Bucurestiul nebunilor
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jun 16, 2009 in Confesiuni | 150 comments
Am iesit pe strazi la 5 dimineata, intr-o zi de luni. Cautam strazi cu soare, si-am gasit ulite cu praf. In centrul cel mai centru, orasul arata ca o rana pe care misuna sobolanii. Bucurestiul vechi e acoperit de podete de lemn si imbuibat de mizerii. Pe Lipscani, intr-o groapa istorica, sapata in piatra, o cucoana arunca sacii de gunoi si le da foc. Miezul orasului, pe-acolo pe unde s-or fi preumblat candva craii de Curtea Veche, a capatat dintr-o data damf de Glina. Cucoana care scoate dintr-un magazin sacii plini cu resturi se ratoieste, ofuscata, la noi: “De ce faceti poze?! N-am incalcat nicio lege”. Nici noi. Suntem in spatiu public, putem face fotografii dupa pofta sau uimirea inimii. Si nu stiu daca, intr-adevar, traim intr-o tara in care nu exista legi care sa interzica huliganismul ecologic, dar ar trebui sa functioneze macar legi ale bunului simt. Insa de la “ar trebui” la realitate e cale prelunga si trista.
Se crapa de 6 dimineata si vrem sa bem o cafea. Nu avem unde. Nicio cafenea nu-i deschisa. Mai vedem cate-un trecator care tine in mana cate un paharel de cafea, din acela de plastic, probabil luat cu fise, de la vreun automat. Noi nu gasim nici unul, asa ca, dupa ce cautam in lung, in diagonala si in lat, pe strazile vechi, mergem si la cafenelele luxoase de la Universitate. Sunt inchise bocna. Asa ca ne punem pofta in cui si-o lasam pentru acasa. Ne amanam plimbarea matinala fericita pentru concediu, cand vom merge, poate, intr-un oras mai norocos. Ni se face dor de Spania si de terasele ei deschise in nestire, ne-aducem aminte si de supermarketul non-stop de la Chisinau, pe usa caruia scrie “deschis vesnic”. Si radem. Viata e frumoasa, daca ii iesi in intampinare. Daca te iei la tranta cu lenea si traiesti, chiar si cand iti e greu sa mergi, sa te trezesti prea devreme, sa te smulgi din odihna, sa infrunti nebunia. Viata nu e in alta parte. E intotdeauna langa noi. E frumoasa sau urata, dar este. La orice ora din zi si din noapte. Trebuie doar sa te scuturi de blazare, si s-o privesti in ochi.
P.S. Fotografiile au acelasi autor ca si data trecuta:)
In primavara am revazut si eu Bucurestiul, dupa aproape zece ani- arata jalnic, eu credeam ca in anii astia s-a intreprins ceva. Fatadele blocurilor ruinate m-au socat mai ales, lipsa unui nucleu de civilizatie, a unei oaze de bun-gust- pacat!
Draga Alice, cum reusiti sa traiti frumos in ciuda imprejurimilor urbane, unii dintre voi, e o continua mirare pentru mine.
Alice, daca ai sti de cate ori mi-am propus sa ma trezesc mai devreme si sa ma plimb pe strazi, sa ma duc…acolo, si…dincolo…si am tot amanat pentru ca, nu-i asa, e timp. Da, tu esti singurul arbitru al vietii tale. Ma pregatesc acum pentru o calatorie, in pragul varstei cu 3 (ce ziceam despre noptile premergatoare marilor plecari?!), mai am cateva lucruri de pus la punct, sunt obosita si emotionata, dar totul va fi bine. Pentru ca surprizele pe care ti le faci singur si care nu depind decat de tine se intampla cu adevarat. Pentru ca viata ta nu e in alta parte.
Sper sa va regasesc pe toate cu bine, neschimbate, pline de viata, fericite.
Buna ziua, suflete alese!
Alice, ce frumoasa esti, fie si intr-un Bucuresti urat!
