu il darama…care se poate oricand ridica din moloz…si asta pentru ca am grija sa imi pun cu grija cateva masti…EA in schimb a vazut dincolo de ele inca de la inceput…a crezut in mine…a vazut ce e bun si frumos…si a crezut…in mine…mai departe ce am facut eu…e poveste deja…
Pana de curand mi-au plans barbati foarte puternici pe umar..am darul asta…si ma prefaceam ca inteleg cu destula usurinta…dar nu danuta…nu intelegeam mare lucru…intelegeam ca ii doare foarte tare…dar atat…nu…nu stiam cum e…cred ca fiecare barbat se simte la fel cand pierde dragostea lui…cand isi pierde jumatatea…
ma bucur k te am facut sa razi…poate sufera si ei, dar se inchid in ei…noi ne destainuim,scriem povesti cu lacrimi despre cat doare si ce pustiu a ramas in noi….dar eu,cand nu mai pot ma duc si ii spun barbatului…si acolo e problema…ca el nu face nimic pt”noi”.si asa inteleg, ca nici de data asta nu a fost sa fie…
http://www.youtube.com/watch?v=X9tKGx6gxm4
Butterfly, ma uimesti cu sinceritatea ta si cu felul in care te descrii!
Imi pare rau ca suferi, se simte suferinta ta, chiar si printre cuvinte…
…exact ce spuneam si eu mai sus…ca si eu am fost la fel…superficial…si ca din punct de vedere al iubirii cred ca suntem mai primitivi…nici macar nu cred ca intelegem mare lucru pana nu ne confruntam concret cu o situatie dramatica…asta nu inseamna ca nu iubim…doar ca poate nu stim…sa simtim…introspectia ne este groaznic de straina…si de multe ori trebuie sa fim invatati…
vreau sa va intreb ceva.verisoara mea a cunoscut un tip in concediu.el e separat de nevasta de un an…urmeaza divortul. el era in concediu cu copilul lui…s au placut….au petrecut 2-3 zile impreuna si s au despartit. au urmat telefoane si mesaje…si in 2 saptamani…el s a dus la ea. ea a ramas derutata ,bulversata si indragostita. imi povestea ca a avut un weekend de vis cu el…si ca el ar mai vrea sa se reintalneasca si ea la fel….dar…s ar fi dus el la ea 400 de km, doar pt o aventura?dupa weekend se cauta in continuare, el spune ca divortul e inevitabil, urmeaza sa se mai intalneasca,ea si a facut sperante…el stie ca ea nu vrea aventura, in rest….
Va spun “buna-seara” cu emotie, cu amintiri dragi pe care le-am carat dupa mine de la Bacau la Galati si inapoi. Azi am fost sa o intalnesc pentru prima oara pe ROSSANE. Multe dintre voi o cunoasteti deja, v-ati bucurat cu siguranta de frumusetea si simplitatea ei. A avut dreptate Alice cand a spus ca Rossane are ochii cei mai frumosi. A fost o intalnire emotionanta intamplata pe faleza Dunarii, in care am privit ochii ei care ma citeau, mainile ei care imi scriau cuvinte de nerostit, si vocea ei calda si calma care ma facea sa inteleg ca nu sunt singura. Este mi-nu-na-ta. Este adevarata, sincera si foarte sensibila. Intalnirea cu ea mi-a schimbat ziua si viata.
Va imbratisez…Sa aveti o seara lina plina de prietenie.
…si care este intrebarea danuta?
Ma intreb daca nu sunt oare sortita sa raman singura ?Nu e o regula ca toti oamenii sa gaseasca un,cum ii spun eu …Poate chiar ma aflu printre cei care, pur si simplu, nu merita sau nu le este scris sa fie iubiti si sa iubeasca in viata asta?Eu nu mai stiu nimic ,doar Dumnezeu stie !
E atat de greu sa crezi ca va veni si pentru mine omul pe care il astepti de atata timp ,pentru ca, desi toti oamenii din jurul tau iti spun nu-i pot crede .Probabil as crede orice altceva numai asta nu .In momentele de durere,suferinta ,deznadejde ,nu mai pot crede nimic,si inima mi se impietreste atat de tare incat orice farama de speranta e respinsa cu putere.
Alice iti marturisesc cate admir din tot sufletul pentru ca esti o femeie adevarata ,puternica,care n-a renuntat sa lupte ,si care dupa atata asteptare si suferinta a fost binecuvantata cu o noua si mare iubire !O meriti pe deplin!Iarta-ma daca ti-am scris ca si cum te-as cunoste dintotdeauna dar asa m-a indemnat inima sa scriu !
s ar fi dus pt o aventura? ar mai continua el ceva doar pt o aventura? georgeeeeeee….asta era intrebarea…
Intrebarea Danutei, George, este daca poate sa aiba curajul sa creada in aceasta poveste frumoasa de dragoste, abia infiripata in viata ei…Sfatul meu ar fi DA, SA CREADA!
oana te luam de mana.tocmai ai intrat in clubul celor care asteapta ” sa fim doi”…
…cred ca mai degraba intrebarea era aceea a anemonei…deci cum spune moise guran la biz bazar…cine nu risca…nu pierde…dar nici nu castiga…numai el stie ce e in sufletul lui…iar 400 de km sau 1400 nu reprezinta nici o garantie…sa deschida bine ochii…si-atat…
offf grea seara avem aici…eu zic asa:
din nou George, spui ca nu s-a terminat pentru tine…ce faci sa o recuceresti…? eu zic ca trebuie sa lupti si asta cat mai repede…
de ce nu cititi din nou ce ne-a scris Alice… iubirea este pe drum, haideti sa ne pregatim insa s-o intampinam…cu inima curata, cu ochii limpezi, sa fim noi cei adevarati…sa nu facem nimic decat sa ne urmam calea noastra…e grea asteptarea, tocmai de asta suntem aici ca sa o facem mai usoara…haideti, zambiti , cine stie cine se va indragosti maine de zambetul vostru…si luminati-va ochii de iubire si credinta…
Sa nu se puna la pastrare, cu sentimente cu tot , ca tot e toamna si se pun muraturi, asteptand ca el sa termine divortul, sa fie totul cristal- clear, cum am avea , la prima vedere, tendinta sa o sfatuim…Eu i-as spune sa TRAIASCA, sa lupte, sa il lase sa simta ca pot fi doi, ca ii poate indragi copilul…Fara verificari, fara indoieli! DACA este marea dragoste, atunci va fi o femeie fericita si iubita! Daca nu, atunci macar stie ca a incercat sa traiasca frumos aceasta sansa pe care soarta i-a scos-0 in cale.
Asta sa ii transmiti Danuta, din sufletul unei femei pe care nu o cunoaste, SA CREADA IN DRAGOSTE!
sara, nici nu iti imaginezi cat de invidiez in acest moment ca ai intalnit-o pe rosanne.
desi a invidia suna oarecum rau… as fi vrut sa fiu acolo, nevazuta, alaturi de voi…
cat ma bucur pentru tine! pentru rosanne!
el spune ca s a simtit mai mult decat bine cu ea.si ca divortul lui e doar un inevitabil amanat. si ca….in rest nici unul nici altul nu au pus multe intrebari. si au povestit vietile, ea ia spus ce asteapta, el ia povestit despre ale lui….nu stie inca ce vrea de la ea, sau poate nu vrea sa ii spuna….ea stie…el spune ca pt o aventura nu insista atat sa vina la ea….
