Nu avem rabdare
Lucrez la un proiect care ma obliga sa ma intalnesc cu multi oameni si sa discutam, cat mai onest, despre povestile lor de viata. Si despre povestile lor de iubire.
Stiam asta de mai multa vreme. O aflasem din propria mea viata, din propriile mele experiente. Dar acum mi se confirma, dureros de clar, ca nu avem rabdare sa ne asteptam dragostea.
Crestem cu setea nebuna de a ne indragosti. Ne visam mirese inca de cand rasfoim primele carti de povesti, in care nu exista niciun final fara nunta mare si fara “si-au trait fericiti pana la adanci batranete”. Si-apoi ne indragostim orbeste, din dor nebun de dragoste, chiar daca uneori alegem la intamplare omul langa care sa ramanem.
Gasesc in povestile altora, si in povestile mele, tot felul de motive pentru care oamenii s-au casatorit. Unii au facut-o pentru ca rostogolirea varstelor le dadea fiori. “Aveam 30 de ani, era timpul sa ma insor”, imi spune cineva. “Trebuia sa ma marit, nu voiam sa raman fata batrana”, aud in multe locuri.
Multi s-au casatorit pentru ca au cedat insistentelor celor de langa ei. “M-a cerut de sotie, a venit la parinti si ei s-au bucurat ca o sa ma asez la casa mea”, imi povesteste una dintre femeile cu care stau da vorba. “Isi dorea sa se marite, insista de cativa ani si, pana la urma am cedat”, isi aminteste un domn de momentul deciziei de a se insura. Altii s-au recules dupa primele deceptii. ”Ma inselase, imi doream doar pe cineva fidel, ca sa nu mai sufar niciodata”, spune un barbat cu care vorbesc. “Parea un om bun, intelectual, m-am gandit ca nu poate sa iasa rau”, se justifica o doamna cand isi aminteste de motivele pentru care s-a casatorit. “Imi doream o casa, o familie, o situatie”…
Nu am auzit prea multi care sa-mi spuna ca s-au casatorit pentru ca nu mai puteau trai unul fara celalat. Am intalnit foarte putini oameni care sa declare, intr-o marturisire absolut onesta, ca s-au casatorit pentru ca simteau ca sunt una si aceeasi fiinta cu omul iubit. Pentru ca nu mai puteau de dorinta si de patima. Pentru ca orice despartire ii durea ca o pedeapsa nemeritata.
Stim ca trebuie sa vina dragostea, dar nu avem puterea s-o asteptam pe cea adevarata. In anii de singuratate ne incoltesc banuielile cum ca nici n-ar exista marile iubiri. Sintagma “nimeni nu-i perfect” ne oblojeste compromisurile si ni le face suportabile, in vreme ce “oricum nu gasesti pe altcineva mai bun” ne justifica inertiile. Si-atunci ne cautam cu tot dinadinsul un surogat de iubire. Ne multumim cu relatii caldute, pe care le consideram mai bune ca nimic, desi in adancul inimii stim ca am facut rabat de la multe sperante. Vin apoi copiii, iar scuza ca ramanem blocati intr-o viata amortita si searbada de dragul copiilor ne fereste de pacostea de a ne cere dreptul la fericire. Si, oricat de mult ne-am visa ca, daca e sa vina peste noi o mare iubire vine ea oricum, fara sa se sperie de verighete sau conventii, de obicei nu se intampla asa. Oamenii casatoriti care se intalnesc cu alti oameni pe furis nu traiesc mari iubiri, ci amantlacuri dureroase pentru ei si pentru cei din jur.
In fiecare zi incerc sa le spun copiilor mei sa nu se grabeasca in niciuna dintre alegerile lor, sperand ca, astfel, cand va fi sa ia marile decizii, sa nu-si aseze iubirile sub imperiul urgentei. In fiecare noapte as vrea sa inventez pentru prietenele mele, pe care le cunosc sau pe care nu le-am intalnit, cel mai convingator mesaj, prin care sa le implor sa astepte in tihna, sa nu se amageasca, sa nu se multumeasca cu putin.
Stau cu barbatul pe care il iubesc mai presus de orice indoiala si ne povestim vietile, si ne minunam de cate ori am alunecat unul pe langa celalalt fara sa ne cunoastem, apoi fara sa ne recunoastem. Ani la rand am trecut in fuga pe culoarele facultatii lui, dar n-am ridicat niciodata ochii din pamant. Eram prea grabita sa alerg dupa o himera, dupa o iubire inventata, pentru un baiat care, mai mult ca sigur, nici nu-si aminteste de mine. Alti ani am petrecut locuind in blocuri vecine, plimband in acelasi parc carucioare cu copii facuti nu din dorinta nebuna de a-l vedea pe cel de langa noi multiplicat intr-o mie de suflete mici, ci pentru ca testele de sarcina nu se sinchisesc de certitudinile inimii.
Imi pare rau de toti anii in care am facut compromisuri. Mi-e ciuda de toate risipirile mele de pana acum. As fi vrut sa fi avut rabdare. Dar pentru ca nu mai pot schimba nimic, ii rog ,pe cei care pot, sa nu-si franga aripile in vieti mintite. Sa astepte zborul cel mai inalt. Pentru ca norocul ii ajuta numai pe cei curajosi. Pentru ca dragostea vine cu adevarat doar la cei care au puterea s-o astepte.
Tags: casatorie, compromisuri, dragoste, zbor
September 3rd, 2009 at 12:41 am
Este prima data cand am curajul sa scriu, desi citesc de mult cuvintele tale. Fac acest lucru pentru ca de data aceasta am curajul sa te contrazic. Eu m-am indragostit fara sa ma gandesc de doua ori, fara sa cunosc si fara sa ma astept la consecinte. Este lucrul cel mai frumos care mi s-a intamplat. Poate sunt tanara si viata imi va demonstra ca am gresit si ca tu ai dreptate, dar nu voi regreta niciodata aceste momente..
September 3rd, 2009 at 1:59 am
Buna, iubesc tot ce scrii dar azi vreau sa nu mai tac si sa-ti spun ca daca nu te-ai fi “risipit”, cred ca n-ai fi stiut sa apreciezi ce ai acum.
iti doresc sa stii sa pastrezi si sa intretii.
Numai bine iti doresc.
September 3rd, 2009 at 7:21 am
Buna dimineata Alice
Ma intorc in timp,cu luni in urma,in iarna,cand raspundeam posturilor tale pesimiste ,rugandu-te sa astepti iubirea,caci va veni,va veni,va veni…..
Si ,da, Rose,ai dreptate,mare dreptate…..
Ca si in vorba romanului…..pana nu te dai cu capul de sus,nu vezi pragul de jos….
Ne risipim in vieti amagitoare,in iubiri la fel,in cautari caldute….
Daca am sti sa avem rabdare,,,,,,,sigur am avea iubirea adevarate,intreaga,rotunda…..
Si eu, pierd uneori rabdarea,si nu-mi place sa recunosc asta….
Ma multumesc sa spun ca am risipit-o in dreapta si-n stanga celor din jur……
Uneori iubirea,asa cum ai constatat si tu,este foarte aproape de noi,la un pas,la o intindere de mana …..
N-o recunoastem ,sau n-o dorim ,preocupati sa vrem altceva decat ceea ce ne trebuie cu adevarat….
Acum 2 zile,intr-o discutie cu un preot pe care eu il admir foarte mult,mi-a spus ca noi,oamenii,cerem lui Dzeu,gandindu-ne ca meritam tot ce cerem……si cerem,si cere,si cerem,conform spusei “cere si ti se va da”……..
Dar,oare meritam ceea ce cerem ????
Ce facem noi pentru a merita iubirea aia,nu aia,pe le,nu pe el, asa cum vrem noi,nu asa cum vrea Dzeu ???!!!!!!
Dzeu ne da atunci cand considera ca am facut ceva concret pt a capata ceea ce cerem….
Iti amintesti Alice ???
Ai citit ,toata primavara Acatistul Maicii Domnului,sau Paraclisul Maicii Domnului,nu mai stiu exact…..
Ai tinut posturile,ai mers la mormantul sfant si te-ai rugat cu fruntea lipita de lespedea sfanta pt iubirea ta….
NU e deloc putin lucru…..
Apoi,faptele bune…..ai muncit pt tine si pt noi,ne-ai adus alaturi de tine,ai luptat pt asta …..
Draga Alice,stii ca nu-mi place sa te “perii” ,si nici nu-ti dedic ode,si nici nu pot sa fiu ipocrita sa sa spun ca numai tu existi pt mine…..etc…..am spus ca citesc mult si multe (articole,reviste,brosuri )…….si stii ca spun sincer ca te admir,dar,recunosc ,nu doar pe tine te admir…..te admir la fel de mult ca pe Aurora Liiceanu,ca pe Simona Catrina,ca pe tot ce citesc…..si citesc numai ce-mi place,atat,am o selectie extrem de riguroasa….
Scriu aici,cu drag,pt ca aici am gasit linistea in momente de restriste a sufletului meu…..in ianuarie,anul acesta…..
De atunci,eu traiesc minuni si cred,cred cu tarie in rugaciunea comuna,in cuvintele frumoase si-n gandurile frumoase comune…..
Deci,draga Alice,iubirea,daca o chemam,vine,dar vine iubirea pe care ne-o da Dzeu,nu pe cea pe care noi o dorim…..ce bine ar fi sa coincida dorinta noastra cu soarta noastra,cu destinul nostru….
Va povesteam de curand despre amica mea,aventurata intr-o relatie cu un barbat casatorit…..despre supararea ei pe mine,pt ca nu o incurajam deloc,ba dimpotriva….
M-a sunat aseara,seinina si vesela….
A dat o sansa unui barbat care era mereu langa ea,dar ca amic,ca prieten(ea asa-l percepea )…..s-au intalnit,se plac,le e bine,,,,,,,
Doamne ajuta,i-am zis !
Sunt amandoi singuri,deci nu incurca nici unul viata si lupta nimanui…..
Ma gandeam ce bine i-a facut raul trait intr-un monent dat….
Trebuia sa cunoasca restristea ca sa inteleaga linistea…..
Barbatii sunt mai avantajati,da ,e adervarat…..Au o nevasta acasa,o respecta si o admira,dar isi permit escapade in care spun Te iubesc,esti totul pt mine…..iti promit ca….etc….fara sa ia in seama ca femeia -amanta se poate indragosti cu adevarat,ca poate -si pune sufletul pe tava in fata lui….
Apoi se retrag ,lasi,invinsi de propriile orgolii si spun,Pardon,ne despartim,dar te iubesc !!!!!!
Amica mea si-a primit lectia si a invata sa mearga mai departe…..
Si,daca Dzeu vrea,sigur va avea si un barbat al ei si doar al ei de iubit…..
IUbirea e unica,iubitul la fel….Nu vreau,nu pot ,nu trebuie sa impartim asta cu nimeni…..
Pt ca,asa cum se spune,magistral in Biblie,apoi preluat de Marin Preda si nu numai…..
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E…..
Indragosteala nu e iubire….
Iubirea trece prin foc,prin sabie,prin noroi,prin toate relele lumii….
DAr,daca o meritam,ne va gasi,oriunde ne-am ascunde….
Va pup
Mi-au venit zugravii….
Azi,e ultima zi…..
De maine,aranjez,si atat….
September 3rd, 2009 at 7:28 am
buna dimineata, Alice, eu am 33ani, am iubit pe cineva care era cu cineva, am simtit ca e singurul om langa care voi muri, dar, nu a fost asa, adica el nu simtea la fel, acum dupa mai bine de 4ani, el simte ca nu poate trai fara mine (este pentru el exact ce simteam eu acum 4 ani )zice doar ca nu si-a dat seama decat dupa ce l-am parasit…ce sa fac? sa ma intorc la el?oare nu o sa-i reprosez vreodata pentru toate infidelitatile lui? ce pot sa-ti mai spun este ca singuratatea te omoara!!!!poate imi poti da un sfat…PS nu suntem casatoriti niciunul, imi spune ca asteapta sa fac eu primul pas…pusi si numai bine…
September 3rd, 2009 at 7:33 am
Scuze,scuze,din graba am facut zeci de greseli….nu-mi sta-n fire,,,,,,,,,sper ca ma iertati……o zi minunata va doresc…..
September 3rd, 2009 at 7:35 am
Dorina,buna dimineata,,,,,
fa ce-ti spune sufletul !
Daca tu crezi ca merita o sansa,da-i acea sansa !
Dar nu din singuratate,nu,nu .nu …….asta nu e un motiv……
Doar daca tu crezi ca merita…..numai tu stii ce a fost,ce mai poate fi….
September 3rd, 2009 at 7:47 am
multumesc anna, greu e ca nu stiu…cred ca as muri sa stiu ca se casatoreste ….cu alta
September 3rd, 2009 at 8:52 am
Buna dimineata! In primul rand as dori sa va felicit pentru tot ceea ce faceti, intrucat, pentru mine, lectura volumului Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire mi-a deschis usa catre o alta fata a vietii si m-a invatat ca, ianinte de toate, iubirea adevarata exista, puternica si infloritoare ca intotdeauna insa, din pacate, ea este camuflata in mizeriile societatii actuale. Nu o sa dezvolt aici felul in care aceasta carte mi-a schimbat perceptiile asupra prezentului, cert este ca datorita ei am dat si peste blogul dumneavoastra.
Referitor la acest articol, consider ca aveti mare dreptate. Intr-o carte citita (Eseuri de indragostit, Alain de Botton) am dat peste un pasaj care, personal, mi se pare foarte sugestiv pentru a intari ideile dumneavoastra. Se vorbea despre un om care era internat la psihiatrie pentru că avea impresia ca este un ou facut ochi. Problema, aparent simpla, nu se rezuma numai aici. Omul respectiv nu se aseza pe niciun scaun din motiv sa “nu se sparga”. Autorul relatează cum vreme indelungata, nimeni nu a reusit sa-l determine pe respectivul sa se aseze, pana cand, un doctor, i-a sugerat pacientului sa isi ia o felie de paine pentru ca oule facute ochi nu se sparg asezate pe paine. De atunci, omul cu pricina era vazut peste tot “insotit” de o felie de paine pe care o aseza, tacticos, pe scaun inainte de a se aseza. Alain de Botton compara aceasta simpla intamplare, care, aparent nu are nicio semnificatie aparte, cu teoria sufletelor pereche. Caci, pana la urmă, a iubi cu adevarat inseamna a devenit indispensabili unul celuilalt, asa cum omul respctiv devenise dependent de felia lui de paine.
Personal, asa imi place sa privesc lucrurile si am incredere ca, urmandu-le, aceste idei, principii, valori nu ma vor purta pe cai care sa-mi ofere altceva decat implinire.
Alexandra-Ioana Bohan
September 3rd, 2009 at 10:52 am
Of, draga Alice, ca de fiecare data ma regasesc in cuvintele tale, regasesc povestea mea trista printre randurile tale. Din nefericire, si eu fac parte dintre cei care n-au avut rabdare sa-si astepte iubirea.N-am mai avut rabdare, n-am mai avut timp, speranta, credinta… Am acceptat compromisul unei relatii caldute, fara sa ma gandesc ca ma va aduce in pragul nefericirii. Iar acum, in mine se duce o dureroasa lupta intre ratiune si simtire. Imi doresc sa am si eu macar un strop din curajul tau si te admir sincer pentru ca esti o femeie curajoasa si demna. Asadar, sfatul meu pentru cei care inca asteapta este acelasi ca al tau, Alice. Nu va pierdeti in compromis, nu va mintiti, nu va amagiti, caci totul se va intoarce impotriva voastra. Fiti curajosi, demni, pentru ca numai astfel veti avea puterea sa va impliniti destinul.
Diana, nu vad cu ce o contrazici pe Alice. Ea s-a referit la cei care nu au intalnit inca marea iubire si se complac in relatii de compromis. Faptul ca tu ai intalnit-o si esti fericita este minunat si esti o norocoasa. Insa nu toti au norocul tau sa o intalneasca, asa, din prima. Si atunci, se arunca in tot felul de relatii, din tot soiul de ratiuni, numai de ei stiute si intelese.
Dorina, iti voi da si eu acelasi sfat ca Anna. Fa ce-ti dicteaza sufletul. Doar el poate sti cu adevarat daca merita sau nu. Si in niciun caz, nu accepta o relatie din singuratate. Este cel mai mare rau pe care poti sa ti-l faci tie insati.
Va imbratisez cu drag!
September 3rd, 2009 at 11:06 am
Frumos si adevarat. Niciodata nu trebuie sa ne multumim cu putin, mai ales in dragoste, care daca e cea pura, cea speciala, ne poate face sa zburam. Si sa ai langa tine un om care sa te iubeasca asa cum meriti si asa cum visai, care sa iti termine frazele si sa simti ca nu poti fara el e tot ceea ce isi poate dori o femeie de la viata. Pentru ca in fond…viata fara dragoste e o viata searbada si fara sens.
September 3rd, 2009 at 11:26 am
Tare frumoase iti sunt insemnarile, Alice! Dureros de realista descrierea…la cat de relative , inconstante sunt astazi toate, extrem de putine mai sunt lucrurile in care oamenii cred cu adevarat si pentru care ar fi realmente dispusi sa-si depaseasca propriile limite…
Dragostea e singura care ne salveaza…chiar si de noi insine…! Singura…
O zi frumoasa sa ai!
September 3rd, 2009 at 11:42 am
dorina, eu am trait o situatie similara, dar iti pot spune continuarea. tot dupa 4 ani, cand mi-am luat inima in dinti satula de asteptare, el a zis ca nu poate tai fara mine si l-am crezut, pentru ca asta asteptasem si…dezamagire, dupa ce m-am intors la el a uitat toate promisiunile, toate declaratile si se purta ca inainte. nu e o regula, dar eu am fost dezamagita. Asa cum bine spune Alice, era cel cu care vroiam sa fiu secunda de secunda, sa nu fiu despartita de el sa respir si sa traiesc prin el, dar nu a fost sa fie. vreau reciprocitate. atat. eu nu-ti dau sfaturi, iti spun ce mi s-a intamplat mie. cine-ti garanteaza ca odata fiind cu tine, sigur de tine, nu se arunca in alte amantlacuri?
September 3rd, 2009 at 11:43 am
e grea singuratatea, dar nu vreau sa fac compromisuri la acest capitol. vreau sa fiu iubita de cel pe care-l iubesc si eu.
September 3rd, 2009 at 1:09 pm
Ma bucur ca ma contrazici, Diana! Cum spuneam, norocul ii ajuta pe cei curajosi. Si nu vreau deloc sa-mi dea viata dreptate, vreau sa iti dea tie si tututror celor pe care le rog, din suflet, sa astepte si sa lupte…
Rose-Dubai, cu gandul asta imi alin si eu regretele, imi spun ca tot ce mi-a fost dat mi-a fost dat cu rost. Tu ce faci acolo, atat de departe? Sigur ai o poveste fascinanta. Cumva una dintre cele mai frumoase iubiri te-a dus asa de departe?
Anna, tu esti vizionara si inteleapta, avem nevoie de tine sa ne aduci cu picioarele pe pamant. Si cred ca vorbesti cu dreptate, asa e, nu meritam fericirea, am luptat pentru ea, am plans si m-am rugat, si abia apoi am fost rasplatita.
Dorina, imi ceri un sfat, iar mie mi-e teama sa iti spun ce sa faci, pentru ca e greu sa ia altcineva decizii. Eu stiu ca in locul tau as incerca. As merge pana la capat si as vedea daca e o iubire posibila, definitiva, sau daca n-a fost decat un drum laturalnic pentru voi doi. II dau dreptate Annei, ca merita o sansa, si tu meriti o sansa la dragostea asta in care ai investit atata suflet, dar si Alexandra poate avea dreptate. Oamenii care au inselat se schimba greu, s-ar putea sa fie felul lui asta si sa suferi. Am trait si eu langa un asemenea om si am plecat de multe ori si m-am intors de multe ori… Iar el o lua de fiecare data de la capat. Pana intr-o zi in care nu m-am mai intors. Si chiar daca am suferit mult, apoi mi-am gasit linistea si, mai tarziu, adevarata dragoste.
Mi-a placut la nebunie referirea la Alain de Botton, Alexandra! Asa e, si-n iubire suntem ca oul ochi cu felia lui de paine- ce metafora ingenioasa!!! Si te-am vazut in poze, ca sa te pricep mai bine:). Esti foarte draguta.
Ioana, nu e timpul pierdut pentru nimeni, nici pentru tine. Ratiune si simtire? Lasa simtirea sa invinga atunci cand iti cauti dragostea, dar simtire profunda, nepangarita de compromisuri. Te imbratisez, bine ai venit in casuta!
Mada, esti atat de tanara si atat de dependenta de dragoste! Te-am gasit cu uimire frumoasa. Si vreau, inainte de toate, sa iti multumesc pentru ca citesti si iubesti Tango-ul meu, pentru ca-i urmaresti cuvintele si pozele, si gandurile. Te imbratisez, cu emotia descoperirii.
Cricri, iti urez si eu o zi frumoasa si o viata frumoasa, fara compromisuri, fara graba, fara esecuri! Cu multa, nesfarsita iubire.
alexandra, tu nu o sa fii singura multe vreme, pentru ca dragostea vine la cei pregatiti, la cei in stare s-o astepte, asa cum esti tu. M-a impresionat povestea ta, mi-a amintit de a mea…
September 3rd, 2009 at 1:36 pm
“Pentru ca dragostea vine cu adevarat doar la cei care au puterea s-o astepte.”- frumos si adevarat!
September 3rd, 2009 at 2:15 pm
La inceput cald de septembrie va imbratisez de bucuria “revederii”! Azi sarbatorim 15 ani de casatorie. M-am pregatit din vreme, cu amintiri frumoase, cu cina festiva si lumanari rosii…
Imi doresc multi ani de azi inainte, intru iubire, respect, prietenie, frumusete…Va imbratisez cu tot dorul unei veri fierbinti, salbatice ,minunate,De azi sunt aici, am fost mereu…
Mi-e dor de tine, Alice, si de toate fetele!
Va pretuiesc si va admir.Cu mult drag!
September 3rd, 2009 at 2:30 pm
SCRISOARE PE COCORI – Valeriu Gorunescu
Nu te iubesc doar cu acest cocor,
Cu cate trestii se arunca-n balta
Mai e in mine un luminis sonor,
O stea, modelatoare ca o dalta.
Se-arunca noaptea-n cei din urma plopi
Mai vechi decat tarana, decat bobul.
Din sacrul tau sarut nu pierd un strop.
De n-as mai fi acestor carnuri robul,
La fel te-as adora doar prea usor
Spre-a starui in stoluri pe aproape.
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Ci cu tot cerul, care nu ne-ncape!
September 3rd, 2009 at 3:34 pm
multumesc fffffff mult Alice
September 3rd, 2009 at 3:39 pm
Buna din nou. Nu e nici pe departe o poveste fascinanta. Am ajuns aici si dupa 6 luni l-am intilnit pe El. Suntem impreuna de foarte multi ani si ne este foarte bine. Povestile cu arabii care au 4 sau 10 neveste sunt povesti care circula. Despre lucrurile frumoase nimeni nu vorbeste. Despre felul arabilor de a respecta femeile nu se spune nimic. Si nici despre societatea lor care nu se compara cu mojicia romaneasca sau europeana. Iar cultul lor pentru “curat” este de asemeni necunoscut; aproape.
Draga mea si dragele mele, am fost in 9 tari si va spun ca nimic si nici o tara nu se compara cu Dubai-ul ; din nici un punct de vedere. Societatea de aici n-a fost infestata de prostia, inginfarea si lipsa de bun simt din Europa si mai ales din Romania.Iar despre frumusetile de aici, nu mai cazul sa vorbesc , ati vazut probabil la televizor.
Daca vreti sa stiti cu adevarat cum e lumea si viata in Emiratele Arabe Unite puteti sa ma intrebati orice. Am sa va raspund cu mare drag.
O zi frumoasa la toata lumea.
September 3rd, 2009 at 4:18 pm
Iti multumesc, scumpa Alice! Cu siguranta simtirea va invinge si atunci te voi insoti pe minunata carare a fericirii.
Ce bine ca esti si ne faci lumina in suflete. Eu una am devenit dependenta de tine, de cuvintele tale, de vorbele tale bune si frumoase cu care ne incalzesti de fiecare data. Te iubesc din suflet, fara ca macar sa te fi cunoscut personal, desi mi-as dori tare mult asta. As fi onorata si fericita deopotriva sa te intalnesc. Indraznesc sa sper ca voi avea vreodata acest privilegiu.
Te imbratisez cu mult drag!
September 3rd, 2009 at 4:21 pm
Raluca, felicitari pentru articol, e foarte cuprinzator si interesant ! Ce luminos scrii atunci cand iubesti si esti iubita!
September 3rd, 2009 at 4:27 pm
Alice draga , sa nu-ti para rau pentru “risipiri”, au avut si au rostul lor : transformarea ta in ceea ce esti astazi cea iubita de omul drag, comorile tale, mladitele tale, puterea data de a aprecia lucrurile, oamenii si sentimentele ! Priveste inainte, sunt zari senine
September 3rd, 2009 at 4:48 pm
Alice,
Pe sufletul meu a fost subiectul de azi. Eu recunosc cinstit ca am fost repetenta multa vreme la capitolul rabdare, dar invat incetul cu incetul. Cred ca acum as putea sa iau o nota de trecere, dar ma straduiesc sa ajung si premianta la un moment dat.
Dorina, eu cred ca trebuie sa-si si castige acea sansa, sa dovedeasca prin fapte ca nu sunt doar cuvinte ce le va uita odata intors langa tine. Oamenii care te iubesc si te pretuiesc cu adevarat iti sunt alaturi cand ti-e rau, nu numai cand ti-e bine.
Rose, prietena mea lucreaza in Dubai de 3 ani. Stiu foarte multe despre acea lume, o admir foarte tare, de altfel vorbesc araba si da, sunt de acord cu tine, avem prea multe prejudecati legate de lumea arabe, total nejustificate. Prietena mea imi povestea ca si-a uitat cardul la mall cand a platit biletele la film si i l-au dat inapoi, desi putea fi folosit fara pin. Nu stiu daca la noi se intampla asa ceva. Pacat ca nu avem rabdare sa ne aplecam mai cu atentie catre societatea araba, am avea foarte multe lucruri de invatat. Din cand in cand, cred ca ne poti impartasi din experientele tale. Mie mi-ar placea tare.
Va imbratisez cu drag.
September 3rd, 2009 at 6:08 pm
September 3rd, 2009 at 6:32 pm
Multumesc Alice,multumesc ca m-ai inteles si ca nu te-ai suparat….
Eu spun ce simt si ce gandesc,nu pot altfel….
In |”Psychologies” de pe Septembrie,este un articol excelent referitoare la cum iubesc barbatii…..barbatii care cauta femeia dupa tiparul mamei lui….
Doamne ce de amintiri am eu legate de acest subiect !!!
Si cat adevar ! Barbatii raman legati de ombilicul mamei lor toata viata….
Inainte de ramane cu el,trebuie sa o iubesti pe mama lui !!!!
Cat adevar !!! Ei vorbesc si explica strict teoretic,din punct de vedere psihologic….
Dar eu,eu am trait asta pe pielea mea,de foarte multe ori in viata asta ….
Mai sunt cateva subiecte super interesante,eu citesc cu mare pasiune tot ce spune aici,sunt variate si explicite….
Si invat,invat,invat….
Si tot mai am de invatat !!!!!!
Asa cum am invatat de la voi,cum invat zilnic,clipa de clipa….
Simona Radoi,ce dor mi-a fost de tine !!!
La multi ani pt voi,pt iubirea voastra !!!
SI multi inca inainte,la fel de frumosi !!!!!
VA iubesc frumos !!!
September 3rd, 2009 at 6:40 pm
Rose, ador Dubaiul !!!
Si da,ai atata dreptate,prea putina lume cunoaste adevarul de dincolo de “valurile” lui…..
Recunosc,pt mine nu a insemnat decat o vacanta minunata alaturi de un om minunat ,cu multi ani in urma….
Dar m-a impresionat cu adevarat…
Cu atat mai mult cu cat noi,doi romani veniti din alta lume ,alta cultura,am fost extrem de bine primiti si omeniti….
Iubitul meu avea un partener de afaceri in Dubai si am fost gazduiti la el acasa….
Si da,da,m-a impresionat atat de mult ce cult au ei pt familie,pt femeie,cum adora femeia,cum o rasfata…..
Si nu avea decat o nevasta,si tare rasfatata…..
Atunci mi-am spus ca vreau sa raman la Dubai…..langa un arab…..
A fost doar o gluma….dar ,da,mi-a placut mult acolo,mi-au placut ei,in lumea lor,la ei acasa…..SUPERB…..
….Dar viata mea era aici,nu acolo…..
Si dragostea mea ma astepta tot aici,niciunde in alta parte…..
September 3rd, 2009 at 7:40 pm
Confirm. Nu am cuvintele tale frumoase, dar am inima plină de o dragoste pe care am aşteptat-o, liniştită, în tăcere. Am reuşit să-mi înving momentele de slăbiciune teribilă în care m-aş fi lăsat purtată doar de dragul unor fiori care ar fi trecut ca vântul şi mi-ar fi adâncit oricum golul din suflet. Pe soţul meu l-am recunoscut într-o clipă, am ştiut că e EL într-un fel pe care nu-l pot explica pentru că oricum nu pare a fi real. In tot cazul, cred că dragostea, într-adevăr, îi ocoleşte pe cei care nu au răbdare s-o aştepte şi nu au răbdare pentru că, de fapt, nu cred în ea. Mă întristez gândindu-mă că aceasta este, probabil, greşeala pe care o fac în viaţă cei mai mulţi dintre noi…
Cine crede în minuni să-şi întărească credinţa. Cine nu, să nu-şi analizeze în oglindă ochii stinşi cu mult timp înainte de a se închide.
September 3rd, 2009 at 7:58 pm
cat de frumos scrii Alice…nu imi este nimic strain…doar o singura data am trait o relatie doar pentru ca asa simteam ca trebuie, sa am o relatie…
dar m-am ratacit undeva intre el si mine, am devenit o alta persoana.
atunci cand am simtit fluturasi pentru un alt el mi-am dat seama ca nu e iubire…stiu ca nici fluturasii nu inseamna neaparat iubire, inseamna indragosteala.
oricum eu cred ca suntem cine suntem si iubim asa cum iubim tocmai pentru ca am trait diverse lucruri cu diverse persoane…si acum, dupa toate acestea stim exact cum ar trebui sa fie iubirea.
e atat de ciudat, eu am inteles exact ce este iubirea (de fapt cred ca uitasem) dupa ce mi-am pierdut o mare parte din felul de-a fi langa un om si dupa ce un alt om m-a inselat si mi-a murdarit mult inima si iubirea…
e adevarat ca e foarte greu sa astepti iubirea, mai ales cand esti aratat cu degetul sau, de ce nu, compatimit…saraca fata , are 30 de ani, de ce oare nu a gasit un baiat bun.
sunt zile in care nici nu ma mai sinchisesc sa imi ascund tristetea, sunt zile in care zambesc de una singura pentru ca mi se intampla lucruri frumoase pe care nu le-as putea simti la fel de bine daca as fi langa un el.
insa simt tot mai mult ca nu mai am rabdare, ca nu mai am timp…atata dragoste de daruit si atat timp pierdut…inca putin, inca putin…nu, Alice?
September 3rd, 2009 at 8:03 pm
Andra- se pare ca stii si tu cum e…
Simona Radoi, la multi ani de o mie de ori! l-am vazut pe sotul tau, e frumos si danseaza minunat! Sa fiti fericiti si sa va bucurati pentru totdeauna de dragostea voastra. Ce mult ma bucur pentru voi! Te imbratisez din tot sufletul, cu prietenie, cu dor!
Dorina, as vrea sa ai pentru ce sa-mi multumesti. Deocamdata iti tin pumnii si te astept cu vesti bune.
Rose, as vrea sa te intreb mai multe despre relatia barbatilor cu femeile, despre cum se poarta cu ele, cum le iubesc… Aici exista prejudecata ca barbatii arabi se poarta urat cu femeile, ca le considera un fel de obiecte. Iti amintesti, probabil, cate prejudecati erau acum cativa ani, ce rusine era “sa umbli cu arabi” in anii de dinainte de Revolutie, cate bariere incalcau femeile care se indragosteau de oameni veniti din alta lume. Cum e, de fapt? Eu ma gandesc adesea ca mai urat decat se poarta romanii cu femeile lor – pe care le trimit la cratita in 80 % dintre familii, pe care le insala cu mandrie, pe care le mint cu nonsalanta- e destul de greu sa se poarte cineva… De multe ori m-am gandit ca barbatii din alte tari sunt mult mai galanti si mai atenti cu sotiile si iubitele lor.
Ioana, trebuie sa mai inventam o carte, si o intalnire, ca sa ne imbratisam cu adevarat…
Blanca, se aduna tot mai multe zeite in jurul revistei, si-mi dau cate o mana de ajutor. Port atata recunostinta oamenilor pe care i-am intalnit aici! Toate m-ati incurajat cu o vorba buna, cu un gest, cu un text, cu un raspuns… Raluca a scris un text frumos, asa cum scrie si Amalia mereu. Si, ca sa fiu cinstita, tot astfel, din drag de revista mi-au iesit in cale si Alina, si Nouria. Au venit catre mine oameni minunati si mi-au adus putere si curaj sa merg mai departe. Privesc spre zari senine datorita unor oameni ca tine, Blanca. Si iti multumesc mult!