Din fericire, cei care ne viziteaza tara, au constatat ca Bucurestiul arata mai bine decat in anii trecuti. Am prietene care au revenit in vacanta si au spus ca sunt mai multe flori, orasul arata mai ingrijit… Nu le impartasesc neaparat parerea, insa nici nu le-am contrazis:)
Tot nu reusesc sa intru pe blog de acasa, nu inteleg ce se intampla, imi pare atat de rau ca nu mai pot sta seara, alaturi de voi la o cana cu ceai!
Va imbratisez cu mult drag!
Sunt matinala. La 7 trebuie sa fiu la fabrica, pentru ca n-am decat doua ore in care sa pun totul la punct, pentru o noua zi de munca. Pana saptamana trecuta plecam de acasa cu taxiul. Insa intr-una din zile, mi-am propus sa intru in “criza economica” (inaintea Guvernului, sic!) si sa incep sa economisesc banii de taxi. Mi-am pus haine de doamna si pantofi cu toc si am plecat. La doua blocuri de mine o haita de caini. Nici tipenie de om pe strada! Norocul a fost ca n-au avut chef de mine, pentru ca altfel…sigur as fi fost victima. Acum plec su covrigi in geanta (d-aia ieftini, cumparati la suta de grame) si cu degetele incrucisate ( mi-a spus mie o colega de birou, ca in felul asta se inchide campul energetic si nu ma mai latra cainii). In rest…orasul in care traiesc imi place. E curatel, miroase a tei… Uneori viata e frumoasa…
Ema, am ras, ce scumpa esti, cu degetele tale incrucisate, ferindu-te de caini! Iulia draga, am rugat pe cineva sa se intereseze ce probleme ai putea avea cu blogul si de ce nu poti intra de acasa, poate ne lamureste. Si-ti multumesc ca-mi spui ca sunt frumoasa, nu prea sunt la 6 dimineata, nemachiata si infofolita, dar am inima senina, si mi-e bine, si asta conteaza mai mult decat rujul.
Anda, esti atat de tanara, atat de frumoasa, de delicata, de curajoasa, viata ta incepand cu cifra trei te asteapta s-o iei de guler si s-o imblanzesti, s-o obligi sa-ti fie norocoasa. Si tu o sa faci asta, eu stiu, eu te simt, te citesc, te cunosc.
Corina, nu-i usor sa traim frumos intr-o tara urata, dar tu stii ca nu-i prea lesne sa traiesti frumos nici intr-o tara precum cea vitrega si splendida in care stai tu! Tot de la suflet se molipsesc toate de noblete, tot in noi e frumusetea, chiar daca uneori trebuie sa cautam un fir stingher de iarba ca s-o recunoastem. Dar daca ai si o minune de lume cum e Elvetia si-un suflet cautator de lumina, atunci chiar poti trai mai usor, mai firesc. Intre gropi mizere, stradania e mai mare.
Alice, am uitat sa-ti mai spun ceva. In orasul meu (Pitesti) s-au deschis o multime de terase (carciumile sunt, probabil, singura afacere care rezista). E una atat de frumoasa, cu flori multe. N-am cu cine sa beau cafeaua la ora la care trec pe acolo (am vazut angajatii agitandu-se, dar de una singura n-am indraznit sa ma apropii…). Daca te trezesti intr-o dimineata si ai chef de cafea, aici trebuie sa vii!!!
ps. in zona terasei nu sunt caini (e zona 0 )!
Ce frumos : “Ni se face dor de Spania si de terasele ei deschise in nestire, ne-aducem aminte si de supermarketul non-stop de la Chisinau, pe usa caruia scrie “deschis vesnicâ€. Si radem. Viata e frumoasa, daca ii iesi in intampinare. ”
N-am fost la Chisinau dar stiu ca exact asa, cum spune Alice, se intimpla in Andalucia, Spain.
Iar viata e frumosa oricum!