…asta fac…dar cu pieptul gol…
…parerea mea de maestru al logicii…ca nu prea e in regula daca el spune ca nu ar fi batut atata drum…daca asta e argumentul lui cel mai puternic…ma rog cine stie…dar nu aduci astfel de argumente masurabile marturisindu-ti dragostea…
…pe tine te-ar cuceri cineva cu o astfel de replica?…adica vorba aia a consumat omu’ aproape un rezervor de benzina…si pe criza asta…daca nici asta nu e o dovada…ma rog…sunt rau…si cinic…asa sunt de obicei…nu sunt in masura nici eu si nici altcineva sa ii spuna ce sa faca…ea trebuie sa stie…ea trebuie sa simta…
Multumesc pisica. Sa stii ca te-am pomenit si pe tine la intalnirea noastra(mi-am amintit eu ca ai citat tu odata din Marquez, imi amintesc bine?) pentru ca i-am daruit “Dragoste in vremea Holerei”. Citeste intruna de cand am plecat. Chiar daca ea va stie mai bine ca mine, si eu va citesc mereu in liniste. Si sa stii pisica draga ca si eu sunt invidioasa pentru intalnirile voastre. Va admir pozele de pe blog. Si va stiu pe fiecare in parte.
George, EA stie ca tu scrii aici?
ea nu are acces la net…..dar are acces la mine….sufera ca si noi cei de aici…imi plange mie pe umar..eu va plang voua….un lant…eu cred ca e in regula cu el.nu a adus argumente masurabile.era vorba ca nu insista atat de mult pe langa o femeie daca vroia doar un sex. ca doar avea si la el in oras…eu l am cunoscut. pare ca stie ce vrea….
tu george????ca doar nu t despart tot 400 km de EA…
nu, butterfly, nu e o dovada de iubire un rezervor de benzina, cel mult e un paravan…
si poate ca sunt cinica, dar… asa gandesc.
relatiile la distanta, vorbesc din experienta, sunt ucigatoare.
chiar asa Anemone. EA a lui george stie????????cinic esti george….noi nu am fost asa cu tine….
Danuta draga, MAI ALES pentru o aventura insista barbatii, ca ai apuca nerabdarea si le explodeaza feromonii…hi, hi, no offence, nu vreau sa par rautacioasa.Dar, din pacate, nu exista retete de succes, nici pentru verisoara ta, nici pentru oricare dintre noi, femeie sau barbat…
In orice relatie, oricat de frumos ar fi inceputul, oricat de simple sau complicate ar fi lucrurile in viata lui/ei, ne asumam un risc.Fara aceasta asumare nu ajungem nicaieri, ne pierdem de teama si de prea multe sfaturi…
Anemone…am aflat de Alice de la ea…o admira foarte mult pe ea si pe doamna Liiceanu…de cand eram impreuna…ma chema tot timpul cand erau la tv…si da…i-am spus ca vb cu Alice…nu stiu daca ii citeste sau nu blogul…iar EA a mea este la cateva mii de km distanta acum…
…dar cu siguranta ii citeste cartile…
Multumesc,Danuta,chiar simt nevoia sa ma ia cineva de mana.Va pup cu drag pe toate.
George, E BINE ca citeste.Eu asa simt.Ca daca iertarea va reusi sa ii locuiasca sufletul, iti va intelege cuvintele, nu numai le va citi.Ca daca te iubeste, iti va simti durerea si regretul si TEAMA de a trai fara ea.Nu te schimba, nu renunta…
Poate o sa ti se para ciudat, dar m-am gandit ca EA nu mai este in acelasi oras cu tine; pentru ca din cat de mult se tanguie sufletul tau aici, cu noi, DE DORUL EI, de dragoste pentru ea, mi-am dat seama ca nu ai cum, fizic, sa te duci, sa suni la usa, si sa ii spui, iar si iar, IARTA-MA.Pentru ca daca ai fi avut cum, ai fi facut-o de sute de ori.
Daca ii citeste cartile, ii citeste si blogul lui Alice…pentru ca cine o cunoaste pe Alice, intr-o anumita ipostaza, o cauta apoi peste tot, alearga dupa toate cuvintele ei, carti, revista, blog, cofeechat, orice.Iti spun din proprie experienta
…nu cred ca citeste…a plecat departe de mine…a facut tot ce a putut sa se distanteze…de tot…de noi..nu o acuz…nici nu pot sa zic ca o inteleg…ca eu nu am trecut prin ce a trecut ea…eu sufar doar ca am pierdut-o…ea a mai fost si tradata pe deasupra…dar la cat de tare ma doare pe mine…nu cred ca ii este usor chiar de s-ar duce pe luna…
da asa e….aveti dreptate….nu exista garantii niciodata.
ma gandeam in urma….am avut 3 povesti pana acum, in toate am fost mintita si am suferit.oare am suferit destul incat acum sa am dreptul sa chem dragostea cu voce tare?oare merit in sfarsit sa ma scald intr-o dragoste pe viata?
eu stiu ca mi a ajuns durerea la os.eu stiu ca imi crapa creierul de atata solitudine…dar dzeu ma va gasi vrednica sa imi aline sufletul?
nimeni nu iti poate raspunde la intrebari Danuta…nu inceta sa crezi in iubire si sa speri…
Uite, Danuta, recitind, am mai gasit un amanunt , peste care si George a trecut cu usurinta…ERA IN CONCEDIU CU COPILUL LUI, AU PETRECUT 2-3 ZILE IMPREUNA…Un barbat care vrea doar o aventura nu isi incude si copilul in asta…cred eu.
…eram destul de refractar oricum cand ma chema la tv: “iubire vino ca este Alice la televizor si cu doamna Liiceanu…tare frumos vorbeste doamna asta (n.r. Liiceanu)…vino si tu sa ne uitam impreuna ca asa frumos vorbesc”…iar gibonul din mine: “ma lasi?”…vezi doamne eu aveam adevarate probleme…n-aveam timp de “prostii”…dar ce sa zic…oricum iubita mea a avut gusturi bune la orice…si s-a priceput si la oameni…doar cu mine ce s-a mai inselat…
chiar ca vreau unul de asta, ca george…..normal ca nu ii e usor. uita te la noi cat suferim dupa ceva ce nu avem si eu nici nu mai stiu cum e sa fi in doi. darmite ea..cand a avut…si nu mai are….of doamne…..asa e. cand nu ai cauti, cand ai, dai cu piciorul….
da anemone. copilul era de fata…
George, poate intr-o zi vei pleca si tu, dupa ea, LA EA.Stiu, te-ai gandit deja si la asta…dar daca stii ca sufera, atunci stii ca inca te iubeste, si daca inca te iubeste, atunci nimic nu e pierdut.
Anemone…analiza pe text putem sa facem inca 2-3 zile…nu are sens…cred ca mai degraba ar trebui sa invatam sa simtim mai mult…decat sa cautam lucruri palpabile de care sa ne agatam sau nu…
mda…george….acum cred ca vede si ea ca s a inselat…de aia a plecat…….(am fost si eu acu cinica cu tine……………CA MERITI)
george….”ma lasi?”……tu acum nu te agati????
gibonule………
Nu fac nici o analiza pe text, dimpotriva.In fiecare cuvant din aceste “texte” sunt bucatele de suflet.
