Dreptul la fericire
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jul 5, 2009 in Confesiuni | 329 comments
Intr-o vreme in care incercam sa-mi inteleg nefericirile, intorcandu-le pe toate fetele, m-am inscris la un seminar in care se discuta relatia pe care o ai cu banii. M-am gandit ca, poate, daca as stabili raporturi corecte cu toate elementele insemnate ale unei vieti de om, dragostea, familia, cariera, veniturile, mi-as putea gasi, cat de cat, un echilibru in propria-mi existenta. Facusem cursuri de comunicare, si aflasem ca o relatie de comunicare autentica, profunda, este o relatie de dragoste. Ca trebuie sa fii deschis catre cel din fata ta si sa-l asculti in mod adanc, fara prejudecati si, mai ales, fara sa pornesti de la premisa ca, orice ti-ar spune, ai tu ceva mai important de rostit. Fusesem la alte intalniri in care vorbiseram despre implinirea de sine, si descoperisem ca nu poti schimba pe nimeni, ca singurii care ne putem schimba suntem noi insine, stabilind un set de reguli si apoi adaptandu-ne la lumea in care traim pe baza acestor norme. Ca iubirea e o chestiune de onoare, de cuvant, in care doi oameni, care au decis impreuna ca nu se mint si nu se insala – sau au decis impreuna ca se mint si se insala, nu conteaza, dar e musai decizia mutuala - isi tin cuvantul unul fata de celalalt si se iubesc alegandu-se unul pe altul in fiecare zi.
Paream sa inteleg destul de bine adevaruri folositoare, taine utile ale destinului omenesc. Insa, la seminarul in care se vorbea despre bani, m-am impotmolit. Colegii mei aveau, cu totii, aceeasi problema: cum sa castige mai multi bani, cum sa-i pastreze mai mult, cum sa-i utilizeze mai inteligent, in asa fel, incat banii sa se inmulteasca si sa nu se termine niciodata. Necazul meu parea doar o maladie ciudata, demna de tot dispretul. Imi pusesem corect intrebarile, iar raspunsurile mele duceau, intotdeauna, in aceeasi fundatura: mie mi-e rusine sa am bani. De cate ori, intr-un context sau altul, as fi putut aparea celor din jur drept o fiinta mai instarita decat altii, simteam nevoia sa ma scuz cu grabire. Faceam in asa fel, incat banii care-mi intrau in conturi sa dispara cu iuteala, risipiti pe nimicuri, ca nu cumva sa ma fac de rusine si sa creada cineva ca as putea fi bogata.
Nu mi-am vindecat maladia cu pricina in veci, si asta poate si pentru ca nu m-am prezentat decat la primele doua, trei sedinte de seminar. Intre timp, mi se facuse rusine sa merg intr-un loc in care oamenii vorbeau despre bani, pentru ca as fi putut fi banuita ca ma duc acolo din dorinta de a castiga mai mult. Dar ceva extrem de folositor am aflat, totusi. Ca atitudinea pe care o ai fata de bani o ai si fata de propria fericire. Ca oamenii care se simt indreptatiti la bogatie sunt si cei care se simt in largul lor in propria bunastare a sufletului. Ca ei isi revendica dreptul la fericire si il obtin, poate nu la fel de usor, dar, in mod sigur, la fel de abil ca pe acela la prosperitata financiara. Si ca eu, o fetita saraca si trista din provincie, mi-am oblojit neimplinirile invatandu-ma sa cred ca numai cei fara bani si fara zambet sunt speciali. Ca faptul ca sunt imbracata cu hainele ramase de anul trecut de la sora mai mare e un prilej de mandrie. Si ca singuratatea mea intrata in oase e semn de noblete, ca doar marlanii sunt fericiti si, adunati in cercuri stramte, se impuiaza, fac bani si traiesc fericiti pana la adanci si imbuibate batranete.