Buna ziua, va dau binete si vreau si eu un oras de care sa fiu mandra, frumos mirositor si cu LOCURI DE PARCARE PE SATURATE!
Si mai vreau, da, cafenele, unde sa stam , pe indelete, la sueta si la depanat amintiri de oricand si oriunde! Si sa fim toate fetele, impreuna , fericite si lipsite de griji!
Va imbratisez, cu drag, cu dor, cu bucuria revederii!
Mie nu-mi pasa cum arata orasul meu, revazut in fiecare an. Il primesc cu aceeasi emotie in suflet, ii ador fatadele peste care a trecut vremea, i cunosc istoriile. Orasul meu, cel de suflet este intotdeauna din ce in ce mai frumos, mai curat (chiar daca nu e asa), mai luminos, mai al meu.
Traiesc intr-un oras in care curatenia fizica este mai importanta decat cel mai curat suflet, unde aparenta fatadei conteaza mai mult decat ceea ce este dupa fereastra inchisa (tot timpul si de cele mai multe ori cu obloanele trase).
Traiesc intr-o tara sterilizata si la propriu si la figurat in care culoarea si perfectiunea cutei de pe feta de masa este mai importanta decat atmosfera (care ar trebui sa fie) calda din jurul ei, atmosfera data NUMAI de suflete.
Si port in mine orasul de suflet in care o plimbare la 6 dimineata fara cafele deschise e mai aducatoare de liniste decat orice. Si voi trai din nou in orasul de suflet. De asta sunt sigura. Nu grabesc insa timpul, cum ne spune Ana noastra si a lui Cris.
Va imbratisez dintr un oras “perfect” in care ploua ploua ploua
Raluca
Mi-am petrecut toate vacantele din timpul copilariei la Bucuresti, intr-o garsoniera cu multe carti, pe fereastra careia vedeam doar alte blocuri…gri. Am vizitat prea putine locuri, mereu ma tragea matusa mea de mana, pentru ca ne grabeam.Retinusem doar mirosul specific peronului murdar si-al cersetorilor.Dupa cativa ani am revenit pe strazile Bucurestiului, de data asta cu ganduri mari, sa vizitez muzee si sa vizionez spectacole, sa gust din crema civilizatiei la care tanjesc din coltul meu de provincie.Am ramas insa cu planurile si cu orele obligatorii de curs care ma trag de mana in care imi tin servieta. Voi ramane probabil cu aceeasi amintire: strazi de Bucuresti cu parter de nebuni, bolnavi si cersetori …si cu ultimul etaj plin de cultura, istorie si mister. Pentru mine e Bucurestiul meu, desi inca n-am facut cunostinta….
PS- aici de la ora 18 seara nu mai (prea) gasesti nimic deschis. ce sa mai zic de 6 dimineata!:) (data trecuta, venind de la lucru la ora 20 mi am dat seama ca nu mai am…scuzati- harte igenica. A trebuit sa conduc ceva km pana la urmatorul market deschis pana la 22!)
Mi-ai amintit si de Chisinau, am stat un an…ce frumos a fost! Acolo am mancat cele mai bune bomboane din viata mea, dintr-un magazin imens ,plin cu delicii…in care nu mai stiam ce sa aleg si cat!! Imi facusem un carnetel cu expresii “moldovenesti” pentru posteritate…da, imi amintesc de… “deschis vesnic” si mai era..”firobuz” -troleibuz, “picuratoare”-perfuzie, “cartofon”-telefon public cu cartela….In ciuda acestor “stalceli” ,oamenii erau atat de calzi si luminosi, asa de primitori , inclinati spre arta si frumos.Vesnici in felul lor.
raluca, asa simt si eu, ca traiesc intr-o tara sterilizata. Pana la urma, daca o sa stiu sa gasesc raspuns la intrebarea “ce vreau?”, poate o sa imi dau seama ce am de facut.