O vrei inapoi sau vrei doar sa te vaiti pentru ce ai pierdut?Ca sa stim si noi cum sa te alintam si cum sa te sfatuim…Suntem majoritatea femei, si sunt sigura ca stii deja, creierul si sufletul unei femei functioneaza dupa cu totul alte legi decat ale barbatilor.
Putem face literatura, sau putem cauta lucruri palpabile, intr-adevar, de care nu sa ne agatam, ci pur si simplu sa ne sprijinim in timp ce traim.Eu asa vad lucrurile, si imi pare tare rau daca te-am necajit cu ceva.Ma doare cand vad oameni suferind, pentru ca suferinta mi-a fost “umbra” ani si ani de zile.
…nu nu ma agat…decat de ce simte…daca mai simte…daca nu…nu…si nu incerc sa deduc asta…incerc sa aflu…personal…oricum numai ea poate decide daca merita au ba…pana la urma poate trece si peste ce inca mai simte daca durerea e prea mare si sa nu se mai uite inapoi…
O vreau inapoi…dar nu oricum…vreau ca ea la randu-i sa ma vrea…
…nu nu m-ai necajit…sunt eu dificil…
Eu as ierta.
si eu…..i am spus lui george d la inceput. daca inca as iubi….da as ierta….
siiiii….uite cum petrecem serile de sambata….cata apasare simt in mine…nici pofta de mancare nu am….am pofta doar de iubit….de fugit in viata cu un el….cu un anume el….
George,da-mi voie ,te rog, sa te intreb <ce faci tu ca ea sa te ierte si sa-ti mai dea o sansa?
…ma caiesc…sincer…ce pot EU sa fac ca EA sa ma ierte?….si ca EA sa-mi mai dea o sansa?…au trecut 3 luni si jumatate de cand tot incerc…si imi tot da cate una dupa ceafa…iar de curand mi-a cerut sa o las…ca ii fac rau…asa ca ii respect dorinta…cred ca totul depinde de ea…si ca daca eu o fortez nu se va intampla nimic bun…
ce sa faca….ea e departe…el se plange aici cu noi…de parca nu sint avioane pt acele cateva mii de km distanta. eu m as urca in avion, o caut, ii spun ce am de spus…..dar ei, barbatii, stau si asteapta…sa se intoarca….e prea comod pt ei sa faca mii de km…..desi unii fac km numai sa stranga o femeie in brate….
…e mai complicat de atat danuta…nu pot sa intru in foarte multe detalii…
iarta ma uneori george.sint si eu rea. s ar putea si sa ii faci rau daca insisti….sa stii….inseamna ca vrea sa se rupa si nu poate daca tu tot insisti….nu stiu….sincer, chiar imi pare rau…..imi pare rau…pt tine,pt ea, ….pt mine….e dureros, e demential de dureros….
…exact asta vrea…exact asta mi-a cerut…si mi-a spus ca ii fac rau…asa ca de dragul ei trebuie sa fiu tare…si sa o las…iar mai departe…D-zeu…
mai departe Dumnezeu…si minunile lui…ma rog….o sa fie bine intr-o zi si pt noi. de abia astept sa fiu mireasa…
Sa-nteleg ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta s-o aduci din nou langa tine ?Chiar tot ?Nu mai e nimic de facut ?Stai si astepti sa vezi ce planuri are Dumnezeu cu tine..cu ea..cu voi ?
…da oana…stau si astept ce planuri va avea EA cu noi…m-a rugat printre lacrimi sa o las in pace…rau am tot facut…nu stiu daca ai citit tu prea mult…iar daca asta inseamna bine pentru ea…egoismul meu chiar nu va aduce nimic bun…
…nu sunt eu cel care o poate convinge…ca merit…ca o iubesc…ca ma iubeste…de asta trebuie sa se convinga ea…eu deja ajung sa o hartuiesc daca mai insist mult…
Oana, exista povesti de dragoste fara happy end…de fapt, cred ca procentual, sunt mai multe asa, decat cele frumoase, cu “pana la adanci batraneti”…Oricat am iubi, oricat am incerca, hotararea de a ramane IN DOI nu ne apartine in exclusivitate, are si celalalt partea lui de suflet, de a decide.
Asta se intampla in multe relatii, si cred ca asta se intampla si la George.Inainte sa vina aici, in casuta lui Alice, a incercat tot ce se putea incerca; degeaba ne “intrecem” noi care mai de care in sfaturi femeiesti, pline de bunavointa si atotcunoscatoare in ale sufletului de femeie…Daca ea, obosita, ranita, dezamagita, i-a spus sa o lase in pace, atunci poate ca trebuie sa ii lase putin spatiu (si nu ma refer la kilometri); poate ca sta prea aproape de ea, ca sa il vada, ca sa ii simta dragostea, ca sa mai aiba incredere in el…poate ca timpul o va ajuta mai mult sa il ierte, decat cuvintele lui sau gesturile lui nebunesti(plecari peste mari si tari).Daca va fi sa fie dragoste , VA FI!
george, eu cred ca te iubeste, dar cu tine in preajma ei nu va reusi niciodata sa gandeasca cerebral
poate ca esti foarte prezent in ea si distanta e pentru ca vrea sa-si limpezeasca gandurile sa vada cat e dragoste, cat e dependenta…am avut si eu un “george” egoist, ocupat, de care doar fuga ma v indeca
scuza-ma george…
in ceea ce priveste povestea verisoarei danutzei sunt de acord cu george. nu de alta, dar am exemple
intr un final are dreptate anemone….timpul le va rezolva cumva si pt george…daca va fi sa fie, va fi…
suntem doar o mica parte, curajoasa, a celor care sufera din cauza dragostei sau a lipsei ei si faptul ca vorbim, cred ca ajuta.
Alice, de cate ori citeam ceea ce scriai in revista, luna de luna, parca imi cunosteai sufletul, dilemele, framantarile. te admir si ma bucur ca acum esti fericita.
daca suntem otimiste, fisecare dintre noi poate gasi fericirea, in diverse moduri. Nu-ti poate spune nimeni cum sa iubesti sau ce sa faci ca sa-ti gasesti jumatatea, cred ca e scris undeva…probabil ca esecurile pe care le avem sunt pregatitoare.
asa ca george fi tare.dupa ce se va limpezi ar trebui sa te caute…pt ca nu ati pus inca punctul final…
trebuie intradevar sa descopere in ea.raspunsul e doar in ea….
Anemone ,ma gandesc ca poate nici macar noi ,el sau ea,nu decidem de fapt ce se intampla cu viata noastra,spre ce drum sa ne indreptam,,si ca de fapt doar Dumnezeu stie ce e mai bine pentru noi ,pentru doar El vede mai departe de ceea ce putem simti sau vedea noi in momentele de durere si disperare .
…danuta oricum nu prea am de ales…va multumesc de incurajari…
George, cu riscul de a te supara, o sa-ti spun ceva. Eu cand am fugit, as fi vrut ca Jean sa ma aduca inapoi. dar nu prin vorbe…prin vorbe m-a adus de multe ori si stiam ca nimic nu se va schimba. as fi vrut sa faca ce trebuie. sa-mi demonstreze schimbarea. dar nu a fost sa fie.