Felice! Cum de vorbesti araba, unde ai invatat? Stii ca si Simona mea, Simona Catrina a studiat araba? Am fost si eu repetenta, am fost… Dar nu mai vreau sa fiu si sper sa invatam impreuna regulile rabdarii cu folos.
Iulia, eu nu cred ca exista prea tarziu. Exista doar oameni care, fiindca nu au curaj, spun ca e prea tarziu. Iti doresc ca omul tau sa se spele de frica si sa te iubeasca asa cum meriti. Sau, daca nu, sa iti gasesti puterea sa mergi mai departe… si sa ai rabdare.
Anna, e fascinant subiectul legat de cautarea mamei in femeia iubita. E o tema nesfarsita, ar trebui s-o abordam in tihna. Cata dreptate ai- si cate femei au avut de furca cu asta…
“Cine crede în minuni să-şi întărească credinţa. Cine nu, să nu-şi analizeze în oglindă ochii stinşi cu mult timp înainte de a se închide”- ai scris tulburator, Dana, nespus de frumos!
September 3rd, 2009 at 8:57 pm
Toamna…..
………………….Si poteci parasite de frunze….
Nici nu poti gasi toamna…..
Pentru ca toamna,
Copacii plang potecile cu foi,
Atat de inca verzi,si totusi moarte…..
Lumina primaverii e departe,
Iar in noi……
Gasesti atate ploi plimbate
Prin primaveri de dus si inapoi….
……. Toamna…
Toamna e-o vesnic,neinceputa, noapte…..
September 3rd, 2009 at 9:12 pm
si mai este un lucru: trebuie sa fie liniste si curat in inima noastra pentru a putea veni iubirea…pentru ca iubirea nu poate inflori frumos pe un pamant secat…chiar daca ne este inima pustiita si am sangerat mult prea mult de atatea ori…
de aceea trebuie sa invatam sa iertam, sa acceptam, sa ridicam fruntea catre cer si sa spunem (cum bine spui Anna si cum bine spui si tu Alice) : da-mi ceea ce merit atunci cand merit… cu rabdare si credinta…si sa facem in fiecare zi tot mai mult loc iubirii….si atunci ea va veni la noi ca un miracol….
va sarut de noapte buna….sunteti foarte frumoase, ma mir mereu ca sunteti asa…
September 3rd, 2009 at 9:31 pm
Si eu te sarut, Ramona. Noapte buna!
Cristina Socaciu, Rosanne, va tin de mana, va iau cu mine in vis, ca sa ne mai treaca de dor de noi si de ceilalti.
September 3rd, 2009 at 9:36 pm
Va multumesc!
Imi place sa filtrez esentialul dintr-o carte, ca sa pot desprinde cate o farama din fiecare om pe care-l citesc. In privinta lui Botton, doar acest pasaj si-a castigat locul de onoare prin expresivitate si unicitate. Personal, mi s-a parut o exprimare a unor idei cumulate-n timp pentru care eu nu am gasit cuvintele potrivite ca sa le pot da o forma (dar se pare c-a facut-o Alain de Botton in locul meu. Si lui chiar i-a iesit!).
Imi pare extrem de bine ca am dat peste blogul dumneavoastra si, totodata, imi pare rau ca nu l-am gasit mai devreme. Insa un lucru e cert: de acum voi astepta cu sufletul la gura postarile dumneavoastra.
O seara frumoasa!
September 3rd, 2009 at 9:55 pm
vin cu pasi moi si cu umbre pe gand… de noapte… doar ca sa iti invelesc visele, alice, visele si iubirea, ocrotitor…
eu nu mi-am asteptat iubirea, dar ea s-a nascut pe soclul casniciei, atunci cand binele si greul ne-au aruncat impreuna in zilele noastre.
si atunci cand iubirea mea ascunsa s-a spart in mii de tandari, am stiut, ca si scarlet, ca rhett al meu era mereu cu mine… doar ca el este langa mine, nu a plecat.
si invat inca o data ceea ce stiu: de-ar fi s-o iau de la capatul celor 17 ani de cand suntem impreuna, as fi tot de mana lui… si as invata poate, mai repede, sa dau rost si glas iubirii.
noapte buna, zana buna.
noapte buna tuturor.
September 3rd, 2009 at 10:32 pm
Am deschis calculatorul acum jumatate de ora. Am incercat sa va citesc, dar sunt obosita si nu dau randament din pacate. M-am linistit acum, ca stiu ca functioneaza site-ul si ca va pot accesa si citi pe indelete maine.
Va imbratisez cu drag!
ps. Blanca, abia acum am vazut ca ai fost in Pitesti. Te-am ratat, fir-ar sa fie. Cand mai vii?
September 3rd, 2009 at 10:38 pm
Nu avem rabdare multi dintre noi pentru ca rabdarea poate fi considerata o virtute, si o primesc cei care o merita.
Daca as fi avut rabdare poate nu m-as fi aventurat intr-o casatorie , in care am simtit de la inceput ca nu vom fi un singur trup ( si asa a fost, am fost inselata si ras-inselata) si nu as fi ajuns acum la 33 de ani sa -mi doresc si sa ma rog cu disperare sa pot iubi si sa fiu iubita asa cum merita orice fiinta pe acest pamant.
Si mai trebuie sa recunosc ca nici nu mai am rabdare sa-i mai dau o sansa celui de langa mine, dar imi cultiv rabdarea pe care vreau sa i-o daruiesc celui care ma va dori si iubi….si sunt convinsa ca …daca voi avea rabdare …va veni si el.
September 3rd, 2009 at 11:42 pm
draga Blanca multumesc de apreciere.
Va imbratisez de noapte buna si de drum, revin peste cateva zile.
September 4th, 2009 at 2:34 am
Draga Alice,
este prima data cand iti scriu si motivul principal pentru care iti scriu este sa’ti multumesc ca existi si ca scrii. Trebuie sa’ti spun ca lectura celor scrise de tine m’a ajutat enorm sa trec peste niste momente extrem de dificile. Lectura , in general, m ‘a ajutat-am citit in cateva luni cateva zeci de carti, numai ca sa pot uita ce am trait. Doua din carti sunt semnate de tine. Apoi am trecut la bloguri(il citesc si pe al prietenei tale simona catrina). Acum sunt mult mai bine -emotional- (cred!!) si nu mai am suficient timp sa citesc, oricum prefer sa ma tin superocupata. As vrea sa’ti spun foarte succint povestea mea, dar de asemenea sa mi cer scuze ca iti iau din timp, pentru ca sunt convinsa ca sunt multe alte povesti mai demne de ascultat decat a mea. de asemenea, trebuie sa’ ti spun ca apreciez ca iti faci timp sa raspunzi celor care te citesc(este un gest nobil) . In fine, bineinteles ca story-ul meu are de a face cu un el, dar , nu orice el, ci chiar EL.(sau cel putin asa mi’a fost convingerea -si imi este inca). Este o poveste de dragoste(impartasita) la prima vedere. In urma cu 4 luni, un amic si vecin imi bate la usa cu intentia (nestiuta de mine atunci!) sa’mi prezinte un prieten de’al lui, care’l insotea. In momentul in care l’am vazut pe acest tip, am stiut ca El este. Un sentiment atat de ciudat incat imi venea sa’l intreb (asa cum iti intrebi iubitul/sotul cand vine tarziu acasa)”unde ai fost pana acum?.” Nu are rost sa’ti descriu amanuntit toata povestea. A fost un sentiment impartasit, la fel de intens si din partea lui(mi’a declarat ca eu as fi “the one”), si trait cu aceasta intensitate pret de o luna, luna in care i’am cunoscut parte din familie(Amandoi traim in US), prietenii, etc. Dupa o luna un mic incident s’a terminat cu o cearta si apoi cu o intentie de pauza din partea lui. Nici incidentul, nici altceva din cele intamplate in decursul lunii nu au de a face cu decizia lui(trebuie sa ‘ti spun ca am inceput sa vad un “terapist” si dupa ce m’am consultat cu toti prietenii si mi’am mai revenit in simtiri-si ratiune am constatat myself ca acel incident a fost o “scuza”pentru a se rupe)-desi pe toata durata acestei “relatii” a depus ceva efort , in sensul ca s’a vazut clar intentia lui de a ma “avea”. In fine, eu devastata de hotararea lui , am decis sa’mi vizitez familia (in Ro) iar cand m’am intors din Ro, am aflat ca a hotarat (intre timp) ca nu mai vrea sa fim impreuna. Bun! Pana acum toate suna in limitele firescului si asa ar si trebui sa fie cu o singura exceptie. Am trecut peste etapa de suferinta crancena, de momente cand m’am gandit si la moarte (si sunt considerata o persoana puternica, stabila emotional), dar peste ce nu pot trece este faptul ca m’am inselat. Ca am avut o traire unica vizavi de o persoana(si anume sentimentul ca El este) si ca am gresit. Se spune ca noi, femeile avem o intuitie fantastica, si cel putin pana acum si eu mi’am increzut instinctul. Dar acum m’am inselat atat de tare incat nu cred ca mai am puterea sa mai cred in intuitia mea in general, vizavi de orice. Trebuie sa’ti marturisesc ca am fost de multe ori inamorata, am si iubit de cateva ori,am fost casatorita 5 ani, am avut parte de experiente minunate in viata mea, sunt in relatii bune cu ex’sii mei.Ma gandesc ca poate pentru El, totul a fost o flama care a ars repede(desi trairile noastre au fost reciproce)-si am trait idile de genul acesta si ma gandesc ca as fi recunoscut’o. Intrebarea mea mie si celor care citesc este: in ce sa mai cred acum? O sa mai cred? Cum sa imi mai cred “my gut feeling”? Recunosc ca este prima data cand am trait “intalnirea” cu EL. Se poate intampla de mai multe ori in viata? Pun aceste intrebari pentru ca se leaga mult de topica ta, sunt acum inclinata sa cred ca mai bine sa fiu cu cineva pentru care nu simt atat de puternic, sa ma compromit, sa nu mai astept (pentru ca oricum nu’l mai pot recunoaste)….
September 4th, 2009 at 8:18 am
buna dimineata!eu am lipsit de aici dar ma bucur sa va regasesc.anna ata de profunda mereu.cat de frumoasa esti in ganduri si simtiri!imi doresc sa fiu macar un sfert frumoasa ca tine.asa cum am mai spus acum pentru mine e o perioada in care ma simt urata in care incerc sa inteleg de ce s a intamplat sa l intalnesc pe el,de ce ne iubim?ca noi suntem siguri ca ne iubim si nu e doar un amantlac ceea ce traim.
datorita voua tuturor imi pun tot felul de intrebari si inca nu stiu sa mi raspund daca m am casatorit din iubire sau doar in urma unor situatii care au dus la luarea deciziei.
arabii,unii,isi respecta familia si sotia.familia e cea mai importanta si oricat de rea e casatoria nu si vorbesc nevestele de rau.comportamentul lor fata de femei e ceva ce aici se vede rar.m am intalnit de doua ori cu crazy al meu si s a comportat de parca eram o printesa.
ca sa ma refer la subiectul postarii tale Alice,eu nu ma mai grabesc in a lua decizii.zilele astea am aflat ca el va trebui sa plece si am ales sa nu plec cu el desi m a asigurat ca daca e nevoie se cearta cu familia lui -fratii,parintii-ca sa i faca sa inteleaga ca noi ne iubim si ca eu sunt cea care il face acum fericit .am decis sa astept si am zis ca daca intr adevar nu vom putea respira ,dormi,trai unul fara celalat vom lua apoi decizii.noi nu simtim ca iubirea noastra e un moft.e mult prea intensa si profunda.greu de crezut pentru unii dar asa simtim si pentru a fi siguri ca nu ne amagim am hotarat sa plece fara mine .apoi…vom sti.
ma bucur sa gasesc aici femei fericite,implinite.ma bucur sa va cunosc!
ma doare atunci cand citesc cuvintele celor singure .ramona ai devenit mai tacuta.danuta nu vrei sa ne mai scrii?
va pup pe toate!
September 4th, 2009 at 8:38 am
maia si iubitul tau e din lumea ” celor 1000 si una de nopti”?
September 4th, 2009 at 10:24 am
..maia nu e vorba ca nu vreau sa va mai scriu.oricum va citesc zilnic,imi lipsiti.toate….si am vazut ca au aparut si fete noi…ai zis tu bine ca tristetea mea are iz de viata traita si acceptata..si…stau acum deoparte…(zicea ramona ca avem atata dragoste de daruit…si de primit(completez eu)…si atata timp pierdut…..)….felice, m-am tot gandit la tine.poate ar trebui sa dai o sansa celui care ti-o cere. macar tie iti cere cineva un inceput….nu stiu,zic si eu…dar orice ai face fa in asa fel incat sa nu ”tragi de tine”(am glumit aici…)
…eu sint un om rabdator,dar…mi-a ajuns si mie de atata rabdare. iar azi pot spune ca nu mai am rabdare.rabdare pt ce? as putea si la capitolul asta sa va tot scriu pana maine(dar tot povesti triste,si nu mai indraznesc), cam cum am avut eu rabdare ani la rand,7-8 ani,mi-am pierdut ani frumosi in numele ei numai pt ca ”lucrurile frumoase se fac in timp si cu rabdare”.da e adevarat, dar numai cand ai cu cine si nu se joaca nimeni cu rabdarea ta.si in final nu m-am ales cu nimic.nici atunci,nici acum….aaaa ba da.m-am ales cu ceva.nu mai am rabdare….
September 4th, 2009 at 10:59 am
Danuta, am fost la sfarsitul saptamanii trecute la Densus si am aprins lumanari pentru noi, pentru liniste, pentru fericire. M-au emotionat atata liniste si atata frumusete, si m-au durut icoanele mutilate, si m-au racorit pietrele funerare asezate in pereti. Simt starea ta, simt dezamagirea ta, pentru ca le cunosc perfect, le stiu toate nuantele, le stiu toate parfumurile. Cei mai multi dintre oameni sunt rai si lasi, sunt neputinciosi si mincinosi. Dar noi trebuie sa avem curajul sa ii gasim doar pe cei buni, pe cei care sa ne merite. Intr-un fel, suntem tot ca in povesti, cand numai unul dintre toti printii lumii ne poate salva, ceilalti sunt doar balauri deghizati…
Te imbratisez, ca sa iti dau putere, ca sa te incurajez, ca sa iti cer o secunda in care sa nu te mai gandesti la nimic si sa te odihnesti. Trebuie sa ai rabdare. Bucura-te de frumusetea ta, de plimbarile tale, de bisericuta de piatra, de felul minunat in care scrii, de dragostea noastra, a fetelor de aici… Esti norocoasa ca esti altfel, ar fi fost cumplit sa fii o femeie de rand, care asteapta, cu bigudiurile in cap, sa-i vina barbatul de la bere si sa-i zica “Pune masa!”
September 4th, 2009 at 11:07 am
Alice, in primii mei ani de facultate, am predat limba romana unor studenti straini, majoritatea arabi si mi-am dorit foarte tare sa invat si eu limba lor. Intai m-au invatat ei, apoi mi-am gasit un profesor care m-a ajutat. Recunosc ca nu e usor deloc, dar, mi-am dorit foarte tare.
September 4th, 2009 at 11:11 am
Bine ai revenit, Danuta! Draga mea, si eu ca si tine mi-am pierdut rabdarea, dupa vreo 10 ani in care mi-am asteptat marea iubire, iar ea n-a binevoit sa apara. Si atunci a aparut cel care mi-a devenit sot. Iar eu n-am mai stat pe ganduri si m-am maritat cu el, desi sufletul meu plangea si stia ca nu e el cel pe care l-am asteptat atata amar de vreme. Dar eu n-am mai avut rabdare… Crezi ca acum mi-e mai bine? Nici vorba. Din contra, e mult mai rau, pentru ca mi-e tot mai greu sa ies din povestea asta, care-mi provoaca atata suferinta.
Stiu perfect cum te simti, am trecut si eu prin asta. Dar crede-ma, e de o mie de ori mai rau sa fii prinsa intr-o casnicie care te face nefericita si sa ai si un copil pe care nu vrei sa-l faci sa sufere. Iar singuratatea in doi este mult mai dureroasa. Iti vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca am experimentat si una si alta.
Desigur, daca cineva mi-ar fi spus toate astea inainte sa ma marit probabil n-as fi ascultat. Poate ca a trebuit sa trec prin asta ca sa-mi invat lectia. Poate ca fiecare dintre noi trebuie sa-si traiasca propriile experiente, pentru a deveni mai puternice, mai mature, mai intelepte. Pentru a intelege ce vrem de la viata, de la oamenii de langa noi, de la noi insine.
Te las pe tine sa tragi singura concluzia, eu nu mai dau sfaturi, pentru ca nici eu n-am ascultat de ele.
Te imbratisez, draga mea, si pe voi toate!
September 4th, 2009 at 12:23 pm
Alexandra, iti multumesc si eu. Poate ne mai aduci samburi dulci de carte… Si poate imi spui si tu pe nume, asa, ca de la zeita la zeita:)
Pisica mea iubita! Buna dimineata, buna dragostea, buna viata, bune sa ne fie toate- inclusiv revederile!
Ema, ma bucur ca te-ai intors, sper sa merga toate mai bine de acum, si site-ul, si blogul, si vietile noastre.
Corina, ai doar 33 de ani, ai toata viata inainte sa iubesti din nou. Si apoi ai chiar varsta marilor rasturnari, marilor minuni… O sa fie bine, sa vezi.
Raluca, vino repede inapoi, si vino vesela si implinita la suflet! Te imbratisez, iti scriu pe mail…
Silentzia, eu stiu exact ce spui, stiu, stiu ce inseamna prabusirea din inaltul cerului. Te inalti intr-un zbor fara egal- pentru ca nu sunt pentru noi zborurile pitice- iar cand te prabusesti te faci tandari. Am trecut prin asta. Si stii ce e cumplit, ca trec in continuare. La fiecare cearta, la fiecare gest pe care il gasesc nepotrivit, la fiecare cuvant nelalocul lui imi impietreste inima si ma fac bucati. Si-mi ia enorm de multa energie sa ma recompun, si-mi spun si eu, si azi, ca poate uneori e mai bine sa iubesti mai putin, sa stai intr-o relatie calduta, de pe urma careia nu poti muri de durere- doar de plictiseala. Dar eu am trait si asa, si tot rau a fost, si-atunci imi spun ca nu sunt pentru mine micile amoruri, ca eu sunt facuta sa ard pana la capat si sa sufar monumental, micile smiorcaieli nu sunt pentru mine… Poate ca o relatie de trecere, in care sa nu te implici, doar sa iti treci vremea, ti-ar fi de folos. Cum fac barbatii… Uneori ar trebui sa invatam de la ei.
Maia, sunt sigura ca ai facut cum e mai bine. Timpul cerne cu adevarat marile iubiri, o sa vezi. Dincolo de pauza asta o sa vina o mare certitudine, si vei fi fericita.
Felice, te admir pentru stradania ta, stiu ce greu e, am fost vecina de camera cu chinurile lingvistice ale Simonei.
Ioana, ai dreptate, am facut si eu asta, din lipsa de rabdare mi-am irosit ani din viata. Si platesc si acum greselile de atunci.
September 4th, 2009 at 1:25 pm
Draga Alice- vin la tine sa ma incarc de bunatatea, frumusetea si linistea pe care o emana rindurile si fiinta ta. Realizez in prag de toamna ca s-au schimbat atitea paradigme de cind indrazneam sa scriu aici, s-au schimbat anotimpuri si stari, e totul altfel. Ce bine!
In curind merg si eu sa fac cursuri intr-un domeniu diferit de tot ceea ce stiam eu. E si pentru mine o felie noua de viata, chiar daca in suflet e la fel de multa tristete si intrebari fara raspuns ca atunci cind m-am prezentat in fata ta, ca fata trista…
Au trecut de atunci(era noiembrie 2008) 10 luni.Numai scriind si povestind anumite greutati pe care le traversez, nu am realizat mare lucru. Dar ai dreptate, trebuie sa avem rabdare, sa ne dam in continuare oricit ar fi de greu, timpul necesar intrarii minunilor in viata noastra. Asa o sa fac si eu.
Sunt zile cind mi-e foarte greu si imi string copilul la piept sa simt in carne ca am un rost pe lumea asta, cind nu-mi mai gasesc cuvintele in nici o limba vorbita acum sau altadata, imi face bine sa te citesc, sa stiu ca existi asa de frumos undeva departe…
Te imbratisez! Le salut cu caldura pe fetele dragi de aici, care scriu din suflete sensibile si va doresc tuturor o toamna cu fructe dulci si multa dragoste!
September 4th, 2009 at 1:41 pm
Draga,Alice,ce faci atunci cand nu mai gasesti puterea sa astepti ,sa rabzi ,sa crezi ,sa speri ,ca iubirea dupa care ai tanjit dintotdeauna,o sa vina ???Cand nu se intrevede nicio speranta cum poti sa mai speri ca intr-o zi va veni ..Cata rabdare sa ai ?De unde stim ca asteptand si asteptand va veni ..?Sunt intr-un moment in care nu mai cred ca va veni ceva bun si frumos in viata mea ,ca nu mai merit sa primesc in dar iubirea ..
Te imbratisez cu mult drag !
September 4th, 2009 at 2:50 pm
Ploiesteanca mea draga,am citit cu multa atentie postarea ta si a fetelor care ti-au raspuns.
Sunt intru totul de acord,ca femeia are acel al saptelea simt cand il intalneste pe el,si e convinsa ca fericirea a aparut si in viata ei si de acum nimic rau nu se va intampla. C e te faci insa,cand ai fost casatorita,ai divortat,ai un copil,esti tanara si vrei sa iei totul de la capat! Ai relatii cu barbati care iti plac,dar care nu-ti accepta copilul! Rupi relatiile,in speranta ca vei gasi un tata vitreg si pt copilul tau! O iei pe calea bisericii,te duci la manastiri,te rogi cu ardoare pt fericirea ta si a puiului tau,te spovedesti,ai duhovnic ce te invata cum sa te rogi,ce rugaciuni sa inveti,cum sa tii post miercurea si vinerea si tot ce trebuie pt ca norocul sa-ti surada si tie in viata! Intalnesti in sfarsit un barbat,simti ca este EL,incepi o poveste frumoasa de dragoste. A fost casatorit ca si tine,are doua fete,e divortat si e dispus sa inceapa o viata noua alaturi de tine si de copilul tau. Te duci la duhovnic,il prezinti pe EL,si acesta te sfatuieste sa te mariti,sa nu traiesti in pacat! Prietenii si rudele te roaga sa mai astepti,sa va cunoasteti mai bine,dar tu esti de neclintit si legalizezi relatia! Inca de la petrecerea casatoriei,ca nunta nu poti sa o numesc,EL te jigneste,tu ii dai replica pt a nu crede ca esti mai prejos si continui complacandu-te in mocirla! Pentru ce,pt statut de femeie maritata!Iti dai seama ca nici copilul nu ti-l poate suferi,ii face observatii in permanenta,dar te faci ca nu vezi,si ca sa pui capac ii trantesti un copil!Iti povestesc draga mea de verisoara sotului meu,care se complace intr-o relatie,din prostie,din frica de a nu ramane singura,nici eu nu stiu ce sa mai spun! Se terfelesc reciproc,dar cand ii intrebi de ce nu se despart ii apuca nervii! Cum ne permitem noi rudele sa-i judecam! Asa ca draga mea,exista si femei care se multumesc cu un nemernic numai ca sa se faleasca ca sunt maritate! Eu n-am putut pricepe in veci asemenea relatii,dar ele exista,am mai scris depre ele la momentul potrivit.Nu vreau sa par Gica contra,insa vreau sa cunoasteti si alte cazuri de femei,ce se multumesc cu un barbat,nu conteaza ce defecte are,dar are slava domnului,numai de dragul de a fii in randul lumii,cu statut de femeie maritata! Sper ca nu v-am suparat,dar femeile care stiu ce vor,sunt cu mult mai putine decat cele ce accepta senine compromisul!
September 4th, 2009 at 4:23 pm
Barbatii sunt o specie pe cale de disparitie…am citit un articol. cand ma uit la relatiile din jurul meu ma apuca groaza, dar am un exemplu frumos. fost mea secretara, cu o casnicie de 30 de ani, se sunau toata ziua sa-si spuna “te iubesc”, mi-e drag de ei si mi-au aratat ca se poate si altfel. Ii respect si cand ii vad ca fac totul impreuna, mor de dragul lor. mai rar asa ceva.
September 4th, 2009 at 4:35 pm
Buna fetelor,m-am hotarat sa va scriu si am adaptat la realitatea mea textul Alicei, iata ce a iesit: “Stiu ca trebuie sa vina dragostea, dar nu am avut puterea s-o astept pe cea adevarata. In anii de singuratate m-au incoltit banuielile cum ca nici n-ar exista marile iubiri. Sintagma “nimeni nu-i perfect” mi-a oblojit compromisurile si mi le-a facut suportabile, in vreme ce “oricum nu gasesc pe altcineva mai bun” . Si-atunci am cautat cu tot dinadinsul un surogat de iubire. M-am multumit cu relatii caldute, desi in adancul inimii stim ca am facut rabat de la multe sperante. A venit un copil ( cel mai frumos si special pui de om) iar scuza mea acum este ca sunt blocata intr-o viata amortita si searbada de frica sa nu gresesc, sa nu-i stirbesc copilului meu ceva ce i se cuvine si pentru care l-am adus pe lume…. fericirea. Si acum doar visez ca va veni peste mine o iubire adevarata, fara sa se sperie de verighete sau conventii. Cel mai important este ca niciodata nu mi-am pierdut speranta,,,,,,,,,,,,,,,o am in cantitati industriale doar ca ma simt incatusata si stinghera.”
De ce v-am scris azi???? pentru ca azi am implinit 30 de ani si am stat mult printre randurile voastre si m-au ajutat mult povestile voastre cu bucurii si tristeti cu impliniri si deznadejdi.
Va multumesc.
September 4th, 2009 at 5:11 pm
La multi ani,Anaid,fie ca toate lucrurile bune sa ti se intample! Nu-ti pierde speranta!
September 4th, 2009 at 5:32 pm
Buna Alice, prima pentru ca esti gazda…apoi salutari si tuturor oaspetilor tai nelinistiti…
Chiar daca fac parte din cealalta tagma…si nu ma refer la sex…ai sa intelegi pe parcurs…tot cred ca am nimerit in locul potrivit…nu am citit foarte mult din blogul tau trebuie sa recunosc…dar din cat am spicuit am inteles ca esti persoana potrivita
Bineinteles ca vreau ceva de la tine…pentru inceput sa ma “asculti”…iar in final poate un raspuns intelept…si ma refer aici la intelepciunea ce-ti izvoraste din experienta si nu din “carti”…
Am sa incep cu inceputul…vreau sa iti spun ca imi este foarte greu…nu am mai povestit nimanui pe de-a intregul…si chiar daca imi da o anumita securitate acest cerc de prieteni semiinchis…tot nu imi face marturia mai usoara…
In urma cu 4 ani si jumatate m-am indragostit de o femeie…am stiut inca de la inceput ca este vorba despre EA…pot sa spun ca a fost reciproc…
Inainte sa o cunosc pe EA…am avut o adictie cu jocurile de noroc…nu am sa intru aici in detalii…adictie pe care bineinteles ca am incercat sa o ascund…din mai multe motive…dar cel mai important era ca nu as fi vrut sa isi schimbe parerea despre mine intrucat urma sa ne facem un viitor impreuna…si nu vroiam sa par “slab” si “unreliable”…
…dupa cum spuneam am incercat sa o ascund…pentru ca nefiind rezolvata nu am reusit…eram presat de “scheletul din dulap” si am ajuns din nou la jocuri…lucru care nu numai m-a “deconspirat” dar de urmarile caruia a suferit foarte mult si iubita mea…
…Ea a inteles atunci si a facut tot posibilul sa ma ajute…astfel ca m-am vindecat de adictia respectiva cu foarte mult sprijin si intelegere din partea ei…dar totodata atunci ea s-a gandit foarte bine si a hotarat ca merita sa lupte pt aceasta relatie…in care era foarte mult de construit deoarece increderea disparuse complet…in schimbr sentimentele erau de ambele parti
…in urma cu doi ani am hotarat sa ne casatorim…nunta pe care apoi am tot fost nevoiti sa o amanam din motive administrative…
…in sfarsit in aceasta toamna trebuia sa aiba loc nunta…
…pe masura ce aceasta nunta se apropia…m-au apucat intrebarile, temerile si anxietatea…pt ca intre timp lucrurile se mai schimbasera intre noi…relatia nu mai era tocmai roz…amandoi munceam pe rupte si ajunsesem intr-un fel de relatie “calduta”…iar dupa 2 ani de cand stabilisem casatoria ajunsesem sa ma intreb daca e bine ce facem…daca o sa fie asa de-acum incolo si asa mai departe…
…intre timp am intalnit o femeie…o clienta cu care m-am intins la vorba mai mult decat era cazul…o femeie care initial mi s-a parut ca are toate “tiglele pe casa”… si am vorbit…mai intai am ascultat-o eu…mi-a povestit in mare parte toata viata ei…apoi i-am povesit si eu despre relatia noastra…cum ca urmeaza sa ne casatorim…cat de minunati suntem noi…si fiind chiar un strain…am putut sa ii spun despre temerile mele…nestiind unde va duce toata aceasta poveste…
…timp de vreo luna de zile ne-am intalnit la o cafea de 2-3 ori si am vb foarte mult la telefon…lucru de care devenisem constient ca nu este chiar normal…eu fiind barbat…si ea femeie…mai ales ca ma ascundeam…de teama sa nu se creada altceva…
…trebuie sa recunosc…ca dpv fizic ma atragea ca femeie…dar atat…si nici aceasta nu dadea nici un semn de altceva…pur si simplu vorbeam despre lucrurile pe care din varii motive nu le puteam spune acasa…
…pana intr-o buna zi cand aceasta femeie s-a deconspirat si m-a sarutat…atunci a fost inceputul sfarsitului…initial am ramas blocat…am plecat fara sa spun nimic…si a inceput sa ma asalteze cu smsuri pt ca nu ii mai raspundeam la telefon…
…apoi m-am trezit cu ea la birou…sa-mi scrie tot felul de scrisori…sa-mi faca tot felul de declaratii…sa planga…ca vrea sansa ei cu mine…ca sunt ultimul ei tren…ca vrea o fetita cu mine…ca o sa ma astepte si daca ma insor…ma rog am tot incercat eu sa o aduc cu picioarele pe pamant dar nu prea mi-a iesit pt ca mai apoi sa inceapa sa imi puna in pericol relatia mea…prin tot felul de telefoane la ore tarzii si prin vizite inopinate la birou si tot felul de amenintari…deja ma apucase tremuratul…incepusem sa-mi dau seama ca va fi o mare problema…
…deja pe langa problemele mele daca ma mai insor sau nu…aparuse una noua si stringenta…l-a dat pe barba-su’ afara din casa pt mine…ma rog un intreg film urat…din care eu nu mai gaseam iesirea…asta doar pt ca am fost neinspirat si am intrat in el de la bun inceput
…in cele din urma bineinteles ca s-a aflat si in familia iubitei mele…despre intalnirile mele cu aceasta femeie…iar singurele informatii pe care le-au putut obtine…si crede erau chiar de la ea…pt ca mie nu imi mai dadea nimeni credit pe buna dreptate…
…aceasta femeie a pus apoi toate informatiile pe care le detinea cap la cap…si a nascocit o poveste fantastica cu mine…cum ca i-am propus eu nu stiu ce fetita si nu stiu ce casa cu livada si tot felul de fantasme…povesti care au daramat-o pe viitoarea mea sotie…
…indata ce a aflat ne-am despartit…urat…tragic..cum nu se putea mai urat…
…am scapat de nebuna pt ca a realizat in cele din urma ca nu ma intereseaza de nici un fel si nici nu a mai avut nici o parghie…si si-a continuat probabil cautarea unei alte victime…
…acum…dupa povestea din urma cu trei ani cand isi pierduse toata increderea… a urmat aceasta…va inchipuiti ca increderea ei in mine este zero…ba mai mult considera toata relatia un teatru…si este dispusa sa creada orice sa ii intareasca aceasta convingere…
…ne-am despartit de trei luni…timp in care am tot incercat sa o conving…fara nici o sansa de izbanda… ca o iubesc…ba mai mult toate declaratiile mi-au fost intoarse…toate sentimentele tarate in mocirla parca imi mototolea toate trairile si mi le arunca la cos de fiecare data doar pt ca putea…doar pt ca avea puterea…reactii pe care am reusit sa le inteleg…pentru ca intreaga viata si convingere i-a fost data peste cap…si vrea sa treaca peste cu mine cu orice pret…de inteles…
Acum vine si rugamintea mea…
…am abandonat incercarile de a o aduce inapoi pt ca am vazut ca nu fac bine nimanui…si ca nu mai depinde nimic de mine…tot ce pot face este sa ma intind la picioarele ei…pt ca ea sa ma mai poata calca inca o data…
…desi au trecut trei luni…timp in care probabil ar fi trebuit sa imi fie mai usor…mie imi este din ce in ce mai greu…din ce in ce mai rau…mi-am asumat faptele…consecintele…m-am resemnat…dar vreau sa te intreb Alice…pt ca sigur ai tradat increderi la randu-ti….cum faci?…cum faci sa te descurci…cu vinovatia?…si apoi cel mai dureros…cum treci peste suferinta…pt ca este cumplita…si doar pt ca eu am fost cel care am mintit…si mi-am nesocotit partenera…asta nu inseamna ca ma doare mai putin…sau ca imi este mai usor…
…iti scriu pt ca mi-am pierdut orice speranta…au trecut 3 luni…si pe masura ce ma indepartez tot mai mult de iubita mea…imi este din ce in ce mai rau…nimic nu mai are sens…nu ma mai intereseaza nimic…doar plang…si plang…si apoi o iau de la capat…dar nu rezolv nimic…golul din stomac e la locul lui…nodul din gat deasemenea…si absolut nimic din viata cotidiana nu mai are sens…nu mai am pt ce sa muncesc…nu mai am nici un interes sa ma zbat…nu mai am resurse pt nimic…efectiv nu mai pot…
…si nu…in nici un caz nu caut vreo alta iubire…nu ma intereseaza…stiu ca asta este…ma rog asta a fost cea mai cea…pe ea o vreau…inca…si am sa plang si am sa regret probabil toata viata…si totodata am sa o astept…
…cum faci sa treaca?…cum?…cu ce trece?…am vazut ca voi in mare parte va cautati marile iubiri…eu nu…au am avut-o…eu am pierdut-o pe mana mea….cum treci peste asta Alice?…oare sunt eu nebun?…oare doar pe mine ma doare atat?…ei aproape i-a trecut…oare chiar m-a iubit…nu mai inteleg nimic…stiu doar ca o iubesc…stiu ca daca as mai avea o sansa as face-o cea mai fericita…dar eu sunt ca cel de-a strigat lupul…doar eu ma mai cred acum…
…este insuportabil…orice gand catre ea…ma darama…si nu trece cu nimic…dar oare vreau eu sa treaca?…
September 4th, 2009 at 6:00 pm
…se intampla asa ca o singura imbratisare poate sa stearga toate supararile..si intr-o singura dimineata am avut presimtirea ca va fi bine, m-am trezit cu senzatia ca toata noaptea m-am plimbat de mana cu dragostea…si se intampla ca dumnezeu se indura de mine si-mi da liniste ( dar eu nu stiu ce sa fac cu ea si nu stiu sa o recunosc mereu)…
poate ai dreptate ana,ce stiu eu sa fac pentru fericirea mea? nu sunt in stare sa tin o singura zi de post…nu trece o zi fara sa ma enervez, fara sa spun un cuvant greu, fara sa fiu invidioasa…
September 4th, 2009 at 7:57 pm
da, alice, buna dimineata, buna dragostea, buna viata, buna seara din nou si buna iubirea ce ne-o purtam, dintr-o primavara parca abia trecuta.
d-na murgoci ma bucur sa va regasesc. nu e suparare in adevar si e mult adevar in ceea ce spuneti.
anaid la multi ani. si la multe bucurii si iubire.
tuturor ganduri bune intr-o noua seara de cerb… de la brasov.
butterfly fii binevenit. cum trece? daca este intradevar marea iubire, iarta-ma ca iti spun, dar nu trece. se stompeaza, se inchide putin, o coaja subtire peste o rana ce va zvacni mereu.
vei invata sa traiesti cu asta, viata inseamna sa ridici genunchii din praf, sa iti potrivesti zambetul pe chip si sa mergi mai departe. si sa tragi invataminte.
si, intr-o alta zi binecuvantata, o noua dragoste o sa te recunoasca… si o sa te intregeasca.