mi-a placut Bucurestiul cand am fost in aprilie, dar am mers numai cu masina, cu Alina, si zona unde am stat era dragutza, iar locul unde a fost lansarea chiar avea un farmec dupa care tanjeam. Nu stiu cum ar fi sa mai traiesc acolo, cred ca si bine si rau.
mi-ar place sa vin, sa stau mai mult, poate atunci o sa ma plesneasca si pe mine raspunsurile peste intelegere
aici ma simt singura, in Bucuresti cat am stat am fost necajita, saraca, dar niciodata, absolut niciodata nu m-am simtit singura.
dar ce ma doare cel mai tare e ca orasul are potential, ar putea fi superb, daca ar fi valorificat. Cand nu exista potential, nu exista, dar cand exista si se zbate sub improvizatii si scanduri si noroaie, atunci te doare inima.
Nu am fost decat de doua ori in Bucuresti. Ultima oara am fost la un targ de constructii si am ajuns cu trenul la o ora “mica” dimineata. Am avut exact aceeasi problema cu gasirea unui loc caldut si prietenos unde sa servim un mic dejun si sa sorbim o cafeluta. In rest, strazi pustii, neprietenoase si bineinteles gara cu miros greu. Sunt din provincie:). Dar din pacate si aici e la fel. Strazi care se repara azi, se sparg cu mare sarg maine, sa se mai puna vreo conducta sau gura de canal. Nu exista o zona unde se lucreaza, pe care sa ti-o imprimi saptamana asta in minte ca sa o ocolesti cand esti in mare graba, se sparge tot orasul in acelasi timp ca sa ai tu, sofer si pieton, nebanuite aventuri cand pleci de acasa. Flori putine prin rondouri (asa ca de criza…), iarba arsa si neingrijita, oameni cu fete triste, zambete si amabilitati demult uitate pe undeva.
Vino vacanta repede si lasa in inima noastra amintiri de neuitat cu cafea aburinda in dimineti insorite!:)
draga Amalia,
cred ca ne putem lua de mana. o mana peste ocean.
si eu cat am fost in romania n-am fost singura niciodata. chiar daca nu aveam prea multi bani ca studente, stateam pe treptele Catedralei sau in parc si vorbeam, vorbeam, vorbeam…puneam lumea la cale. Si ne imprumutam rochiile – de aceea pentru intalniri aveam tot timpul ceva nou si de admirat pentru cel ce urma sa fie cucerit:)
Si imprumutam carti si ne imprumutam bani – ceea ce aici e un tabu!
Probabil ca si eru daca as gasi intr-adevar raspunsul la ce vreau- ar fi totul mai usor. Pe de alta parte stiu ce vreau. Dar nu mai e cu putinta, nu va mai reveni niciodata.
Dar Amalia, undeva acolo in mine stiu ca ma voi intoarce. Candva cu siguranta. Mi am promis mie.
Mai o ora de serrviciu:) in tara sterila.
eu cind revin anual in tara din dubai, regasesc de fiecare data mai multa mizerie pe strazi, iar totul este intr-o degradare….anul trecut am vazut cum se ruineaza zidul de la Casa poporului….Dar cel mai tare ma uimeste cum se degradeaza oamenii si relatile dintre ei….
Revad in fiecare an oameni cu sufletul acoperit de praf si care au in inima groapa de gunoi pa care ai vazut-o tu Alice la 6 dimineata pe strazi…..
Numai bine la toata lumea de pe aici….
rose
Raluca mea draga, si eu iti promit ca te vei intoarce si ca ne vom plimba la ore matinale pe langa piete vechi si o sa aduc eu cafea in termos, iar cand obosim, o sa luam tramvaiul aiurea si o sa radem in nestire.. Iti promit ca asa va fi, pentru ca si eu simt asta..
Seara buna va spun si eu…ma duc mai repede la somn asta seara…
Pisica draga, inca iti aud torsul, inca iti simt ghemele pufoase…te mangai de noapte buna!…
Simone, iti multumesc:) ascult Balada Pescarusilor albastri. am renuntat la treburile casnice pe ziua de azi.