Ma simt mereu vinovata ca sunt fericita. De bani m-au scutit pronia administratiei financiare si contabilii nemernici cu care am avut de-a face pana acum “ imi vine sa le scriu si numele, Alexandru Gelu Modoi si Mioara Fodor. Ezit, tot mie mi-e mila, desi lor nu le-a fost, dar, pana la urma decid sa li-l scriu¦ Dar de o vreme incoace sunt nepermis de aproape de conditia fericirii, iar asta imi da, adesea, frisoane. Caut cusururi iubirii mele si nod in papura iubirii lui. Iar cand cineva ma felicita pentru implinirea mea, pentru copilul pe care-l voi avea, ma scuz, stanjenita, spunand ca am fost si eu, ani la rand, nefericita, si ca nici acum n-a fost asa simplu pe cat pare celor din jur, ca am plans destul, si am asteptat dureros de mult …
Daca stiti vreun curs la care m-as putea inscrie ca sa-mi recapat in propriii-mi ochi dreptul la fericire, va rog sa imi spuneti. Am sa-l urmez, oricat de mult ar costa. Ba chiar m-as bucura sa aiba pret obscen. Macar saraca sa raman, daca nefericita nu-mi mai este dat¦
Buna imineata! Ma trezesc cu gandul la voi, “alerg” mereu spre casuta, cu ganduri alese.
Va doresc o zi frumoasa!
Neata,Amore!Nu dormi?
Zi frumoasa si tie!
Zi frumoasa tuturor!
Buna dimineata spun si eu!
Va doresc o zi superba, pe masura sufletului vostru!
Ce frumos incepe ziua cu voi:)!
Nu dorm, Maia si traiesc pe acelasi continent cu tine:). Ba chiar in aceeasi tara:)! Stii cum e (sau nu?:) de la o varsta, nu prea mai ai somn:)! Astfel ca ma trezesc taaare devreme. Dar stiu ca va gasesc aici pe voi, la o cafea buna si diminetile sunt frumoase daca le incepi cu cei dragi!
Soso, ma bucur ca si tu esti vesela, se simte optimismul “printre randuri”! Te imbratisez si pe tine, cu drag!
Zeitelor, voi nu va beti cafeaua in casuta?:)
Alice, ce faceti voi?Nu sunteti obosite/obositi dupa atatea petreceri?:) Va imbratisez (cu atentia de rigoare la burtica:)!
Buna dimineata spun si eu,va aduc o cafea cu miros de mare,de soare,de valuri,de zbucium,de liniste….
Dupa zile de munca,am reusit sa lenevesc la soare cateva ore sambata si cateva ore duminica….
Furtuni si ploi mi-au intrerupt lenevia,dar si ele au farmecul lor…
Una peste alta,am reusit sa ma odihnesc,intre doua drumuri lungi,ultimele(sper eu !),inainte de un concediu dorit si asteptat .
Am vrut sa va povestesc ceva haios de la mare,o intamplare adevarata,traita de mine sambata si duminica…..
Dupa cum stiti,la Mamaia a fost in acest sfarsit de saptamana un regal pe cer,miting aviatic,ce mai ,o splendoare !!!
Am admirat si eu,odata cu lumea de pe plaja tot spectacolul aerian !
…..Si acum,vizualizati ,va rog….
Doua sezlonguri,la distanta de nici un metru….
Pe unul eu,balena,rasfatata de soare si creme impotriva arsurilor…
Pe altul ea,sirena,blonda,bella si sarmanta……
Ea fitoasa…..
Eu….haioasa (“n-am gasit alta rima !”)
In fata noastra,pe cearsaf,un grup de 4 barbati tineri,jucau table,carti,etc….
Comentau impreuna ziua aviatica,din persepctiva unora care chiar stiu ce vorbesc….
Dupa priviri aruncate,zambete cu subanteles si invitatii la comentarii despre subiect….cine credeti ca a jucat table cu ei, in continuare ????
Balena haioasa ????
Sirena fitoasa ????
……eu,normal….
Fetele care m-au vizitat la Felix stiu ce vorbesc….
Am aflat ca erau veniti pt mitingul aviatic,ca sunt de prin partea sponsorilor….etc….
Ideea e ca ne-am reintalnit cu toti,seara,la o bere,undeva pe o terasa,la povesti….
Super draguti,super amabili,super politicosi….
Nimic indecent,nimic obscen,nimic nelalocul lui ( nu stiu cum se scrie asta !!!!!!)……
Totul super ok….
Eu sunt prietenoasa din fire,sociabila,dar,recunosc,ca deh,sunt femeie ! ,ca mai vreau sa stiu din cand in cand daca mai pot avea succes !!! Offf,femeile astea !!!!