…am incercat si altfel…si a fost ca-n povesti…dar ceva cam tarziu…
…cu sentimente amestecate…dragoste…ura…dispret…disperare…etc..ori totul trebuie sa fie limpede…
pacat….
mare pacat…..parca totusi eu m as fi inmuiat,daca il iubeam si nu as fi vrut fara el…nu sintem in masura sa judecam….nu stim noi ce e in sufletul ei…si poate nu e nici corect sa vorbim fara ea de fata…
asta e viata….de rahat…
stau in pat cu lapul in brate.nu mai stiu sa tin altceva in brate…
ma mangaie faptul ca sinteti undeva in tara asta si altii ca mine…tristi si fara rost si fara alin…
Cred totusi, ca daca e sa fie la care toti visam,ea il va ierta ,si ,oricat de greu ar fi, o vor lua de la capat impreuna, iar daca nu ,inseamna ca trebuie sa mearga mai departe,fiecare pe drumul lui.
erata
..marea lui iubire..
http://www.youtube.com/watch?v=m32YUSJ3mV8&feature=related
ANDRA – Daca esti langa mine
Va prind de maini si adorm… Noapte buna!
Alice, esti frumoasa…. din interior in interior, in apus si in rasarit de bucurii, in serile cand te citesc si recitesc, cand sunt departe si imi revin imagini ale verbului tau sensibil. Si nu doar verbul ma incita, ci intreaga intindere de suflet. Te-am descoperit intr-o calatorie a mea cu ” Dincolo de bine, dincoace de rau”. Cu siguranta ca atunci nu stiam cine esti, ce mari adancimi ascunzi. Si de fiecare data te redescopar si luminile sunt tot mai calde. Am inceput sa te caut. Imi iau sufletul si-l domolesc cu randurile tale. Esti dincolo de ele si nu contenesc sa ma minunez. Si sa ma bucur.Esti Alice, din tara cea minunata a sufletului curat si imbalsamat de iubire. Ma asez in coltul tacerii si te privesc….. Esti minunata si Dumnezeu te iubeste cu adevarat.
Noapte lina, zeite dragi, noapte buna, George!
sunt de mana ta, cristina. asa cum sunt si de mana lui rosanne. si a lui alice, daca mai incap si eu, pe langa voi, pe langa fericirea ei.
noapte buna.
De cand am redescoperit-o pe Alice, si odata cu ea si pe voi,dragelor,ma simt parca un pic mai putin singura, daca pot sa ma exprim asa.E ciudat dar asa este.Va multumesc !Noapte buna!
Noapte buna tuturor…si o duminica usoara…
somn usor….
Noapte buna … au trecut cam 2 ore de cand nu s-a mai scris, asa ca parca ma simt mai bine sa ma stiu singura printre randuri si dureri…
Danuta cred ca e un nume predestinat spre durere … in fine, de fapt ma doare pe mine atat de tare sufletul, inima, fiinta incat asa mi se pare acum. Au fost zile ( nu de mult !) cand credeam ca e un nume asociat doar celor foarte, foarte … nespus de fericiti !
Alice, ti-am citit toate cartile ( ca altfel nu as fi ajuns aici, citesc si revista de cand am inceput sa-ti citesc prima carte . Nu de mult, poate de jumatate de an, cand ” Care pe Care ” mi-a atras atentia. Am ani de zile de cand citesc numai despre munca, carti sofisticate, care mai decare … si nu mai am timp de altfel de carti, dar acum, citesc doar carti ‘de citit si de iubit “. Am plans la fiecare pagina , plnag citind discutiile de mai sus si iata-ma si pe mine aici. Daca nu as fi ajuns sa sufar, marturisesc ca nu as fi ajuns aici ! Bravo celor care sunt fericiti 9 sau se cred fericiti !) ca au ajuns aici, poate deschid ochii si urechile, eu cand le-am deschis a fost mult prea orbitor ! Ma rog, pe scurt, dupa 6 ani de casnicie ( si 8 de iubire), am intrat in al 7-lea an care se spune ca e critic, nu-iasa ! Da, asa e ! Ma credeam cea mai fericita femeie din univers, strigam in gura mare ca iubire mai mare ca a mea si a lui nu exista, fiecare por al meu credea asta, am fost ( si sunt !) cea mai mandra mama ( am o fetita de aproape 3 ani si una de 7 luni), si cand colo … m-am trezit ! As fi vrut sa nu ma trezesc, ca nu mai e mult si fac anul de cand m-a zdorib adevarul … in doar cateva luni a reusit alta femeie sa-mi ia barbatul cel mai iubit de pe pamant, o alta femeie si ea casatorita si ea cu alti 2 copii, imi fura sotul , eu mama inarcinata. ce e de condamnat aici – ca eu nu m-am trexit la timp . ATENTIE dragelor, cand va e lumea mai dragam cand sunteti mai sigure pe dragostea voastra, atunci sa fiti cel mai atente ! Alice, as vrea sa te cunosc …
Va spun si eu Noapte buna- am ajuns tarziu in camera de hotel, am umblat pe malul Dunarii si pe strazi vieneze…
Vreau sa va raspund fiecaruia, am sa revin maine, Dana, Oana, Oltea, Cristina, Alexandra, George, Pisica iubita, Danuta, Ramona, Anna, Je, dragelor, dragilor… Am sa ma intorc mereu, sa va intorc gandul, dragostea… Somn usor, adorm de mana cu voi, e loc pentru intalnirea mainilor noastre toate.
buna dimineata….va spun ,dupa o noapte in care am reusit doar sa ma invart dintr-o parte in alta. era 5 dimineata si inca nu dormeam…in rest…fara cuvinte…dimineti pustii fara cuvinte…
Paul Eluard – Indragostita
Ea sta-n picioare pe pleoapele mele
Si pletele-i in paru-mi se revarsa.
Ea are forma mainilor mele,
Culoarea ochilor mei,
Si-n umbra mea se pierde
Ca piatra in cer.
Ea pururi sta cu ochii treji
Si nu-mi da pace sa mai dorm,
Visele ei in plina zi
Evapora sorii,
Ma fac sa rad, sa plang si sa rad.
Sa spun atatea cand n-am nimic de spus.
Buna-dimineata! Buna-dimineata!
Va imbratisez, va port in suflet!
buna dimineata spun si eu…
a fost o seara de sambata plina…cu atatea intrebari si nelinisti…
si am citit…apoi am incercat sa adorm iar…in gand cu cineva…dar nici macar in vis nu pot sa il visez…si sunt singura…
eu adormisem citind in jur de ora 23…m-am trezit la 3 am mers la calculatorul inca deschis pe pagina voastra
Ne-apropiem
Prin codrii
“Luati calea dimineatii
Urcati treptele cetii
Ne apropiem
Taranii i se strange inima
Inca o zi de-adus pe lume”
(Paul Eluard)
buna dimineata, buna duminica, buna viata.
cu zambet mare.
Danuta, s-ar putea sa fie prielnic sa adopti o alta atitudine, desi diminetile, zilele si viata intreaga ti se par pustii, gandeste-te ca esti in asteptarea implinirii care va avea sa vina. Iar un suflet trist trece mai greu peste toate. Incearca o schimbare de atitudine, pt ca daca vei fi vesnic trista, indiferent ce masti ti-ai impune in public, tristetea cred ca razbate dincolo de ele, si de obicei nimanui nu ii place sa abordeze o persoana prea trista.