September 4th, 2009 at 8:25 pm
Buna seara,
noapte buna tuturor….
Butterfly,bine ai venit .
Eu cred ca te va ierta iubita ta.
A iubi inseamna a intelege,inseamna a ierta.
Spui ca inainte de aceste 3 luni,inainte de a va da seama daca mai vreti sau nu sa va casatoriti,relatia devenise calduta…..
E clar ca ceva nu mai mergea cum trebuie…..
Poate e doar vina ta,asa cum singur spui.
Poate ca intr-adevar recunosti si te caiesti….
Dovedeste-i ca ti-e dor,surprinde-o cu ce stii tu ca-i place mai mult…
Nu stiu,asteapt-o cu flori in drumurile ei,trimite-i la ore fixe un sms,spune-i ca nu are nicio sansa pana cand nu vorbiti sa va lamuriti….
Cand m-am suparat pe iubitul meu ,in primavara,si nu am vrut sa-i raspund la telefon,mi-a trimis 61 de sms in decurs de cateva ore….
Le am si acum pe telefon,uneori le citesc si ma amuz…..le citim impreuna….
……Daca insa hotararea ei este definitiva si nu mai vrea si nu mai poate sa te ierte……vei gasi puterea sa mergi mai departe….
Te felicit pt iubirea ta adevarata fata de ea !!!
Nu renunta deocamdata.
Fa un gest nemaivazut,ceva ce tu stii ca ar trezi-o la realitatea care se cheama dragostea voastra…..
DAca ti-a fost alaturi in grele incercari ale vietii,e clar ca si ea te iubeste.
Spune-ne cu ce sa te ajutam….
Fetele stiu versuri frumoase,poate ii scrii in versuri….
Sau poate are altcineva o idee nastrusnica…..
Odata,tot la o suparare,Omul meu drag a venit la mine cu un buchet din florile preferate….
Eram asa de suparata,ca am facut exact ca-ntr-o reclama…….am luat florile,i le-am smuls pur si simplu din mana ,am zbughit-o inapoi si am inchis poarta in urma mea…..i-am trantit poarta in nas !
A ramas perplex !!!
L-am vazut apoi,pe geam,cand si-a revenit,razand in hohote ,sprijinit de masina….
Abia peste cateva zile l-am iertat….
Si ,zau,ma durea sufletul sa-l vad asa…..sufeream si eu de suferinta lui….dar asa mi s-a parut firesc,,,,,,sa-l fac sa mai astepte impacarea……
Si nu am gresit deloc,timpul mi-a dovedit apoi asta…..
Poate si ea sufera acum,,,,,dar inca nu s-a hotarat sa te ierte,ci doar,sa te mai fiarba un pic…..
Sa ne spui cum evolueaza lucrurile……
Succes !!!!
September 4th, 2009 at 10:58 pm
…Paris,anul 18…La opera premiera piesei lui Puccini,”Bohema”…Sala plina, nerabdatoare in asteptarea unei piese despre care se vorbea de cateva saptamani. Autorul , el insusi nerabdator, amana cat poate inceperea spectacolului, pentru ca, uite, inca mai sosesc intarziati.Si el nu vrea ca cineva sa piarda nici macar o secunda din ceea ce era o parte din sufletul lui…Se ridica , in sfarsit, cortina, dar Puccini mai vede pe cineva intrand in sala si o coboara nemultumit. Nu, toata lumea trebuie sa traiasca la fel emotia premierei!
Si cortina a fost ridicata si coborata de multe ori , de prea multe ori , astfel ca incet , incet , sala a inceput sa se goleasca, in loc sa se umple.Oamenii, nemultumiti , isi cereau inapoi banii platiti la intrare…Numai cativa au ramas in sala, privind fara suparare la cortina care mai continua sa se ridice si sa coboare.Mirat, Puccini s-a apropiat de unul din cei ramasi si l-a intrebat de ce nu pleaca…Spectatorul i-a raspuns, zambind, ca are RABDARE, pentru ca lucrurile frumoase numai asa se pot obtine si pentru ca STIE ca , odata ce piesa va incepe, va fi o sarbatoare in sufletul sau…
Numai cumparand un bilet la opera nu inseamna ca meriti sa te bucuri de magia ei, numai intrand intr-o sala de spectacole nu insemna ca sufletul tau va simti ceva din ceea ce auzi… Numai plangand dupa iubire, nu inseamna ca, odata sterse lacrimile, vom fi iubite!
Sa avem rabdare, dragi zeite,Danuta, Ramona, pentru ca DRAGOSTEA ESTE PE PAMANT si ajunge si la noi…
September 5th, 2009 at 12:26 am
blanca,iubitul meu e sirian dar familia e in turcia…
Alice multumesc inca o data ptr gandurile tale catre mine.stiu ca ai experienta necesara sa ti spui parerea.multumesc!
azi eram intr un magazin cu copilul meu si m a sunat crazy…a trebuit sa ies din magazin ptr ca imi canta si nu puteam sa rad si sa ma bucur de trairile pe care mi le daruieste zilnic el.oamenii care treceau pe langa mine erau oarecum socati…eu radeam si i raspundeam… nu cantand dar eram fericita de parca tocmai castigasem la loterie.nu pot sa nu fiu fericita.nu pot sa nu ma bucur de iubirea lui!e atat de…magica,ireala uneori si ptr mine.va doresc tuturor zile pline de fericire!
September 5th, 2009 at 9:36 am
Anemone, ce frumos ai scris…dar nu putem sa ne petrecem toata viata asteptand, de fapt s-a mai povestit… asteptam traind…
Maia am fost aici mereu dar nu ma lasa tristetile sa scriu. pentru ca nu mai simt puterea sa le vad scrise in cuvinte…ce minunat ca esti iubita…
un singur gand imi strabate mintea: ca totul trebuie sa fie iubire. eu cred ca traind o relatie mintita cu oricine sufletul nostru moare incet incet…cred ca v-am mai spus, dar probabil cu alte cuvinte ca am sustinut mereu ca eu nu voi accepta compromisuri. viata este una singura si trebuie traita adevarat…dar partea grea e aceea cu rabdarea…
eu spun asa acelor barbati pe care ii simt ca vibreaza pe frecventa diferita de a mea…nu simt ca putem fi impreuna ….si in gand si inima imi spun daca as fi angrenata in relatie cu un anumit el nu l-as mai intalni pe acela sortit mie…
cineva mi-a spus odata ca orice as face soarta mea va fi aceeasi…orice drum as alege, tot acolo as ajunge. nu cred… cred ca trebuie sa fac loc soartei, sa imi strig iubirea si sa imi pun dorinte in stele…sa imi aprind luminite de iubire in ochi ca el sa ma vada…
mi-e dor de Roberrta si Danuta, as vrea sa se intoarca la noi… nu este nevoie sa fim fericite sau sa spunem de fiecare data ceva frumos. este frumos sa fim noi insine…si impreuna aici…
pentru noi toate … si pt Butterfly
… only time
http://www.youtube.com/watch?v=rSOF_DV4OXM
September 5th, 2009 at 1:26 pm
Va salut cu drag de pe un taram al fericirii, o insula frumoasa din Grecia, unde sunt de o saptamana cu sotul, copiii si niste prieteni dragi din liceu.
Toate cele bune va doresc!
September 5th, 2009 at 1:36 pm
te salut si eu cu drag Amore, vacanta frumoasa iti doresc
September 5th, 2009 at 4:08 pm
http://www.youtube.com/watch?v=Piy2bPK-Iho
pentru toate fetele indragostite, sa fie acest cantec dorinta iubitilor vostrii
September 5th, 2009 at 5:38 pm
Butterfly, am citit cu atentie si cu uimire. Si cu bucurie ca scrii atat de frumos si de coerent – dar asta e o alta problema, care, mai mult ca sigur nu te intereseaza acum. Mi-e teama sa dau sfaturi, mai ales ca stiu ca, de cele mai multe ori, nu functioneaza. Am sa iti raspund ca si cum as fi citit asta intr-o carte, si mi-as spune o opinie fara sa ma refer la cineva care are nevoie de parerea mea. Si te rog, orice ar fi, sa iei lucrurile ca pe o referire cat mai obiectiva venita din afara, nu ca pe un afront personal. In primul rand eu cred ca relatia ta cu iubita oficiala nu mergea bine si nu cred ca ea este aleasa vietii tale. Cand ai intalnit-o pe femeia vietii tale nu ai nici runde nesfarsite de indoieli, nici senzatia ca ai intrat intr-o relatie calduta, si nici nevoia de a vorbi cu altcineva despre problemele si indoielile tale. Omul vietii tale e, inainte de toate, cel mai bun prieten al tau, cel caruia poti sa ii incredintezi orice durere, orice neliniste. Faptul ca tu si iubita ta nu vorbeati despre problemele voastre, faptul ca tu ai simtit nevoia sa te destainui altcuiva, faptul ca te simteai atras fizic de o alta femeie si ca, in cunostinta de cauza, te ascundeai de partenera ta, deci stiai ca faci ceva rau, mie imi sugereaza ca lucrurile intre voi nu mergeau bine si ca nunta ar fi fost, oricum, o decizie gresita. Inclusiv faptul ca acum ea nu vrea si nu poate sa te ierte, desi, conform povestii tale nu ai gresit esential, deci nu ai mers pana la capat cu inselatoria, pentru mine este inca o dovada ca nu ea este perechea potrivita tie. Stii, marile iubiri, cele stelare, cele fara de care nu poti trai includ si intelegere si iertare- atunci cand mai e loc de iertare, asa cum mi se pare ca ar fi in cazul tau. Dar, in mod sigur, ea avea si ea nemultumirile ei, simtea si ea ca ajunseserati intr-un punct amortit al relatiei, iar faptul ca s-a intamplat incidentul cu cealalta femei a ajutat-o sa se rupa, pentru ca, sigur, se gandise si ea ca asta e o greseala.
Tu pari genul dependent de dragoste, de o femeie care sa te ingrijeasca si sa te apere. Nu e deloc exclus ca, daca femeia nou aparuta ar fi fost mai inteleapta, mai protectoare, mai potrivita pentru tine, sa fi ales, intr-un final, sa ramai cu ea. Eu cred ca asta a si scos-o din minti atat de tare si a facut-o sa forteze nota si sa strice totul, faptul ca ea intelesese perfect in ce fundatura era relatia ta oficiala si i s-a parut ca intelegerea, comunicarea dintre voi poate fi un inceput bun pentru o relatie profunda, intreaga.
Sunt convinsa ca nu asta voiai sa auzi, dar asta e ceea ce cred. Tu te simti acum si foarte vinovat, fata de ambele femei, fiindca le-ai gresit amandurora, si nefericit pentru ca ai ramas singur si nu ai nicio posibilitate sa-ti alini vinovatia si sa-ti ispasesti greselile. Suferinta ta e absolut indreptatita si inteleg exact cat de greu iti este. Dar nu te agata de o himera, eu cred ca daca ai fi trait povestea de dragoste a vietii tale, in niciun caz nu ai fi ajuns aici. Doar ca acum iti e greu, si nu mai judeci limpede, si nu ai cum, cu o inima inundata de suferinta, sa mai cantaresti corect ce vrei si pe cine. Dupa ce durerea iti va trece (cum spune Micul Print, durerea intotdeauna trece), vei putea sa mergi mai departe si sa intalnesti adevarata ta iubire, aceea care nu-ti mai lasa loc nici de indoieli, nici de flirturi, nici de pareri de rau.
September 5th, 2009 at 5:46 pm
Azi o sarbatorim pe draga nostra Mi ! La multi ani , sa fii fericita !
September 5th, 2009 at 5:47 pm
Dalila, nu cred ca fericirea vine doar dupa indelungi penitente, uneori soarta poate sa fie buna cu noi si fara sa-i aducem jertfe, fara sa suferim. Trebuie sa fim deschisi si rabdatori, si sa incercam sa intelegem ce se intampla cu noi. Tu esti frumoasa si buna, meriti tot ce e mai frumos pe pamant.
Corina, mi-e drag sa aud vesti de la tine, dar nu si despre tristetea ta neschimbata. Unde e felia noastra de soare? Ce cursuri faci, catre ce te indrepti? Si ce-ti face baiatul blond si frumos? Te imbratisez, cu dor peste distante.
Oana, stiu cum e cand nu mai gasesti puterea, cand nu mai speri, cand nu mai poti sa astepti. Faci greseli dupa greseli si apoi te caiesti si mai tare, si te simti si mai rau, si mai singura. Si, intr-un final, dupa o mare deznadejde, intelegi ca trebuie sa ai rabdare si sa astepti. Ca asteptarea e mai buna si mai curata si mai cu folos decat compromisul. Si te rogi sa ai putere. Si ai. Si intr-o buna zi se face iar lumina. Asa o sa fie, Oana draga. La mine asa a fost.
September 5th, 2009 at 5:59 pm
Doamna mea frumoasa din Ploiesti, draga mea Florentina Murgoci, fiecare cuvant al tau e plin de adevar. Stiu nenumarate cazuri de oameni care traiesc in compromis si in nefericire, numai pentru ca vor sa salveze aparentele. Si noi nu avem cu ce sa-i ajutam. Nimeni nu asculta de sfaturi, degeaba le deschidem ochii. Dimpotriva, uneori am senzatia ca le facem mai mult rau- ei se incapataneaza si mai mult, se simt martiri in alegerea lor. “Am facut-o pentru copil, eu mi-am salvat familia, eu mi-am respectat juramintele”, spun ei celor care le arata cu degetul mizeria in care traiesc si mai tare se incapataneaza sa merga pana la capat cu lasitatile. Eu m-am gandit odata ca daca le-am zice “stai acolo, nu cumva sa-l lasi pe barbatul asta care te jigneste si se poarta urat, nu cumva sa te desparti de femeia asta care iti pune coarne si nu-ti calca nici camasile, nu cumva sa va despartiti”, atunci pe ei i-ar apuca o ambitie si-ar zice ca nu, ei vor sa fie curajosi si mandri si sa-si caute fericirea. Asa ca… Cum spuneam, nimeni n-are nevoie de sfaturi cu adevarat,oamenii sunt buni sau rai, lasi sau curajosi, onesti cu ei insisi sau prefacuti. Nu schimbam pe nimeni. Florentina, ce face fata ta, cum mai este? As vrea sa-mi dai vesti bune, mereu am avut senzatia ca seamana cu mine.
September 5th, 2009 at 6:12 pm
Alexandra, barbatii nu sunt o specie pe cale de disparitie, doar barbatii adevarati, cu simt de raspundere si cu bun simt se raresc ingrozitor, vor ajunge sa traiasca intr-o rezervatie si noi sa platim sa-i vedem si sa mai prindem puteri.
Anaid, nu ti-am spus ieri La multi ani, iarta-ma! Iti spun acum, intarziat, dar din tot sufletul. Sa vina peste tine mari iubiri si sa ai puterea sa fii sprijin si lumina pentru copilul tau, fara ca asa sa te coste propria fericire. La mmulti ani!
Si La multi ani din inima si tie, Mi draga, femeie cu suflet sensibil si cuvant delicat! Te imbratisez, cu dragoste! Multumesc, Blanca, pentru ca ne-ai amintit!
September 5th, 2009 at 6:27 pm
Pisica, mi-e drag de tine, mi-e, nu stiu cum, dor de Brasov, dor nebun de Cerb si de anii cand eram acolo nelipsita, cand radeam si plangeam cu Simona, cand ne ascundeam intr-un restaurant chinezesc care era atunci in piata. Si mi-e dor de tine.
Anna, eu i-am spus lui Butterfly exact invers decat tine si am zambit citindu-te, acum s avedem ce-o zice bietul om… Cat priveste povestile tale… Toate-s de asezat in carti!
Mi-a placut enorm povestea ta, Anemone. Mi-a placut cum ai creat din ea o parabola, cum ai scris, cum ai descris. Mult, mult mi-a placut. Ce meserie ai?
Maia, esti atat de indragostita, atat de tonica, ne dai tuturor curaj! Sa-l pupi pe Crazy din partea noastra, a tuturor!
Ramona, si eu cred la fel, ca mai depinde si de noi, de felul in care ne deschidem inima, in care ne impodobim sufletul pentru iubire. Nu poate fi doar soarta, nu putem astepta ciufulite si cu mainile in san sa pice, pleasca, fericirea peste noi.
Amore-Iulia draga, eu mi-am tinut promisiunea si in fiecare zi m-am gandit la tine. Sa te intorci vesela si odihnita!
Blanca, imi place mult I wanna wake up with you. Si All I need is the air that I breathe…
September 5th, 2009 at 6:40 pm
Mi,La multi ani!sanatosi,norocosi ,fericiti, plini de iubire!
Ramona ce bine ca iti pastrezi principiile!eu am renuntat la ele in momentul in care am simtit ca mi e foame de iubire…si am intalnit aceasta iubire frumoasa care mi sfasie totusi sufletul pentru ca nu e tocmai comod gandul ca am inselat…e singurul motiv pentru care regret alegerea facuta.
Din suflet iti doresc sa ti gasesti iubirea!
Amore ,vacanta placuta !
Alice te imbratisez si ti doresc putere sa ne fii alaturi timp indelungat.Ce frumos apari si vorbesti cu fiecare ca o mama cu pruncii ei,lasand pentru fiecare cate un gand ,o vorba de incurajare!Sanatate!
September 5th, 2009 at 6:55 pm
…si cu rabdarea asta, nu stiu ce sa zic…am 37 de ani, sunt singura, mai mereu am fost singura…nu am ales sa fiu asa, doar s-a intamplat. Dar toti cunoscutii mei ma toaca pt ca nu am fost in stare sa tin pe cineva langa mine…Ei nu stiu ca m-am straduit…Intr-o alta imprejurare am spus ca ma gandesc ca poate sunt de neiubit; inca ma gandesc la lucrul asta.
Cred ca uneori nu avem rabdare sa ne asteptam alesul – desi nu e cazul meu, ca eu tot singura sunt, adica intr-un fel s-ar putea zice ca fac exercitii de astfel de asteptare – asadar nu putem avea rabdare, tocmai pt ca viata ne forteaza cumva sa ne grabim, sa fim in randul lumii…Am auzit asta de o gramada de ori, ca nu sunt in randul lumii…M-au ironizat subtil sau grosolan o multime de oameni pana acum, care sunt asezati cu o familie, copii…Stiu ca timpul nu e de partea mea, si trec pe la serviciu si in orice alt mediu, prin aceleasi catalogari, ca trebuia sa fac cumva sa ma asez la locul meu…Nici mamei nu ii pica bine ca o intreaba cunoscutii despre mine de ce sunt asa…Nici nu stiu ce sa le raspund impertinentilor care ma judeca, desi nici vietile multora dintre ei nu sunt mai randuite decat a mea…Asa ca eu inteleg de ce multi oameni nu au rabdare sa isi astepte alesul…Unii o fac probabil ca le e frica de singuratate, altii pt ca da mai bine la dosar sau CV sau cum sa zic, sa dovedesti ca printr-o familie esti responsabil…Si iar revin, ca totusi asta nu e un criteriu de responsabilizare, vazand cati oameni casatoriti cu acte isi imprastie responsabilitatile prin mai multe cartiere…
Dar eu ma lovesc de etichetarea ca nu sunt maritata…asa cum am mai zis, si la serviciu si oriunde. E o problema si cu rabdarea asta…
September 5th, 2009 at 8:26 pm
Stiu ca poate e nepotrivit, dar am ras cand am citit cum ai scris tu, Je, “cati oameni casatoriti cu acte isi imprastie responsabilitatile prin mai multe cartiere”. Eu le admir pe femeile care au curajul sa ramana singure in ciuda gurii lumii, prietenele mele cele mai bune nu au fost casatorite pana acum, nici Simona mea, nici Alina, nici Alina, dar asta pentru ca nu au facut compromisuri, daca iubirile le-au fost cu jumatati de masura au preferat sa renunte si sa mearga mai departe. Nu trebuie sa fim in randul lumii, nu ne sterge lumea lacrimile cand adormim plangand langa un om pe care nu-l iubim. Si drept e ca nici nu ne tine de mana cand ne simtim prea singure. Dar eu stiu ca va veni dragostea, pentru prietenele mele a venit deja, si va veni si pentru tine, Je, prea ai suflet frumos ca sa te ocoleasca.
Noapte buna, seara frumoasa, Maia, te imbratisez si eu.
Cristina Socaciu, Ema, Felice, va sarut de noapte buna, stiu ca azi ati avut o zi frumoasa, iar eu m-am gandit la voi cu dor de fugit de-acasa, ca sa va imbratisez.
September 5th, 2009 at 8:38 pm
draga mea , draga mea… si mie mi-e dor de tine. o sa iti scriu, o sa vezi… ne vom revedea. vom inventa, cand va fi sa vina simona, un cerb si un restaurant chinezesc si ne vom face ca uitam de apasari si de framanatari si vom fi impreuna.
deocamdata imi hranesc sufletul si zambetul cu bucuria ca se contureaza o noua intalnire la brasov, aceiasi trei, cristina bizu, adi si eu… saptamana viitoare si viitoarele saptamani vom planui revederi calde si dragi (chiar ieri i-am spus lui adi- care scrie la simona unde cumva am devenit trei muschetari- ca intr-o zi te va cunoaste si el asa cum te simt eu)
te imbratisez cu tot dragul. te iubesc.
mi-a placut mult raspunsul tau pentru butterfly.
zambet de seara si gand bun tuturor.
September 5th, 2009 at 9:12 pm
Pentru inceput…o seara buna tuturor…si multumiri voua care m-ati ascultat si care ati incercat sa imi intindeti o mana…un gand bun.
Am sa incerc sa va raspund pe rand…doar e un dialog nu?
Pisica – trist…dureros…si poate adevarat ce-mi spui…zic poate pt ca nu sunt undeva pe acoperis sa privesc situatia…ci sunt chiar in mijlocul ei…iti multumesc pt sinceritate
Anna – bine te-am gasit…in rest ma amuza un pic raspunsurile tale(fara nici un pic de rautate)…din simplul motiv ca parca ar fi din alt film…unul frumos…spun asta pt ca nu am presarat povestea mea cu detaliile urate din final la fel cum v-am lipsit si de cele frumoase de pe parcursul ei. In acest moment dupa toate eforturile mele disperate (pt ca asa au fost) nivelul calitativ al comunicarii a scazut dramatic ajungandu-se pana in situatia in care fiecare replica parca era rostita de cu totul altcineva…parca nu mai eram noi si cu toate astea am continuat in acest ritm facandu-ne numai rau…cum este vb o vorba urata n-o mai dregi cu nimic…astfel incat am incetat sa mai incerc…pt ca am fi redus toata frumusetea relatiei noastre la un manunchi de jigniri. Din acest motiv spun ca ma amuza raspunsul tau…pt ca nu se incadreaza in peisajul urat in care am ajuns…ele fiind niste sfaturi de bun simt si dragute poate chiar utile in alte conditii…iti multumesc si tie Anna
Alice – coerent – poate, pragmatic – cu siguranta, frumos?…tu esti experta
Trebuie sa lamuresc ceva neaparat…pt cealalta femeie nu am simtit nimic nici macar invecinat cu iubirea…mai mult decat atat nu ma simt in nici un fel vinovat fata de ea…la un moment dat eu am avut nevoie de ea si ea de mine…se pare ca ea a avut ceva mai multa nevoie…niciodata nu am privit-o in acest fel…decat ca pe un partener de discutie.
In legatura cu relatia mea “stelara”…eu am fost vinovatul pe deplin in ceea ce priveste comunicarea…nu pt ca ea nu ar fi inteles…pt ca s-a dovedit parcurs capabila sa inteleaga multe…ci pt ca am vrut sa fiu perfect…iar dupa incidentul de la inceputul relatiei…cand incepuse sa se construiasca din nou aproape din nimic…cand increderea era zero…dupa acest incident cum spuneam mi-a fost cu atat mai greu sa o dezamagesc…asta vazand eu in marturisirea problemelor care ma macina…ori asta era doar o problema de-a mea…asta am inteles ceva mai tarziu…iar relatia in care am intrat nu a fost calduta…a devenit asa din vina amandurora.
Nu Alice…am sa fiu sincer…nu asta vroiam sa aud… de fapt habar nu am ce as fi vrut sa aud…ca o sa fie bine?…da cu siguranta pt inceput ar fi ceva…nu stiu…ai spus lucrurilor pe nume…de-acolo de unde esti tu…de-aici se vede altfel…sau mai bine spus…de unde sunt eu nu se mai vede nimic…si nu stiu daca e ceata de pe ochii mei…sau ceata e la orizont…pt ca eu stiu ca este marea mea iubire…si nu am stiut ce sa fac cu ea…de teama sa nu se sparga…aici unde este sufletul meu acum…este un labirint fara intrari sau iesiri…nici macar bucatica de cascaval nu este…”limpede nu vezi decat cu inima…miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii” (banuiesc ca recunosti…cartea preferata a copilariei mele)…iar cand inima este in impas…ce mai este limpede?…nu mai stiu nimic…as vrea sa nu mai doara…ma gandesc serios sa plec din oras…pt ca aici nimic nu mai are sens (n.r. Constanta)…este oare asta o solutie?…singurul motiv pt care ma gandesc sa o fac este ca nu as suporta sa o vad cu altcineva…pt ca pt mine a fost ea…iar pt ea…cine stie cine va fi…eu cu siguranta nu…
Iti multumesc din suflet Alice…pt conversatie…pt atentie…pt sufletul meu…
September 5th, 2009 at 9:12 pm
Buna seara,dragelor,dragilor !
Alice,eu spun ce gandesc si ce as face eu….
Tu ai pregatire de psiholog si normal ca vezi lucrurile altfel decat noi la un loc….
Apoi tu scri atat de frumos ,apoi povestesti din viata ta atat de frumos…..
Eu invat de la viata,de la tine,de la voi fete dragi,de prin carti(care mai de care)….
…..A inceput recital Vama (Veche imi placea mai mult)….il ador pe Tudor Chirila…..
Dar il ascult pe el si va scriu voua…..
Paranteza……Imi place Tudor Chirila ,poate si pt faptul ca am adorat-o pe mama lui,actrita Iarina Demian,pe care o urmaream la teatru….
Inchid paranteza…..
Povestile mele,Alice,stii ca am mai scris odata ca sunt bune de scris in cartile viitoare……incepusem eu atunci sa vb despre barbatii din viata mea….
Deh,fetelor….am avantajul de a fi mai “coapta” ,ca si varsta…..
Dar,da,da,am povesti de asezat in carti ,si sunt tare – tare frumoase….unele….
Maia,sa iubesti nu e deloc un pacat,doamne fereste !
Poate Crazy al tau chiar este perechea ta !
Dar firesc si normal mi s-ar parea sa lamuresti,odata pt totdeauna si povestea cu sotul tau….
Asa cum bine spunea odata Alice ,copiii cresc mai fericiti cand este liniste si pace intre parintii lor,chiar daca nu mai sunt impreuna….
Copilul creste avand,logic,dragostea ambilor parinti,dar pt asta nu cred ca are rost sa va compromiteti voi viitorul…..
Pt ca ,asa cum tu ai dreptul la fericire,sincer cred ca si sotul tau are acelasi drept….
Pt ce sa va chinuiti ???
O discutie sincera poate lamuri totul…..un divort este destul de simplu…..
Apoi,fericirea intreaga si deplina va fi a ta…..
Scuze,scuze,repet,eu spun numai cum gandesc eu,ce as face eu in aceasta situatie….
Danuta,mi-a placut mult cum a scris FlorentinaMurgoci,nu are rost sa mai spun si eu cam acelasi lucru….
Parerea mea sincera ,citind extrem de putin din posturile tale (recunosc,din lipsa de timp),este ca te contrazici un pic(un pic mai mult!!!)….
Daca fata care scrie aici este fata vesela de dincolo de randuri….iertare…..
Nu pot ,eu personal nu te pot percepe ca pe o fata vesela si optimista,ba dimpotriva…..
Si daca nu mai ai rabdare,daca ai pierdut-o,daca nu o mai vrei aliata ta ???
Traieste Danuta,traieste fara sa te mai gandesti la acest subiect !!!!
Si fiecare clipa iti poate aduce iubirea si pe El…..
Fii atenta la semne, peste tot primim semne !!!!
Si sigur vei fi mai linistita…..
Dar,vai,vai,vai,,,,,,,
Eu nu dau sfaturi,nu ma intelegeti ,va rog, gresit !!!
Am avut si eu atatea cumpene,atatea intersectii de drumuri ,atatea cai ciudate pe care am apucat sau din care m-am intors…..
Viata este cel mai bun dascal…..
Uneori va spun din greselile mele,tocmai pt ca voi sa nu faceti ca mine……
Uneori va spun ce as face eu acum,tocmai pt ca am trecut prin asta si va impartasesc din durerea mea,din fericirea mea,din lupta mea pt fericire……din prea plinul sufletului meu….
Stiu ca nu e usor,Danuta,nu e usor…..
Dar viata e atat de frumoasa,incat ,zau,ca esti acum singura e doar un moment care va trece…..
Destinul tau este undeva,vei vedea….
Je,stiu ce spui,dar,sincer,decat maritata cu un exemplar “povestit”de FlorentinaM sau de unul amintit de Alice mai ieri……..iarta-ma……putin imi pasa mie de etichetarea lumii din jur…..
Cata vreme nu fac rau nimanui,cata vreme nu stric casa nimanui,cata vreme viata mea imi asigura un trai decent,cata vreme muncesc si sunt un om demn si o femeie puternica…….ce importa oare ca sunt nemaritata ????
Nu vorbesc acum despre mine,vb in general…….Cui ii pasa,e strict problema lor….
Noi sa fim fericite si asta e cel mai important lucru…..
Eu am recunoscut mereu ,mereu,nu am fost singura prea mult in viata mea….
Am dat sanse oamenilor care m-au iubit,si mi-a fost bine,am invatat multe de la ei,nu regret nimic din toata viata mea…..
M-am risipit si eu intre oameni crezand ca locul meu e langa ei……
Dar,am trait,am trait intens si frumos si asta e cel mai important….