Va imbratisez.
Buna seara, Zeite dragi…
Alice, sunt superbe pozele, tu luminezi chiar si la orele matinale. Iar fotograful stie exact ce sa surprinda. Nu-i asa ca prima poza, cu flacarile si acel AMINTIRI scris pe usa de langa te duce cu gandul ca acolo ardeau de fapt amintirile urate? Eu asa am vazut-o, am si tresarit, parca e un indemn la o noua viata, iar flacarile sa arda tot ce-a fost rau…
Cat despre Bucuresti mie mi se pare si frumos si mai putin frumos, dar cred ca totul depinde de conjunctura, de cei langa care il privesti sau il vizitezi. Imi amintesc insa ca, in primele mele perindari scurte si doar in tranzit prin el, mi s-a intamplat un incident neplacut, fiindca am atins, din greseala, cu roata de la bagaj un cetatean ce trecea. Eu caram bagajul, copilul, ma grabeam foarte tare intre doua trenuri. Evident ca mi-am cerut rapid scuze, insa reactia dansului a fost atat de disproportionata, a tipat la mine si m-am simtit tare prost. N-am uitat “primirea ” asta care m-a uimit, venita din oraselul meu mic, desi prietenii din Bucuresti mi-au demonstrat ulterior ca de fapt sunt niste oameni minunati in acel oras. Oras care are locuri de vis, totusi, in care imi place sa trec noaptea, in viteza, cand e aproape pustiu…
Insa de-ati putea, de-ati avea ocazia, mi-ar placea tare tare sa va duc sus in munte, aici, unde totul e verde, unde se vede masivul Parang si partia de pe trotuare, incat ai senzatia ca il poti atinge cu degetele…
Va imbratisez, indiferent de sunteti in Bucuresti, peste oceane si mari sau chiar langa mine…pe toti
Simone, Ralu, sa nu uitati ca trebuie sa va faceti timp si pentru o petrecere in pijamale.
Va imbratisez pe toate. Mi-e dor de voi si visez cu ochii deschisi la ziua in care ne vom intalni/reintalni.
Soso, cu vanilie sa fie. E pus de-o parte.
Pisica, stii tu.
Alice, am uitat sa-ti spun de dimineata: felicitari fotografului! A surprins tot in fotografii, aproape ca am simtit mirosul Bucurestiului.
Va imbratisez.
Ema, sarut mainile. Mi-am luat ca din partea ta Cavit. Cu permisiunea ta iti recomand o “reteta” de protectie fata de cainii comunitari potential agresivi, pina sa ai probleme sa ii privesti in ochi si sa ii injuri (atit cit poti si cum stii) in gind; e bine sa ai si chei de la casa (de exemplu) in maina si daca e cazul te apleci si mimezi ca iei de jos ceva, gest care ii pondereaza de cele mai multe ori.
Consider ca locul animalelor nu e in strada, libere si neprotejate, unde le pindesc multe pericole, loc in care nesupravegheate pot deveni periculoase pentru oameni de diferite virste si conditii de sanatate, mai mult pot deveni agresive si intre ele. Ridic aceasta manusa poate murdara si accept orice provocare de dialog (cu permisiunea moderatorului desigur) pe acest subiect, din partea celor care se considera nedreptatiti de aceasta parere personala pe care mi-o asum.
ca de obicei scriam pe pagina de blog anterioara…
simona ioana iti multumesc pentru gandurile bune, stiam ca cineva imi este alaturi si a fost bine.
pisica imi este tare dor de tine…
imaginea mea despre Bucuresti este ca a unui oras mereu mohorat, cu oameni tristi sau prea preocupati de ei.
cum il observi insa depinde si de conjunctura in care esti. am descoperim un loc dragut, care m-a ghicit pe de-a intregul, eram pe muzica irlandeza a lui The Corrs, intr-un loc unde eram singurii din bar…era el si eram eu, si barmanul. persoana potrivita,scena potrivita, sincronizarea proasta insa…bineinteles exista o alta ea inaintea mea.
eu iubesc din toata inima mea orasul meu, il interpretez dupa cum ma simt…dar sa va spun un secret. cand va treziti dimineata spuneti-va ma simt minunat,totul e frumos si…asa va fi…si frumosul il putem gasi in aproape orice…depinde cum il privim.