Apoi, un tonus (mai) bun ne ajuta sa trecem mai usor peste toate.
Si nu ai descoperit ca singuratatea are voluptatea ei? Nu vezi cate cupluri sunt nemultumite, neiubite, neimplinite? O iubire mare, rotunda si intreaga apare mai greu, dar in asteptarea ei nu cred ca e prielnic sa te tot declari pustie, desi asa este, crede-ma ca stiu, numai ca, hai sa incercam si altceva!
na, ca am pus ghilimelele de-nceput aiurea…
scuze, sunt cam adormita.
spune`mi ca sunt nebuna ca m-am indragostit in 3 zile. si s-a terminat. si eu am ramas singura. si cu reamintirea promisiunii facuta mie insami ca nu o sa mai las asta sa se intample niciodata.
Ioana…asa este iubirea , inexplicabila, si indragosteala…la fel…
nu poti sa nu te lasi prada acestui sentiment…altfel ce ar ramane, sentimente calculate la rece…situatii analizate…stim bine ca iubirea este dirijata doar de inima si ca ne lasam in voia ei…
nu poti iubi decat cu inima larg deschisa, chiar daca poti fi ranit…
Buna dimineata,dragelor!
Ce poti incerca Je cand nu poti vedea dincolo de durere,de suferinta,o mica lumina spre care sa te poti indrepta?Cum poti zambi cand de fapt sufletul tau plange ?
http://www.youtube.com/watch?v=TaqYgWc8-vs
Buna dimineata,
Pisica ce poezie interesanta …
Iti multumesc, Alice, pentru ca, asa cum ai promis, scrii si despre visul implinit. Despre imbratisarea, nu cu iz, ci cu certitudine de “acasa”. Eu inca ratacesc, parca tot mai departe.
blanca… e doar un fragment… imi plac mult suprarealistii si in special eluard.
Buna Anda, ca mai faci? de ce n-ai mai venit pe aici?
Whitney Houston – I Have Nothing
http://www.youtube.com/watch?v=19LPgLKrgLE
..Well,don’t make me close one more door
I don’t wanna hurt anymore
Stay in my arms if you dare
Or must I imagine you there
Don’t walk away from me…
I have nothing, nothing, nothing
If I don’t have you…
You see through, right to the heart of me
You break down my walls with the strength of your love
I never knew love like I’ve known it with you
Will a memory survive, one I can hold on to
I don’t really need to look very much further
I don’t want to have to go where you don’t follow
I won’t hold it back again, this passion inside
I Can’t run from myself
There’s nowhere to hide
Your love I’ll remember, forever…
Iubesc Viena, o ador pe Alice si voua, tuturor, va urez duminica frumoasa, linistita.
am citit tot felul de articole despre unde si cum sa-ti gasesti parteneri. nu sunt realiste deloc. am iesit in parc, am fost plecata in concedii, dar nu stiu cum, parca dau peste reuniuni ale familiilor. dar cred in destin si in noroc. am avut ceva noroc in viata. slava Domnului ca in viata de zi cu zi sunt mai realizata decat multi critici ai mei si poate ca asa a fost sa fie. sa castig pe latura profesionala si sa pierd pe cea personala. inca nu sunt atat de experimentata sa realizez un echilibru intre ele sau poate ca negasindu-mi inca jumatatea nu am avut cum sa invat sa fac acest lucru. Imi place acest blog pentru ca ma ajuta sa-mi mentin latura feminina care in timpul saptamanii nu prea are cum sa iasa la suprafata.
Sa aveti o saptamana vesela si plina de realizari de toate felurile.
Maine incepe scoala. mi-ar place sa mai fiu un copil lipsit de griji.
“… sa le spui ca viata noastra se poate schimba cu fiecare suflare.”
Am urmarit azi un film si mi-a placut replica, si eu, chiar cred, ca e asa…dar pana atunci trebuie sa avem grija de sufletele noastre…
Extrordinara replica ,Cristina!Si daca mai crezi ,poate e adevarata .Ce film ai vazut ?
Dana, poate ca ne vom cunoaste intr-o zi. Ai dreptate, intr-un fel, nu avem dreptul sa ne culcam pe o ureche, nu avem dreptul sa renuntam la vigilenta- doar ca e inutil. Daca dragostea vrea sa plece, o pazim in zadar. Eu cred, insa ca exista semne pe care le ignoram, ca uneori ne mintim, fiindca ne e frica sa recunoastem ca incepe sfarsitul. Tu nu ai simtit nimic, chiar nimic? Spune-mi adevarul, te rog!
Alexandra, ai dreptate in ce ii spui lui George. Si eu as fi vrut mai mult decat cuvinte, de la un moment dat incolo, dincolo de marile greseli, cuvintele nu mai sunt de ajuns. E nevoie de fapte, de schimbari profunde, de rasturnari spectaculoase, pentru care e nevoie, uneori, de prea mult curaj. George, asa cred si eu.
Oltea, si eu simt adesea ca Dumnezeu ma iubeste- mai ales de cand am inceput sa Il iubesc si eu.
Danuta, trebuie sa treci dincolo de tristete, e o proba, trebuie sa ajungi la tarmul linistii si abia apoi o sa fie bine. Dar acum e cel mai greu, stiu, stiu. Gandeste-te ca e o boala care se vindeca incet, gandeste tot timpul ca va trece.
Pisica, Cristina Socaciu, cum v-ati intalnit voi si ne-ati chemat in cuvintele lui Paul Eluard, ce minune!
Anda, mi-e si mie dor de tine, nu doar Blancai, scrii atat de frumos, mai frumos decat viata insasi. Dar nu vei putea sa inlocuiesti viata cu vorbele, si, crede-ma, eu stiu, nimeni nu va intelege cu adevarat chemarea ta scrisa. Am trecut prin asta, am scris in pustiu mii si mii de pagini care nu mi-au adus decat o eliberare, o sansa la supravietuire, nu si ceea ce eu ceream in ele. Viata e in alta parte. Dar tu esti frumoasa, si buna, te cunosc, esti fara cusur, o sa vina tot ce iti doresti.
Je, tu esti mai puternica, mai curajoasa, ai dreptate. Dar nu oricine poate, insa linistea vine, vine negresit, pentru unii mai lent, pentru altii mai grabit.
Ioana, nu esti nebuna, Ramona adevar adevarat graieste.
Oana, numai tu o sa gasesti solutia si drumul, intr-o zi o sa te luminezi si o sa stii.
Alexandra, stiu, ani la rand si eu am crescut in profesie si am scazut in mine insami, dar nu e de ajuns, trebuie sa le ai pe amandoua. Sau macar dragoste. Pentru ca… I have nothing if I don’t have you… Cristina mea, intind mana spre tine.
Simona Radoi, duminica frumoasa si tie. Si o imbratisare din Viena cea indragostita, pentru voi toate.
Where The Heart Is – acesta e filmul, Oana.
Multumesc,Cristina!O sa-l caut si eu .
