Amigos para siempre

Suntem prieteni de-o viata, si pentru toata viata, desi unii dintre noi s-au intalnit aseara pentru prima oara. Cand am auzit de intalnirea de la Brasov, pusa la cale de Pisica, am avut acelasi zvacnet de acum cateva saptamani cand fetele s-au intalnit la Pitesti. Numai ca, de data asta, chiar a fost posibil sa pornim la drum. Si am petreceut impreuna o seara de care ne vom aduce aminte mereu, in care am ras cu lacrima emotiei in coltul inimii, si ne-am recunoscut, inca si inca o data, ca si cum am fi venit din alte vieti in care nu ne-am despartit nicio clipa.

Pisica si sotul ei, Dan, Adi (al Simonei, fiindca acolo pe blog s-a consacrat), bacauanca noastra Sara, Cristina Bizu si baietelul ei Angelo, ne-au primit cu bratele si sufletul deschis pe noi, Alice, Paul si baietelul cel mic al lui Paul, Matei. Noi suntem in poze, noi ne rasfatam cu amintiri atat de proaspete, atat de adanci.

http://www.youtube.com/watch?v=yM2-L5MUEkU adica… Amigos para siempre, cu Jose Carreras si Sarah Brightman

O alta poza, o alta clipa

A venit in Bucuresti Nina Cassian. Am asteptat-o la aeroport eu si prietenul ei de-o viata, Dragos Cojocaru. ( Si nimeni altcineva…) Am dus-o la hotel in Fordul meu- pe care nici macar nu apucasem sa-l duc la spalatorie. M-am simtit stanjenita de primirea noastra modesta, dar Nina Cassian ne-a multumit de o mie de ori. Mi-a aratat ca, de dragul meu, stiind ca o voi intampina la aeroport, a imbracat rochia gri pe care i-am daruit-o la ultima noastra intalnire, anul trecut, eu si creatoarea Cristina Nichita, care o croise special pentru venirea dragei, minunatei, splendidei poete.

Cum te simti, Nina?, a intrebat-o Dragos dupa ce ne-am urcat in masina. Iar eu mi-am intors ochii spre ea, asteptandu-i raspunsul.

Si Nina ne-a recitat din Arghezi, cu glas grav, cu tigara intre degetele ei lungi si subtiri.

“Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine”.

Si eu am pornit motorul plangand.

O poza. O clipa

Ma opresc o clipa din truda – e week-end-ul de dinaintea intrarii in tipar si

muncim din greu. Printre pozele facute pentru unul dintre interviurile din numarul de octombrie, am gasit si fotografia asta. O fotografie de proba. Verificam luminile, iar eu furam o secunda de evadare indragostita, inainte sa-mi incep interviul. Am in mana nelipsitul telefon si  reportofonul pe care-l iau pretutindeni cu mine. Asadar, port cu mine toate ale mele. Ustensilele fara de care nu as putea trai (sau, mai degraba, fara de care as putea, dar as fi foarte saraca). Copilul iubirii mele fara seaman. Dragostea mea care-mi insoteste fiecare clipa.

P.S. Stiu ca nu mai sunt frumoasa. Ca silueta mea castigata si pastrata cu stradanii asudate in sali de sport s-a dus pe apa sambetelor si-a duminicilor mele fericite. Dar n-as schimba pe nimic prezentul meu imbatat de iubire. Mai ales ca stiu ca mai sunt doar putine luni si-am sa redevin subtire, mladioasa, fragila, cum eram atunci cand m-am indragostit.

P.P.S. In noua revista am gasit, asezata pe marginea unui articol de-al Simonei, urmatorul citat:  ”Sa aiba un copil impreuna este cel mai frumos si mai irational act pe care o femeie si un barbat care se iubesc il pot comite” -Bill Cosby. Sunt de acord:)

De ce putem iubi un barbat insurat

Pentru ca bataile inimii sunt intotdeauna mai puternice si decat fosnetul hartiilor de la starea civila, si decat zornaitul banilor.

Pentru ca, uneori, un om insurat poate sa iubeasca pe altcineva decat partenerul lui oficial, cu mai multa daruire si cu mai multa deznadejde decat un om necasatorit.

Pentru ca inima noastra e salbatica si libera.

Pentru ca, dureros de des, casniciile sunt niste cimitire ale iubirii si toti ne dorim sa mai traim un pic, chiar si incalcand normele lumii si promisiunile facute candva.

Pentru ca, in cele mai multe din cazuri, oamenii s-au casatorit dintr-o slabiciune, dintr-o obligatie, dintr-o traditie, dintr-o plictiseala, dintr-o prostie. Procentul celor care s-au casatorit dintr-o mare iubire, fara sa fi avut nicio indoiala in momentul in care au mers spre altar, este mai mic de 3%.

Pentru ca dragostea pogoara din cer ca un fulger, si loveste nemilos inimile in care nu mai exista iubire.

Pentru ca avem dreptul si obligatia sa fim fericiti.

Pentru ca avem o singura viata si, atunci cand nu iubim, o mie de morti.

Semne ale indragostirii mele

Atunci cand am momente de indoiala, atunci cand ma incolteste gandul ca s-ar putea, totusi, sa ma fi inselat, atunci cand mi se pare ca e prea greu sa infrunt un intreg trecut petrecut departe unul de celalalt, atunci cand ma ajung rautatile lumii, verific semnele indragostirii mele. E un ritual simplu, precis. Ca atunci cand intind mana spre fruntea copilului meu sa vad daca are febra. Ca atunci cand deschid fereastra si astept adierea de afara ca sa stiu daca va fi o zi racoroasa sau blanda.

Incerc sa adorm cand barbatul meu nu s-a asezat inca langa mine in pat. Iar  daca somnul se tine departe de mine, daca, oricat de obosita as fi, stiu ca n-am sa pot sa alunec in vis inainte de-a-mi lasa mana sa alunece de-a lungul umarului lui splendid si puternic, atunci stiu ca sunt, inca, nespus de indragostita.

Daca vad un peisaj tulburator de frumos, daca aud un vers aurit de splendoare, daca ascult un cantec ale carui acorduri imi ravasesc inima si mi se face dor sa vada si el ceea ce vad ochii mei, sa auda si el ceea ce asculta inima mea, atunci stiu ca mi-e dragostea vie si intreaga, ca n-au ciobit-o nici lacrimile de ieri, nici visul rau de azi noapte.

Daca simt gustul sarutului lui in fiecare inghititura de apa rece, daca mi-e foame si nu pot manca fara sa intind catre el bucata taiata mai intai, daca il masor cu ochi lucizi si tot el mi se pare cel mai frumos barbat de pe pamant, daca imi lipesc obrazul de pieptul lui si simt ca m-am intors acasa, atunci stiu ca nu s-a intamplat nimic rau. Ca nicio fisura nu si-a facut loc intre noi, ca nicio neliniste n-a ajuns sa ne pangareasca puritatea iubirii din suflet, ca niciun cuvant aruncat intr-o doara n-a tulburat apele marii noastre intalniri.

Caut mereu, cercetez intruna, cu teama celui care a gresit altcandva lasandu-si iubirea sa moara. Asa cum am grija sa le fie bine copiilor mei, sa nu le fie frig, sa nu le fie sete, sa nu le lipseasca ceva, veghez asupra iubirii mele atat de greu castigate, atat de lesne de irosit. Sa nu-i fie frig, sa nu i se faca sete, sa nu i se ofileasca lumina, prospetimea, viitorul intreg.