Si timpul,si Dzeu,si rugaciunile,si RABDAREA,m-au adus pe adevaratul meu drum,iata,destul de tarziu….
De aceea zambesc cand fete tinere spun ca nu mai au rabdare…..
Si daca nu ai,cui ii pasa ????!!!!….Viata merge inainte,asa cum ti-e scrisa…..Cu bune.cu rele,cu iubiri,cu amagiri……nu toti oamenii “trag” lozul castigator din prima….
Si,Danuta,o cunosc pe Felice,este o femeie puternica,cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant…..
Nu va da niciodata o sansa unui barbat daca nu simte ca va fi ceva adevarat intre ei…..
Jumatatile de masura nu o prea caracterizeaza…..Si apoi,chiar va fi premianta in curand la lectia de rabdare……Si-i este bine…..
….Vesti bune !!!….
Tocmai am aflat ca maine mergem la Brasov,la Gala Cerbului ….
Minunat – incantator cum spune mama ….
Maine vad Brsovul ,salut Cerbul,si ne intoarcem apoi la “smotru..”…
Am terminat zugravitul,mai am doar de asezat una – alta….
Dar,am cam obosit.,…..a durat cam mult….
Ideea e ca eu am o casa veche,veche dar sanatoasa….si micuta,nu mare,nu am ceva palat,nu va ganditi,nu sunt asa de bogata….
Mi-e de ajuns ca am gradina cu multe flori,plina de flori
Si in buricul targului,asa ca,vedeti voi,n-am prea putut refuza sa ma mut aici….
Dar acum,am facut si reparatii,nu numai zugravit……si astea m-au amanat atat de mult…..ma asteptam sa dureze mai putin…..
Acum e ok totul,reparatii,vopsit,zugravit…..mai tine casa de-o generatie doua…..
….va pup,zeite dragi,va doresc o seara frumoasa,frumoasa ,si o duminica la fel…..
Anemone,mi-a placut mult povestea cu rabdarea…..
Este atata adevar…..
Mi, este ziua ta ??? Cand ????
La multi ani !!!
Am pierdut vreun post ????
OOOOfffffff,uneori sunt tare imprastiata…..
Scuze,scuze,
LA multi ani ,fericire.belsug si multa multa dragoste…..
September 5th, 2009 at 9:22 pm
Butterflay,o seara buna si tie !
Eu cred ca o iubesti sincer si inclin sa cred ca si ea te iubeste sincer….desi acum,la fel de sincer te uraste……
Vorbe aruncate aiurea ???
Vorbe adunate-n manunchi de jigniri ???
Daca exista iubirea,astea le veti uita,veti trece peste ele….
Sa pleci din oras nu mi se pare a fi o solutie buna….
Poate e mai bine sa astepti,fara sa mai faci nimic….
Totusi,as incerca sa-i trimit mesaje la ore fixe,sau flori la ore fixe…..
Daca le primeste,daca le citeste,iti garantez ca mai ai o sansa….
Rabdare,draga Fluturas ,rabdare !!!
Si altceva nimic,nimic,nimic…..
Numai timpul va decide ce va fi cu dragostea ta…..
September 5th, 2009 at 9:28 pm
Anna draga , eu cred ca Maia ar trebui sa mai astepte , cel putin pana la revenirea in tara a iubitului , (mai ales ca eu am dedus ca ei s-au vazut de putine ori si mai mult comunica la telefon), si atunci cand iubirea va fi trecut testul distantei si mai ales al culturilor diferite ( ma gandesc la copil ), sa aiba o discutie cu sotul pe care sunt sigura ca-l mai iubeste inca! Cred ca e o situatie dificila, delicata! Maia, iti tin pumnii sa se rezolve cu bine!
September 5th, 2009 at 9:46 pm
butterfly, recunosc, ai dreptate. de pe acoperisul meu, deloc fierbinte, asa se vede.
dar crede-ma ca si eu port rani in suflet (nu pe chip).
nici eu nu am stiut, candva, sa-mi pastrez iubirea stelara aproape. eram poate prea cruda, poate prea copil, eram poate prea departe de ceea ce sunt acum.
nu voi veni niciodata sa spun, sa cred, sa imprastii iluzii, nimanui… iluziile ucid viata insasi.
dar stiu, stiu atat de bine ca viata merge mai departe.
priveste aceasta lectie de viata asa cum este, multumeste Cerului si Bunului ca ai avut ocazia sa iubesti astfel… si mergi mai departe. in genunchi, in patru labe, taras, daca altfel nu poti… MERGI….
este un sfat pe care mi l-as da si mie, oricand!
September 5th, 2009 at 9:51 pm
Blanca,te pup si eu,
Da,da,ai dreptate !!!
Am gandit dar nu am scris si asta….
Faptul ca iubitul ei va fi plecat o perioada singur,ii va ajuta sa vada lucrurile asa cum sunt de fapt…..
Si,da,abia apoi sa-si lamureasca situatia acasa…..
Mais,mult succes ,tinem pumnii sa iei decizii corecte si bune pt tine,viata ta,fericirea ta….
Meriti sa fii fericita !
Oricum,nu mi se pare deloc firesc sa ramai agatat undeva si sa iubesti pe altcineva….
Nu pot fi de acord cu asta……asa sunt eu,nu ma pot schimba……
September 5th, 2009 at 10:07 pm
Anna, e bine cum esti , ma bucur ca m-ai inteles!
Ca sa fiu sincera pana la capat , mi-e teama putin , nu stiu de ce imi vine in minte cartea “Numai cu fiica mea”, in care e vorba despre dragostea dintre o americanca si un tip din taramurile celor 1000 si una de nopti ( dragoste ce se infiripa pe taram american) si atunci cand cei doi ajung in tara lui de origine, el se schimba cu totul , devenind de nerecunoscu sub influenta obiceiurilor si indatoririlor fata de familia lui, ce nu afost de acord cu casatoria lui.Probabil ca stiti cartea, a fost scrisa povestindu-se de fapt un caz real!
September 5th, 2009 at 10:24 pm
Maia iarta-ma pentru cele scrise mai sus, daca ele te-au intristat, eu vreau sa-ti fie bine, sa iubesti , sa fii iubita si sa fii fericita! M-ai inteles, mi-ai inteles ingrijorarea?
September 5th, 2009 at 11:27 pm
Noapte buna voua…
http://www.youtube.com/watch?v=wOljooH-cb4
September 5th, 2009 at 11:32 pm
Nu stiu cum e la voi, dar la mine e o luna plina care lumineaza ca un far puternic- aud tineri cu motociclete gonind spre oras si distractii…Toti cautam pina la urma constienti sau nu sursa noastra de fericire, dragostea, norocul, implinirea, locul nostru in lume si linga cei dragi. Suntem aici la Alice, pe mai multe nivele ale acestei cautari si gasiri. Citesc cu mirare si admiratie gindurile voastre.
Alice, multumesc de rindurile tale cu caldura- ma pregatesc sa invat mai multe despre casele acelea minunate de arta pe care le stii si tu, chiar daca e un tel mai putin practic si cel putin acum, nepotrivit conditiilor din Romania. Dar e un drum ce se pare ca ma vrea.
Copilul e centrul vietii mele, bucurie fara seaman, creste si ne minuneaza cu toata fiinta lui. Tristetea e din alte motive, cine stie si din cauza unor neputinte personale, dar in noaptea asta luminoasa vreau sa le uit, de fapt le uit deindata ce-mi vad micutul cu ochii cei mai curati pe care-i stiu.
Noapte buna, vise frumoase celor mai curajosi cautatori si mult succes! Ar trebui sa citez din toti cei ce au scris, fiecare are asa un mesaj personal interesant si ma plec deseori la curajul si demnitatea pe care o transmiteti…
September 6th, 2009 at 8:44 am
buna dimineata in zi de duminica.
va zambesc cu ceasca de cafea in palme… sa va fie ziua binecuvantata, cu zambet.
butterfly iti multumesc pentru edera si amedeo minghi. aduci amintiri frumoase zambetului meu.
September 6th, 2009 at 9:09 am
Am pus melodia asta aici…de teama ca se va pierde…de teama ca se va estompa…a fost melodia noastra…a ramas melodia mea…si am vrut sa ramana undeva…ancorata…buna dimineata tuturor…
September 6th, 2009 at 9:18 am
Buna dimineata, va spun, cu drag cu dor de vremuri tanjite….
Impart cu voi din ceasca mea de lapte cald cu cacao si va doresc duminica linistita, luminoasa, calda…
September 6th, 2009 at 9:25 am
Buna dimineata, pisica, monica, butterfly ! ( ce nume ti-ai ales, stii ce se spune ca fluturele zboara din floare in floare?, dar se mai spune si ca e o transformare frumoasa , sublima ! cred ca ti se potriveste a doua varianta
)
Monica, bem impreuna – eu cafea-si ma gandesc cu drag ca suntem ale aceluiasi loc:) , orasul nostru micut…
September 6th, 2009 at 9:49 am
http://www.youtube.com/watch?v=k2C5TjS2sh4&feature=fvst
September 6th, 2009 at 9:59 am
http://www.youtube.com/watch?v=a5IABqwVO2U
Monica…
September 6th, 2009 at 11:09 am
Doamna Alice,va citesc cu placere revista,eu citesc foarte mult si-mi dau seama ca va pricepeti la scris;in legatura cu articolul”Nu avem rabdare” ,nu avem, pentru ca zilele singuratatii dor,si cand nu mai suporti durerea te arunci in orice relatie.P.s.am cumparat cartea “care pe care’’si mi-a placut ceea ce ati scris doar dvs.,doamna Liiceanu nu le are cu dragostea,nu e romantica…si parca ma zgariau scrierile dansei,cu fel de fel de statistici.30 ron am dat pe carte.cand o sa ma bani o sa cumpar ceva scris doar de dvs.!si asa ca incheiere,dragostea e lucru greu!cu drag ,Violeta
September 6th, 2009 at 11:42 am
Buna dimineata,dintr-o duminica frumoasa de toamna….
Ador toamna,cu ploile ei frumoase,cu frunzele care-si iau ramas bun de la noi in dans minunat cu vantul…..
E un pic frig la Bucuresti,sau poate doar diferenta de temperaturi,de ieri,de azi,imi dau aceasta senzatie….
Ema, Cristina,Felice,va invidiez sincer pt ca v-ati intalnit si ati povestit si v-ati rasfatat impreuna…..
Cu Felice ma vad destul de des,in masura in care timpul ne permite asta,tare mi-ar fi placut sa fiu cu voi, depanam impreuna ganduri si intamplari…
Va pup,va doresc o duminica linistita si calda,ca toamna insasi…..
Astept sa vad cand si daca plecam la Brasov…..
Inca nu e hotarat nimic,vedem,vedem….
Blanca,am citit si eu cartea de care amintesti,intr-adevar, extrem de interesanta prin realismul ei….
Da,este foarte adevarat ca barbatii arabi sunt tare legati de traditii,de mama care le este nucleu pana la moarte….
Dealtfel,am mai spus ,am mai citit,barbatii isi cauta iubite dupa chipul si asemanarea mamei care le este mereu calauza a sufletului….
Tipa din carte a luptat cu o intreaga “armata” de obiceiuri,traditii,toata familia lui care-i erau impotriva….
Si,da,da,suferinta ei era cu atat mai maire cu cat simtea ,ca si el,ca este perechea ei karmica…..
Stii,nimic nu este sigur in viata….
Nimic nu prezinta garantii pe vecie….
Nu putem trai vesnic cu bulgarele de sare deasupra capului…..
Trebuie sa ne asumam si riscuri…
Iar dragostea,ca si viata insasi,este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam cu sufletul deschis,cu toata inima…
Altfel nu se poate….
Meritam sa fim fericiti si pentru asta luptam toata viata….
Dar numai traind vom cunoaste ce inseamna drumul si lupta si chinul(uneori)pana la fericire….
Am vb ieri cu rude mai indepartate,stabilite in afara tarii si ajunse inapoi in vacanta….
Ne-am auzit doar la tel,sunt prea ocupata sa-i insotesc peste tot ,ca alta data….
Dar,interesant mi se pare ca au peste 70 de ani,romani amandoi,s-au cunoscut si casatorit in America acum vreo 20 de ani,(deci aveau fiecare in jur de 50 de ani !!!),nu fusesera casatoriti niciodata niciunul dintre ei,ea are un copil(om matur deja,normal) dintr-o relatie anterioara,dar nelegalizata….
Sunt super fericiti,au trait acesti 20 de ani intr-o liniste profunda,desavarsita de sentimente de iubire adanca,matura,prietenie si respect….
Stiti ce-mi spun amandoi ????
Ca aceasta le este adevarata dragoste,adevaratul destin….
Ca sunt fericiti ca vor muri impreuna,
CA si-au unit destinele,cu adevarat pana la moarte….
Uneori radeau de mine,de-a lungul timpului,ca ma mai plangeam,de una ,de alta,de timpul care nu-mi ajunge pt mai nimic,niciodata….
“Iti ajunge sa iubesti ?”- ,ma intreaba amandoi ….
Da,sigur ca da,pt ca ma rog mereu asa….
“Doamne,da-mi masura in toate, mai putin in Iubire !”
Ma gandesc ca sigur erau morti pana acum daca nu ar fi trait atat de frumos,iubindu-se si respectandu-se reciproc…
Si ,da,da,par mult mai tineri,li se citeste dragostea pe chip,pe fata,pe zambet….
Si sunt nedespartiti….
Oare nu ne dorim cu toti asa o iubire ????
DAr,cine ne garanteaza ca o gasim ???
Cine ne garanteaza ca nu o gasim ?
Cine ne garanteaza ca o traim acum, la momentul vorbirii ???
Cine ne garanteaza ca nu e foarte aproape de noi,desi noi o ignoram poate,preocupati cu alte nimicuri ???
Nimeni si nimic…
Pt ca destinul nostru e scris in stele si este unic….
Iar pt el,trebuie sa traim fiecare zi frumos,iubind,iubind,iubind…..
Si sa riscam si sa ne asumam fericiti,orice risc….
September 6th, 2009 at 11:46 am
Mi, iti spun la multi ani!… cu intarziere.
…pana la urma viata traita fara acea iubire nu are acelasi gust, este mult mult prea fada…nu inteleg oamenii care isi dedica viata altor lucruri, cand din toate iubirea este cea mai importanta…
…o caut cu aceeasi infrigurare si acum, cu maturitate zic eu, cu acea intelepciune dobandita in urma acceptarii suferintelor, si a asteptarii vindecarii (partiale) a ranilor…
… fiecare din noi este construit / construita altfel…viata este asa o provocare, este important insa sa o traim respectandu-ne principiile…traind si furand cat mai multe frumuseti din orice loc, din orice om…din orice intamplare…
…am inteles multe aici…multumesc Anna pentru intamplarile care ni le-ai impartasit, esti asa un om sincer…am invatat de la fiecare ceva… imi sunteti, pe rand, ca niste mame, prietene, surori… am invatat nespus de mult. lectia adevarata ne-o da viata si chiar daca eu cred ca am acea intelepciune este posibil sa ma insel si in viitoarea mea iubire. dar merita sa incerc. sper ca cel pe care il aleg eu , sa ma aleaga si el pe mine, sa fiu a lui… sa nu mai fiu aici cu tristeti…sper sa vina anotimpul iubirii cat mai repede…nu, nu mi-am pierdut rabdarea, doar ca s-a facut putin frig…
…va sarut din orasul meu mohorat…
September 6th, 2009 at 12:48 pm
Ploiesteanca mea draga,iti multumesc pt cuvintele frumoase pe care mi le-ai scris! Cu riscul de a ma repeta,vreau sa va spun ca eu nu vreau sa va intristez cu povestile de viata pe care vi le scriu,ci va arat si alta fata,pe care multe femei o traiesc,numai de dragul de a fi in randul lumii,de a brava in femei fericite! Asta e alegerea lor,si ai dreptate Alice,nu poti da sfaturi,deoarece sunt considerate rauvoitoare.
Ma bucur ca m-ai intrebat de fiica mea! Ieri a fost ziua ei! E fericita draga mea,iubeste si este la randul ei iubita! Sa dea Dumnezeu ca relatia sa dureze,sa fie fericiti,sa aiba un viitor impreuna! Faptul ca el este din Ploiesti ca si ea,nu constituie o piedica,sfarsitul de saptamana ii gaseste impreuna,ori acasa la Ploiesti,ori la Craiova unde fiica mea este rezident. Nu-mi doresc decat sa se iubesca,sa se inteleaga,restul vine de la sine!
Dragul meu Butterfly,ai gresit,ai gresit enorm! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa lupti pt femeia vietii tale. Insa ,ganeste-te,cand ti-a fost greu,cand jocurile de noroc iti intunecau mintea,ea a fost alaturi de tine,te-a sustinut,te-a ajutat! Tu ce-ai facut,ai cunoscut o femeie cu care ai inceput un flirt nevinovat,te-ai complacut,pana ti-ai dat seama ca nu e bine si ai vrut sa revii la normal langa iubita ta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat! Iti dai seama cat de ranita s-a simtit ea,cea care ti-a fost alaturi cand aveai probleme,ea care te-a iubit cu defecte cu tot,si tu ce-ai facut,i-ai inselat increderea! Crede-ma,o inteleg pe iubita ta! Tot ce cladise,toate sentimentele,toata dragostea,le-ai dat la spate,ca sa ma exprim frumos,si te-ai complacut int-un flirt nevinovat dupa tine,dar atat de jignitor pt fiinta care a stiut sa te mangaie si sa te ajute cand ai avut nevoie! Dumnezeu sa te ajute,lupta,ai pentru ce,ai rabdare,daca ea este jumatatea ta minunenea se va implini,daca nu,trebuie sa inveti din greseli.Iti tin pumnii si ma rog sa fii fericit!
September 6th, 2009 at 1:01 pm
http://www.youtube.com/watch?v=HCgW5UGBKjI
O melodie frumoasa, pentru toate zeitele de aici care au ferma convingere ca au gasit dragostea adevarata! Caci da, dragostea adevarata e o minune si niciodata nu avem cuvinte destule ca s-o exprimam indeajuns de bine!
Dintr-un colt plouat de tara, va trasmit cele mai frumoase urari!
September 6th, 2009 at 1:10 pm
…intocmai asa s-a intamplat doamna Murgoci…i-am inselat increderea…si i-am daramat visele…am tradat-o…stiu cat de vinovat sunt…stiu cat a suferit…stiu si cat s-a straduit…nu am scuze pt ce am facut..dar asta nu inseamna ca nu o iubesc…ca nu ma doare…ca nu ma caiesc…timpul inapoi nu il mai pot intoarce…raul este facut…si nu vad…si nu stiu…daca ar mai fi ceva bun de facut…ceva de indreptat…si sincer nici nu imi doresc sa fiu fericit…nu dupa ce am facut..nu dupa cum am reusit sa daram povestea noastra de iubire…nu cred ca merit…mint…imi doresc sa fiu fericit…dar alaturi de ea…imi doresc sa repar…imi doresc sa fie fericita…imi doresc sa fim iar doi…chiar daca eu am stricat tot…nu am cum sa imi doresc altfel…
September 6th, 2009 at 1:17 pm
Butterfly,
m-am tot gandit daca sa intervin sau nu, pt ca in probleme de inima e greu sa ai pareri…
Dar m-a surprins precizarea ta, cea in care vroiai sa ne lamuresti, sau doar pe Alice – nu stiu exact – ca pentru cealalta nu simteai nimic…Ma intriga faptul ca toti oamenii spun asa cand sunt surprinsi, anume ca pt cealalta persoana nu simt nimic…Atunci de ce oare va aventurati in chestiuni asa primejdioase, care stiti ca nu duc la nimic…Nu va simtiti nici vinovati, dar va ascutiti unghiile pe cate un suflet, cand ar fi fost corect sa ii fi spus de la inceput celei pt care nu simteai nimic, ca nu va fi nimic, dar trebuia sa ii fi spus, nu sa te vezi cu ea si sa ii dai sperante…pt ca, chiar daca in cursul unei intalniri, ii spui ca nu va fi nimic, simplul fapt ca te-ai deranjat sa va vedeti, ii da vrand-nevrand sperante, ca poate fi ceva…ce poate sa creada…la asta te-ai gandit?…In mod sigur nu te-ai gandit atunci, asa ca poate te gandesti acum, si nu cred ca vei obtine cu adevarat iertarea sau ingaduinta cuiva lamurind neaparat ca nu ai simtit nimic…
Te rog sa ma ierti daca am fost prea dura… viata intre voi cei care faceti lucruri si fapte pt care nu simtiti nimic, m-a facut sa devin asa…
September 6th, 2009 at 1:27 pm
Alice, referitor la responsabilitatile imprastiate prin mai multe cartiere, da, e amuzanta exprimarea, dar stii ca sunt persoane, casatorite sau nu, dar cu o relatie oficiala, care pana ajung acasa, mai rezolva diverse probleme pe unde au diverse probleme…Am trait pe pielea mea – dar fara acte – astfel de situatii, si le-am vazut din pacate la atatia altii…Cred ca barbatilor le-a intrat in cap faptul ca noi suntem mai multe decat ei, si se simt obligati sa ne acopere pe toate…Acum nu vreau sa pozam in victime, caci la fel de bine stim ca si printre noi sunt exemplare care se simt obligate sa aiba in grija mai multi domni…
September 6th, 2009 at 1:28 pm
…asta nu avea nici o legatura cu rabdarea in asteptarea dragostei.
September 6th, 2009 at 1:32 pm
…asa este…nu am vazut lucrurile asa…am crezut ca este o intelegere mutuala intre noi…si ca este suficient sa putem vorbi…nu nu m-am gandit ca-i dau sperante…nu am inteles cat de grava este situatia decat mult prea tarziu…am crezut ca sunt in aceeasi masura de egoist ca si ea…si ca amandoi avem nevoie unul de altul pt a vorbi…pt a ne descarca…dar acum am inteles cat de mult am gresit…si spuneam lucrurilor pe nume…nu incercam sa conving pe nimeni de nimic…si nu ai fost deloc dura…ai privit doar din alta perspectiva…si probabil ai si proeictat cate ceva pe ici pe colo…
September 6th, 2009 at 1:57 pm
…oricum persoana despre care vorbesc eu…avea un sot de sapte ani si un amant stabil de doi ani…nu am gandit ca sunt in “vizorul” ei…nu am avut nevoie decat sa vorbesc si ea s-a nimerit acolo…ea era o straina si mi-a fost usor…si nu…nu ma simt vinovat chiar daca tu rezonezi cu ea…
September 6th, 2009 at 2:24 pm
Je, imi place umorul tau implicit in tot ceea ce scrii. Si eu ma intreb, de-o viata, cum de pot mai toti sa ajunga in pat cu cate cineva si-apoi sa spuna ca nu au simtit nimic. Am primit si eu, desigur, explicatia asta, si am tot auzit de domni, dar si de doamne, care ajungeau cu responsabilitatile- cum zici tu- in mai multe locuri, dar “nu simteau nimic”, dimpotriva, isi continuau cu aplomb o existenta in care pozau in familisti convinsi, tati seriosi si patrunsi de rolul lor, mame indarjite sa apara in ochii lumii ca femei serioase, maritate si cu preocupari pentru ingrijirea trainiciei familiei in ochii lumii. Cum spune Florentina, sa stie lumea ca sunt maritate, sa stie poporul ca ei sunt familisti. Dar asta nu-i impiedica sa continue “sa nu simta nimic” de cate ori aveau ocazia. E dureros, si enervant deopotriva.
Butterfly, imi pare rau pentru tine, inteleg din ce spui tu ca in mod clar nu vrei, nu iubesti pe altcineva. Mai rau de atat nu se poate… Incerca sa afli daca fosta ta iubita te mai iubeste sau nu. O sa citesti in ochii ei. Iar daca nu te mai iubeste, sa stii ca nu mai e nimic de facut. Iar daca inca te iubeste, evident, te va ierta, pentru ca tu nu ai inselat pana la capat, eu te cred. Dar ai inselat, oricum, orice minciuna tot inselatorie este… Insa acum trebuie sa iti gasesti linistea, sa iti gasesti raspunsurile… As vrea sa te ajut, dar nu pot.
September 6th, 2009 at 2:39 pm
Merci Alice…tocmai din acest motiv scrisesem aici…in speranta ca ceva…orice…imi va aduce linistea…nu intelegere…nu ingaduinta…ci doar linistea…
September 6th, 2009 at 2:47 pm
Violeta, iti multumesc pentru complimente, si pentru ca m-ai citit. Am scris o singura carte de una singura, Noi suntem zeite. Si-ti recomand si cartea noastra, Cele mai frumoase iubiri, in care sunt povestile noastre, ale unora dintre cele care scriem aici pe blog.
Monica mea, buna dimineata la ceas de dupa amiaza. Si ganduri de drag si dor pentru tine, si pentru Blanca, si pentru Pisica noastra care ne-a adus atata frumusete in casuta.
Corina mea de departe, ma bucur pentru tine ca incepi cursuri intr-un domeniu captivant, tot ce invatam ne schimba viata. Te sarut si pe tine si pe baietelul nostru drag si blond.
Florentina Murgoci, ce coincidenta grozava, ca m-am gandit la fiica ta chiar de ziua ei. La multi ani, din tot sufletul, tot ce imi doresc pentru mine si pentru dragostea mea imi doresc si pentru ea. La multi ani, ploiestence iubite!
September 6th, 2009 at 2:48 pm
Da, Alice, din pacate sunt si domni si doamne in postura de care am vorbit mai inainte, sa faca multe dar sa nu simta nimic. Si eu ma enervez si ma revolt, pt ca eu, de cate ori am facut ce am facut – orice – mi-am asumat, nu m-am ascuns apoi in spatele faptelor cu scuza ca nu am simtit nimic.
Sau mai sunt unii care chiar se pun in pozitia de victima, ca sa ii intelegem, ca nu stiu saracii ce li s-a intamplat…Cred ca de-a lungul vietii si al dragostei sau nedragostei, ni se poate intampla sa ne ia valul sau mai stiu eu ce explicatii se pot da la nivel psihologic…dar sa ne fofilam apoi fara sa ne asumam greseala/ratacirea sau pur si simplu momentul, mi se pare …nu gasesc cuvantul, in popor se uziteaza expresia strigator la cer…
Apoi, Butterfly spune ca avea nevoie de persoana cealalta, de a se descarca…Nu am sa inteleg niciodata, si nu este vorba doar de el, ci de toti si toate care au avut nevoile astea, nu am sa inteleg de ce apoi cand sunt surprinsi, de ce incerca sa spuna ca nu a fost nimic. Ca eu cred ca totdeauna este ceva, altfel nu s-ar mai intampla; sunt mici episoade din vietile noastre care au rolul probabil de a cimenta vreo relatie sau de a o darama, dupa caz.
September 6th, 2009 at 2:49 pm
Butterfly, la inceputurile blogului, cand scriam eu insami pentru prima oara, eram la fel de nefericita ca si tine azi. Mie fetele de aici mi-au dat putere si m-au ajutat sa inteleg ce vreau si ce caut. Si, cumva, cu gandul lor bun, m-au ajutat sa ma linistesc, mai intai, si apoi sa imi gasesc fericirea.
September 6th, 2009 at 5:30 pm
Alice, draga mea, cat ma bucur ca nu m-ai uitat! Si voua, prietene dragi, va multumesc pentru ganduri.Privesc marea de pe terasa si imi du seama caat de dor mi-a fost de ea… O sa-mi lipseasca inca un an…Aseara luna lumina marea…o priveam uimiti de cata frumusete exista pe lume. As fi vrut sa opresc timpul, iar si iar. Sa-mi pastrez tineretea, care e pe sfarsite:(, sa-mi pastrez copiii langa mine…Dar timpul zboara, iar peste cativa ani ei vor pleca in vacante fara noi…
Va imbratisez, va trimit gandurile mele bune, cu drag si dor.
Butterfly, sa iei decizia corecta! Succes!
September 6th, 2009 at 6:09 pm
Butterfly,daca poti si vrei sa imi lasi adresa ta de mail sa iti trimit cate ceva…..
Daca iti spun ca intr-o zi durerea va trece,stiu ca nu ma vei crede…..dar asa va fi.Asa ca iti voi spune simplu’’stiu prin ce treci”…….cu toate astea, eu am o vorba pe care o tot spun in dreapta si-n stanga- ne mor oamenii dragi si trebuie sa invatam sa traim cu lipsa lor, darmite cand se despart doi oameni….-
Eu am fost inselata..si nu o data…am iertat..si nu din prostie,ci pt ca iubeam.si oricat m-a durut inselaciunea nu imi imaginam viata fara el.mai tarziu am inteles ca am gresit dand sanse,pt ca am dat sanse unei relatii care deja murise din moment ce cauta alti ochi de femeie…alte brate…alte conversatii cu altcineva…
Eu cred ca odata ce s-a rupt o relatie e foarte greu sa o mai refaci.dragostea trebuie sa fie imensa si chiar si asa,la un moment dat ,pe parcurs,va aparea alt declin…pt ca odata ce s-a intrerupt sirul armonios,e greu…asta e parerea mea care vine ,normal,dupa anumite experiente si trairi personale…..dar ,daca ea te iubeste cu adevarat,ar trebui sa te ierte.mai ales ca ,mie ,nu mi se pare ca ai fi facut nu stiu ce greseala.cu o discutie calma lucrurile se pot rearanja pe un alt drum eventual. siiiiiiii….altadata , in orice relatie ai fi, cand simti ca iti vine sa vorbesti orice framantari ale sufletului, nu le vei putea lamuri niciodata mai bine decat cu cea direct implicata in poveste.incearca si pune baza unei relatii adevarate si sincere in care sa nu existe nevoia de a-ti pune sufletul si pe ”tava” alteia…..pt ca daca se intampla asta, inseamna ca ”acasa” nu mai ai ”tava”……
Sper sa ii fie dragostea mai mare decat orgoliul si suferinta. pt ca atunci cand iubesti pe cineva, pur si simplu nu mai vrei sa traiesti fara el.si treci peste greseli,lupti sa refaci….daca mai ai ce….orice relatie se poate reconstrui atata timp cat mai este vointa,dorinta,cat mai vrei sa lupti ,cat iubesti….
Oricum , noi vedem povestea doar din vorbele tale…stiu cu siguranta ca ea are alta versiune….este un suflet de femeie….care sufera, care nu mai intelege,care nu mai vrea, care nu mai poate…din pacate …iar daca nu mai vrea sa redeveniti doi,nu ai ce face.viata merge mereu inainte,independent de noi.vei constata,daca te uiti in jur, ca ceea ce ti s-a intamplat tie nu a zguduit lumea…doar lumea ta.si ca soarele rasare la fel dimineata chiar daca tu nu te poti ridica din pat,iar noptile vin peste noi la fel de regulat chiar daca patul nostru e mai nou….gol….vei intelege muuuuuult mai tarziu daca a fost sau nu marea iubire…stiu, stiu, stiu , ca acum nimic nu mai are sens,si stiu ca esti bolnav…si stiu si ca nu mai poti respira….dar dumnezeu nu ne lasa niciodata,sa nu uiti asta….si o iubire este mare si adevarata,daca este si impartasita,altfel…este doar un vis de a-l nostru pe care il traim sau nu de multe ori doar in imaginatia noastra…
Am zacut si eu in pat zile intregi.am crezut ca nu voi mai putea trai fara el(sotul).am crezut….dar,pt ca am refuzat sa mor,am invatat sa traiesc din nou….siiii indiferent cine ce ar crede despre scrierile mele, astazi sint mai vie ca niciodata,iubesc viata si sint impacata cu tot ce am trait…uneori am tristeti care dor si pe care mi le-am scris aici,pt ca aici am simtit ca pot fi acceptata asa…eu sint ”un ochi rade si altul plange”,cum bine m-a simtit Simonaioana, mai am inca temeri ca trece timpul fara iubire, nu mai am rabdare sa tot astept……dar, butterfly,tot ce pot face este sa traiesc curat si sa ma rog lui dzeu,sa faca o minune si cu viata mea.ma duc la bisericuta mea de piatra de la densus si ma rog,si in jurul meu imprastii dragoste si zambet celor care au nevoie de mine,chiar daca nu spun acest lucru nimanui…ma rog sa traiesc ultima dragoste,cea cu care sa raman…si atunci voi putea spune ca e marea mea dragoste. chiar daca in urma divortului am crezut ca nu mai exista nimic pt mine,si am dat cu capul de pereti,am urlat si plangeam si pe strada astazi sotul meu…e doar o amintire nedureroasa …(si relatia de dupa divort nu a fost decat o adiere,o minciuna, o bataie de joc de sperante si rabdari si visuri si tot m-am ridicat pt a merge mai departe)..Asa sa faci si tu,te rog….dar inainte de a te ridica, mai zaboveste in balta cu mocirla, mai simte pe limba gustul noroiului,mai da cu pumnul in pereti,mai jeleste-ti durerea pt ca nu o va face nimeni in locul tau,daca asta simti nevoia sa faci, asta sa faci….de abia apoi vei putea sa accepti ,sa vrei sa treaca durerea si sa ..iubesti din nou..pe ea..pe alta…
September 6th, 2009 at 6:24 pm
Iti multumesc din suflet danuta pentru ganduri…sunt nerabdator sa primesc absolut orice mi-ar aduce putina liniste
September 6th, 2009 at 6:55 pm
http://www.trilulilu.ro/paulaseling/c7449c4786a32c
September 6th, 2009 at 7:41 pm
…va multumesc din suflet ca m-ati primit , cu atata naturalete, printre voi…ca imi intelegeti cuvintele, si ca nu m-ati facut nici o clipa sa ma simt o intrusa…
Alice, sunt medic in Bucuresti – si apropierea aceasta fizica de multe dintre voi ma face sa imi doresc sa va intalnesc si in realitate, nu numai sa va simt prin cuvinte aici…Sa va vad lumina si caldura din ochi, si sa ma bucur, si mai mult decat o fac acum, ca v-am gasit…
Pentru zeite,o melodie frumoasa, de ascultat printre picaturile de ploaie.
http://www.youtube.com/watch?v=mN-iLy-IoSQ
September 6th, 2009 at 8:05 pm
eu am avut rabdare vreo 2 ani de zile si, in ultima vreme, simt ca am ajuns la fundul borcanului – am facut atatea acrobatii sufletesti ca sa il inteleg, sa il iert, sa il (mai) iubesc, incat acum am ajuns sa il urasc. am fost convinsa de la bun inceput ca sunt iubirea vietii lui – si cand colo el habar n-are cine sunt; o data imi zice ca-i lipsesc, alta data imi zice “ajunge”, in alta zi ca uneori vrea totul de la mine si apoi se razgandeste, se retrage si tace. toate astea au fost ca valul care erodeaza zilnic piatra – in fiecare zi cate o bucatica si inca o bucatica din sufletul meu s-a dus direct in mare iar eu m-am ales cu o gramada mare de resentimente – doar pentru ca nu am stiu, nu am vrut, sa pun punctul ala final, sa termin cu rabdarea fata de acest om. nu vroiam ca si de data asta sa renunt usor, sa nu lupt pentru cel pe care il iubesc, sa nu ii dau sanse. recunosc – eu stau foarte prost la capitolul rabdare. si mi-am zis: “hai sa am rabdare macar de data asta”. rau am facut. am evoluat de la “nu sunt indragostit de tine” la “tin la tine (dar nu asa cum iti doresti tu)”. o mareata realizare!
dar stiu ca tu (alice) nu de rabdarea asta vorbeai. as vrea sa cred ca ai dreptate – ca e suficient sa ai rabdare. dar nu e suficient. ma uit la mama – a avut rabdare toata viata si tot singura e. poate-i mai bine sa incerci de 1000 de ori si sa dai gres decat sa nu incerci nimic si sa ai rabdare, sa il astepti pe el si sa ai credinta ca el va veni. citisem undeva o chestie…”people who wait end up on life’s waiting list” (reproducere aproximativa).
imi cer iertare – azi n-am avut o zi buna.