Buna seara, dragele mele…va astept la o cana de ceai, rooibos…
Buna seara, dragele mele,
Vin si eu la ceai Anemone, dar sa fie concentrat, am o prezentare de terminat in seara asta.
Am avut un week-end plin, cu oameni frumosi alaturi, cu muzica buna, cu multe zambete.
Eu te cred, Alice, ca anul asta va fi anul marilor iubiri. Tu esti cel mai bun exemplu ca oamenii buni sunt rasplatati mai devreme sau mai tarziu si ca fiecaruia ii este rezervata o dragoste mare si profunda. Ma bucur pentru week-endul tau la Viena. Eu am vazut orasul pentru prima data anul trecut si mi s-a parut aristocrat, dar rece. Povesteste-ne tu cum a fost cu ochi de indragostit.
Cristina, ca intotdeauna, de mana ta. Mi-e dor. Imi doresc sa ne revedem curand. Sper sa-mi iasa si de data asta.
Seara frumoasa si o saptamana asa cum va doriti.
am vazut si eu filmul acela Cristina…foarte frumos, foarte emotionant…intr-adevar acel moment de care mentionezi contine mult adevar…toate acele lucruri de care uitam…uitam sa apreciem ceea ce suntem, pentru ca acordam importanta lucurilor pe care nu le avem…sau devenim ceea ce cred cei din jurul nostru ca suntem…
Anemone, vin eu la ceai, asta daca ma tineti de mana, pentru ca sunt mult prea trista…inca un week-end care trece fara rost…
si vreau sa promiteti ca in fiecare seara cineva va avea un ceai cald si o mana intinsa pentru altcineva…
Da, Alice,ai dreptate, intotdeauna exista semne de “dezindragostire”, dar noi preferam sa inchidem ochii si sa ne mai bucuram, macar o zi, macar o noapte, de o dragoste legata de amintirile unui inceput frumos…
Ramona, eu fac ceai in fiecare seara…ceai cu aroma de liniste si dragoste si tihna si prietenie…si mainile mele sunt intinse spre voi oricand…
Ramona, cu siguranta, cineva va fi aici cu mana intinsa si cu vorbe de alint.
multumesc Anemone si Felice.
Da, Alice, stiu ca tu intelegi foarte bine. Cuvintele revarsate iar si iar, dintr-un adanc tot mai profund si cu tot mai multa disperare, nu au facut decat sa ma ajute sa supravietuiesc…sa inchid o clipa ochii si sa ma odihnesc, intre doua franturi de asteptare. Dar nu sa obtin ceea ce imploram ascuns sub masti iscusit finisate. Cat de mult adevar ai rostit: viata e in alta parte. Iar eu refuz sa fiu spectator al vietilor “reale” si capabila doar sa o visez pe a mea.
Nici nu stii cat ma bucur ca ti-ai amintit de mine, Blanca. Nu am plecat niciodata prea departe, chiar daca nu am mai scris. Alice stie ca de scris nu poti divorta niciodata. Pot exista niste perioade tulburi, cu mai multe ganduri si mai putine vorbe, amenintari nerostite de despartire, spate intors si usi trantite, dar niciodata nopti singure.
La un moment dat o sa scriu despre o viata reala. A mea. I-am promis lui Alice.
abia astept sa te citesc, anda. si iti doresc sa fie o viata traita din plin.
buna seara tuturor.
cum stiti, sunt aici, va citesc.
Va salut si eu, dragele mele, de cind nu am mai scris, am capatat si eu un mic job, mai mult pentru anii care vor veni, dar totusi un proiect interesant, unde am multe lucruri de facut, tradus, de invatat. Salutari calde si la noii veniti. Cind vii si la Zürich, draga Alice? La toti va doresc o saptamina noua si mai buna!
Multumesc, Pisicutzo. Si eu sunt prin preajma.
http://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io&feature=PlayList&p=0F7B315949F49A40&playnext=1&playnext_from=PL&index=64
Buna dimineata, in clinchet de clopotel, sa fim din nou copii
Va spun si eu buna-dimineata! Si intind mainile spre voi… Alice, Rossane, Felice, Ema, Camelia-Pisica, Corina, Simona Ioana, Ramona, Anda, Blanca, Sara, Anemone, Oana, Alexandra, Moi, Atena, Danuta, Amore, Je, Maia, George…nu va numesc pe toate, dar, asa cum a spus Alice, e loc pentru mainile noastre toate…
Va imbratisez tare!
Oricum m-aş schimba
Rainer Maria Rilke
Oricum m-aş schimba
nu, nu te uit nicicând
suavă dragă lumină
din început pe pământ.
Tot ce-ai promis, fără greş
el a ţinut,
de când sfărmatu-mi-ai inima
lin, nedurut.
Fulger fugară figură
de mine zărită, întâia.
Tăria fiindcă-am trăit
slăvesc gingăşia.
cristina ….sa stii ca ma gandesc si eu la tine…mereu..mereu…la ramona, la maia,je,alexandra, anda(nici eu nu te am uitat,ma intrebam pe unde esti), simonaioana, tu stii….george…pisica, anemone….imi place cum scrii…, ioana, blanca…si Alice….
mi am dus si eu copiii azi la scoala.cel mic, danut, in clasa intai….m am simtit ca o mama…si da, am lacrimat intr-un colt, cand ….eu le cumparasem florile pt invatatoare, iar ei mi au cumparat flori mie…
Buna Danuta,
Sa fiti sanatosi cu totii, tu si ai tai copii
Eu de-abia am sosit in “casuta zeitelor”, asa ca nu stiu povestea ta, cu bune si rele. Stiu doar ca ai grija de doi copii. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si iubire, credinta si multa rabdare.
Spune-mi, te rog cum i-ai gasit pe cei doi copii.
Eu nu am copii si ma gandesc cum as putea sa zambesc si eu catre mai multi copii.
Cu drag,
Mihaela Blaga
azi a inceput scoala. parca nu mai e aceeasi emotie ca atunci cand eram noi copii sau copii nostri sunt mai pragmatici. e adevarat, poate din cauza ca sunt mama de licean. am trecut clasa a 9a. fetele erau mai vopsite si mai machiate ca mine si ma masurau sa vada ce pantofi am sau ce geanta. distractiv. dar si multe semne de intrebare. eram singurul parinte care era cu copilul la acea clasa. sunt o mama prea protectoare sau o mama implicata?
Nu voi reuşi sã cuprind aprecierea mea nici mãcar în pagini şi sã mi-o manifest faţã de frumuseţea manierei de a îngenunchea cuvintele în faţa sentimentelor tale, trãirilor tale.
Eşti un spirit nemuritor închis în efemeritate.
Tot respectul.
oricum fetelor va pup si va imbratisez pe toate. ma gandesc la voi si va citesc cu drag si interes. Alice sper ca nu ai luat toate ‘”prajiturile” din viena, fara sa ne trimiti si noua in ritm de vals, ceva dulce pentru sufletele noastre.
George sa stii ca atunci cand m-am referit la fete, te-am inclus si pe tine, dar sa nu te superi.
Stiti ce-mi place la mine cand sunt indragostita? Imi rade fata, radiez si rad si eu tot timpul.