Si,dragelor,concluzia pe care eu vreau sa v-o spun este asta….
,,,,Dupa discutii lungi,am inteles ca si barbatii au exact aceeasi problema …..
Ca femeile sunt fitoase,ca nu le intereseaza decat portofelul,ca vor sa-i tina sub papuc,ca vor sa controleze totul,ca nu stiu sa rada,ca nu stiu sa zambeasca,ca-i trag de maneca daca se uita si ei la o diva blonda,ca le ingradesc libertatea…etc….
Cel mai tanar avea 30 de ani,cel mai “batran” avea 35….
Doi singuri,celibatari convinsi…..doi divortati din motivele enumerate mai sus….
Le-am promis ca le caut eu mirese si ca-i si cunun,ca deh,am devenit amici ….
Le-am promis ca am “mana “buna,ca nu le gasesc fitoase,ci doar haioase ….
Ca nu-i vor cicali,ca-i vor lasa liberi,ca-i vor iubi,neconditionat….
Ca vor fi numai lapte si miere !
…..Se ofera cineva ????
Amicii mei nu cauta aventuri,ci doar relatii serioase….
Dar,normal,totul poate incepe ca un joc,ca o aventura…..
Dragelor,asa mi-am petrecut eu clipe minunate,afland secretele barbatilor singuri,plansul lor,offul lor,problema lor ….
Nu-i asa ca seamana cu ale noastre,ale femeilor ???
Nu-i asa ca sunt cam aceleasi intrebari ????
Cam aceleasi concluzii ????
Va pup,va imbratisez,maine plec tocmai la….Paris !!!!
Va iubesc frumos !
Aaaaa,sa nu uit !
Am vorbit serios ! Sunt tipi de nota 20,licentiati,specialisti in publicitate,etc….
Sunt frumosi si destepti,,,,,,nu stiu daca sunt bogati…..dar nu cred ca intereseaza pe cineva (!!!!)….
Si eu le voi fi nasa,asa cum am promis !
”De acum încolo, drumul îl vom face mai mult împreună. Å¢i se va cere să te confrunÅ£i cu sentimente ÅŸi impulsuri pe care nu vrei să le recunoÅŸti. Pe scurt, pe măsură ce pătrundem mai adînc în mecanismele codependenÅ£ei ÅŸi încercăm să o vindecăm, vom juca din ce în ce mai strîns. Dacă la un moment dat simÅ£i că sentimentele tale sînt prea dureroase, că încep să iasă la suprafaţă probleme despre care ÅŸtii că nu eÅŸti capabil să le faci faţă, îţi recomandăm din toată inima să ceri ajutor specializat. Nu risca cu probleme care te depăşesc întru totul. Caută ajutor.
Nefericirea codependenţei nu trebuie să îţi umbrească fericirea. Ea nu trebuie transmisă involuntar copiilor şi familiei. E vremea să pui capăt nefericirii. Trebuie şi poţi să aspiri şi să ajungi la fericire. Poţi respinge nefericirea alegînd iubirea. Dar trebuie să plăteşti un preţ considerabil în durere pînă cînd rănile adînci vor fi curăţate şi vindecate. Relaţiile tale trebuie dezvăluite şi puse la încercare, şi acest lucru se va dovedi foarte dificil.
Primul pas este jntrospecÅ£ia. Următorul este de a înÅ£elege mecanismul a ceea ce se întîmplă în interiorul tău. Abia apoi începe marÅŸul spre adevărata vindecare. LuminiÅ£a de la capătul tunelului se va transforma în răsărit de soare, nu în farurile unei locomotive care se apropie ameninţătoare … ”
scuze….un citat din Labirintul codependentei- o carte despre Vindecare
Buna dimineata,va spun si eu.Am simtit mirosul de cafea…si ma alatur voua,aducand si frisca pt Alice…
Da Anna,noi stim si confirmam.Bine ai revenit!
Alyce,Simona va astept cuminte la cafea.
Va pup,sa aveti o zi senina!