Alice sarut mainile, iti multumesc din suflet pentru vorbele neasemuit de frumose, ginduri care ma tulbura si trezesc la realitate in egala masura.
Ii spuneam lui Sebi cu ceva timp in urma, despre citeva elemente asociate stiintelor exacte, aplicabile si in subiectul de acum si, cu permisiunea ta doresc sa-mi prezint si eu parerea. Asa cum stim, exista o oarecare economie de piata, care desigur functioneaza mai mult sau mai putin, ca o gluma, tot dupa legea cererii si a ofertei. In zona despre care e vorba, e posibil sa nu existe cerere de consum, la acea ora, a produsului mentionat. In intervalul orar prezentat, cei care sunt dispusi sa achite o suma mai mare decit cea platita la un automat de cafea (produse energizante), sunt intr-un nr suficient de mic, a. i. nu sunt justificate cheltuielile de oferire a acestui produs, cind exista posibilitatea ca in schimbul unei bancnote de 1 RON (sau in echivalent de monede de 0,1 si o,5 ), intr-un spatiu protejat si supravegheat, o instalatie automata sa ofere produsul sau produsele, cu media cea mai mare de cerere la un pret accesibil persoanelor care tranziteaza zona la acele ore, care doresc si sunt dispuse sa cheltuie pentru placerea sau/si nevoia consumarii unui energizant. Automatele de cafea – in cazul nostru – au aparut cind a aparut si nevoia in sine si tehnica era suficient de dezvoltata a. i. a putut sustine ideea de afacere, de materializare tehnica a ei, moment in care a fost generat si aprobat si cadrul juridic de exploatare, impozitare si control. Am observat in timp cum la aceste automate, a crescut pretul si scazut cantitatea de produs, a urmat apoi o stagnare a pretului si cantitatii si acum am descoperit ca a aparut acel fenomen invers, de scadere a pretului si crestere a cantitatii. Cum multi ani a fost inflatie, poate ati remarcat, ca in Mai 2009, aceasta a fost la marele O, si e posibil sa asistam in viitor la fenomenul invers, de scadere a preturilor, poate sub nivelul costurilor de productie chiar, datorita scaderilor posibile si probabile ale salariilor in general. Situatie care va determina stoparea masiva a ofensivei angajatilor si cresterea ofensivei angajatorilor, adica a celor care platesc salariile, care vor deveni din ce in ce mai muncite. Personal consider ca bine administrata aceasta situatie de criza economica si in curind si sociala, va/ar putea aduce si beneficii materiale. Vom asista la caderi, prabusiri, disparitii, dar si cresteri “spectaculoase”. Banii fiind o marfa scumpa, rara si tot mai putina, cantitatea de bunuri, servicii si produse achizitionata cu sa zicem salariul lunar, va scadea; deja se vede cum la dragele noastre Ultra Super Hiper Market-uri, cosurile nu se mai revarsa, la cozi se sta mai putin. Poate vom trai si momentul disparitiei taxelor de raft, de pozitie, de sex, de acces, de culoare a ochilor, de izmene, etc. si cea mai draga mie, taxa de dezvoltare, pe care noi TOTI in marinimia noastra o achitam acestor U S H M-uri, care au aceeasi politica de preturi in lume, nu doar la noi; cred ca in timp pt ca am achitat consecvent aceste taxe de dezvoltare ni s-ar cuveni si actiuni sau macar recompense banesti (nu produse). Desigur e minunat sa avem posibilitatea sa calatorim, sa ne fie dor de locuri si oameni, poate ca mi-ar fi dor de Elvetia, unde la ora 21 locala e cam pustiu prin localuri iar inceputul de zi comerciala, nu debuteaza la 05.