Buna ,dragele mele!Sper sa mai pe seara,cand voi fi acasa si nu voi mai fi urmarita de sefa mea
nu-mi vine nici mie sa cred dar e primul zambet pe care il astern dupa atata timp.Stiu si de ce.Va voi povesti mai pe seara.
in seara primei zile de scoala ma gandesc cu drag la rosanne, la alice.
sa aveti o seara buna.
Buna Mihaela, draga mea…sint placut , placut surprinsa….ca stii ca am grija de doi copii. povestea sau povestile mele cu bune si rele le gasesti recitind in urma la alte postari….eu am inceput sa scriu aici de prin luna mai….
Copiii nu i-am gasit, ci i-am botezat eu, denisa 9 ani si danut 6 ani si 6 luni. parintii lor sint plecati in spania de 4 ani…si de atunci….sint ai mei, ca sa zic asa….
In rest….bine ai venit in casuta. o sa vezi ca nu te mai poti desprinde de ceea ce a creat aici Alice pt noi…multumesc pt toate urarile si sint convinsa ca tu stii deja ca ti le intorc inmiit inapoi….
As vrea sa stiu de unde stii totusi ca eu am grija de doi copii. pt ca daca nu stii povestea mea, inseamna ca nu ai citit postarile, si atunci nu aveai nici de unde sa stii de copii…sau din expresia”m am simtit ca o mama”??
multumesc Mihaela…..te imbratisez….astept sa scrii….
Imi vine in minte poezia pe care o stiu din clasa I……
” Prima zi de scoala imi vine in minte
A trecut de-atunci,aproape un an….
Eu ,eram fetita cea sfioasa,
Cu codite lungi ,si cu ghiozdan.
…Ma tineam de mama cu-ndarjire…
Nu voiam sa ma despart de ea.
Scoala,cu ferestre-nalte
Si grilaj de fier,ma speria…
A iesit in prag ,invatatoarea,
Si mi-a zis cu glas surazator
Hai,copila,sa intram in clasa
Si m-am despartit de mama -ncetisor…
…Si-am urmat-o,ca pe-o zana buna,
Coborand in cartea cu povesti….
Datorita ei sunt inteleapta,
Si stiu acum,sa scriu si sa citesc .|”
…..Multumesc tuturor dascalilor mei,incepand cu invatatoarea mea draga.
Apoi,multumesc profesorului de literatura,care m-a facut sa iau cateva premii nationale la Olimpiadele scolare (ce benefice erau !!!Ce ambitiosi ne facea )…..
Multumesc profesorului de matematica,care-mi explica mereu ca fara matematica nu voi ajunge nicaieri,pt matematica inseamna in primul rand logica….
Multumesc profesoarei de fizica,care,in clasa a X a,m-a ambitionat sa-mi maresc media si bine a facut ,,,,,am inteles asta mai tarziu in viata ……
Multumesc profesorilor mei dragi ,recunostinta mea pt intreaga viata.
Felicitari fetelor -dascal, mult succes in noul an scolar.
Succes mamelor,ca si voi ati inceput de azi scoala.
Succesc puilor vostri,cu ambitii si premii tot acest an.
…..Am fost la Constanta…..
Am vazut acest oras frumos si drag sufletului meu,intr-o zi mohorata,de duminica…..
Am luat cartea noastra si am daruit-o oamenilor mei dragi de la malul marii….
Dar cel mai absorbit de lectura,a fost soferul meu,un baiat minunat si tanar si frumusel foc….
Are 21 de ani,este student,este cumintel si sensibil ….
Iar cartea,cartea i-a placut foarte mult…
Daca mi-ati permite o gluma,v-as spune ca Monica Columbeanu ar fi invidioasa pe mine….Am un sofer mai dragut ca al ei !!!
DAr nu as vrea sa credeti altceva,cu atat mai mult cu cat eu chiar spun adevarul …..
Ar putea fi copilul meu,va dati seama…. il dadacesc mereu cu povesti adevarate de viata….
De carte nu-i spusesem nimic….
Dar pt ca a ramas in masina pe perioada discutiilor noastre,a citit cartea…..
Si i-am daruit si lui una…..
A fost impresionat,sincer.
Va pup,va doresc noapte frumoasa si buna.
Va iubesc frumos….
Si va mai spun,ca nepotelul meu,cand si-a cunoscut surioara,i-a spus tatalui
“Tati,,,,,,,e cam mica ! Nu este Sofia ! Sofia mea e mare-mare,sa pot sa ma joc cu ea !!”
Va inchipuiti ca asta era spusa pe un ton extrem de serios !!!
EL chiar credea ca Sophie,va fi mare-mare,doar isi dorea un partener de joaca !!!!
Doamne, Alice, am vazut pozele cu tine si iubitul tau. Sunteti atat de frumosi! Tu la fel de frumoasa ca el, el la fel de frumos ca tine. Ma bucur din suflet ca ti-ai gasit un barbat pe masura ta. Ai vazut ca n-a fost greu? Va doresc sa fiti fericiti pana la sfarsitul vietii!
Buna seara din nou, dragele mele !Va povesteam mai devreme ca azi am reusit dupa mult timp un zambet pe care il simt si acum pe buze, doar pentru simplul fapt ca l-am revazut pe omul care imi aduce suferinta si bucurie deopotriva.Gandul ca n-o sa-l mai vad niciodata ma innebuneste,imi usuca sufletul .N-am puterea sa opresc aceste intalniri la care vorbim despre tot si toate cate s-au petrecut si se mai petrec ,pentru ca mi-e atat de greu sa nu-l vad deloc incat nu pot sa renunt…Pentru cateva clipe de bucurie indur si astept sa treaca toate zilele in care ma chinui si plang si sufar .Stiu ca nu e asta solutia.Stiu ca nu asa voi sterge durerea si dezamagirea din sufletul meu dar nu mai stiu …Dumnezeu stie ce va fi
Voi ce ati face ?Ce ati alege ?Alice ,draga,ce sfat imi dai ?Cum e bine ?Care e calea?
M-am ratacit. Nu stiu unde ma aflu. Caut acel drum care, cu cateva luni inainte, mi se deschisese in fata ochilor. Azi l-am pierdut. Sau poate doar nu mai stiu sa il privesc. Pendulez intre lumina si intuneric. Intre mine si “ceilalti”. Intre vise si viata sterpa. Primesc cadou destine in care nu ma regasesc. Deschid plicuri in care minciunile si inselatoriile unora imi tintuiesc privirea. Tresar uimita cand vad cum in jurul meu altii imi negociaza viata fara sa ma intrebe nimic. Cum trag sforile impingandu-ma spre marginea unor prapastii. Imi imaginasem ca sinceritatea si iubirea si devotamentul sunt suficitene. Dar lumea e prefacuta si rea, mastile sunt la locul lor, si doar cei puternici rezista.
Va imbratisez…pe tine Alice, pe voi dragelor!
Noapte buna!
Vad ca putin am mutat discutia de pe cofeechat si aici…Nu-i nimic, Alice nu o sa se supere, si eu vroiam sa ii spun ca a trecut cu bine peste emotia zilei de astazi, ca Ilona s-a adaptat repede(atat de repede!) cu noii colegi…
Oana, eu cred ca daca tu simti ca inca nu te poti abtine sa il vezi, atunci…nu te minti singura, si lasa resemnarea(si apoi libertatea) sa iti intre de la sine in suflet.Din pacate, oricat am fi de realiste, inteligente, puternice,oricate sfaturi am primi ,nu ne putem lua iubirea din suflet si sa o aruncam sau sa o uitam la o margine de drum…Vorbesc din proprie experienta, nu din auzite.Mi-au trebuit ani ca sa il scot din suflet, si a durat mult,mult, dupa ce el a plecat, pana am putut din nou sa zambesc.Iti doresc si tie sa ajungi cat mai repede , mult mai repede, la acest zambet de impacare cu tine insati…si apoi cu dragostea.