Draga Anna,
M-am bucurat nespus sa citesc povestea ta de la mare….sa stii ca nu credeam ca si barbatii au acelasi probleme, dar in fine, au si ei suflet si cred ca in final sufletul nu face distinctie de gen. Ceea ce m-a bucurat este ca in lumea asta nebuna, agita, in cautare de nu stiu ce, se gasesc si barbati/femei asezati, care isi doresc o viata linistita si pentru care iubirea este mai presus de orice. Atata vreme cat ei exista, mai este o speranta. Si sunt convinsa ca isi vor gasi jumatatile, probabil e o chestiune de timp, sunt convinsa ca sunt multe fete care cauta barbati ca ei.
Iar tu, Anna, sa ramai la fel de haioasa si plina de viata, conteaza mai mult decat orice altceva!
M-ati ispitit cu aroma de cafea din casuta voastra…vreau si eu acolo……sunt asa de departe, am senzatia ca sunt singura dintre voi asa de departe de casa, pierduta in lume…
O zi cu soare si zambet!
Anna, uitasem sa iti spun Drum bun si sa saluti Paris-ul si din partea mea…tare mi-ar place sa il vad…..
…nici eu nu prea am somnuri,ca sa zic asa…..dar azi noapte am dormit in sfarsit,pt ca ultimele 3 nopti le-am chinuit mai mult.asa ca azi dimineata am iesit devreme din casa, mi am luat ceaiul de la omv si…am colindat strazile cam goale inainte de a ajunge la munca. ascult ”home” si imi imaginez deja…
…aseara am iesit cu bicicleta in parc si cu ”copiii mei”. am mancat inghetata si ne am stropit cu apa din fantana arteziana, am ras, ne am dat pe masinute….apoi am stat pe o banca in timp ce copiii se dadeau cu rolele…ma uitam la ei.puteam sa am si eu copiii la fel de mari…eram linistita si senina.imi astept cu credinta transformarea visului in realitate,cand va intelege intr-un tarziu ca drumul spre home incepe cu un singur pas.(si cel mai lung drum incepe cu un singur pas…..) sau ca ….”intre noi mai e un pas…./atata doar a mai ramas…”
…in timp ce stateam pe banca a venit o veche cunostiinta de a mea,un foarte bun prieten de familie care ma stie de cand eram copil….am vorbit una alta,am glumit….am vorbit despre taticu,despre job uri si schimbari,despre singuratate si divorturi,despre noptile fara suflet…apoi s a lasat tacerea si mi a spus”" ai ochii umezi si cand razi danuta, te-ai transformat intr-o femeie care de abia acum va stii sa iubeasca cu adevarat, e destul ca un el care te place deja,sa se uite in ochii tai ,astia care lucesc ca niste ape,la fel si ziua si noaptea…si se va simti ”acasa” ”………am ras,am ras, sincer.el nu stia povestea cu home, dar eu o stiam………..mi am luat copiii si am plecat spre casa toti 3. le am facut baita aseara si au ramas la mine….am baut lapte cald cu miere(asa mi a spus cineva, ca sa pot dormi) toti 3, si am adormit cu ei in jurul meu…..si cu visul in mintea mea….
Am venit si eu la cafea. Va sarut pe toate si va doresc o zi cu spor!
Ce frumoase sunteti!
Buna dimineata dragele mele.
Sunt aici draga mea Ina, pe baricadele biroului dar cu sufletul alaturi de voi.
Va regasesc cu drag, ca in fiecare dimineata.
La multi ani Monique! Sa fii sanatoasa, fericita si iubita !
“Am vorbit serios ! Sunt tipi de nota 20,licentiati,specialisti in publicitate,etc….
Sunt frumosi si destepti,,,,,,nu stiu daca sunt bogati…..dar nu cred ca intereseaza pe cineva (!!!!)….” (anna)
Anna, nu stiu cat de haioasa esti…pentru mine esti intr-un singur fel….penibila!
Daca-ti spun ca esti diabolica, s-ar putea s-o iei drept compliment, si crede-ma nu-i cazul tau.Eu stiu sa citesc printre randuri, printre cuvinte, asa ca imi asum total remarcile facute.
Ina iubita, vin si eu la cafeaua ta care e cea mai buna din lume. Simona mea draga, Anna frumoasa, Dalila parte din sufletul meu, va imbratisez tare. Amore, Maia, Soso, Carmen Sofianu, Monique…Alice sumpa mea, buna dimineata!