Alice, cucoana in cauza incalca niste legi, faptul ca ea a spus ce a spus nu inseamna ca avea dreptate, pot intelege din explicatiile tale ca e posibil ca aceasta sa apartina unui grup minoritar potential agresiv verbal si fizic, iar voi posibil aparati nu stiu in ce masura de o legitimatie de presa, nu ati dorit totusi, din diverse ratiuni sa dezvoltati subiectul ? Cred ca a va compara cu ea, la incalcarea vreunei legislatii e nepotrivit. Sunt numeroase anomalii in aceasta societate, nu eu le recunosc, ele exista indiferent de vointa mea; sunt situatii si persoane in/de care ajungi sa faci misto atit de mult incit mistoul ti se pare normalul-binele, nu vreau sa nominalizez emisiuni si persoane (nu spun vedete, chiar nu e cazul); Chiar as vrea sa-i “multumesc” la un moment dat unui designer care are o anume “creatura”, aceasta e purtata de un domn aflat pina de curind am inteles, la bratul unei anume doamne; poate vine aceasta impreuna cu fiul sau la o scoala anumita, unde citiva baieti de clasele 5-7 au desenat acelasi “lucru” din “creatura” pe pantaloni purtati la cursuri si mandrii de ei le-au aratat colegelor intii desenul apoi si organul; sau mai bine nu, sa nu mai vina, ca nu stiu ce ar intelege, noi ca parinti, le dorim celor trei multa sanatate.
Inca odata felicit autorul fotografiilor, acestea exprima f mult.
Ai amintit de lene, aceasta e o forta, ca si foamea. Ai amintit de bun simt, acesta …. poate in alta discutie;
Simona Ioana, tot cu treaba, Alyce licenta ?
Numai bine tuturor.
…As veni la mare, ramona…ador marea si natura….
…Roberrta, cum se vor indragosti toti de muntele nostru……la mare mergem sa o sarutam, dar la munte mergem sa ne spovedim,sa ne spunem povestile cu glas tare stiind ca numai puterea muntelui ni le mai poate auzi. ati mers vreodata intr-un miez de munte ,la umbra deasa de brad,sa va bata soarele chipul,sa va ridicati mainile catre cer,sa va strigati dorurile si sa va raspunda doar…ecoul….e o senzatie unica. eu am un loc preferat unde imi place sa merg.de acolo vad toate padurile care strajuiesc orasul, vad soarele sau luna sau stelele, linistea adanca a noptii sau cea feerica din miez de zi e patrunsa doar de muzica mea din masina care imi invaluie tot trupul …si muntele rade la nime, brazii sint fericiti ca am venit la ei sa dansam,raul clipoceste ducand cu el alte si alte doruri,margaretele mi le prind in par….e divin. incercati
Buna ziua va spun si eu, ingramadita in hartii si sedinte si furtuni pe marea cea mare…
Pisica draga, te mangai dintr-un Bucuresti cu ploaie…dar am pus din nou soarele la lustra pentru tine!
Spor sa aveti zeite dragi!
Buna ziua, deja, fiindca dimineata a trecut ca o parere. Valin, esti cel mai complex om pe care l-am intalnit, n-am vazut pe nimeni mai romantic si mai pragmatic deopotriva. Esti in acelasi timp subiectul perfect pentru o mare iubire si pentru un mega business de succes. Cum locul din marea mea iubire e ocupat deja, pentru totdeauna, ma bate gandul sa-ti propun sa ai grija de afacerea mea cam zgaltaita de criza.
Iubesc marea si eu, o iubesc mult, mult, as veni si eu cu voi.