Am facut ceaiul…Pisica, Alice, Ramona, Danuta, Cristina,fetelor, va astept pe toate la mine, sa ne tinem de maini, ca in fiecare seara de cand v-am cunoscut si am inceput sa locuiesc si eu in casuta lui Alice cu voi…E cald si bine aici.
anemone eu sunt aici. chiar daca nu spun nimic, sunt intotdeauna aici.
dar cred ca acum se cuvine sa spun… dupa intaia zi de scoala, obositoare si emotionata, doar noapte buna.
buna seara…
am venit sa va imbratisez si sa va spun noapte buna…ca ma gandesc la voi si la visele voastre de iubire…ca imi doresc in fiecare dimineata si in fiecare seara ca visul meu si visele voastre de iubire sa prinda viata in sufletul cuiva…
Oana…nu stiu cand se va inchide rana ta, sau daca se va inchide vreodata…unele iubiri nu mor, se transforma…si ne transforma…
Alyce…sunt si eu acolo, vad cum drumul pe care merg acum este cel ales de altii…dar cred ca am ajuns aici nu intamplator…probabil trebuia sa intalnesc anumiti oameni, sa traiesc anumite experiente…e o perioada si atat…
va tin de mana, adorm asa cu voi…iar tu Alice , mamica noastra implinita sa ne sufli praf de iubire implinita peste vise…te rugam mult…sa vina iubirea odata…
noapte buna
Iti multumesc din suflet ,Anemone,pentru cuvintele tale .E atata adevar in tot ceea ce spui.Stiu sigur un lucru :ca nu ma pot minti .Poate ar fi mai bine, dar nu pot, si nu-mi doresc sa ma mint .
Trebuie sa las ca timpul si Dumezeu sa-mi vindece ranile .Voi simti si cruda resemnare ,stiu ,dar poate odata cu ea isi va face loc si o farama de liniste pentru ca la o noua iubire nu mai sper …acum.
Danuta…te-am invidiat putin azi…frumos …ca ai fost mamica…
Noapte buna,Alice!Noapte buna,dragele mele!
E ca un ritual, parca. Inainte de a ma aseza in pat si a-mi lua portia de ganduri asternute de cine stie cine in cine stie ce carte ( si carti frumoase, cu luari -aminte si incordari, si zbateri, si frumuseti, si din nou rasturnari de oameni si gesturi), va citesc pe voi , pe voi toate. O astept pe Alice, cu deschiderea-i larga, cu ochii mari, cu maini de VIATA. Pe voi , celelalte, adunate la festinul vietii, al cantecului bun si prea bun: Anemone, Pisica, Danuta, Dana, Ema, Emily, Je…. si pe voi toate, pe care va stiu in negru pe alb…Oana, Alice… Daca se poate, primiti-ma si pe mine. Asa cum i-am primit azi pe elevii mei. Cu zambet deschis, cuvinte nespuse… Va imbratisez!
buna dimineata, buna viata, buna inima.
alice sunt pe pervaz si privesc cum ilona se pregateste de scoala si micul victor, adormit inca, se lasa imbracat…
oltea fii binevenita.
anemone, tie iti spun ca am ceaiul in termos si pornesc spre o noua zi.
o zi buna tuturor.
Buna dimineata cu sanatate si voie buna,
Danuta, am aflat ca ai grija de copilasi citind postarile tale recente. Si m-am gandit ca sunt de la vreo casa de copii. Si DA, deja am devenit dependenta de ceea ce a creat minunata Alice Nastase, aici si pe coffeechat. Si de ceea ce fiecare din voi, din noi a facut, face si va face aici si in multe alte locuri, cu bunatate si daruire
Oana si Anemone: va multumesc pentru cele scrise. Simt ceea ce simte Oana si stiu ca Anemone spune adevarul trait.
Cu drag de iubire ca imbratisez,
Mihaela
Buna dimineata,dragele mele!Sper sa fie o zi linistita pentru noi toate!
dragele mele, va salut cu drag din nou, dupa o vacanta minunata.
sper ca sunteti toate bine.
raluca
Alice, una dintre cartile tale e la mine acasa. Pe noptiera. Si adorm mereu cu ochii la ingerasii de pe coperta ei bleu. Am citit-o, recitit-o. Am pansat-o, am sters-o de praf. Si inca e prima, deasupra celorlalte carti primite, cumparate, furate, imprumutate. Pentru asta, nu stiu daca sa-ti multumesc mai intai sau te rog ceva. Cred ca o adresa de contact mi-ar fi suficienta sa-ti arat ca zilnic unii oameni se gandesc la tine. Asa cum o faci tu, cand le scrii. Ce-ar fi sa se intoarca roata?
buna seara…
bine ai venit raluca, suntem cu dor de iubire cum ne stii … tu cum esti? ce ne-ai adus din concediu?
pun eu de ceai in seara asta? sa fie cu gust de cirese, amaretto, martipan?
http://www.youtube.com/watch?v=S-EAWnTEf_E&feature=related
Imi place atat de mult scena aceasta…
Odihneasca-se in pace!
Buna seara!
Am luat cum m-am intorsdin vacanta revista “Tango” – mi-era atat de dor de ea! M-a impresionat interviul din 2006 al Tatianei Stepa, puterea ei de a iubi cu ardoare, incapatanare acelasi om, pana la capat…L-am vazut pe barbatul pe care l-a iubit, in Tassos, la o taverna, cu doi copii micuti si cu mama si bunica acestora…
Acum am timp si tihna sa citesc tot ce ati scris. Va imbratisez cu drag!
de cirese, ramona. eu sunt pe pervaz, ca si azi dimineata.
nu, nu dorm, pregatesc hainute de botez pentru finul meu nascut de-aceeasi zi cu tine, alice.
sambata il crestinam. am emotii mai mari decat la ceilalti doi nazdravani.
bine ai revenit raluca, si tu amore…
se pare ca am prezis de bine… vine toamna si ne adunam…
da pisica, a venit toamna…cand cu un val de caldura, cand cu un val de frig…
vreau ceva sa ma incalzeasca…vreau sa imi inchid rana din suflet odata… sa ma iubeasca cineva, sa imi aline toata tristetea…
sambata astept un semn de la un el…daca nu, o voi lua de la capat iar…cu asteptarea , cu speranta…cu zile triste si inlacrimate…cu zile de regasire …
De cirese…mmm…si de melissa…
Buna seara, fete dragi.Sunt si eu aici, si astept sa va ascult, sa va tin de mana…
O seara placut tuturor!
O seara placuta tuturor!
Nu stiu daca va mai amintiti de mine… Ma simt mult mai bine si mai impacata cu mine
M-ati ajutat voi toate sa am incredere in mine. Va multumesc!
M-am intristat cand am vazut la stiri ca a murit Nicu Constantin… Odihnesca-se in pace!