Anna apropo de barbati…imi place vorba aceea:ce tie nu iti place altuia nu ii face…asa ca …imi place sa il las liber atat cat trebuie, pt ca si eu am nevoie de ”un pic de libertate”, adica sa nu ma trezesc ca imi striga ca stau tot in fundul lui si ca vrea la bere cu baietii. si berea cu baietii e buna la momentul ei,dar sa nu uite de el pe la terase….nu imi place sa cicalesc si sa intreb toate maruntisurile, dar in schimb imi place sa ”fiu luata la rost” cu drag de el, sa stiu ca vrea sa imi stie fiecare miscare si gand…..si mai vreau sa stie, ca sint un om liber si iubesc neconditionat,nu ma impiedic in detalii cum ca nu ar avea masina sau bani cu duiumul. banii se fac in doi, el trebuie doar sa ma iubeasca frumos si bine,mult si bine, atat de mult incat sa imi spuna intr-o zi”" ma intorc acasa!si nu mai vreau sa plec! pregateste te sa imi faci doi copii!”"
Buna dimineata, va spun buna dimineata cu gust de portocale pe buze!
Anna,
povestea ta depanata de tipii “licentiati” pe inserare…oricat de amuzanta ar fi – ma lasa rece. vai saracii ce mirare ca fitzoasa alunecoasa (alaturarea substantiv adj imi apartine mie asa ca nu e nevoie sa pun ghilimelele imperative) le-a vrut doar banii, pormoneul etc etc etc si nu sufletul lor plapand pulsand a dragoste vesnica…..hai sa fim seriosi- serioase. Cine mai vrea asa tipi “licentiatzi”? Si ce ne dovedeste asta? Ca dragii nostri juni primi inainte sa comita actul despartitor s-au uitat prima data la o fitzoasa alunecoasa au dus-o acasa, au purtat-o la costum etc etc etc…o si ce uimire??? Nu Anna, mie personal nu mi trebuie tineri (pana la maxim 35 cum spuit tu) care prima data totusi au cautat fitzoasa , si-au dat seama ca se pot spala cu ea pe cap si acum sunt in cautarea “balenei haioase” (era exprimarea ta, nu?).
Si pe langa asta hai sa fim din nou si mai serioase si sincere cu noi insine in primul rand- toata lumea e interesata de bani! Da zic in momentele mele de rataciri pasionale- ce i aia bani am nevoie doar de dragoste sa respir, sa mananc sa ma imbrac in ea si ce e aia un concediu pe coasta de azur (ala e locul meu in lume dragele mele o frumusete a peisajlui si franceza sufletului meu…o la la) lasa ca stam noi aici in saracia noastra….da mai departe nu mai zic. Macar sunt destul de sincera sa recunosc ca desi nu sunt fitzoasa alunecoasa am nevoie de bani si da, acum dupa ce n-am facut o in alegerea iubitilor, acum zic da m as uita si la asta…pe langa multe altele.
Deci Anna, multumesc ca ni i-ai “pus pe tava” eu una …..thanks but no thanks. Sunt destul de matura sa mi pot cauta (daca mai vreau) altul si singura, pe plaje la remi sau table ce or fi jucat eu in timp ce emiteau savant idei de zboruri…..
Va imbratisez plec la birou
Monica,
Nu cred ca e cazul sa ne jignim. Fiecare are dreptul la opinie, da, e parerea ta, dar ai putea sa-i scrii Annei un mail, daca ai ceva sa-i reprosezi. Eu o cunosc pe Anna, mi-e draga si nu -mi plac deloc afirmatiile tale. Ne-am adunat aici sa ne impartasim vise, sperante, idei si sa acceptam ca suntem diferiti, nu sa ne jignim.
Da, poti sa spui si despre mine acelasi lucru, daca asta ai citit si printre randurile de mai sus.
Felice,multumesc! Sunt de acord cu tine,chiar nu inteleg de ce trebuie sa aruncam cu pietre,atunci cand nu e cazul…Dar, unele lucruri tin de “cei 7 ani de acasa” si mai putin de cititul printre randuri…
Nu cred ca e cazul sa va ambalati chiar asa de tare.