September 6th, 2009 at 8:18 pm
Anemone , ce meserie nobila ai! cred ca vindeci si cu sufletul nu numai cu stiinta !
September 6th, 2009 at 8:19 pm
Vroiam sa raman in Septembrie
Pe plaja pustie si palida
Vroiam sa ma-ncarc de cenusa cocorilor mei nestatornici
Si vantul sa-mi doarma in plete ca apa-n navoade.
Vroiam sa raman in Septembrie
Prezenta la trecerea timpului
C-o mana in arbori, cu alta-n nisipul carunt
Si sa lunec odata cu vara spre toamna.
Dar mie-mi sunt sortite, pesemne, plecari mai dramatice
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
Cu sufletul nepregatit, cum dat mi-e
Sa plec din iubire cand inca mai am de iubit.
(Nina Cassian)
Buna seara, zeite dragi sufletului meu!
September 6th, 2009 at 8:36 pm
Blanca237, multumesc pentru gandul tau frumos…Intr-o vreme in care aproape totul s-a transformat in mizerie, eu am curajul sa IUBESC, linistita, ceea ce fac zi de zi.Nu vreau sa spun mai mult, pentru ca subiectul nostru de aici este cu totul altul, si nu vreau sa se transforme in pledoarie cuvintele mele…
Dar suflet pun in tot ce fac-uneori fac chiar risipa.
September 6th, 2009 at 8:47 pm
http://www.youtube.com/watch?v=bPF0hpaWD18&feature=fvst
juztine, cand am citit ce ai scris, am retrait anumite lucruri…am fost si eu acolo…astepand si sperand si gresind asteptand iubirea acolo unde nu era.
o astept si acum si nu cred ca acel el chiar stie … oare cum stim cand asteptam iubirea in persoana gresita…?
September 6th, 2009 at 8:52 pm
http://www.youtube.com/watch?v=SwBxohr2ziM
it’s heavy on my heart…
September 6th, 2009 at 9:05 pm
http://www.youtube.com/watch?v=CxIN79n4jVo&feature=related
September 6th, 2009 at 9:18 pm
buna seara dragii mei.
pentru cei noi veniti o vorba: ati vazut ce suflete alese avem aici, printre noi? ce primire calda, cat drag, ce de maini intinse…
Alice,e vreme de toamna si se pare ca zambetul meu de cheshire infloreste din nou, la ceas de seara.
ne-om aduna iar sa tesem povesti, sa ne mangaiem si sa ne aparam, sa ne aliem si sa intindem mainile… si sa ne bem ceaiurile magice. si incep eu, aducandu-va liniste in cesti si aroma verde, presarata cu mate, cu floare de portocal.
anemone, eu cred ca fiecare dintre zeitele de-aici, in meseria ei, pune si suflet. asa cum punem suflet si ne pasa, de fiecare dintre noi, cei apartenenti ai acestei mici comunitati.
butterfly, iti trimit gheme de lumina. nu am mai trimis de mult, dintr-o vreme de furtuna, dar iti trimit tie cu tot sufletul… si sa nu uiti, fetele stiu: de vei vedea in drumul tau pisici de-acum sa nu te miri: sunt trimise de mine!
si va zambesc si ma tin de mainile voastre: ramona, blanca, danuta, teodora pe care o anunt ca saptamana viitoare se aduna iarasi gasca de la brasov,juztine, butterfly si anemone, amore, je… pe toti.
simonaioana la tine ma gandesc asa cum se gandeste o mana la perechea ei.
rosanne la tine ma gandesc cu sufletul.
raluca gandul meu se intalneste cu al tau pe unde nestiute.
September 6th, 2009 at 9:47 pm
noapte buna pisica draga…
noapte buna zeite…
September 6th, 2009 at 11:33 pm
Alice, am fost azi la mall, la libraria Carturesti si am luat cele trei carti pomenite de tine si abia astept sa le citesc. Voi incepe cu ” Noi suntem zeite “. stiu ca-mi va placea tare, tare, asa cum imi place tot ce scrii.
Tema de acum e atat de impresionanta pentru mine, caci e in legatura cu ceea ce ma preocupa in mod absolult. Sunt ingrijorata pana la lacrimi pentru frumoasa si iubita mea prietena, o adevarata zeita a timpurilor noastre. Este frumoasa la suflet si trup cum numai in basme si poezii gasesti similitudini, este inteligenta si buna cum numai la oamenii cu adevarat superiori gasesti aceste virtuti, are simtul masurii si al umorului asemeni artistilor de pe scena, care prin harul lor ne fac viata mai frumoasa. Si totusi aceste multe si deosebite calitati nu-i sunt suficiente pentru a fi implinita intr-o iubire adevarata, care sa o faca fericita. De-a lungul anilor a avut parte de iubiri in care ea si-a pus tot ce avea mai bun si toata nadejdea ca face bine ceea ce face. S-a dovedit apoi ca au fost, pe rand, greseli dupa greseli. A ramas mereu singura si a incercat iar si iar sa-si cladeasca o noua fericire, un nou sens al vietii. Dar, cu durere spun, anii au trecut peste ea si i-au lasat doar pustiu in suflet si in ganduri si o imensa deznadejde pe care acum, obosita de atatea incercari, incearca sa o inlocuiasca cu paleative erotice, scuzandu-se siesi ca nu mai e in stare sa reziste singuratatii devastatoare. Si totusi, ea iubeste un baiat frumos ca ea, pe care il simte, prin toata fiinta ei sufletul ei pereche, dincolo de orice explicatie aparent logica. Se pare, din ceea ce traieste legat de acest barbat, ca este jumatatea ei, implinirea ei in aceasta lume, precum si ea e pentru el jumatatea lui, nerecunoscuta. Spun asta deoarece el este insurat, deja. Si totusi revine mereu la ea ca la fiinta numai cu care ii este lui bine, precum singur spune. Nu sunt adepta distrugerilor de casnicii, dar in aceasta situatie chiar cred ca ei doi se potrivesc dincolo de cuvinte si vremuri. Ma intreb, de ce la atatea calitati evidente, trebuie sa existe o iubire neimplinita, interzisa? Ar fi corect, cred, ca el sa-si abandoneze vechea relatie in care se afla pentru adevarata iubire reaparuta in viata lui, ca o surpriza indiscutabila a destinului, de care suntem raspunzatori in masura in care stim sa-l recunoastem si sa-l urmam cu convingere.
September 7th, 2009 at 8:15 am
Multumesc Florentina pentru urari. Sa dea Dumnezeu sa fie asa.
September 7th, 2009 at 11:40 am
Zi buna, dragele mele,
Da, Alice, am avut o zi superba impreuna cu Ema si Cristina Socaciu. M-am simtit ca in vacanta, desi au fost doar cateva ore bune petrecute impreuna. Am ras, am povestit, ne-am gandit cu drag la voi, ne-am rasfatat, ne-am plimbat si sper sa repetam experienta cat de curand. Simona Ioana iti trimit ganduri bune si sper sa te imbratisez cat de curand, deocamdata o va face Cristina in locul meu. Vad ca si voi ati fost ocupate in lipsa noastra, o sa va citesc pe indelete, diseara, acasa.
Am intrat doar sa va salut, sa le multumesc inca o data celor 2 zeite pentru clipele frumoase si sa va urez o saptamana plina de intamplari fericite.
September 7th, 2009 at 12:01 pm
Draga Anaid, acum am citit postarea ta si in primul rand vreau sa-ti urez la muti ani frumosi! Sa-ti fie viata senina si soarele sa-ti lumineze sufletul! Vreau mai apoi sa-ti spun ca povestea ta seamana izbitor de mult cu a mea. Si eu ma aflu acum intr-o casnicie care ma nefericeste, si la fel ca si tine, caut scuze, imi lipseste curajul, pentru ca nu vreau sa-mi fac copilul sa sufere. Totusi, stiu, ca a creste intr-o familie in care nu exista iubire si armonie intre parinti ii va face mai mult rau, va creste cu o idee deformata asupra ceea ce inseamna casnicia si iubirea, iar asta isi va pune amprenta pe intregul lui viitor. El va considera ca asa este normal sa fie si va face la fel cand va fi adult. Eu stiu asta, pentru ca la randul meu am preluat din familia mea anumite lucruri, pe care le transpun in viata mea actuala. Si mai stiu, draga mea, ca daca eu voi fi fericita, si copilul meu va fi, chiar daca nu voi ramane alaturi de tatal lui.
Nici eu nu mi-am pierdut speranta ca voi intalni iubirea adevarata, dar pentru asta va trebui sa am curajul sa renunt la verighete si conventii si sa o asptept, rabdatoare ,sa apara. Eu cred ca asta insemna sa -ti asumi responsabilitatea pana la capat, sa fii demna si sa mergi cu capul sus mai departe.
Am citit de curand o carte care mi-a placut foarte mult. “Plansul lui Nietzsche” de Irvin Yalom. Imi place enorm cum scrie omul asta, am regasit multe din gandurile si framantarile mele in aceasta carte. Iar aici, Nietzsche spune asa: “Casatoria este sacra.Totusi, e mai bine sa distrugi o casnicie decat sa te lasi distrus de ea! Casatoria n-ar trebui sa fie o inchisoare, ci o gradina in care se cultiva ceva mai bun.”
Asadar, draga mea, iti doresc si tie, ca si mie, sa nu ne lasam disturse de casniciile noastre si sa gasim gradina minunata unde sa ne cultivam iubirea!
Te imbratisez cu drag!
September 7th, 2009 at 6:29 pm
Va imbratisez de seara…
Pun de un ceai si va astept la povesti, la maini intinse… simonaioana? rosanne? corina ingman? raluca mea plecata? ema? cristina socaciu?
butterfly, ce faci tu astazi? cum ti-a fost ziua?
September 7th, 2009 at 7:28 pm
Cred ca zilele de toamna sunt cumva triste, parca umezeala intra peste tot; cel putin la bucuresti e vreme ploioasa…asa ca ceaiul – de brasov – e binevenit pentru o seara buna!
September 7th, 2009 at 7:34 pm
je, eu cred ca tristetea este ceea ce lasam noi sa se vada…
uite, eu vin cu ceai, tu incearca un zambet. si gandeste-te ce frumoase sunt florile de toamna, ce culori frumoase are toamna, cu fosnesc frunzele si cum rade padurea desi isi leapada vesmantul…
zambesti acum? multumesc.
September 7th, 2009 at 8:00 pm
http://www.youtube.com/watch?v=rgvrRr9NRZQ&feature=related
September 7th, 2009 at 8:20 pm
Pisica…a fost o zi superba de toamna…doar ca de aceasta data pt mine a fost altfel…a fost superba pentru altii cu rezervoarele pline…sinesteziile din mintea-mi incetosata mi-au adus numai lacrimi si regrete…mirosul ploii ce altadata trezea in mine dintre cele mai frumoase trairi a reusit sa ma ingenuncheze din ce in ce mai tare de la o ora la alta…iar pt a ma ascunde de suita de miresme si senzatii de toamna m-am baricadat in birou de unde nu am mai iesit pana la sfarsitul programului…birou in care am ascultat ca de obicei radio guerilla…iar matinalul care ma amuza odinioara cu Dobro si Craio nu a reusit decat sa ma afunde si mai tare…tema de astazi a fost depresia…ca sa vezi…cele mai mari depresii sunt din dragoste…cine ar fi crezut…deci zicea bine pana la urma Seicaru (schimbari mai grave decat moartea…au fost…si sunt…si vor mai fi).
Apoi m-am hotarat sa citesc ce mi-a scris danuta…mi-a trimis cateva mailuri…mi-am adunat fortele si am citit metafora pe care mi-a trimis-o…superba…ca toate metaforele terapeutice de altfel…poate si-a atins scopul…ramane de vazut…oricum constient am refuzat tot…nu eu…nu despre mine este vorba…nu sunt eu acela…nu nu…nu si in cazul meu… (iti multumesc danuta pentru incurajari, pentru mailuri si pt continutul lor)
Mi-as fi dorit sa va transmit poate si altceva in afara de tristete…dar asta e in sufletul meu…si mi-e teama sa nu se ia…de-asta nici nu am mai scris nimic…si inplus m-am plans destul…si nu cred ca e un blog despre mine si problemele mele…este un blog pentru suflete de toate dimensiunile si culorile…
Oricum va multumesc tuturor…pentru ganduri…pentru sfaturi chiar…pentru incurajari…sau descurajari…va felicit…ati format un nucleu interesant si saritor…alt cuvant nu imi vine acum…
Am sa inchei cu o melodie ce ma obsedeaza de ceva timp…o ascult incontinuu…cred ca se potriveste starii mele de zi cu zi…iar moartea despre care canta Terry Jacks…mi-ar placea sa cred ca este una metaforica…oricum asa aleg eu sa interpretez melodia lui superba…
O seara frumoasa tuturor si numai ganduri frumoase…
http://www.youtube.com/watch?v=cd_Fdly3rX8
September 7th, 2009 at 8:42 pm
Vin la ceaiul Pisicii si eu, parca mi-e mai putin frig daca ma asteptati acasa… George, n-a fost o zi superba de toamna, a fost urat si ploios, parca ma sperie trecerea asta nebuneasca spre iarna. Atat de brusc, atat de fara mila… Unde sunt verile indiene din cantecele lui Joe Dassin, unde sunt toamnele aurii din amintirile copilariei noastre? Mi-e frig, nu-mi place asa nici mie, Je…
Moi, povestea prietenei tale a fost, pana de curand, si povestea prietenei mele. Dar, intr-o zi, soarta a fost buna cu ea, asa cum, intr-o zi, soarta a fost buna si cu mine. De aceea spun tuturor sa aiba rabdare. De aceea povestesc in nestire, ca sa ma credeti, pentru ca eu stiu cum e sa pierzi orice speranta, si apoi sa renasti.
Va imbratisez cu dragoste pe toti, pe toate.
September 7th, 2009 at 8:48 pm
butterfly si la mine a fost o zi superba de toamna: a plouat mult, mocaneste, pamantul a mustit, a fost frig, un frig cumplit pana in oase. si stii ce? ce daca?
m-am deghizat intr-o papusa. asa mi-au zis colegii cand m-au vazut dimineata imbracata intr-un office de fetita cuminte. si mi-am pus un zambet mare, de pisica de cheshire, perfect desenat peste chipul obosit si macinat de ganduri… oare cum va fi la restructurari? oare cine scapa? oare cat ne mai taie din salarii? oare cat de greu mai poate fi jugul acesta?
desigur ca apasarile mele sunt mai terestre. dar nu le pot influenta eu, nu acum.
ce pot face?
ma pot gandi la oameni care, ca si tine, au intins o mana.
ma pot gandi la arcuri peste distante si timp pentru prieteni.
nu, nu e blogul tau. dar esti acum, de-al nostru. si mie imi pasa. de tine si de toti, cum spunea corina ingman, de fiecare in parte si in intreg. iar nucleul de care spui, a fost botezat de o alta zeita cu numele ei frumos ema, a fost botezat simplu: familia.
deci, buna seara familia!
o ceasca de ceai si pentru tine butterfly!
September 7th, 2009 at 8:49 pm
…ai reusit sa ma amuzi Alice…cred doar ca ai avut o zi grea…ia inchipuie-ti putin ca pe o asemenea ploaie…stai cu iubitul tau…in caldura de acasa…si iesiti pe balcon…doar sa trageti o gura de aer…sa nu faceti nimic altceva…decat sa va uitati…si sa simtiti…cum nimic altceva nu conteaza…si ca indiferent de ce se intampla afara…va aveti unul pe altul…cred ca macar cateodata…ar trebui sa nu ne mai cramponam…in trafic…in noroi…si sa ne oprim putin…sa cugetam…si sa ne bucuram…iar apoi sa ne continuam treaba…si sa injuram vremea asta urata
September 7th, 2009 at 8:50 pm
alice, cana mare pentru tine, cu tot dragul… ai grija de voi doi, te rog.
nu e momentul sa te prinda frigul…
September 7th, 2009 at 8:52 pm
butterfly… o sa te trec in catasif la un coaching… se pare ca iti trebuie.
de ce nu te gandesti ca poti sa stai in casa, la caldura si sa nu fie nimeni cu tine?
ca cel care trebuie sa fie… va sa vina… din zarile lui indepartate.
ca ceea ce tie iti este harazit, inca n-ai gasit?
offfffffffffff…
in lumea asta singurul lucru pe care il poti schimba esti… doar tu. sa nu uiti.
September 7th, 2009 at 9:00 pm
…cu siguranta am nevoie de mai mult decat un coaching…iti multumesc pentru incurajari…da…aceleasi cuvinte intelepte le-as fi spus si eu poate la randu-mi…dar altcuiva…este un pic mai dificil cand este vorba despre noi insine…si sunt convins ca pot sa stau si singur in casa si sa-mi fie cald…dar in suflet imi este teribil de frig…si nu renunt…si nu cred ca ma amagesc…si continui sa sper…la aleasa mea…si la nimic altceva… http://www.trilulilu.ro/ferydj/5b66da097d2cf7
September 7th, 2009 at 9:00 pm
De ce nu te gandesti, Butterfly ca e mai rau sa ai cu cine sa stai in casa, dar sa nu poti, sa te hartuiasca drumurile, treburile, grijile lumii, cand tu, de fapt, ai vrea sa fugi de toate, cum spui tu, sa stai la caldura si sa privesti pe geam. Mi-am amintit de “ridica bratul si trage jaluzeaua”…
Pisica mea, imi place ceaiul tau. tot ce-mi dai tu imi place.
September 7th, 2009 at 9:02 pm
Dar stai cu noi in Casuta, George…:)
Aici e cald si bine si e si Alice acasa
September 7th, 2009 at 9:05 pm
…m-am gandit Alice…inca de cand ai scris George apasat…m-am gandit eu ca nu prea ti-a fost pe plac ziua de astazi…dar ai sa ai parte cu siguranta si de momentele pe care ti le doresti…si o sa-ti aduci aminte…si ai sa zambesti
September 7th, 2009 at 9:07 pm
Esti o Pisica dulce, ai dreptate, toamna poate fi frumoasa, dar la bucuresti e umezeala si e frig, iar mie imi place soarele; toamna cum a fost azi nu imi prieste…ai auzit-o si pe Alice. Dar am zambind, sa stii, citindu-te.
Alice, ai fost o scumpa, cum esti de fel, spunandu-ne de ce ne povestesti in nestire, anume ca sa ne tii speranta treaza. Si scrii atat de frumos.
September 7th, 2009 at 9:08 pm
cineva, mai intelept decat mine, spunea ca daca iubesti cu adevarat pe cineva lasa-l sa plece. daca este sa se intoarca la tine, inseamna ca si acela te iubeste, daca nu, inseamna ca asa trebuie sa fie . (nu mai stiu nici cine, desi banuiesc, nu mai stiu nici cuvintele exact, ma gandesc doar la semnificatie).
a iubi, in mintea mea, nu e act de posesie ci numai de daruire.
a iubi nu implica neaparat reciprocitate.
a iubi nu inseamna ca celalalt nu isi poate trai linistit viata, chiar cu altcineva, fara ca asta sa iti altereze sentimentele.
si se mai spune ca gestul suprem in iubire este plecarea…
asculta versurile…
http://www.youtube.com/watch?v=GaNjCal26CM
September 7th, 2009 at 9:11 pm
je, la bucuresti ca la bucuresti, dar la brasov e mereu mai frig… tocmai i-am scris lui george ce zi frumoasa de toamna a fost la noi…
conteaza? conteaza ce-i in gand si in suflet. decizia e numai a fiecaruia dintre noi.
alice, alice… ce dor mi-e de tine.
September 7th, 2009 at 9:11 pm
…da…multi sustin asta…si sincer mi-as dori eu sa il vad pe acel mare intelept pus in fata faptelor…cred ca m-as amuza teribil…cred ca si-ar inghiti vorbele…oricum la mine nu se pune problema asa…a plecat de mult…doar ca eu nu am renuntat sa astept…si sa sper…
September 7th, 2009 at 9:13 pm
Buna seara,cu ceai fierbinte,tibetan
ma intorc la ceaiul meu tibetan,pt ca am descoperit ca-mi place tare mult.
Butterfly,toamna e frumoasa si singur si cu iubitul (a)langa tine….
Nu cred ca esti in depresie….
Te alinti….
Dar,daca e asa,noi,cei de aici, iti vom intinde mainile si ne vom ruga pt tine si dragostea ta….
Si va fi bine…..asa cum dupa ploile astea reci se anunta iar zile frumoase….
Imi place mult Constanta…..
Am acolo prieteni dragi,am avut acolo ceva parcelute la Costinesti,la Corbu,pe care,parte din ele le-am vandut,parte le mai am inca,,,,,,,,cred ca mai vand cateva sa ies din criza asta cu bine…….
Deci ma leaga multe de Cta….
Stiu ca oamenii locului sunt vesnici si sufletisti ca marea ……ca nisipul…..
In niciun caz depresivi….
Daca acum suferi din iubire,eu cred ca este doar un timp nefast pt tine si atat….
Sigur va veni iar soarele pe strada ta…..
Parerea mea sincera este ca iubita ta se va intoarce la tine….
Cand accepti un om de la inceput cu bune si cu rele,cand ierti si uiti anumite aspecte legate de viata lui,cand il ajuti sa treaca peste un trecut pe care vrea sa il dea uitarii,,,,,sigur te iubeste cu adevarat…..
Este insa adevarat ca ai ranit-o foarte mult……asta cred eu…..ca-i este greu sa ierte de data asta….
Oricum,au trecut,asa cum ai spus,3 luni de cand s-a intamplat sa va despartiti….
Nu mult,dar nici putin…..
Ma voi ruga pt tine…..
Ioana,te felicit pentru responsabilitatea ta,asa cred si eu,ca nu avem voie sa fim superficiali in iubire…..copiii cresc oricum avand dragostea ambilor parinti….pt ce sa faci asemenea sacrificii ??? Meriti sa fii fericita !
Anaid,la multi ani cu bucurii si fericire din plin !
Moi,povestea prietenei tale seamana cu ce am postat eu ceva vreme in urma despre trairile unei amice dragi “incurcata “cu un barbat putin insurat….
N-o mai iau de la cap cu dizertatiile mele…..devin plictisitoare….
MA gandesc totusi ca frumoasa ta prietena ar putea sa se intrebe de ce iubitul ei nu este mereu cu ea,nu din cand in cand,nu sa se intoarca la ea ca la un liman de liniste si atat….
Ei i se pare normal ca el sa rupa vechea relatie si sa ramana cu ea….
Ar fi cel mai frumos asa,daca asta simte si el…..Daca decizia asta este in totalitate a lui….
In caz contrar,ce se va face prietena ta,daca peste un timp,ea insasi va deveni vechea relatie in raport cu o alta frumusete aparuta pe drumul vietii….
Prea complicat pt mine asta…..
Ea ,spui tu ca il iubeste cu adevarat si sincer ,ok pana aici….
Daca el nu divorteaza din convingere si din dragoste pentru ea,atunci,voi spune ce am spus si amicei mele ,chiar daca pt moment s-a suparat pe mine “ori ramai amanta si-ti accepti statutul,ori il lasi in plata domnului,sotiei dragi si unei alte amante !”….in cazul ei,asa cum am scris,asa s-a intamplat……el a ramas cu sotia,si si-a gasit alta amanta…..amica mea ramanand bosumflata din fericire doar o mica perioada de timp……acum i-a trecut ,sper eu,definitiv…..
….Da ,je,mare dreptate ai in tot ce spui…..
O statistica arata (am auzit si eu ieri la radio) ca femeile inseala ,mai mult decat barbatii….dar stiu sa minta mai frumos si nu sunt prinse atat de des …..
O fi asa,n-o fi asa ,cine stie ?
Dar,mi se pare ciudat si absurd…..oare chiar putem iubi doua persoane in acelasi timp ???
Eu nu cred ca as putea…..
Dar eu oricum sunt defecta din mai multe privinte,eu si principiile mele ciudate de viata……
Va pup dragelor,cu mult drag
September 7th, 2009 at 9:14 pm
Ai dreptate, Pisica, dar la Brasov frigul parca e la el acasa, la fel si umezeala, doar ca aici, devine orasul cumva mai cenusiu…nu ma plang, e doar o constatare, ca totdeauna vara imi pare ca trece prea repede.
September 7th, 2009 at 9:20 pm
Anna, nu am vrut sa spun ca femeile inseala mai mult decat barbatii, caci pur si simplu nu am de unde sa stiu asta, si nu as putea sa cred intr-o asemenea statistica; doar ca ambele categorii inseala cand inseala…ma intriga nu atat fenomenul, cat explicatiile, sau mai bine spus scuzele care se preling cand inselatoria este descoperita.
September 7th, 2009 at 9:20 pm
…optimist punct de vedere…anna…marea…nisipul…dar dupa dsm…ating destule criterii ale depresiei…ma bucur tare mult ca ma sustii…chiar daca nu merit…ma bucura sa vad pe cineva de partea mea…cu gandul macar…si ma refer de partea mea…nu ca om ce a gresit vadit…ci ca suflet care iubeste…
September 7th, 2009 at 9:21 pm
buna seara…
pisica, despre “daca iubesti pe cineva lasa-l sa plece”…continuarea citita undeva
este “daca se intoarce te iubeste, daca nu, ia cina cu cineva care e mai dragut decat tine”….dar era o ironie la vorba inteleapta de care spuneai…
Alice si mie mi-e fost frig…am venit trista si apasata tare spre casa…apoi singura m-am gandit…ok trebuie sa ma gandesc la niste lucruri frumoase…la prieteni dragi, la un ceai cald, la o comedie frumoasa, la un plan cu lucruri pentru mine si sufletul meu…
deocamdata nu e nimeni sa se gandeasca la sufletul meu, asa ca trebuie s-o fac eu…
ma uit la comedia “he’s just not that into you” si zambesc de cate griji isi fac femeile mereu…in legatura cu relatiile…
September 7th, 2009 at 9:23 pm
george… asta ti se potriveste mai bine???
mie mi-e draga desi nu o leg de nicio amintire….
http://www.youtube.com/watch?v=ITtTtVwvkWg
daca simti ca nu vrei si nu poti sa renunti, atunci nu renunta… dar… fii realist, analizeaza-te cat de obiectiv poti si recunoaste ca sufletul pus pe tava alteia nu e usor de iertat. nu e putin lucru. desi, stiu, uneori avem nevoie de o alta oglinda. numai ca oglinda ta era cea a vrajitoarei… jumatatea ei de mar!
(glumesc, adica macar incerc… mai copilule, mai)
eu, sincer, in locul ei, ti-as fi mancat inima si ficatii la cina…
September 7th, 2009 at 9:28 pm
george (imi dai voie sa-ti spun asa?), chiar daca sunt de partea celalalta (care o fi si aceea???) nu contest ca ai un suflet bun, ca iubesti. de unde esti tu? ca sa stiu pe mana caror zeite te dam!
ramona, am zambit. ce faci tu, copil frumos?
je, daca o sa continuam sa vorbim asa, luung si gri, zau ca ne ia cu frigul pe amandoua. dar ai dreptate… vara trece prea repede. la noi e o vorba: vara cade intr-o joi.
September 7th, 2009 at 9:31 pm
je,te-am inteles perfect….
Chestia cu statistica am auzit-o ieri la radio si m-a amuzat si pe mine…..nu ca as crede in ea !
George,eu cred in iubirea karmica ,in destinul care nu intamplator ne aduce fata in fata ….
Ti-am spus ce simt ….
Va iubesc frumos…
September 7th, 2009 at 9:32 pm
…camelia…este grav ce am facut…nu este usor de iertat…nu cred ca merit…am facut foarte mult rau…imi analizez sansele…firave este mult spus…dar nu pot sa nu sper…cand stiu ce simt…cand stiu ce e in sufletul meu…atata tot ca nu mai stiu ce este in sufletul ei…dar am timp…doar asta mai am…timp…
September 7th, 2009 at 9:36 pm
…poti sa imi spui cum vrei tu…cu putina perspicacitate…
ai sa descoperi de unde sunt…a scris anna mai devreme…
September 7th, 2009 at 9:42 pm
george, iarta-mi intrebarea: de unde stii numele meu?
ne cunoastem cumva?
nu mi-ai spus de unde esti.
in sufletul ei e nevoia de a-ti manca inima si ficatii, nu foarte prajiti! nu, nu e gluma, e un fel de a exprima furia, neputinta, lacrima… mai, voi mai aveati un strop pana la altar… ce crezi ca este in inima ei? sange. sange si amar!
September 7th, 2009 at 9:42 pm
banuiam ca esti de-acolo, asa ca te dam pe mana lui ramona…
ramona, iti dam tovaras de lupta.
sa-l inveti frumos, asa ca in sufletul tau.
vrei?
September 7th, 2009 at 9:43 pm
Constanta
September 7th, 2009 at 9:43 pm
September 7th, 2009 at 9:45 pm
lucrez la sri…glumesc…nu…nu ne cunoastem….de pe blogul simonei catrina…din constanta sunt
September 7th, 2009 at 9:46 pm
Butterfly, ma crezi ca nu am facut intentionat? Ca in gandul meu ti-am spus pe nume, si mana mi-a luat-o inaintea logicii! Iti dau cuvantul meu de onoare. Te rog sa ma ierti. Acum nu mai pot sa retrag ce am scris, adica as putea sa sterg, dar ar fi inutil, te-am deconspirat deja, fara sa vreau. E omor din culpa:)
September 7th, 2009 at 9:48 pm
dar a scris el adresa de mail mai sus si scria george…
September 7th, 2009 at 9:49 pm
…nu-i nimic Alice…doar tu puteai sa stii sigur cum ma cheama…in rest puteau doar sa presupuna dupa adresa pe care am lasat-o pe blog…nu e nici o problema…inca…sper sa nu te gandesti la mine si cu numele de familie…
Am glumit…nu-i bai…dar Constanta e micuta
September 7th, 2009 at 9:50 pm
Blanca, esti un inger, ma simt mai bine, m-ai salvat putin de rusine. Asa e, nu l-am deconspirat eu. Ufff, multumesc. George, nu-mi mai cer iertare!
September 7th, 2009 at 9:51 pm
…si apropo…pentru omor din culpa…e inchisoare de la 1 la 5 ani…succes pe viitor…chiar nu m-am suparat…nu am de ce…
September 7th, 2009 at 9:51 pm
Alice
September 7th, 2009 at 9:53 pm
Butterfly, chiar ca e grav ce ai facut, si de neiertat, mai ales ca greselile se indreapta, nu se iarta. Sa te gandesti la asta cu indreptatul!
Asta e o lectie de viata probabil, ca altadata cand mai simti nevoia sa te “descarci” cu cineva la o cafea, sa stii ca faptul in sine poate avea implicatii complicate, ca sa zic asa.