Anna a venit cu o sugestie, atata timp cat pe mine personal nu ma intereseaza nu vad de ce e cazul sa ma crizez. Spun pas si gata ! Sau mai exact nu spun nimic, am citit-o si atat. Sunt sigura, cunoscand-o, ca nu a fost facuta cu rautate sau ganduri diabolice.
Haideti sa revenim la atmosfera frumoasa de ieri, cand toate gandurile noastre bune si frumoase s-au indreptat spre Alice. Avem atatea lucruri bune care ne pot lega, nu cred ca trebuie sa ne impotmolim in a analiza ideile sau propunerile cuiva, mai ales daca oferta nu ne intereseaza.
Simona mea, ai dreptate, citim ceea ce se scrie, mergem mai departe daca nu ne intereseaza. Eu stiu ca Anna nu a scris din rautate ceea ce a scris. O cunosc, stiu cat de haioasa si glumeata e si sunt absolut convinsa ca nu a fost rau intentionate cuvintele ei. Va imbratisez cu sufletul mereu.
Felice, cred ca as fi procedat asemenea tie, daca n-as fi cunoscut si alte “adevaruri”…atat de-acum , cat si din vremuri apuse…
Si eu mi-am disputat in public , candva , admiratia pentru cineva, si ulterior am aflat ca stiu, si cunosc in parte, si nu pe de-a-ntregul, bucati de adevar….Am inteles si atunci, si acum, si-n alte dati, ca nu eu detin adevarul suprem, si nici nu-mpart dreptatea pe pamant..
Oricum e clar, ca ar fi fost mai potrivit, si atunci, si poate si acum, sa invat sa-mi reprim pornirile, sa-mi inghesui revolta , nelasandu-mi dezgustul, sa curga din mine…
Asta sunt, franca, nu stiu sa fiu diplomata, in acceptiunea mea , asociind diplomatia cu un soi de ipocrizie – greu de digerat…nu stiu sa menajez, mai grav e ca nici nu vreau sa-nvat…
Ma bucur ca Anna, are prieteni de nadejde, ca tine Felice, ca Ina B, ca poate multi altii….
m-as bucura insa, si mai tare, daca Anna ar intelege ce inseamna, cuvantul dat, onoare, demnitate, respect, prietenie adevarata , nu numai declarata, adevar asumat, constiinta impacata, caci de cuvinte desarte, prefacatorie, si dezmat e plina lumea asta….
N-am de gand sa continui polemica, cu nimeni, insa mi s-a parut nedemn, nedrept, si jignitor, ca un personaj care aici pozeaza in “sfanta Anna” aducatoare de rugi si versete biblice, si mai nou in rol petitoare , sa permita sa intineze un demers facut de cateva dintre fetele de aici, si trimis catre Alice , cu dragoste, cu daruire, cu respect….
Felice, Ina….cat despre cei 7 ani ai mei de acasa….ii las pe altii sa vorbeasca, daca i-au cunoscut a fii la purtator, sau la mile distanta de mine..
………………………………..
Felicitari Pisica pentru ideea ta, felicitari si celor care au ajutat-o sa-si duca demersul la bun sfarsit, multumesc Cristina Bizu pentru dragostea ce i-o porti, dragei noastre alice, caci da, asta insemna iubire, sa pornesti la drum pentru un om caruia ii porti respect si recunostinta…iar voi stiti asta, simona ioana, cristina, alyce, cora, corina…..
……
pun punct aici , acestui subiect si n-am de gand sa-l mai dezbat, iar daca cei 7 ani ai mei (lipsa!) sunt cei care va strica randuielile, uitati de ei, de mine….
de-acum , poate , va veti simti mai bine…
Monica, nu vreau sa intru in polemica cu tine, dar simt nevoia sa-ti dau un raspuns pentru ca din intamplare, stiu despre ce vorbesti. De acord cu tine, Pisica a facut un demers dragut, am primit si eu mailul ei, dar cum nu aveam nici o fotografie disponibila, am preferat sa scriu cateva cuvinte pe blog. Ba chiar am primit acel mail de la alte fete si, la randul meu, am spus despre el, celor cu care tin legatura. Stiu, insa, ca Anna era fara acces la mail in weekendul trecut, deci nu avea cum sa raspunda la mailul Cameliei. Si nu a intinat nici un demers, caci nu s-a opus demersului in sine, ci s-a legat strict de prezenta ei in acel document. Eu n-am afirmat niciodata ca nu ai cei 7 ani de acasa pentru ca nu-mi permit sa fac afirmatii despre persoane pe care nu le cunosc. Am spus doar ca nu sunt de acord cu jignirile. Si, cel mai corect mi se parea sa o intrebi si pe Anna cum s-au intamplat lucrurile de fapt, ca sa ai opinia fiecarei parti implicate.
Ii multumesc lui Alice pentru ca m-a primit aici, pentru sufletele alese pe care le-am gasit si pe care le pastra aproape, sper, pentru totdeauna.
Nu stiu ce sa mai zic, dragele mele- in ultima vreme parca se intetisera furtunile mele personale, dilemele mele, dezamagirile si tot ceea ce inseamna viata mea imperfecta si incilcita.
Acum vad ca si aici e un soi de mica furtuna.
O cunosc pe Monica, o cunosc si pe Anna. Sunteti amindoua, in felul vostru unic, femei puternice.Datorita lui Alice, am cunoscut nu numai lumea din cuvintele si gindurile ei, ci si alte femei ca si mine, in cautarea unor adevaruri care sa ramina, sa fie si frumoase, si de folos. Eu sunt un om problematic, o femeie care inca nu si-a limpezit viata, nu si-a cucerit total drepturile la fericire, la dragoste curata si alte idealuri pe care doar le doresc in momente de criza personala.
Ce pot eu sa spun sa va chem la pace?
Aici e un loc unde am venit si eu, si voi, toate, din admiratie fata de Alice. Orice depaseste acest domeniu, e ca in viata reala, supus atitor influente.
Eu sunt aici de la inceput si am sa ramin pina la sfirsit.
Nimeni nu e perfect, dar sunt simpatii care pur si simplu nu le putem explica, precum si antipatiile. Datorita faptului ca eu sunt asa departe, rupta de realitatile cotidiene oarecum, nu pot sa am o parere clara, sa tin partea cuiva. Poate toate avem, dreptate, in felul nostru, desigur fara exagerari.
Trista situatie…
Eu sunt ceva mai nou venita in casuta, si poate nu in cea mai mare masura sa comentez dialogul putin rautacioa as spune al monicai si annei. Nu stiu care a fost motivul pentru care Monica a raspuns destul de dur si taios la adresa Annei, insa cred ca ar trebui folosite niste cuvinte care sa nu doara, sa nu raneasca…penibila mi se pare un pic cam prea mult pentru contextul prezentat. Sunt perfect de acord sa aveti pareri diferite, e normal s afie asa, dar hai sa le exprimam intr-un mod civilizat.
Sa pastram aroma de cafea cu frisca in casuta lui Alice, cu liniste si mangaiere sufleteasca.
Multumesc mult pentru urari, Simona Ioana! Asa va doresc si eu voua, tuturor, iubire, fericire si sanatate!
scuze, sunt in graba spre serviciu, asa ca iertati micile “aberatii” de tiparire…..O zi buna!
La multi ani si multa fericire , Monique! Bine ai venit in casuta minunilor,unde visele devin realitate!
@Monica: Lamureste-ma si pe mine ce a atras eticheta de penibila aupra Annei, ultimul ei comment sau SPAMUL pisicii ? Eu nu stiu sa citesc printre randuri.Si poate ma lamuresti si asupra altui fragment:
“Ma bucur ca Anna, are prieteni de nadejde, ca tine Felice, ca Ina B, ca poate multi altii….
m-as bucura insa, si mai tare, daca Anna ar intelege ce inseamna, cuvantul dat, onoare, demnitate, respect, prietenie adevarata , nu numai declarata, adevar asumat, constiinta impacata, caci de cuvinte desarte, prefacatorie, si dezmat e plina lumea asta…”.E din ciclul”barfe.ro”sau poti sa aduci si argumente?
Referitor la anii copilariei,cati or fi ei,eu am invatat ca, nu-i frumos sa jignesti pe nimeni!Te rog,reciteste ce ai scris si spune-mi daca ti se pare frumos.Mie una,nu! si imi mentin parerea.