September 7th, 2009 at 9:53 pm
aham… deci citesti si acolo. pe la muschetarii absenti.
da, eu am dedus numele tau din adresa de e-mail, sa nu fii suparat pe alice si mie imi vine mai usor sa iti spun pe nume. asa cum si tu poti sa folosesti numele meu.
mirarea era pentru ca, de regula, imi tot explic nick name-ul.
September 7th, 2009 at 9:55 pm
da, a scris, eu mi-am amintit numele
cum de ti-a scapat, felina vigilenta ce esti?
September 7th, 2009 at 9:56 pm
Si, Butterfly, presupun ca nu asta e ceea ce vrei sa auzi de la niste doamne si domnite care au iertat pe toti cei care au gresit la o cafea in viata lor, dar nici sa te mamosim acum nu ar fi cazul, ca daca nu se afla, presupun ca mergeai mai departe si cu iubirea si cu cafelele, asa se intampla de obicei in viata reala…
September 7th, 2009 at 10:00 pm
je…e putin mai complicat…in viata mea reala…cu urmariri…cu batai…nu…cand mi-am dat seama…am incercat sa scap…dar deja eram usor de manipulat…eram compromis…si s-a terminat cum nu se putea mai rau…
September 7th, 2009 at 10:01 pm
nooooooooo, blanca eu ma uit acuma, cand am zis ultima oara cum ma cheama la simona pe blog. si cand mi-am trantit id-ul in vazul lumii!
ca vorbeam cu mirel, cel athos si plecat. (da vineeeeeeee el, vineeeeeeeee)
george, sunt impresionata de cat ai citit pana ai dat de numele meu.
September 7th, 2009 at 10:02 pm
si… noapte buna tuturor.
sa ne regasim cu bine… maine.
September 7th, 2009 at 10:04 pm
…vazusem si eu nu cu mult timp in urma filmul two lovers…si am citit suficient cat sa vad jocul de-a soarecele si pisica dintre voi…si m-am amuzat…
September 7th, 2009 at 10:07 pm
care soareci???
September 7th, 2009 at 10:08 pm
apropo de two lovers… trebuie sa discutam. dar maine, poimaine… ca nici la simona n-am apucat sa-l vorbesc cu cineva care l-a vazut.
September 7th, 2009 at 10:13 pm
Vine Carmen curand , ea l-a vazut si schimbati impresii…
September 7th, 2009 at 10:13 pm
…sincer pisica…amintiri de dupa despartire nu am…filme nu am mai vazut…carti nu am mai citit…oameni nu am mai intalnit…tot ce am frumos in momentul acesta se leaga de EA…filme, carti, muzica, rasete, zambete, incruntari, si lacrimi…asa ca te-as ruga sa ma intelegi ca imi este aproape imposibil…sa discut despre filme sau orice alte lucruri pamantesti…pentru ca implicit ajung acolo…unde ma doare cel mai tare…imi este foarte greu…poate vreodata…
September 7th, 2009 at 10:21 pm
Am vazut si eu “Two lovers”, sa vorbim maine negresit! Ramona, mie mi-a placut “He’s not that into you”, cand sala radea, eu plangeam. De fapt nu stiu daca asta inseamna ca mi-a placut… probabil ca nu mi-a placut chiar asa.
September 7th, 2009 at 10:38 pm
am plans si eu la final…dar e de bine… el e acolo, trebuie doar sa vrea…
iubirea e atat de simpla, sa iti doresti sa il faci pe celalalt fericit si sa te faci de ras cautand si sperand iubirea…fiind intotdeauna “the real you” …
va sarut….frumoasa seara aici la ceaiul pisicii… noapte buna…
September 7th, 2009 at 10:42 pm
Noapte buna va spun si eu, dragii mei, va sarut sa visati frumos…
September 7th, 2009 at 10:43 pm
Noapte buna…
September 8th, 2009 at 6:09 am
buna dimineata va spun in zi insemnata si mare, in zi sfanta si de sarbatoare pentru noi.
buna dimineata si la multi ani tuturor celor care poarta acest nume sfant, dar mai ales si mai cu drag spun la multi ani unei zeite dragi, foarte dragi mie…
LA MULTI ANI,ROSANNE! Dumnezeu sa iti ocroteasca sufletul, iar cei dragi tie sa implineasca zambetul tau frumos si sa aduca in albastrul ochilor tai numai bucurie.
alice, da, vom vorbi pe seara despre two lovers…printre zambete si sarbatoare…
September 8th, 2009 at 7:22 am
LA multi ani ,tuturor Mariilor !
La multi ani ,Rosanne ,cu sanatate si bucurii reale in jurul tau .
Buna dimineata,sunt chemata urgent la birou,inteleg ca se fac miscari de trupe.
Am auzit ca se mai scot la concurs cateva posturi,pt control sanitar,deci,absolventi de medicina ,chimie,etc ,adiacent,drept plus medicina,etc,adiacent.
Daca azi aflu ceva concret,va trimit date concrete de inscriere.
Ela,asa cum stiti si voi a reusit tot pornind de aici,acum ii place mult ceea ce face,este incantata…
Dar nu s-a obisnuit inca cu ritmul de lucru tare-tare alert !!!!
Acum se ocupa un pic de probleme administrative,sa-si aduca copiii la Buc la scoala,sa-i inscrie,etc…..
Dar nu v-a uitat,vb mereu impreuna ,va saluta si ea.
George,tu singur ai spus ca esti din Cta,iar numele l-am dedus sin adresa tot de tine pusa.
Alice nu cred ca are nicio vina.
Oricum,George sau nu,e mult mai bine decat Butterfly…..
Buna dimineata tuturor….
Curios,mi-e dor de birou,de colegi,de ritmul nebunesc…
September 8th, 2009 at 7:57 am
Buna dimineata intr-o zi sfanta si aurie.
La multi ani Rosanne ! Toate gandurile mele bune se indreapta catre tine. Sa fii sanatoasa, fericita si iubita . Mi-e dor de tine!
La multi ani si celor care purtati numele sfant de Maria!
Revin printre voi, in pasi de tango, asa cum imi doreai tu mai de mult Danuta. De fapt nu am plecat nici o clipa, am stat doar pitita intr-un colt asteptand sa mi se zvinte lacrimile… nu-mi place sa-mi scot tristetea in lume.
Va astept la o cafea cu frisca. Aduc si praf de speranta- mi-am reinnoit stocul.
September 8th, 2009 at 8:25 am
am citit dialogul vostru de aseara si m-am amuzat …cu voi…frumoasa seara …asa s-a vazut de aici de la mine….
Alice, multumesc pt imbratisari,pt sperante,pt ca mi-ai vazut bisericuta….ca imi scrii uneori doar mie…ma faci sa plang,sa ma simt speciala,numai pt ca imi intinzi sperantele tale..pt mine…
George,oricand ai nevoie …suntem la un send distanta,te-ai convins,de altfel…
cauta undeva in trecut, vezi ce isi dorea ea mult si inca nu a trait,pune-ti mintea si inima la contributie, aduna prietenii comuni ca sa pui la cale o iesire in care ea sa se trezeasca luata pe sus, pregateste o alee de flori pana la biserica in care ar fi trebuit sa va cununati, scrie-i pe cer ceva, fa i o casa din lumanari pe un teren intravilan sau pe nisipul care il aveti aproape(am vazut asta intr-un film)..si ii spui ca voi doi numai impreuna sinteti puternici, separat ati fi doar doua scoici pierdute in mare…etc…etc…etc…idei sint multe…..
barbat ce esti!!!!!!!!!!!!!!!daca o iubesti FA CEVA, nu sta sa plangi aici cu noi si sa spui ca te doare,ca o vrei inapoi.daca o vrei inapoi, du-te dupa ea. asa poate intelege si ea. daca tu nu faci nimic, ce crezi ca va intelege ea????????
FA CEVA …n-ai nimic de pierdut,poate doar de castigat o viata…cu ea..de acum incolo.
ia-ti viata in maini,du-te si rastoarna tot intr-o secunda,cumpara verighetele, trimite-i o invitatie la propria voastra nunta……ooooo cate poti face….macar sa stii ca ai incercat…..nu ai cum sa dai gres.ceva in ea se va misca,daca te mai iubeste…..doar se stie ca noi sintem romantice si gestul romantic si nebun al barbatului pe care il iubim ne inmoaie…..si ea e tot ca noi, e o minunatie de femeie.atinge-o tot cu o minune.
iar daca nu iasa nimic…..replica de final ar fi ”asta e”(pe care eu o urasc, dar….)…macar stii cum stai si stii ca ai incercat,stii ca ai facut ce a depins de tine,faptele sint la tine-puterea de a ierta la ea, stii ca trebuie sa o iei pe alt drum…intr-o alta poveste cu doi.
(iertare pt ca mi-am permis. eu sint omul initiativelor si faptelor.daca as fi barbat asa as face.si ca femeie fac,daca barbatul merita…..asa ca imi cer iertare daca am avut prea mult tupeu sa te imping de la spate. in fond, e viata ta….)
si o melodie pt tine
http://www.youtube.com/watch?v=pZ4ZkDL90zI
September 8th, 2009 at 8:50 am
La multi ani Rosanne !
La multi ani Roberrta!
La multi ani Mariilor si Marianilor!
September 8th, 2009 at 8:52 am
http://www.youtube.com/watch?v=VoOG7LEyUJ0&feature=related
September 8th, 2009 at 8:58 am
LA MULTI ANI tuturor cu nume de Maria in ziua astaintunecata si friguroasa caldura sa va intre in suflet la fel si bucuria
September 8th, 2009 at 10:03 am
E insa infiorator cateodata sa astepti. Nopti in care singuratatea urla si se izbeste de peretii goi. Parca si patul tanjeste dupa caldura. Frigiderul e mai tot timpul gol, gol, pentru ca oricum nu cumperi decat foarte putina mancare…pentru tine si atat. Sau momentele grele care te trosnesc si stii atat de bine ca in doi parca le-ai duce in carca un pic mai usor. Eternele intoarceri de la serviciu, in care ajungi un robotel – arunci hainele, zaci un pic in fata televizorului, un raid pe internet, daca ai noroc de o seara cu prietenii, bine…daca nu, incerci sa citesti ceva, dar parca nu-ti arde. Pentru ca tanjesti…Tanjesti dupa un zambet admirativ, dupa doua brate puternice in care ai simti ca poti sa treci si de uraganul Katrina, tanjesti dupa o cearta domestica. Visezi la sentimentul de implinire sau te visezi dand iama impreuna cu cineva prin rafturile de la Carrefour sau te visezi spaland un copchil in cadita. Visezi la tot ce vezi, atat si atat de obisnuit si de banal, in jurul tau. Si atunci te intrebi – eu cand? cand?
Vezi tu, Alice, poate sunt o pesimista, dar cand vezi ca la nesfarsit si la nesfarsit ai rabdare, parca nu poti sa iti spui asa, ca imbecilul- ”O sa fie bine”. Se spune ca roata se intoarce, ca dupa rau si gol urmeaza bine. Nu, shoot me, dar nu cred ca e asa. Cred ca, pur si simplu, dupa rau si gol poate sa vina iar rau si gol. Pentru ca asa ti-e destinul sau nu stiu…Sau pentru ca roata poate fi, uneori, patrata…
Lara
September 8th, 2009 at 10:31 am
La multi ani Rossane, cea cu ochi neasemuit de frumosi, cea cu suflet neasemuit de cald, cea talentata si draga noua tuturor. Sa ai viata frumoasa, linistita si impacata cu tine, sa ai zile senine si pline de bucurii langa minunile tale, sa-ti dea Dumnezeu intregul iubirii tanjite.
….
La multi ani Roberrta , hunedoreanca draga, viata frumoasa si implinita sa ai. Da-ne vesti despre tine, iar daca azi te poarta drumurile aproape de Jolly Caffe (petrosani) savureaza gustul celui mai bun desert (din zona!) si gandeste-te la mine, la noi toate de aici…
La multi ani ALice a mea, pentru mama ta – Maria (Ionescu), La multi ani si mamei mele Mirela (tot Ionescu!) …asa-i , nimic nu-i intamplator …
Impart cu voi felia tortului meu de lamaie, e delicios, asa-i ?!
September 8th, 2009 at 11:05 am
lara, ai scris exact ce traiesc si simt si eu…
September 8th, 2009 at 11:54 am
LA MULTI ANI, EMA !
Draga fata frumoasa cu ras molipsitor de placut, iti doresc fericire!
September 8th, 2009 at 12:39 pm
Familia,
Desi am stat departe de voi zilele astea, asta nu inseamna ca n-am fost cu voi in gand! Saptamana trecuta a fost plina de surprize placute. Am vorbit cu Blanca, m-am intalnit cu Felice si Cristina Socaciu. Am fost cu voi in gand tot timpul. Inca nu-am reusit sa citesc tot ce ati scris cat am fost plecata. Am vazut ca au aparut membri noi in familie. Asta ma bucura mult. Cu cat suntem mai multi, cu atat o sa fie mai bine.
Sper ca in viitorul foarte apropiat sa declar si eu oficial deschis sezonul ce ceai si serile petrecute impreuna cu voi.
Va pup. Va las cutia cu bomboane pe aproape, serviti-va ca doar azi Sfanta Maria. Blanca, multumesc frumos pentru urari!
La multi ani, Rosanne! La multi ani sarbatoritilor de azi.
September 8th, 2009 at 1:45 pm
La multi ani, Rossane! Sa-ti fie bine, sa fii fericita si iubita asa cum meriti, asa cum iti doresti! Te imbratisez!
La multi ani, Ema!
La multi ani tuturor celor care poarta numele Maria!
Am avut un weekend frumos, am fost la Pitesti la un botez. Sambata m-am intalnit cu Felice si Ema, doua zeite cu suflete calde, doua fete minunate. Ema m-a gazduit la ea si ii multumesc frumos! Sper sa ne revedem curand…
Alice, imi doresc mult sa te intalnesc sa-ti multumesc pentru gandurile tale bune, pentru mana intinsa pe care o simt mereu…
Am plecat la drum singura, am trecut prin locuri in care cu un an in urma am fost impreuna cu el… Nu am uitat nimic, nici parcarea in care opream mereu sa-mi stearga lacrimile dupa cate un weekend de vis petrecut impreuna, parcarea dupa care drumurile noastre se desparteau, eu plecand spre casuta mea, iar el plecand spre casuta lui si numai sufletele noastre reuseau sa ramana impreuna pana la revederea noastra. Multe locuri din drumul meu mi-au amintit fericirea mea, tachinarile noastre, ochii lui, bratele lui, mana lui care imi mangaia mana atunci cand conduceam eu… L-am simtit in dreapta mea, mi-au curs lacrimi de dor, de drag, de iubire, de neputinta… Am ignorat intentionat centura care ocoleste orasul lui, am vrut sa ma testez, dar mi-au inghetat si acum mainile pe volan si mi-au tremurat genunchii si doar lacrimile le simteam calde pe obraji. Si nu pot sa spun nici macar acum cand a trecut aproape un an de la despartirea noastra ca doare mai putin… Pot sa spun ca il iubesc asa cum l-am iubit mereu, asa cum stiu ca il voi iubi mereu!Si mi-e dor, in fiecare zi mi-e dor…
September 8th, 2009 at 2:13 pm
Cristina mea draga… tare as vrea sa stiu cum sa iti sterg lacrimile, cum sa iti alin durerea. Te strang in brate, plang cu tine lacrimi de dor, asa cum ai plans si tu cu mine.
La multi ani Ema ! Nu stiu exact daca e ziua de nume sau de nastere, servesc cu incredere din cutia de bomboane. Ma bucur mult de intalnirea voastra si ma minunez ce frumoase legaturi s-au tesut aici, in Tara Minunilor lui Alice. Chiar simt ca apartin unei Familii.
Alice mi-e dor de tine… mi-ar place sa te vad cu burtica (se poate o poza, te roooog). Te simt cum ne veghezi visele, ma gandesc cu drag la tine, la Ilona si Victor, la baietelul care va veni. I-ati gasit un nume? Ma gandesc la fericirea ta si stiu ca o meriti din plin, doar pentru bucuria pe care ne-ai adus-o noua si meriti sa fii iubita si fericita ! Te imbratisez.
September 8th, 2009 at 3:24 pm
Superb scris, ca de fiecare data….
Si foarte adevarat…
Noi ne-am “luat” din dragoste…Abia am asteptat sa ma cheme la fel cu el. Cand nu aveam copilul ma gandeam cu groaza cateodata ca, daca se intampla ceva cu el, eu n-am nimic sa-mi ramana…
Dar iata ca a venit si bebe, si seamana cu el, dar parca el nu ma mai iubeste ca inainte…
September 8th, 2009 at 6:56 pm
Buna seara, Zeitele mele dragi,bunaseara, Lorzi cuminti!
In primul rand LA MULTI ANI FRUMOSI catre frumoasa Rosanne. Fie ca ochii tai, alesi de catre cer sa le arate oamenilor culoarea seninului, sa straluceasca mereu doar de fericire!
LA MULTI ANI FRUMOSI MARIILOR dragi, numele sfant sa va ocroteasca mereu…
Va multumesc frumos ca inca sunteti aici, va multumesc ca scrieti tot asa de frumos, ca nu m-ati uitat si ca ma incurajati, fara sa stiti chiar…
Pisica tandra si buna, am un ghem langa mine, e cel de la tine. Dalila calda si atenta, vocea ta face zambetul sa se nasca instantaneu. Monica draga, sunt langa voi, ma ascund ca si Simona Ioana in tacerile grele, in introspectie, in…mine. Promit ca intr-o zi, de mana cu Danuta, vom invada Jolly-ul si vom cere desertul acela, ptr. tine. Sau, poate, chiar cu tine, de ce nu?
Salutari Corinei de departe, Alycei micute si inspirate, Annei cele optimiste, Ralucai minunate, Ramonei-fiica marii caldura s-o apere de vantul napraznic, Blancai noastre dragi care are mereu o vorba buna, sprijinul intelegerii catre Cristina Socaciu, curaj catre Buterfly sa schimbe totul si gand bun tuturor celor nenumite…
Alice, adorata mea, reverentele de admiratie catre tine. Si fiindca trebuie sa ne acoperim inima cu ceva, mereu gasim cel mai cald invelis in cuvintele tale. Si ptr. asta iti multumesc si te pup cu mare drag, de-mi este permis…
Imbratisari tuturor!
September 8th, 2009 at 6:58 pm
La multi ani tuturor sarbatoritilor de azi !
La multi ani zeite dragi .
Imi place la Petrosani,acolo sunt cei mai buni prieteni ai nostri,mergem cu drag ,desi , recunosc, destul de rar, fata de cum ne-am dori.
Imi place micuta Deva,curata si inflorita …..
Imi place Alba Iulia,la fel cu prieteni dragi si cu Lancramul vesnicului Blaga….
Imi place Clujul Inei dragi.
Imi place Dejul dragalasei Alyce.
Imi place la Pitesti cand infloresc lalelele.
Imi place Targovistea cand infloresc crizantemele.
Imi place Ploiestiul pt ca-l ador pe Nichita Stanescu si pt ca am acolo o matusa si doua verisoare si un unchi ce odihneste in pamantul lui sacru (dzeu sa-l odihneasca).
Imi place Giurgiu,cel curat si purtator de Dunare albastra.
Imi place Constanta “investitiilor”mele.
Imi place Braila cu placintele ei aromate.
Imi place Galatiul pt ca-l iubesc pe Vasile Seicaru.
Offfffff,e oare un loc in tara asta minunata sa nu-mi placa ????!!!!
Poate doar Bucurestiul cand e prea aglomerata strada si cand oamenii sunt nervosi si stresati……
La multi ani,la multi ani,la multi ani !!!!!!!!!!!!
Dalila mea,mi-e tare dor de tine
September 8th, 2009 at 7:20 pm
Silvia Sandu, ai sa vezi ca e doar o parere gresita, el te iubeste poate mai mult acum…
September 8th, 2009 at 7:22 pm
Roberrta, bine ai revenit, sa nu pleci iar…
September 8th, 2009 at 8:36 pm
buna seara zeite frumoase…
nici nu stiu cu ce sa incep…se face frig afara si cald in casuta…
la multi ani de sfanta Maria celor cu nume sfant! la multi ani Roberrta, cum puteam sa te uitam! la multi ani Rosanne! la multi ani Ema! sa fiti iubite si implinite.
Cristina Socaciu te imbratisez si iti intind o mana…stiu gustul iubirii tale …”iubire cu gust de mare” am trait si eu…ma asez langa tine si tac…
Danuta imi place mult ce i-ai spus lui George, nu stiu daca as fi fost in stare sa ii spun acelasi lucru…George, fi cavalerul la care visam noi, ia-ti inima in dinti…si vino sa ne spui ca esti din nou fericit…iti doresc mult asta…
Pisica vezi cum ne-am adunat, usor usor, un ceai, bomboane, Simona Ioana venind in pasi de tango (hai te rog sa imprastii un strop de praf de speranta aici)…Anna cu dorurile locurilor dragi ei… Blanca sensibila mereu…Alice care ne pazeste visele…
e plin de iubire aici…nu lasati speranta iubirii sa moara…vine , vine, e pe drum…
September 8th, 2009 at 8:44 pm
http://www.youtube.com/watch?v=dJMQjukSJFM
September 8th, 2009 at 8:47 pm
Buna seara Alice!
N-am mai intrat de multa vreme pe site-ul de la tango si imi pare rau… Acum am intrat pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva altfel o sa inebunesc de durere…Stau in fata laptopului si plang cu lacrimi de crocodil….parca toata lumea a disparut si nimeni nu poate fi langa mine….acum cand am mai multa nevoie…
September 8th, 2009 at 8:55 pm
Cum ai spus tu Alice am “aripile frante” si simt ca nu o sa mai pot zbura toata viata…
September 8th, 2009 at 8:59 pm
Roxana sunt aici…fa ce vrei…povesteste-ne daca vrei…plangi daca asa simti… suntem aici langa tine…
September 8th, 2009 at 9:01 pm
ramona sunt aici… doar ca nepotelul meu e cu joculetele si ma tine pe tusa…
September 8th, 2009 at 9:31 pm
Da, evident e vorba de un baiat… Sufar dintr-o prostie care se tot lungeste de ani buni… Desi am un prieten cu care urmeaza sa ma casatoresc eu iubesc si sufar dupa altcineva…e lunga si complicata povestea…
September 8th, 2009 at 9:36 pm
La multi ani pentru Marii, la multi ani pentru zeite dragi…
Si eu pregatesc un ceai pentru voi toate (de-acum, poate ar trebui sa scriu “voi toti”, ca il avem si pe Butterfly), ma bucur ca la sfarsitul unei zile lungi si obositoare pot sa simt caldura din casuta lui Alice, sa va regasesc la fel de plina de lumina si sensibilitate si sa imi las sufletul alintat de cuvintele voastre frumoase!
La mine, ceaiul e de iasomie…
Roxana A, Ramona, Danuta, Lara, Butterfly(George), haideti sa ne bucuram, cand nu gasim nici un alt motiv in viata noastra si in sufletul nostru, ca trupul ne este SANATOS…Credeti-ma, vad si simt in fiecare zi, ca si acesta este un MIRACOL, nu numai dragostea, pentru implinirea careia luptam si suferim si asteptam atat de mult…
September 8th, 2009 at 9:39 pm
Mi-am promis de atatea ori ca o sa termin cu relatia asta care ma face sa zbor dar ma face sa sufar foarte mult…si parca nu pot, nu pot sa nu-l iubesc, nu pot sa il uit, nu pot sa ma abtin sa nu-i spun toate astea… De ce doare atat de mult cand iubesti? Nu pot renunta la el dar nici la prietenul meu… Stiu, sunt ciudata, sunt nebuna…ma doare…
(
September 8th, 2009 at 9:42 pm
Anemone, ai dreptate dar crede-ma si cred ca stii ca atunci cand te apuca sa suferi din dragoste nu te poti opri pana nu-ti faci damblaua pana la capat, pana nu plangi sa umpli o cada si nu suferi cat pentru 100 intr-un an…nu te poti opri. Cand suferi din dragoste mintea e in ceata, tot ce conteaza e ideea aceea fixa care parca te urmareste si la buda
September 8th, 2009 at 9:45 pm
Stiu ca o sa-mi treaca, iar maine cand ma trezesc o sa ma simt mai bine, stiu ca o sa ma ridic dar o sa cad iar cand ideea fixa revine si ma parizeaza…Am mai trecut si am mai simtit asta de 2000 de ori dar nu ma pot opri, nu pot spune stop!
September 8th, 2009 at 9:46 pm
Si e si mai dureros cand la toate astea se aduga alte suferine: neintelegerea cu parintii, nepasarea unei prietene si singuratatea…
September 8th, 2009 at 9:52 pm
Vin la ceas de seara cu sampanie in cupe, sa ciocnim in cinstea Rosannei noastre frumoase si in cinstea Mariilor dragi. La multi ani, din tot sufletul!
Rosanne are cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata, si cel mai frumos suflet, si cele mai frumoase cuvinte. O iubesc, in fiecare seara adorm intinzand o mana catre ea.
Roberrta, mi-a fost dor de tine, vreau si eu sa te imbratisez. Nu te-am sunat, inca, dar ajutorul tau promis ma face sa ma simt mai curajoasa.
Roxana, as vrea sa iti sterg lacrimile, dar fetele mele dragi au facut-o deja, si stiu ca iti va fi mai bine cu noi.
Ema, La multi ani! Ramona, Pisica, George, Anemone, Silvia, Cristina, Anna, Blanca, George, Felice, Monica… Pe toate, pe toti, si pe cei nenumiti, va imbratisez, in seara de sarbatoare.
September 8th, 2009 at 9:55 pm
Iti multumesc Alice! Nu stiu daca iti mai amintesti de mine. Am vorbit acum cateva luni si ti-am scris povestea mea pe mail…si m-ai sfatuit dar…nu te-am ascultat. Sunt in aceeasi situatie tulburatoare…
September 8th, 2009 at 9:55 pm
La multi ani tuturor Mariilor!!!
September 8th, 2009 at 10:03 pm
Imi pare rau ca nu pot fi si eu mai puternica, ca nu pot trece mai usor peste astfel de situatii, ca nu ma ambitionez, ca nu ma pot abtine din plans, ca nu incetez sa ma gandesc cum ar fi daca ar fi…si cum as vrea sa fie…dar, de fapt, nici nu stiu ce mai vreau!
Imi doresc o prietena adevarata si nu o mai am, imi doresc o familie fericita si unita si nu o am si n-am avut-o vreodata, imi doresc sa stiu ce imi doresc….si nu mai stiu…
September 8th, 2009 at 10:05 pm
vin si eu in cele din urma, poate doar sa spun noapte buna.
asa sa faci…
roberrta ma bucur ca ai ghemul de la mine. si te-as vrea cu noi, aici… de maine. (astazi stiu, e ziua ta, te imbratisez inca o data)
rosanne iti mai spun o data la multi ani. si ma bucur ca eu ti-am daruit primul zambet al zilei, asa cum tu mi-ai daruit mereu, mult, cu drag.
ema, marie-marie… te imbratisez mult, mult, mult… restul sunt cuvinte pe care sufletul le stie deja. asa ca nu le mai rostim. indoapa-ma cu bomboane, numai!
anemone, ma primesti si pe mine la un ceai de iasomie? recunosc, eu sunt fan ceai verde si neaparat cu ghimbir, dar… sunt curioasa.
simonaioana, mana ta stanga o saluta pe cea dreapta… zambetul tau mi-e scut. vocea ta, asa cum mi-o amintesc, e ca o floare. cu ele ma invelesc in toamna venita prea rece.
lara ai tu mare dreptate, ca dupa rau si gol poate sa vina rau si iarasi gol, dar daca nu am visa, cu ce ne-am hrani sufletele si zambetele?
roxana fii binevenita, cu lacrimi cu tot. crede-ma ca povestea ta nu e unica si nu esti singura care trece prin asa ceva. asa incat iti intindem o mana, ne asezam cuminti in fotolii si te asteptam.
cristina socaciu tu stii… ochii mei te-au cautat pe strazile orasului fara de nume. ochii mei au cautat zambetul. va fi sa fie in aceasta toamna si o intalnire a zambetului tau cu o pisica neagra. imi doresc. stiu. te imbratisez mult, mult, mult…
danunta frumoase vorbe si indemnuri la fapte ai avut pentru george. ma gandesc insa daca ea e asa, mai lipsita de romantism, mai pragmatica… oricum, frumos gestul tau. si, sper ca eu sa gresesc si ea sa fie romantica si dulce si frumoasa si gestul lui s-o ridice inapoi, in zambetul lor de indragostiti. george, ai citit?
anna iti raspund eu: nu stiu daca e un loc sa nu-ti placa, dar eu stiu ca zalaul este orasul jumatatii mele de soare, turda este lacrima pe care vreau s-o preschimb in zambet, albastrul exista si in orasul meu si are numele unei mame de inger, exista in germania un loc special, ca o bijuterie, exista in elvetia o lumina ce imi aminteste de dor, de inceputuri, am in canada un strop de soare pierdut printre veverite si ratoni, exista la chicago un zambet mare, de revista si de pagina intai, laolalta cu audrey hepburn… si exista la bucuresti, in tot orasul acela imens, exista o viitoare mama pe care eu o iubesc…
buna seara, alice… mi-e desigur dor. si te invelesc cu ganduri calde, impotriva toamnei…
September 8th, 2009 at 10:27 pm
dar unde sunteti? nu e nimeni aici… As vrea sa fiti aici si sa ma imbratisati, sa ma incurajati si sa imi dati speranta ca mai pot trai… suntfoarte descurajata si depresiva acum…
September 8th, 2009 at 10:44 pm
Sunt aici…
Spune-i LUI, ca, daca te iubeste sau te-a iubit macar putin, sau daca ii pasa de sufletul tau chinuit, sa te lase EL in pace, pentru ca tu nu ai forta sa faci asta…Sa iti dea voie sa te vindeci, si sa iti intinzi iar aripile spre un suflet,sufletul barbatului de langa tine si care poate merita dragostea ta mai mult decat omul rau…
Nu suntem aici ca sa ne judecam una pe alta si sa ne exprimam principii de moralitate, cu atat mai mult cu cat poate din noi am facut alegeri gresite, da, pot sa spun asta, am iubit gresit, pe cine nu trebuia, pe cine nu merita…si , desi ne-a fost sufletul ingenunchiat si innoroiat, nu am putut renunta decat atunci cand a ars in noi pana si ultima farama de speranta…
ROAGA-L sa te lase in pace.Sa nu te mai asculte.Sa faca el un efort (care ii este la indemana) si sa iti dea o sansa spre liniste…altfel, o sa iti mutilezi sufletul intr-o iubire imposibila,ai sa te adancesti in minciuni si deziluzii, si ai sa obosesti de tot…
Nu esti singura, Roxana.Noi suntem aici, cu cuvinte si necuvinte.
September 8th, 2009 at 10:46 pm
Imi cer scuze pentru greselile de exprimare/cuvinte omise…M-au “prins” gandurile , si degetele nu au putut sa le urmeze la fel de repede…
September 8th, 2009 at 10:51 pm
Pisica, te asteptand oricand la un ceai de iasomie…la o ceasca de povesti de dragoste …Pe toate va astept.
September 8th, 2009 at 11:14 pm
Roxana … am fost si eu acolo…am avut zborul, am spus adio prietenului meu cu care trebuia sa ma marit…si acel “El” pe care il credeam sufletul meu pereche e in alte brate acum.
am invatat sa iert si sa inteleg, sunt foarte singura si eu, putini oameni imi stiu povestea, putini oameni imi sunt prieteni…am multe momente cand simt ca o iau razna de atata singuratate…ajunge la os, m-am transformat foarte mult…poate nu s-a inchis rana…poate nu stiu inca sa am grija de mine…
dar aici am invatat sa ma uit mai bine in jur, sa ma folosesc de momentele de singuratate pentru a ma redescoperi si pentru a imi reaminti cine sunt…sa pregatesc un loc frumos in inima mea unde sa infloreasca din nou iubirea.
nu uita niciodata sa te iubesti, sa iti respecti inima si principiile…poti deja sa ma numeri ca prietena…
o imbratisare ca o briza calda va trimit. noapte buna.
September 8th, 2009 at 11:23 pm
nu pot sa dau nici un sfat decat sa faci liniste in inima ta si sa vezi daca acel El chiar te iubeste si vrea sa fie al tau … iubirea nu ar trebui sa provoace nici un rau…ar trebui sa fie simpla si frumoasa, fara ascunzisuri, minciuni si jumatati de masura. sper ca iti e mai bine. imi pare rau, intre timp m-am intristat si eu …
September 9th, 2009 at 6:15 am
buna dimineata.
la multi ani, anna!
la multi ani tuturor celor ce poarta acest nume, fie ca sunteti voi, fie ca sunt femei din viata voastra care va sunt dragi si aproape!
September 9th, 2009 at 6:15 am
Va imbratisez cu drag, va multumesc si in parte, si “in intreg”,va sunt aproape cu gandul asa cum v-am simtit si eu de atatea ori …langa mine.Iti multumesc Alice, cu emotie .Mi-e dor de serile frumoase petrecute la aburul sinceritatilor noastre, al gandurilor nestavilite si dureroase.La multi ani si tie Monica.Sa se intoarca si la voi toate urarile pentru mine, toata emotie calda pe care am primit-o…La multi ani, Raluca..”frumoasa cu ochi limpezi”.Si imi aduc aminte de atatea prietene pe care le-am cunoscut aici si pe care le port in inima , peste tot…Va multumesc, va doresc o toamna senina!
September 9th, 2009 at 8:41 am
Buna dimineata, prietene dragi!
E asa cum spune Alice, Rossane e un om deosebit, e speciala, e prietena mea si ea stie asta.
Simona Ioana, Roberrta, Ramona, Cami-Pisica, va multumesc pentru gandurile calde. Corina, mama velvetianului, te port in suflet… Si iti intind mana mea, asa cum si tu ai facut-o de nenumarate ori…
Sa ne fie bine, sa ne fie senin!
September 9th, 2009 at 9:11 am
http://www.youtube.com/watch?v=lSpfvs9U_X0
September 9th, 2009 at 12:35 pm
Am deschis calculatorul de ceva timp si am citit mare parte din dialoguri.
Multumesc Blanca237 din suflet, sper sa ai dreptate si sa ne regasim ca la-nceput…Sunt altii pe lume care au probleme…
Mi-e mila de Butterfly, dar va rog sa ma iertati ca-mi si pare un pic bine ca mai sufera si Ei…
Pai care din noi nu s-ar simti ranita daca alesul si-ar deschide sufletul in fata alteia?!!!
Sunt cu totul de acord cu ce i-a raspuns Danuta. Hmmmm, cat sunt Ei de nevinovati cu intalnirile “de suflet”…
Si va rog sa ma iertati si pentru faptul ca mi se pare mai grav ca fluturele a “inselat” spiritual decat daca ar fi facut-o fizic dar fara sentimente…
September 9th, 2009 at 12:55 pm
Dragele mele,
multumesc frumos pentru urari! Aseara, de zapacita ce sunt, am rupt mufa de la internet si n-am putut sa va raspund. Azi rezolv problema si ma alatur voua pentru ceaiul de seara. Mai am si ciocolata!
Va imbratisez.
September 9th, 2009 at 12:56 pm
Si vroiam sa mai zic ca n-o sa inteleg niciodata pe cei ce isi gasesc chipurile marea iubire alaturi de cineva casatorit. Hello, exista atatia divortati/divortate, singuri/singure in lumea asta…
Casatoria inseamna ceva divin, e una din tainele bisericii. Normal, nu e totul perfect tot timpul, traim in lumea asta, de aici, de pe pamant, nu in cealalta, de dincolo.
September 9th, 2009 at 1:49 pm
Dragele mele,
va mai scriu si eu ca sa-mi mai treaca tristetea. Azi este aniversarea casatoriei mele si in loc sa ma bucur, sa celebrez, ma simt tot mai trista si mai singura. Poate ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru ca am facut ceva nechibzuit, pentru ca n-am mai avut rabdare… Poate va intrebati de ce mai stau in casnicia asta daca ma face nefericita. Acelasi lucru ma intreb si eu zi de zi. Dar ma uit la copilul meu drag si ma intreb ce drept am eu sa-i stirbesc fericirea, doar pentru ca nu ma simt implinita? Si apoi ma uit la mine si la visele mele facute tandari, la sperantele mele transformate in cenusa, si ma intreb, ce drept am sa-mi stirbesc propria-mi fericire? De ce resort nebun am nevoie ca sa pot fugi din aceasta inchisoare a sufletului care mi-l ucide cate putin in fiecare zi? Ma simt incarcerata in propria mea viata si incerc sa gasesc resursele pentru a iesi pe cautiune, sau macar pentru buna purtare…
Of, nici nu stiu ce sa mai zic. Ma simt foarte trista…
September 9th, 2009 at 2:34 pm
…eu cred ca un copil nu poate lega doua persoane. ii leaga un timp, dar daca la baza nu e certificat de dragoste, cel de nastere nu mi se pare a fi valabil pt un mare si adevarat”doi”.
copilul va creste si va intelege destul de repede ca cei doi nu au nimic de impartit.si va fi cu mult mai dureros pt el sa vada ca parintii lui se pierd unul lang altul in numele unei responsabilitati prost intelese. daca esti parinte cu capul pe umeri, oare nu poti sa ai grija de copil si sa iti asumi responsabilitatea lui numai daca stai sub acelasi acoperis cu el?si imparti un pat cu cel/cea cu care nu ai nimic in comun?
eu sint un copil crescut cu tata vitreg. dar nu mi-a fost vitreg.mi-a fost cel adevarat si cu adevarat recunoscut de mine.el m a crescut si m a povatuit….cel natural nu a dat niciun leu la cresterea mea. si tot am crescut mare si frumoasa. de prin clasa a intaia , am inteles repede de ce mama a divortat . azi la 32 de ani(de fapt de pe la 16 ani ii tot spun) ca ar fi fost o greseala imensa sa se sacrifice in casnicie pt mine. asa macar, ea a fost fericita, si asa am putut sa cresc si eu intr-o familie fericita, cu climat sanatos, fara certuri si nopti fugite de acasa….si taceri adanci si grele…si nervi si fete incruntate…si sila…
iertare….dar de fapt nu imi cer iertare, pt ca eu asa gandesc si asta cred si imi sustin ideile.
un copil va creste muuuuult mai linistit .pt ca ei au capacitatea de a intelege.un copil nu isi condamna parintele,mai ales in ziua de azi , ca isi reface viata. nu am sa inteleg niciodata pe cei care spun ca ”pt copil”. asa si? pai tocmai, pt copil fa pasul decisiv,daca vrei sa nu creasca codependent si sa riste sa isi intemeieze si el la randul lui casnicie dupa modelul de acasa. (desigur , asta e valabil, daca in casnicie chiar nu se mai poate face nimic, chiar nu mai exista scanteie, liniste, etc…)
taticul meu care m-a crescut a murit de un an si un pic.noi nu am facut niciodata caz ca nu avem acelasi nume, chiar daca la scoala copiii intrebau(era problema lor de curiosi, nu a mea). noi am stiut mereu ce ne leaga, ce e in casa noastra. eu semanam oricum cu el…asa se intampla cand oamenii se iubesc.incep sa semene…..ai mei s-au iubit muuuult. taticu a murit cu mine de mana si cu numele mamei mele pe buze. era un om DEOSEBIT.bland si istet.iubea viata ca si mine.imi vine sa ma duc sa trag capacul de marmura de pe mormant sa il mai vad,sa mai fie printre noi…pt ca era inca tanar …avea 54 de ani.ii pastram memoria vie,in casa mamei e plin de poze cu el, vorbim de el ca si cum ar fi plecat undeva si trebuie sa apara. nu va pot spune in cuvinte ce greu e.ce soc a fost. ce rahat e viata.ce te da peste cap intr-o secunda……e pacat, pt viata asta scurta, sa o traim chinuit langa cineva sau cu cineva….taticul va fi mereu cu mine in orice clipa de acum inclo pt ca nu voi lasa eu sa ii moara amintirea,prezenta sufleteasca, chiar daca fizic nu mai e. il visez f des.si ma trezesc vorbind cu el…il mai strig uneori in soapta,in gandul meu,sau in masina…sau in casa mamei…il intreb pe ce drum sa o iau….si tot asa….si mamei ii e dor.un dor care doare…..dar , asta e viata.
si tocmai de aceea, cand putem sa facem ceva pt noi, hai sa facem.ca viata ne-o face intotdeauna fara sa ne intrebe inainte sau sa ne dea dreptul la replica…
iar un copil nu iti va multumi niciodata ca te-ai sacrificat, mama sau tata,indiferent ce ai fi. el creste si pleaca din casa parinteasca, si cei care raman sa isi duca singuratatile si ‘’sacrificiile pt fericirea copilului” sint tot ea si el…doi oameni care au facut un copil, nu o casnicie implinita..
September 9th, 2009 at 2:38 pm
E atata tristete in vorbele tale Ioana, si situatia prin care treci pare desprinsa dintr-un film vechi, pe vremea cand casatoriile erau “aranjate” de parinti sau tutori…
Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea ganduri bune, sa-ti lumineza calea. Cred ca Cel de Sus e un parinte care te ajuta, cum iti ajuti si tu copilul. Roaga-te sa-ti dea putere sa-ti poti lua viata in maini si sa-ti dea ceea ce e folositor pentru tine si familia ta…
September 9th, 2009 at 2:57 pm
Danuta, m-a impresionat ce mi-ai scris, mi-au dat lacrimile. Si povestea ta, cu tatal tau m-a emotionat profund.
Vezi tu, eu stiu toate lucrurile astea. Stiu ce inseamna pentru un copil povara ca mama s-a sacrificat pentru el. Stiu pentru ca si mama mea a facut la fel. Tatal meu a parasit-o pentru o alta femeie, iar ea n-a mai avut curajul sa-si refaca viata. S-a sacrificat pentru noi, pentru a nu ne aduce noua un tata vitreg si pentru ce a mai crezut ea. Dar eu am simtit tot timpul povara asta in suflet, si as fi dat orice sa o vad fericita, sa o vad luminoasa, sa ii citesc iubirea in ochi. Dar ea asa a ales si i-am respectat decizia, desi, repet as fi preferat de o mie de ori sa-si fi refacut viata si sa fie fericita.
Draga mea, stiu ca toate lucrurile asta isi pun amprenta pe viata si viitorul copilului. Asa cum am mai spus si intr-o postare precedenta, copilul va creste cu o idee deformata asupra ceea ce inseamna casnicie si iubire si va repeta modelul. Pentru ca asa va considera el ca e normal sa fie.
Cu teoria stau foarte bine, practica ma omoara. N-am curaj inca sa fac pasul decisiv. Stiu ca va veni si clipa aceea, dar n-am adunat inca suficient curaj.
Iti multumesc din suflet pentru gandurile tale.
Silvia Sandu, iti multumesc si tie pentru vorbele de incurajare. Si da, ma rog in fiecare zi la Cel de Sus sa-mi lumineze mintea si calea si stiu ca o va face.
Va multumesc mult si ma simt mai bine sa vad ca sunteti alaturi de mine.
Va imbratisez!
September 9th, 2009 at 2:57 pm
…La multi ani Rosanne!!! Cel mai intarziat “la multi ani”, cel mai tremurat, cel mai plans, ti-am scris un email. Iarta-ma ca ieri nu am fost aici draga mea prietena. Te imbratisez.
September 9th, 2009 at 3:18 pm
Ioana, si pe mine m-a “umflat” plansul cand am citit cele scrise de Danuta…
Gandeste-te ca sunt la servici si a intrat cineva pe usa… Noroc ca am ochelari…Plus ca m-am si speriat cand am auzit usa, si, drept urmare, mi-a “sarit” mana pe mouse..
Ei, ai zambit un pic…
Cand vei fi linistita sufleteste, cand vei sti ca acesta e pasul pe care trebuie sa-l faci, Dumnezeu iti va da puterea necesara…
Danuta, m-ai facut sa lacramez….Nici mama mea nu mai traieste si nu stiu daca voi putea fi macar jumatate din omul deosebit care era ea…
September 9th, 2009 at 3:47 pm
Iti multumesc, Silvia. Da, am zambit un pic. Esti tare buna ca te gandesti la mine.
Te imbratisez!
September 9th, 2009 at 4:30 pm
blanca,nu sunt suparata pe tine .si eu stau si ma gandesc in fel si chip.de aceea am hotarat sa astept.
astept pentru ca ,asa cum am vorbit si cu Crazy,poate incercarea noastra de a fi impreuna ne va desparti.poate lupta de a i face pe ai nostri sa ne inteleaga ,ne va desparti.poate nu stim sa ne iubim la greu desi…
zilele astea crazy al meu e trist ,pentru ca pleaca.ma roaga sa nu l uit si daca nu ma va suna sa nu ma supar pe el.nu stie ce il asteapta acasa si nu vrea sa mi promita nimic.de iubit ma iubeste cum nu m a iubit nimeni.
asa simt.poate e totul o minciuna sau poate nu.
astept.mi am propus sa astept.uneori timpul ne ajuta.
va multumesc ca existati!toate!de la fiecare invat cate ceva.
sa aveti zi buna cu iubire in suflet si simtiri!
danuta,ramona ma gandesc la voi.va imbratisez!
am vazut si eu filmul ,ramona.frumos!
tuturor celor care lupta pentru iubire,putere!
September 9th, 2009 at 5:23 pm
ANEMONE iti multumesc pentru incurajarile si sfaturi de aseara si imi cer scuze ca am disparut si n-am mai scris nimic dar nu mai eram in stare de nimic asa ca m-am culcat.
RAMONA iti multumesc si tie ca imi esti alaturi.
Astazi ma simt mai bine…Nu stiu ce o sa fac in continuare dar o sa incerc sa nu il mai caut pe EL, sau sa il caut din ce in ce mai rar…da, si de cate ori mi-am propus asta nu mi-a iesit, dar trebuie sa fac asta, sa imi propun in continuare poate intr-o zi o sa-mi vina mintea la cap. OF!
Sa aveti o zi minunata!
September 9th, 2009 at 5:37 pm
Apropo de iubit, daca ma iubeste..Nu stiu, imi spune ca da dar ca nu imi poate spune sa ma despart de prietenul meu pentu ca ii este mila de el si ca poate face vre-o prostie, iar alteori imi spune ca nici EL nu stie ce vrea si ca nu-mi poate promite ca daca ma despart de prietenul meu o sa fim impreuna pentru totdeauna ca nu se stie niciodata…Ne intalnim pe furis cate odata si se poarta frumos cu mine, dar dupa aceea parca intra in pamant, se schimba, nu mai e asa interesat de mine…Doar cand il apuca pe el dorul se comporta normal si ma suna, imi da mesaje, in rest trebuie sa il caut eu si insist sa ne vedem…ma simt groaznic ca fac asta cand am langa mine un om minunat, un inger care vrea un viitor alaturi de mine si care imi poate oferi un viitor si care imi jura ca vom fi impreuna pentru totdeauna. Nu stiu uneori de ce gresesc si tot continui aceasta extrarelatie de ani de zile. Il cunosc pe El de 8 ani de zile, iar cu prietenul meu sunt de 3 ani de zile. El parca exista dintotdeauna in viata mea si am avut si alti prieteni dar exista si El. Deci a existat mereu… De 3 ani EL nu are prietena, de fapt ma are pe mine… Au fost zile in care imi doream si ma rugam pt el sa-si gaseasc o fata ca poate asa ma potolesc si eu, au fost zile in care ma simteam vinovata ca poate eu il tin in loc. Nu m avad langa el in viitor si nu ma vad facand casa cu el pt ca nu cred ca ne-am potrivi ca soti, dar cu toate astea continui sa imi doresc sa il vad…Probabil privesc prea mult in trecut, dar mult prea mult…
Nu ma criticati va rog, nu aruncati in mine cu ganduri rele. Stiu ca sunt vinovata, stiu ca am gresit si gresesc in continuare dar parca sunt doua persoane in mine…
September 9th, 2009 at 5:56 pm
Anemone am gasit o melodie care se poriveste cu ce mi-ai spus tu, ca daca ma iubeste sa ma lase in pace http://www.youtube.com/watch?v=nkeKlD_ZBkU
September 9th, 2009 at 5:57 pm
Anemone, am gasit o melodie care se potriveste cu ce ai spus tu: ca daca ma iubeste sa ma lase in pace http://www.youtube.com/watch?v=nkeKlD_ZBkU
September 9th, 2009 at 6:01 pm
draga roxana, eu iti spun abia acum sa iti iei cu ragaz cu tine insati. sa stai numai tu cu tine si sa te gandesti. exista in viata ta doi oameni. pe unul il ranesti tu nefiind pe de-a-ntregul cu el, celalalt te raneste el pe tine. sterge-ti lacrimile si decide ce vrei cu adevarat. care este nevoia ta sufleteasca acum. si aminteste-ti ca si scarlet o’hara a alergat toata viata dupa ashley, iar cand a descoperit ca cel pe care il iubea era rhett si nu altul, era prea tarziu.
anemone, iti multumesc de ceai. o sa il beau in seara aceasta, impreuna cu voi, cu ema care ne-a promis ca revine, cu cristina socaciu…
danuta iti vorbesti asa de frumos parintii, te admir. chiar daca tatal tau nu mai este pe acest pamant, eu stiu ca iubirea lui te vegheaza. asa trebuie sa fie. numai te rog, lasa-l sa se odihneasca. se spune ca pentru sufletul celor disparuti, e nevoie de o tacere. te rog sa ma ierti, nu vreau sa te ranesc, am trecut eu insami prin moartea subita a cuiva drag si atunci am invatat ca e bine, o vreme, sa nu pui poze in casa, sa nu-l amintesti. ca sufletul isi cauta odihna si daca il tot chemi, nu poate sa plece.
ioana si tie iti spun sa stai de vorba cu tine. si cu cel care iti este sot. sa nu mai amani. uneori discutiile acestea aduc mult bine.
alice, pe seara vorbim negresit despre two lovers… acum ma duc sa fac pe muschetarul!
September 9th, 2009 at 6:09 pm
PISICA, iti multumesc pentru sfaturi si stiu ca ai dreptate, dar tot stau eu cu mine si ma gandesc de ani buni si am ajuns la o concluzie: trebuie sa o termin cu EL. dar nu pot…Nu am putut pana acum dar sper sa reusesc…
September 9th, 2009 at 6:10 pm
Maia, daca sufletul tau iti spune ca te iubeste, daca privindu-i ochii simti ca te iubeste, atunci sigur, sigur el te iubeste!
Roxana, noi nu judecam…doar tu stii ce e de facut, doar tu poti sa faci ceva…nu iti mai chinui sufletul, alege si fii fericita!
September 9th, 2009 at 6:13 pm
Trebuie sa recunosc ca mi-e cam teama sa-i spun ca nu mai vreau sa nu am de a face cu EL pentru ca ar putea sa imi faca rau, sa ma dea de gol…Eu mai stiu ce il apuca. Trebuie sa rup relatia usor, fara sa-si dea seama… Am uitat sa precizes ca eu locuiesc cu prietenul meu si la anul in aprilie urmeaza sa ne mutam din orasul in care locuim acum in Bucuresti. Intotdeauna mi-am spus ca doar asa pot scapa de EL, mutandu-ma din acest oras, departe de EL… Poate abia atunci voi reusi cu adevarat.
September 9th, 2009 at 6:16 pm
Cristaina, fericirea mea e alaturi de prietenul meu simt asa. Ma simt apreciata si iubita langa el, si eu tin mult la el, tocmai de aceea nu am renuntat la aceasta relatie ( relatia cu prietenul). Iti multumesc!
September 9th, 2009 at 6:18 pm
Si sincera sa fiu nici nu stiu daca il mai iubesc pe EL. Cred ca simt doar o stare de euforie si dorinta de a avea ceva ce nu ai voie sa ai. Stiti cum e, cand ii spui cuiva ca nu are voie sa manance ceva sau nu are voie sa faca ceva, parca isi doreste tot mai mult sa incalce regulile…OF!
September 9th, 2009 at 6:20 pm
Cred ca mintea mea ii si atribuie calitati pe care nici nu le are…
September 9th, 2009 at 6:25 pm
cu siguranta ca ii atribui calitati pe care nu le are, de fruct interzis, stii tu, cand eram copii si mergeam la furat de fructe, desi pomii din gradinile copilariei si ale bunicilor erau grele de rod… dar, cele e furat pareau mai bune.
roxana, orice faci, eu iti doresc sa iti gasesti linistea, implinisrea, bucurie…
si sa stii ca daca iti este teama mai este o vorba: ca de ce ti-e frica nu scapi.
e santaj in povestea ta? din partea lui, ma refer…
ai grija, mare grija… sa nu ranesti inutil pe cel care chiar te iubeste.
September 9th, 2009 at 6:40 pm
Exact de asta mi-e teama, sa nu ranesc INUTIL inima celui care ma iubeste si pe care sunt sigura ca il iubesc mai mult decat pe EL… Nu e vorba de santaj, nu mi-a spus asta niciodata. Chiar mi-a spus ca daca vreau sa o terminam o terminam, dar asta acum ceva timp…dar nu pot sti ce e in capul LUi si ce o sa-i vina sa faca atunci cand va vedea ca eu nu voi mai fi langa El DELOC… Mi-am pus gandurile in ordine si imi doresc din ce in ce mai mult sa scap de El, sa o termin odata pentru totdeauna, Da, asta vreau. Problema mea este ca eu lucrez in ture si am cateva zile libere sin deci am timp sa ma gandesc aiurea si sa-mi fac tot felul de ganduri… Trebuie sa-mi gasesc ocupatie!
September 9th, 2009 at 6:44 pm
Buna seara si la multi ani tuturor sarbatoritilor de ieri…mai tarziu…dar decat deloc…(proasta scuza…la mine asta cu mai tarziu este definitorie…mare greseala…si cu toate astea…)
V-am urmarit ieri pe telefonul mobil…am fost plecat pe carari mult prea cunoscute…si pline de insemnatate si a fost…cred ca mai bine decat Cristina Socaciu nu am cum sa descriu…a fost crunt…
Am citit postarile voastre de ieri si de azi…si nu inteleg…de ce trebuie sa fie asa?…atat de greu…povesti triste…povesti incarcate…ar trebui sa fie simplu…dar nu e niciodata se pare…in fond despre asta este intreaga noastra existenta…despre dragoste…nu la asta se rezuma totul?…ori pentru dragoste nu ar trebui sa te straduiesti…ar trebui sa beneficieze fiecare dintre noi de ea…bun sau rau…e drept ca tot noi pana la urma dam cu batul in balta si ne complicam existenta..chiar daca facem ceva…sau chiar nefacand nimic…tot actiuni ale noastre sunt…tot decizii…indecizia se pare ca ar fi cea mai proasta dintre ele…
Desi nu sunt deloc cel mai potrivit sa vorbesc despre asta…dar cred ca toti cei ce suferim din dragoste suntem vinovati…nimeni altcineva…pentru ca nu am stiut…pentru ca nu am putut…pentru ca nu am inteles…pentru ca nu ne-am straduit…mai mult…nu ar trebui sa fie nici o competitie…cred ca fiecare in adancul lui sau poate mai aproape de suprafata…stie…simte…cand a gresit… dar asta bineinteles ca nu face lucrurile mai usoare…
Mi-as dori sincer in acest moment sa pot da o mana de ajutor fiecarui om care trece prin aceasta crunta suferinta…dar ma vad neputincios…stiu cum este…stiu cat e de greu…dar in asemenea situatii nu cred ca exista vreun “sfat” de ajutor…cred ca doar noi insine ne putem ajuta…doar noi stim…doar noi intelegem…nu cred ca exista doua relatii la fel…cum nu cred ca exista nici doua perechi de suflete la fel…si oricum sunt impotriva oricarui tip de sfat in asemenea probleme vitale…cred ca doar ce putem face este sa incercam sa “furam” din energia celorlalti…sa ne umplem rezervoarele si apoi sa gasim raspunsurile in noi…iar atunci cand le vom gasi…vom intelege..atunci vom sti…va fi usor totul…va fi limpede…vom gasi in noi raspunsurile…daca dam teama la o parte…orice fel de teama…frica umbreste tot… dar ne lipseste claritatea in gandire…se pare ca in cele din urma afectele coplesesc ratiunea…
Imi este greu sa vorbesc…imi e greu sa gandesc…imi e greu sa ridic ochii din pamant…mi se pare fiecare clipa…una irosita…fara EA…totul este fara sens…asta simt…si nu cred sa se schimbe ceva prea curand…pentru ca eu insumi refuz…nu…nu vreau sa dau piept cu realitatea…nu sunt inca pregatit…si imi este teama ca toata aceasta negare a mea imi va fi “fatala”…pentru ca nu ma va pregati in nici un caz pentru ce este mai rau…pentru ca nu pot accepta…ca s-a terminat…nu…intre noi lucrurile au fost brusc transate…nu au avut finalitate…iar sentimentele…macar ale mele…sunt la locul lor…mai intense ca oricand…iar psihicul din ce in ce mai daramat…nu stiu cum se va termina…dar am sa lupt cat am sa pot pt EA…cat ma va lasa…cat dragostea mea nu ii va fi o povara…
Iar pe acest blog…cred ca de fapt asta caut…nu intelegere…nu sperante…nu amagiri…nu iluzii sau deziluzii…caut resurse…pt a putea continua lupta…resurse pe care incerc sa le asimilez…din optimismul si caldura celor fericiti si buni…dar mi-este teama ca deocamdata nu prea am ce oferi…de la mine…nu prea a mai ramas nimic de luat…poate doar invataminte…dar nici macar asta nu cred…pentru ca fiecare are povestea lui…in schimb doresc sincer celor din voi care au gasit iubirea sa nu o pierdeti niciodata si sa va bucurati de fiecare clipa…iar celor care o cautati…sa fiti pregatiti pentru ea…
O seara frumoasa…si inca o data va multumesc tuturor…
September 9th, 2009 at 6:51 pm
http://www.youtube.com/watch?v=mfomFI1Dbgo
Pentru voi, cu drag…
September 9th, 2009 at 6:52 pm
George, iti intind mana mea pentru ca inteleg…
September 9th, 2009 at 6:56 pm
iti multumesc…stiu ca intelegi…ai anticipat tot ce aveam sa simt…ai fost “acolo”…
September 9th, 2009 at 6:58 pm
Am fost, sunt si voi fi mereu “acolo”…
September 9th, 2009 at 7:08 pm
Ce frumos, ce bine e sa ai pe cineva langa tine atunci cand ai mai multa nevoie de el… Se pare ca eu nu prea am prrietenu, sau chiar nu am… Mi-as dori sa fie acum cineva langa mine, o prietena, a ici fizic, cu care sa vorbesc, cu care sa ma plimb, care sa ma inteleaga, pe care sa o sfatuiesc si eu la randul meu…dar nu am din pacate. Am o buna prietena dar care de ceva timp nu prea mai poate fi langa mine pentru ca are noi prieteni… Sunt trista si in seara asta, dar incerc sa nu mai plang…
September 9th, 2009 at 7:11 pm
Buna seara,
Draga, draga Maia, multumesc pentru ca m-ai inteles si vreu sa-ti spun ca eu cred ca ceea ce este intre voi e iubire. Mi-e teama de situatia in care va aflati si iti doresc din suflet sa se rezolve cu bine pentru voi. Sa fiti fericiti ,acum si mai ales in viitor , sa aveti putere sa izbanditi!
September 9th, 2009 at 7:16 pm
george si mana mea este intinsa spre tine, asa cum o intind mereu spre cristina, careia i-am promis ca intr-o zi, zambetul ei frumos, pe care il cunosc, o sa reinfloreasca…
desigur ca nu asteptam nimic in schimb… prietenii daruiesc, nu vand… daruiesc energie, timp, maini intinse, caldura… si nu asteapta nimic in schimb. pentru ca stiu, vor primi la randul lor, cand va fi sa fie…
cei care vand sentimente, gesturi, suflete… aceia nu sunt prieteni.
roxana, fiecare om este, in adancul lui singur… dar aici, in casuta lui alice, suntem multi. cum adica esti singura cand esti cu noi?
September 9th, 2009 at 7:26 pm
Nu, nu sunt singura cand sunt cu voi, numai ca mi-as dori sa fie cineva fizic langa mine…Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu e acelasi lucru…
September 9th, 2009 at 7:30 pm
Chiar ma simt mult mai bine cand vad ca va pasa si incercati sa imi dati sfaturi pentru a putea trece peste mai usor si va multumesc din suflet pentru asta!
September 9th, 2009 at 7:34 pm
sa te fereasca Dumnezeu sa traiesti singuratatea in doi. cand celalalt e langa tine fizic si atat!
nu te inteleg gresit, imi dau seama ca e greu… dar incearca sa vezi si partea buna. ai putea fi inconjurata de o gramada de prietene frivole, preocupate doar de moda si shopping, de aparente si nimicuri… si in final ai descoperi ca esti tot singura, dar intre ele…
lasa sufletul deschis si zambeste. oamenii care te merita, te vor gasi si iti vor deveni prieteni, fie ca iti sunt sau nu aproape…
September 9th, 2009 at 8:01 pm
..imi pare rau si imi cer scuze dar trebuie sa ies, sa inchid calculatorul…iar m-a apucat plansul si iar simt ca mor..Sunt prea slaba pentru lumea asta….
September 9th, 2009 at 8:12 pm
Buna seara tuturor,la ceas de ceai si povesti cu zane ….
Azi am aprimit cel mai frumos cadou,desi nu este ziua mea,ci doar zi de nume….
De fapt azi a fost ziua sfintilor parinti, Ioachim si Sf Ana……
Azi s-a nascut Sophie, nepotica mea .
Este deci,cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi.
Cu siguranta se va numi Anne – Sophie .
Bun venit Roxana, Silvia,
Camelia multumesc pt urari,la fel multumesc si celor pe care le-am auzit azi cu drag pe telefon ….
Cristina Socaciu,stii ca te admir foarte mult,ai un zambet asa de frumos,un chip de inger ,ma gandesc ca ar fi bine ca si tu sa alegi sa-ti fie bine si sa fii fericita.
E dureros sa nu poti trece peste durere si dor…..
Meriti sa fii fericita ,de tine depinde asta !!!!
Multumeste-te cu ideea ca omul tau iubit a ales sa nu te minta.
A ales sa traiasca acolo unde “trebuie”,pt ca ”asa trebuie”,dar a ales sa nu te minta.
Eu cred ca este o dovada de iubire sa redai libertatea cuiva pe care nu poti sa-l minti ,nu poti sa-l iubesti….
Sigur iubirea destinului tau te va gasi si -l vei uita pe cel pt care acum plangi.
Si,inca ceva.Casatoria este,asa cum bine spunea Silvia,ceva divin,o taina a bisericii….
“Ce a unit Dzeu, Omul sa nu desparta !”
Eu cred ca el si-a dorit sa ramana cu aleasa inimii lui,cu cea cu care este casatorit….
Nu toti castigam …..
Mai si pierdem…..
In dragoste poti lupta cu orice,cu religii,cu conveniente,cu tabuuri,cu tabieturi,cu…..si cu,,,,,si cu,,,,,,
Dar nu pot si nu as lupta niciodata cu o alta femeie…..
Eu una,nu !!!!
Daca el nu a renuntat,daca nu este acum cu tine, asta trebuie sa fie pt tine o dovada clara,de netagaduit a alegerii lui….
A ales, dar nu inseamna ca a si castigat….
Atata timp cat tu l-ai iubit sincer,cu adevarat,este doar pierderea lui pt alegerea facuta.
Fetelor,iubiti-va,respectati-va,dati-va timp pt alegeri….
Dar,sincer,dragoste cu forta,nu se poate…..
Si,vorba Siviei,pt ce sa interveniti intre doi oameni deja impreuna….
Oare v-ati pus vreodata in locul sotiei din poveste ????
Oare chiar trebuie sa credeti micile lor “evadari”,minciunele si priviri de indragostit ???
“Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face !!!!”
Daca ai fi sotia lui si l-ai iubi peste puteri,daca el simte nevoia sa te insele,o va face clar…..
Dar,se va intoarce tot acolo unde trebuie,pt ca trebuie….
Roxana,si tu ar trebui sa inveti ceva din asta….
Nu da vrabia din mana pe aia de pe gard !!!!
Respecta-ti prietenul,rupe relatia care doar te multumeste si atat !!!!
Maia,inteleg ca el are ceva probleme de comunicare cu parintii lui,stii ca arabii tin foarte mult la familie ,la traditii,la ce spune mama,sa n-o supere pe mama……
M-as bucura ,mult sa fie el iubirea ta stelara,cum spunea Alice….
Atunci ai putea rezolva si tu linistita conturile cu sotul tau pt a fi cu adevarat fericita….
…..Am inceput iar agitatia de la munca,desi mai sunt inca in concediu….
Ma gandesc ce bine de voi ca mai puteti citi si scrie de la birou.. asta la noi nu e posibil,noi nu avem nicio clipa de relaxare,munca,munca,munca…..si suntem huliti si blamati….offfff.,doamne …..(de cei din afara sistemului )……
September 9th, 2009 at 8:13 pm
Buna seara familia!
Sunt cu un ochi la calculator si cu unul la tv, pentru ca joaca nationala. Am pus de ceai. De tei…cica are efecte precum prozac-ul si nu da dependenta
September 9th, 2009 at 8:16 pm
hello, ema mia! vin la tei… daca zici ca nu da dependenta!
cu un ochi la simona… poate se reunesc muschetarii.
September 9th, 2009 at 8:17 pm
Răsfoiam o carte de bucate editată, cu mai mulţi ani, decât vârsta mea, în urmă. Păstrez alături de aceasta o carte de bucate nouă, extrem de colorată, de lucioasă. Diferenţa dintre ele, în afara atingerii de timp, este că, cea nouă cuprinde mult mai puţine cuvinte şi mai multe fotografii. Le privesc altfel, decât ca pe două cărţi de bucate şi îmi dau seama de reţeta realităţii, a vieţii care trece filă cu filă, treaptă cu treaptă, de la reţete uşoare (marcate cu o steluţă), la reţete mai grele (marcate cu patru steluţe). Ce s-a schimbat? Era nevoie de mai puţine cuvinte pentru că timpul a devenit din ce în ce mai preţios?
Renunţ la steluţe şi mă întorc la cartea de bucate veche. Am multe pagini însemnate, reţete încercate şi altele reuşite. Există, însă, şi reţete pe care nu le-am reuşit niciodată!
Citesc, răsfoiesc, revin, zâmbesc. Printre atâtea ingrediente, amestecate bine, au rămas amintirile atâtor ani trecuţi, peste două generaţii.
Am început aşa, pentru că se aseamănă, într-un fel, stările mele.
Deschid cu mare drag blogul.
Îmi doresc de fiecare dată suficient timp.
Îmi doresc cuvinte frumoase şi uşoare.
Îmi doresc să vă găsesc zâmbind şi cu suficient timp.
Cuvintele ne-au adus aici, cuvintele ne-au unit, într-un fel, cuvintele ne păstrează.
Totul e să avem suficient timp
Viaţa fiecăruia devine precum o carte de bucate.
Avem reţete, avem tot ce ne trebuie, dar vor exista întotdeauna începători şi avansaţi.
…nu îmi pare rău de ingredientele irosite în reţete încercate şi eşuate!
…
Vă citesc cu drag!
Încercaţi să aveţi …suficient timp!
September 9th, 2009 at 8:18 pm
Anna, să-ţi trăiască nepoţica, să te bucuri de ea!
September 9th, 2009 at 8:30 pm
Alice, îţi doresc o toamnă frumoasă şi uşoară!
September 9th, 2009 at 8:31 pm
Tuturor fetelor cunoscute sau nu, gânduri bune!
Vă citesc, vă citesc…
September 9th, 2009 at 8:35 pm
Anna, mai mult ca sigur ca te vei supara, mi-ai spus parerea ta de zeci de ori…
Nu ma cunosti, nu ma poti judeca, nu ai dreptul sa o faci! Nici tu, nici nimeni altcineva…
Voi plati eu pentru greseala mea! Nu dau nimanui explicatii. Doamne-Doamne stie ce e in sufletul meu, El stie cum l-am iubit, cum m-a iubit…Doar El stie si noi doi! Noi ne-am despartit spunandu-ne unul altuia “te iubesc”, ne-am rupt unul de celalalt… Iar Doamne-Doamne ne va pedepsi pentru iubirea noastra!
Anna, eu nu am luptat cu nimeni, eu nu i-am cerut nimic, eu nu am inselat pe nimeni…eu l-am iubit mai presus de orice si m-am simtit iubita asa cum iti doresc si tie sa fii iubita macar o data in viata aceasta!
Anna, incearca sa dai sfaturi atunci cand ti se cer, nu ridica piatra… Exista Cineva care va avea grija sa platim pentru pacatele noastre!
September 9th, 2009 at 8:53 pm
Draga mea Cristina,eu nu ridic nicio piatra
Si nici nu te judec !
Doar ca m-as bucura sa nu mai suferi.
Daca tu ai inteles altceva,scuzele mele,chiar nu ai citit cu atentie.
Pedeapsa ne-o primim fiecare pentru greselile noastre,nimeni nu ramane nepedepsit.
A iubi nu este deloc o greseala.
Dar a recunoaste ca totul s-a terminat si ca e timpul sa mergi mai departe,,,,,,,,,asta as fi vrut sa intelegi din spusele mele…..
Nu dau sfaturi…..
Uitam insa,prea des de Cele 10 porunci……
Iar asta ne aduce atata suferinta…..
Spui ca nu i-ai cerut nimic….
Ok,pot pricepe asta……
Atunci de ce esti suparata ca nu te-a ales pe tine ?????
E clar ca te contrazici…..
Si,inca ceva…..
Prieten nu iti este cel care te perie si care-ti spune numai ce vrei tu sa auzi.
Prieten iti este cel care te cearta si care vrea sa te ajute sa-ti fie bine…..
Cred ca ar fi bine sa mai citesti odata ce am scris.
Sigur,sub influenta tristetii tale nu ai inteles deloc ceea ce eu am vrut sa spun….
Si pt asta,chiar nu am de ce sa-mi cer scuze….
Am stabilit ca aici nu ne judecam,ci doar incercam sa ne ajutam reciproc….
(Eu am invatat atat de multe chiar si din povestea ta de dragoste…..)
….Daca tu ai inteles altceva din spusele mele,este numai si numai problema ta ,nicidecum a mea….
Te pup si-ti doresc tot binele din lume……
September 9th, 2009 at 8:56 pm
Si nu,Cristina,nu am de ce sa ma supar….
Am prea multe motive sa fiu fericita,cu atat mai mult azi !!!
Deci,poti spune ce vrei tu,eu nu ma supar pe tine….
Suntem liberi sa avem opinii diferite,e chiar interesant asa…..
September 9th, 2009 at 9:01 pm
va multumesc tuturor!cristina socaciu,anna,alice….tuturor!nu cu mama lui are probleme.parintii,fratii lui,vor intelege pana la urma.initial voiam sa plece ,sa vina,pana cand toti vor intelege ca nu e un efort sa vina la mine ci o placere,o iubire ce l impinge catre mine.dar fiindca am decis sa asteptam,asteptam!nu stim nici noi ce.
problema lui e sotia.stie ca ea are puterea de a nu l mai lasa sa si vada copila .
September 9th, 2009 at 9:01 pm
sunt multe de spus dar nu am putere sa vorbesc.nu acum
poate dupa ce va pleca
September 9th, 2009 at 9:02 pm
Anna, nu mai am nimic de spus!
Alice, pe tine te rog sa ma ierti… si sa ma tii de mana! Strans!
September 9th, 2009 at 9:08 pm
cristina… si eu te tin de mana… mereu
September 9th, 2009 at 9:11 pm
Multumesc, Camelia!
September 9th, 2009 at 9:19 pm
Si mana mea e intinsa catre tine Cristina!
September 9th, 2009 at 9:23 pm
Ema, chiar am nevoie sa stiu ca sunt tinuta de mana… Multumesc frumos!
September 9th, 2009 at 9:28 pm
Cristina , undeva, intr-un colt uitat din viata mea,demult,in alte vremuri, am trait si eu o dragoste nepamanteana,sublima, pe care am “pierdut-o” pentru ca asa a trebuit…pentru ca intre “dragoste”si “nimic” exista o multitudine de sentimente, pentru ca in viata de zi cu zi putine lucruri sunt negre sau albe,pentru ca nu poate nimeni trai numai pentru el insusi, o mare parte din noi trebuie sa le daruim altora(care merita mai mult sau mai putin)…eu asa am inteles si am acceptat plecarea lui de atunci.
Iti inteleg durerea si nu o judec nici o clipa si intind o mana sa iti mangai sufletul.
September 9th, 2009 at 9:30 pm
Cristina , te inteleg si eu cu sufletul , cu inima…
September 9th, 2009 at 9:31 pm
Anemone, intind si eu spre tine mana mea si sufletul (asa am invatat de la Alice…)!
September 9th, 2009 at 9:32 pm
(Si mi-a luat ANI din viata ca sa inteleg si sa pot merge mai departe…)
September 9th, 2009 at 9:33 pm
Stiam si am simtit mereu ca exista in acest loc minunat si multe suflete alese…
Blanca, te imbratisez tare!
September 9th, 2009 at 9:37 pm
Anna, te felicit!!! In primul rind ca m-ai facut sa scriu pe blog, in al doilea rand pt modul direct si f frumos de a vedea viata. Va citesc de ceva vreme…dar mi s-a parut ca nu sunt in asentimentul multora de aici,daca nu tanjesc dupa un barbat insurat si, recunosc ca mi-este frica ca nu ma va tine nimeni de mana…Desi, recunosc ca poate am mare nevoie!!! Se poate sa fiu una din”fericitele” neveste…si sa se suspine cu atata dor si jale dupa sotul meu
September 9th, 2009 at 9:38 pm
Sa-ti traiasca nepotica! Sa fie norocoasa si sanatoasa!
September 9th, 2009 at 9:42 pm
Anna, La multi ani! Sa iti traiasca nepotica!
Alice, noapte buna cu vise dulci…noapte buna tuturor!
September 9th, 2009 at 9:56 pm
http://www.youtube.com/watch?v=_FkX6-3UUNo
“… Friends will be friends, When you’re in need of love they give you care and attention
Friends will be friends, When you’re through with life, and all hope is lost
Hold out your hands because friends will be friends, right till the end …”
September 9th, 2009 at 10:05 pm
Si eu promit, Cristina draga sa fim fim mereu prieteni, sa ne fim mereu alaturi!
September 9th, 2009 at 10:10 pm
Cristina,suflete alese nu au numai fetele care sunt de partea ta.
Si eu iti vreau binele,numai tu ai inteles altceva
Si suflete alese au si cele care nu au acceptat compromisul de a iubi un barbat care este deja al unei alte femei pt ca au principii .
Si suflete alese au si cele care nu-si inseala partenerii si nu-i doresc in bratele unor alte femei…..
Si suflete alese sunt si cele care spun ce gandesc si ce simt.
Si nu vb despre mine aici,asa,in general…..
…..Nu stiu si nu pot sa ma prefac.
Si tu chiar m-ai inteles gresit.
Dar,,,,,,,timpul iti va dovedi asta,,,,,,,,
Daca tu crezi ca eu am gresit cu ceva,sigur este doar o problema de principii,,,,,,pe care eu chiar le am …..
Si nu,nu vreau,nu am vrut si nici nu am sa vreau vreodata sa ma iubeasca un barbat casatorit,,,,,,oricat de mult ar sti sa o faca ,,,,,,,si oricat de original,,,,,,,,,
Si,sincer,nu regret nicio clipa,,,,,,,,
Dar,asta tine tot numai si numai de principiile mele de viata….
Ok,pot pricepe ca sunt si iubiri imposibile…….
Ca sunt oameni care se iubesc pe ascuns ani intregi….
E alegerea fiecaruia sa-si duca viata cum vrea…..
E alegerea fiecaruia sa faca ce vrea cu iubirea lui !
Dar cata vreme unul din parteneri spune clar si raspicat S-a terminat ! Te iubesc ! Vreau sa ne despartim !…….ei bine,……..alegerea e facuta deja si eu cred ca trebuie respectata…..
Pt ca iubirea vine odata cu respectul dupa ea……
Iubesti un om atunci cand ii respecti deciziile….
Tare m-as bucura sa intelegi ce am vrut sa spun,fara sa te supere atat de tare….
De fapt,iar te contrazici !!!!
Nu spuneai tu ca nu ai vrut nimic de la el,ca nu i-ai cerut nimic,ca nu ai luptat cu nimeni ????
Ai scris singura asta mai sus…..
Atunci,nu prea ai motive sa plangi,sa-ti amintesti,sa -l jelesti…..sa suferi…..
Cata vreme nu ai vrut nimic…….
September 9th, 2009 at 10:15 pm
Anna, tot mai sus am scris ca eu nu mai am nimic sa-ti spun…
September 9th, 2009 at 10:19 pm
…sincer nu vad nici un premiu…nu ar trebui sa fie vb de care pe care…de ale cui principii si valori sunt pe treapta mai de sus…si intervin doar pt a nu degenera “discutia”…nu are sens…principiile tin de ratiune…ori dragostea nu…si kant avea o dilema asemanatoare…eu zic sa luati o gura de aer de toamna in piept…mai bine…sa va racoriti un pic…pentru ca are sa va para rau cu siguranta…fiecare isi va gasi singur raspunsurile…si niciodata sa nu zici niciodata…noaptea e un sfetnic bun…asa ca noapte buna…
September 9th, 2009 at 10:27 pm
am venit si eu sa va tin de mana…Cristina…Anemone…
George eu am iubit cat am putut si am facut tot ce am putut…dar daca acel el nu a dorit sa fie al meu, asta este, va fi un altul care sa ma iubeasca asa cum sunt…lucrurile frumoase se lasa asteptate…
Anna la multi ani! si sa-ti traiasca nepotica!
Danuta, eu nu sunt sigura ca parintii mei s-au iubit cu adevarat, mama mea este la a 2-a casnicie cu tatal meu adevarat dar nu am simtit ca sunt intr-adevar fericiti…i-am spus acest lucru si nu a recunoscut. mie mi se pare cea mai mare greseala sa nu-ti traiesti viata alaturi de cel pe care il iubesti…in acelasi timp daca nu divorta de fostul sot eu nu as mai fi existat…
am nevoie de multa odihna, sunt foarte obosita si simt ca nu am nici un rost fara sa stiu ca se gandeste cineva la mine, fara ca macar in vis sa il visez si sa imi imaginez…nici nu as mai sti sa ma port cu un el…
azi mi-au spus ceva foarte dragut doi baieti … unul pleaca in voiaj si imi “reprosa” ca nu l-am vrut si imi spunea ca cine se va gandi la el si cine il va astepta…un altul imi spunea ca isi doreste cateodata sa spuna cuiva buna seara si noapte buna si ca e sigur ca asa imi doresc si eu…nu va imaginati gresit, acesti baieti stiu clar ca eu nu pot fi cu ei, deci nu au facut-o cu intentia de a ma atrage cumva…dar uite si lor le e dor de cuvinte, de imbratisari, de vise de iubire…suntem toti in acelasi joc si ceea ce ne dorim intr-un final este acelasi lucru: iubire…
acum astept cuminte…nu a fost vara iubirii, cine stie care va fi anotimpul iubirii…
noapte buna zeite frumoase!
September 9th, 2009 at 10:33 pm
http://www.youtube.com/watch?v=mGNlJQ1lRrs
September 9th, 2009 at 10:40 pm
http://www.youtube.com/watch?v=DXHTVr7fTh8
September 9th, 2009 at 10:44 pm
Melodia aceasta ma adanceste si mai mult in ganduri sitristete…
September 9th, 2009 at 10:45 pm
aceasta: Love takes time – Mariah Carey
September 9th, 2009 at 10:50 pm
Va imbratisez cu drag si multumire! Noapte buna!
September 9th, 2009 at 10:53 pm
cristina, inca o data… sunt de mana ta.
va salut ramona, geroge si blanca… fii binevenita giulia
noapte lina.
September 9th, 2009 at 10:54 pm
http://www.youtube.com/watch?v=Qm69OIENmjo
imi pare rau Roxana, n-am vrut sa te intristez… iubeste intreg! deja am vazut ca ti-ai gasit raspunsurile in inima ta… le-ai gasit singura…nu-i asa? am fugit la somn…vise frumoase…si implinite…
September 9th, 2009 at 10:54 pm
Am venit aici acum, tarziu, si am citit si m-am intristat. Aici, la mine, apar si IP-urile de pe care scrieti, si vad intotdeauna cand o persoana a scris sub mai multe nume. Si inteleg si de ce. Pentru ca vrem sa fim rai, dar nici macar nu avem curaj sa fim rai. Pentru ca uneori vrem sa facem pe intelegatorii, dar in sinea noastra suntem intoleranti.
Va sarut, de noapte buna. Adorm cu mainile intinse catre Rosanne si Cristina Socaciu, cum faceam si acum mult timp. Si, totusi, Giulia, daca pot sa iti spun asa, as intinde si mainile spre tine daca ai iubi un barbat insurat, sau daca ai iubi o femeie, sau daca nu ai iubi pe nimeni. Si catre oricine ar avea nevoie de o mana intinsa, iar mana mea, sau a altei fete de aici de pe blog, i-ar aduce putina alinare. Va imbratisez, fete dragi, si pe tine, George. Cant, impreuna cu voi: Friends, will be friends…
September 9th, 2009 at 11:14 pm
Nu, Alice, nu vrem sa fim rai…ci pur si simplu protejam oameni iubiti … Intelegatori pt apropiatii celor pomeniti da, si intr-adevar intoleranti fata de unele lucruri care frizeaza putin nebunia.As putea sa-ti explic mai concis, dar mi-e jena mie de penibilul situatiei si de cei care ar citi intamplator si s-ar simti incornorati(e).Adorm cu mana intinsa spre tine Alice, iubesc si sigur ca putina alinare nu strica niciodata. Avem nevoie de prieteni….si cred ca nici tie nu iti strica unul in plus, sau… ?! Noapte buna!
September 9th, 2009 at 11:17 pm
buna seara zane bune…revin la voi din ce in ce mai rar, stiu… sunt si eu pe drumuri si in drumurile mele fug de mine…dar zilele astea am fost obligata sa ma gandesc la mine, la ce inseamna “noi” mai mult decat as fi avut puterea sa o fac…iubitul meu, barbatul pe care il port in suflet si in visele mele s-a odihnit in alte brate, si a privit alt chip in mai multe dimineti si nu am mai stiut daca lumea se invartea in jurul meu sau eram doar eu cea care ma spargeam in milioane si milioane de cioburi care se reflectau in tot atatea lacrimi…am ales sa iert pentru ca intre noi sunt zambete, sunt inimi care se cauta , sunt zilele si nopti in care am respirat aceleasi vise si ne-am hranit din aceleasi sarutari…am ales cu singurul neuron care mi-a mai ramas intreg si cu jumatatea buna a sufletului meu..am ales constienta fiind ca daca se va repeta a doua oara nu am sa mai iert pentru ca nu ar mai avea rost ( toti gresim, suntem oameni si slabiciunile noastre sunt multe..dar greselile repetate devin vicii )…chipul ei il am intiparit pe retina, o pata rezistenta la orice Vanish
, nu am luptat cu ea pentru ca nu stiu sa o fac…. am luptat cu mine si m-am rugat la dumnezeu sa ma ajute sa trecem impreuna prin furtuna…nu stiu de ce barbatii inseala uneori…din instinct, pentru ca au nevoie de confirmari, pentru ca poate ceva in relatia lor nu merge si uneori e mai usor sa fugi…nu stiu, nu stiu…dar stiu cum ti se rupe inima in bucati si cum paralizezi apoi in fata ei, a inimii…
am citit unde ca cel mai mare pacat este cel al furtului…daca omori un om furi dreptul copiilor de a avea un tata, al sotiilor de a avea un sot…daca minti furi dreptul acelei persoane la adevar….daca inseli, furi dreptul la loialitate…. eu am comis pacatul acesta de zeci si zeci de ori…
postare mea e in tot cu ce ati scris in seara asta…am fost de cealalta parte a baricadei si sper ca niciodata nici o femeie sa nu cada din cauza mea, nici macar sa nu se impidice…
sa nu va suparati pe mine…..
ana mea la multi ani! ai primit intr-adevar cel mai frumos cadou azi..o minune care s-a nascut sub o stea norocoasa…sa-ti traiasca!
September 9th, 2009 at 11:38 pm
Alice, iti multumesc pentru ce ai scris acum si de aceea indraznesc sa postez ce mi-a raspuns prietena mea, careia i-am trimis asta seara un email intitulat: De ce? Mi-a raspuns astfel : “Traiesc un sentiment ciudat de tristete cu zambetul pe buze, pe care nu stiu sa ti-l explic in cuvinte. Sunt trista pentru ca sunt in cautarea iubirii, care pare atat de greu de obtinut, dar zambetul imi apare pe buze si in ochi atunci cand realizez ca eu sunt iubire. Sunt trista pentru ca am nevoie sa primesc iubire si sunt vesela atunci cand o pot eu darui… se pare ca viata mea a fost mereu asa… un dulce-amar.
Nu sunt inspaimantata de ceea ce va veni. Am constientizat ca pana la urma se va intampla ceea ce trebuie sa se intample. Daca nu va fi langa mine e pentru ca el trebuie sa ramana acolo unde e si nu pentru ca nu ma iubeste… L-am simtit azi cum mi-a dat drumul de multe ori si cum apoi s-a intors repede la mine. Il percep mai mult decat as vrea, sunt el. Stiu ca intr-o zi voi avea explicatie pentru tot ce am simtit de-a lungul acestor 2 ani, si eu si el. Stiu ca indiferent de ce se intampla il voi pastra mereu cu mine si poate ca peste ceva timp voi putea sa-i impartasesc exact sentimentele si starile mele vis-a-vis de el. Cred ca am realizat azi si de ce il voi pierde… Este vorba exact despre ceea ce mi-ai zis mereu sa fac de-a lungul acestor 2 ani… “Crede!”
Eu m-am indoit mereu. Daca as fi crezut cu tarie in relatia asta probabil s-ar fi materializat… acum insa atarna de un fir de… soarta
Poate a fost nevoie si de aceasta experienta pentru Implinirea mea.
Il iubesc si stiu ca alaturi de el viata ar fi un dulce-amar
… Sa indraznesc sa cer sortii sa-mi pregateasca un tort de ciocolata cu doua cirese cu cozi impletite in varf? O sa stiu sa-l savurez? “
September 9th, 2009 at 11:47 pm
Dalila, mi-a fost dor de tine. Nu am uitat de sampania noastra pe care trebuie sa o bem undeva la jumatatea drumului
….
September 9th, 2009 at 11:54 pm
parte din sufletul meu nici eu nu am uitat de sampanie…trebuie numai sa gasim jumatatea drumului
September 10th, 2009 at 7:35 am
Alice, buna dimineata,
Nu indraznesc sa te deranjez cu un email personal,de aceea,te rog spune-mi unde este noul vostru sediu sa pot veni si cumpara cateva carti .
Am musafiri dragi de la Paris ,vin sambata in tara si vreau sa le ofer” Cele mai frumoase iubiri.”
Nu stiu de unde sa cumpar.
Am cautat peste tot in oras,nu a fost chip sa gasesc.
Pe site la Tango nu ma descurc,eu ,fiind total atehnica,prea multe clik,link,etc….
Un drum pana la sediul Tango este mult mai simplu pt mine……
Multumesc frumos……
Toate cele bune tuturor,o dimineata frumoasa cu soare de toamna….
Si cu ganduri calde…..
Si cu iubiri ,de care vreti voi…..
Ina,Oli,sambata va astept in Bucuresti.
Duminica mergem impreuna la Constanta,sa salutam marea.
Va iubesc frumos,asa cum prea bine m-a invatat un copil de 2 anisori,acum,devenit fratele cel mare (peste 2 luni va implini 3 ani,deci este,cum singur spune,,,,,mare -mare !!!!)
September 10th, 2009 at 8:42 am
Va citesc pe fiecare in parte cu atentie.nu sar peste nicio postare,pt ca mi se pare a fi lipsit de bun simt si respect…si…pt ca mi se pare ca asta e tot ce pot eu oferi peste distante si randuri , celor care au lacrimi de durere sau bucurie.sa va citesc……sa va ascult, mai bine zis….sa invat…sa imi aplec sufletul si in fata altor tristeti nu numai ale mele…. doar de aceea scriem aici, ca sa si fim citite. ca altfel, am scrie un jurnal si l-am ascunde sub pat….
Si merg si pe principiul”ce tie nu iti place , altuia nu ii face”. Mereu am spus ca eu nu judec.nici nu ma apuc sa fac pe implinita, mai bine prefer sa va povestesc din trairile mele(indiferent cine ce ar crede….).E atat de usor sa stam pe margine sa vorbim…dar cand sintem in miezul povestilor noastre dintr-o data lucrurile sint colosale, pt simplu fapt ca sint ale noastre…
George, imi place cum scrii….mi se pare de altfel ca ti-ai invatat deja lectia din ceea ce ai trait si pierdut cu EA.ma bucur ca esti printre noi. imi da senzatia ca prin tine, sint mai multi barbati aici cu noi……..care parca incearca sa isi aplece urechea sa asculte si sufletele noastre de femei…sa inteleaga si ei(barbatii) ca e usor sa faci pe cineva sa sufere, dar doamne cum ramanem noi in urma celui care pleaca fara sa zica ”multumesc ca m-ai primit in casa si suflet”…..si cata durere si cat timp pt a ne reintoarce la viata….Poate, cumva, ar invata si barbatii sa nu mai fie superficiali, sa nu se mai arunce asa usor, sa nu se mai joace…pt ca se joaca cu suflet de om nu de papusa gonflabila…
As pleda pt asa ceva. as face conferinte de presa in care sa ii invatam pe oameni , sa ii reinvatam sa iubeasca, sa se redescopere, sa fie buni, sa facem prin iubire lumea mai buna si relatiile dintre noi mai bune.asa ne vrea si dzeu…numai ca noi, in ziua dea zi, luati de valurile vietii, sintem grabiti si uitam…sa iubim…totul se bazeaza pe sex.pe principiul ”la 60 de ani nu iti mai ridica nimeni fusta, asa ca…”eu nu cred in asa ceva. daca ar fi fost sa cred, ar fi trebuit sa am, singura fiind, cate o aventura -doua pe saptamana, ca doritori sint…dar am incercat sa le readuc aminte barbatilor din jurul meu, ca nu trebuie sa conteze numai ce am intre picioare, ci si ceea ce am in suflet…….si atunci decat o noapte de tavaleala trecatoare, am preferat sa castig un amic….si barbatii au apreciat asta, unii….ca unii….mai alearga si acum din fusta in fusta(pt ca, cei drept sint si fuste care accepta ”jocul ”asta)….
Ramona,mereu,mereu,mereu ma gandesc la tine….dar tu stii asta…
Roxana…fii tare,ai incredere in tine…avem o voce care ne spune mereu ce si cum.fi atenta la ce iti spune vocea din tine, ascult o , nu o ignora, cum faceam si eu mai demult….vei gasi exact drumul spre ce inima vei reusi sa recunosti cu inima ta…
Cristina …am lacrimat usor si mut…la cata durere e in tine, la drumurile tale in care plangi la volan,pt ca si eu la volan plang cel mai mult(periculos , de altfel…dar…)…
Dalila…..am trait…stiu…
Anemone…mereu,mereu ma repet…singuratatea te ucide,e grea si ma face sa devin o leguma, ne taram in timp si spatiu doar pt o farama de iubire, pt doua brate care sa ne adoarma seara in asternuturile ”asortate si alese cu grija”………cu toate astea, prefer de un milion de ori durerea asta din amor, decat sa nu imi fie mama sanatoasa sau eu….pt ca stiu , ce bine stiu, cum e sa plangi la usi de doctori,pe culoare de spital sa vezi cum trece moartea pe langa tine, sa iti moara parinti si oameni care te-au crescut, asa unul dupa altul, de nu mai stii sigur ca traiesti sau totul e doar un cosmar…si in fiecare zi, cand mama e sanatoasa sau eu…e un miracol, nu am atata umilinta sa fiu in stare sa ii multumesc lui dzeu…pt ca sint oameni care ar da orice sa aiba zilele mele reci si pustii, dar sa mearga, sa vada, sa traiasca…..
Pisica ,…..ma gasesc in randurile tale…simt cum ma simti…
Simonaioana, intr-o zi ne vom intalni,promit solemn.mereu m-ai inteles si m-ai mangaiat cu o vorba buna.si ai inteles mai bine decat oricine ce e in mine. tu si Alice. ma bucur pt tango-ul tau…eu inca dansez singura…
Anna, multumesc pt randuri. pt ganduri.pt povete.apreciez…si citesc si tac…stii ce imi pare rau? ca daca ai fi avut rabdare totusi sa imi citesti postarile(cum ai spus ca putin ai citit din postarile mele)…ai fi inteles ca eu chiar traiesc.frumos si bine si curat.ca iubesc viata.si da!!!!!indiferent ca ma contrazic sau nu, sint o fata vesela. si stiu si ca singuratatea e doar acum…trecatoare…si ca dragostea ma va gasi daca ii ies cu zambet in cale…..stiu asta…..tocmai de aceea, in jurul meu , chiar si la birou, sint unul dintre putinii oameni care e plin de viata.cei de langa mine se mira de unde am atata energie, pofta de a trai , de a iubi….de a da si de a primi….ma rog la dzeu(dar nu vorbesc toata ziua despre asta). credinta e in mine si e destul…Roberrta poate confirma oricand…. dar….sint ca un amalgam, mi se pare simplu de inteles…..undeva in adancul meu sint trista pt ca imi lipseste iubirea…si recunosc asta!!!!o recunosc aici, deschis fara rusine…si ma repet, prefer sa ma plang mereu ca imi lipseste un EL, decat sa scriu despre pierderi care au rupt din mine bucati de om…bucati de suflet…si crede-ma , cand in viata ai cazut si ridicat de nu le mai stii numarul, un ochi va rade si unul va plange mereu…
Asa ca…stiu si eu ce si cum….viata mea e plina,de mama, de drumuri, de copii,de prieteni, de joburi(am 2 joburi), de planuri, de pierderi sufletesti si materiale,de scoli,de iesiri,de renuntari, de daruiri, de rugaciuni…dar o bucata din mine e trista….pt ca am nevoie de dragostea unui barbat..sa o primesc si sa o daruiesc. si acea bucata din mine va scrie aici,uneori, tot mai des deja… cand doare pana la os , cand numar cei 4-5 ani de singuratate,fara macar un sarut, cand nu mai rezist, ca doar sint om si eu…si am cedat tristetii si mi-am marturisit-o aici in fata celor care au timp si suflet …doar sa ma citeasca…
Alice, tu stii…..
September 10th, 2009 at 9:59 am
Fara nicio legatura cu tot ce am vorbit mai inainte… Am citit un articol cutremurator pe blogul prietenei mele Anemari.
http://anne-desprenimic.blogspot.com/
Anna, cu intarziere iti spun La multi ani pentru ieri si felicitari pentru nepotelul tau. Adresa redactiei noastre este Lucretiu Patrascanu nr.16, cladirea ITA Texconf, sector 3, Bucuresti.
September 10th, 2009 at 12:48 pm
Puterea amintirii
de Dimitrie Anghel
Ne vom aduce-aminte de toate pîn’ la urmă,
O, draga mea… Şi dacă viaţa nu se curmă
Ci stăruieşte încă închisă în morminte,
Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte !
Inertă de-ar sta mîna pe veci, şi gura mută,
Ca două negre peşteri ce-arar, îşi împrumută
Ecoul fără voie şi cînta în furtună,
A noastre două inimi cînta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină
Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mînei de care-a fost sculptată.
Oricum, pînă la capăt aminte ne-om aduce,
Şi oricît de departe destinele ne-or duce,
Mereu şi pretutindeni, oricînd şi orişiunde,
Cînd mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde !
September 10th, 2009 at 2:44 pm
http://www.youtube.com/watch?v=d-0i_eAtB2s
September 10th, 2009 at 3:33 pm
Multumesc mult,Alice,
maine voi gasi in sfarsit cartile cautate,multumesc mult.
September 11th, 2009 at 7:54 am
ma doare sufletul citind ce scrii. Ma marit in curand cu un om bun si sincer, care se poarta ireprosabil cu mine, o dragoste calduta, cu un om care ma priveste ca jumatatea lui mai buna, care ar muta muntii din loc pentru mine, asigurandu-mi tot ce am nevoie, conversatie, atentie, stabilitate, echilibru, incredere, respect. Ma intreba daca mie mi-e bine atunci cand sunt cu el, dar intre noi nu exista pasiunea aia nebuna, in care uiti de tine si traiesti pentru ‘noi”, dragostea aia patimasa care sa iti fluture in stomac,nu mor si nu ma topesc de dorul lui cu disperare si chin intr-un mod sublim…oare fac un compromis?
la polul opus al aceste relatii este alta …una in care dorul, placerea carnala, fluturii si toate chinurile iadului sunt in ea. mi-e dor de el, imi lipseste, ma topesc in bratele lui, astept sa ma sune uitandu-ma mereu la telefon, am ostare proasta si cad usor in depresii si melancolii atunci cand nu o face, tresar respir greu si ceva face ca genunchi meisa se transforme in gelatina cand il vad, ma pupa frumos pe gat si imi doresc sa traiesc cu el o viata intreaga, insa el e de meserie escroc, nu imi va raspunde la telefon cand voi avea nevoie, inca este in cautarea iubirii si sunt convins ca eu sunt pentru el si nu pot sa nu ma intreb daca acum eu as fi cu totul disponibila o mare parte din interesul lui ar scadea drastic. Ne stim de 11 ani si cam vreo 5 am fost un cuplu, m-a parasit si a fugit cu alta am disperat si mi-am dorit sa mor nestiind sa traiesc fara el, m-am agatat de el si desi eu imi facusem pe altcineva am pastrat o relatie comoda pe mess si la telefon, n-am intalnit ascuns prin asternuturi si am asteptat sa spuna o vorba, a zis “casa de piatra”. ]
Nu stiu cum voi iesi din situatia asta si mi-e frica sa nu fac o mare greseala….el nu vrea sa se casatoreasca niciodata si isi doreste sa isi lase mereu obtiunile deschise se vede cu mine dar ii convine ca se poate vedea si cu alta,nu isi doreste sa munceasca traind din tot felul de invarteli pe care eu nu le cunosc….as fi nebuna sa renunt la un om care isi face o cariera pentru un om care nu se poate acomoda cu gandul la un program si la un sef…sa traiesc cu frica ca intr-o zi va suna poate politia la usa sau el va fi cu baietii pentru a 5 oara intr-o saptamana si nu va raspunde la telefon cand va cadea racordul de la apa ….stiu ca el este nociv pentru mine…dar ma intorc mereu cu speranta langa el…poate intr-o zi nu va mai fi….poate se va schimba, poate iubirea mea il va schimba…sunt psiholog si stiu ca ma amagesc…el nu se va schimba….
September 11th, 2009 at 8:25 am
Ramona- cea noua, vino dincolo, la cealalta postare, cea care apare pe prima pagina a revistei tango, acolo suntem toti. La Semne ale indragostirii mele.
September 14th, 2009 at 12:05 am
Alice, ai un blog f.luminos – iţi doresc să rămâi mereu în această stare în care aştepţi minuni şi vezi lumina! Iartă-mă că intervin aici, unde ai vrut să închei comentariile! Te rog să nu te superi, dar vroiam să o rog pe cititoarea ta, Ramona, să vadă peste ani – va fi bine – am asta pentru ea: http://senin.ladyclub.md/2008/11/03/iubirile-stiu-cand-sa-plece-cand-sa-vina-de-ce-nu-le-crede-nimeni/
Gânduri senine…