Buna ziua Alice,
Vin dupa o pauza lunga, in care doar v-am citit. Nu am putut sa scriu. Sunt zile in care nu pot tasta nimic, gandurile sunt multe si vin de-a valma peste mine si nu reusesc sa tin pasul cu ele. Mi-e greu si cand mi-e greu fac ce stiu mai bine: tac.
Plimbarile de dimineata imi aduc aminte de o dimineata din Iasi, de acum vreo 6 poate 7 ani, in care coborisem din trenul Cluj – Iasi si am hotarat sa merg pe jos pana acasa., la 7 dimineata. Eii, la 7 dimineata intr-o zi de octombrie, lumea in Iasi mergea la servici, scoala, toti hotarati, toti grabiti, intr-un singur sens. Doar eu mergeam alene si senina catre casa si am avut sentimentul straniu ca merg contra vantului, contra mersului firesc al lumii…Ca doar eu m-am trezit in ziua aceea sa le fac pe dos.
Si alte plimbari sub rasarit de soare le-am facut in Copou, unde e liniste, e verde. Mult verde si destula liniste…Prin spatele parcului, unde sunt case, unele vechi, pe Sararie pe unde mai gasesti cate un conac cu ferestrele deschise si auzindu-se muzica clasica, si m-a facut de multe ori sa fiu invidioasa pe norocosul sau norocoasa ce detinea asa o splendoare de camin.
…am ratacit si eu pe strazile orasului meu. le cunosc bine si dimineata cand nu e tipenie de om,in duminici in care parca numai de mers la biserica nu iti mai arde, le stiu si umbrele din zecile mele nopti nedormite cand numai eu mai bantuiam pe strazile orasului cautand disperata resturile iubirilor mele…
..ador sa ma plimb cu masina pe strazi prin ploaie,sau spre nicaieri in noapte cu vaya con dios,boris gardiner,michael buble,ofra haza,nocturnele lui chopin,holograf,chayanne,compact….cu toti care imi incanta sufletul cu melodii dulci, dar mereu singura si nu in doi…
…asta e viata, imi spun uneori.azi vesel,maine trist. azi cu cineva in gand ,cu speranta mare ca poate de data asta, maine cu regretul ca nici de data asta…
..am adunat in suflet doruri cat pt 1000 de vieti. cred ca am trait eu si dorurile LUI, celui care ma cauta azi si nici el nu stie ca ma cauta. macar o clipa de mi-ar privi ochii si ar intelege mai mult decat i-as spune intr-o viata de acum…o sa povestesc ce mi se intampla…mai pe seara…
Imi amintesc o intamplare despre “a bea o cafea undevaâ€. Clujul e plin de cafenele si terase si baruri. Fie ca te uiti in stanga sau in dreapta, privirea ta ramane automat agatata de vreun nume de local, care iti spune ca aici poti sa bei ceva. Si asta indiferent de ora. Bineinteles ca eu le stiu pe toate. Mai exact, le stiam pana intr-o zi, in acea zi in care m-am intalnit pentru prima data cu Simona Ioana. Dupa ce am facut cunostinta, dupa ce m-am laudat a fi o cunoascatoare desavarsita a Clujului, Simona m-a intrebat unde am putea bea o cafea. Eram in fata Teatrului, iar eu, in acel moment, ma uitam pierduta in jurul meu, cautand prin aerul rece o cafenea. Privirea mea nu se oprea nicaieri, iar mintea refuza sa isi aminteasca ceva. Uitasem toate locarulile din Cluj. Nu imi aminteam nimic, ca si cum as fi fost intr-un oras absolut strain. Iar cand Simona mi-a zis de o cafenea, ceva mai departe de unde eram, am raspuns mirata “Care????!!!â€, ca si cum nu as trece zilnic pe langa ea, in drum spre facultate. Evident, dupa ce ne-am asezat si noi la o masa, intr-un local gasit de Simona, caci altcumva nici nu se putea, dupa ce am schimbat mai multe cuvinte, dupa ce emotiile mi-au trecut, mi-am amintit de toate cafenelele in care as fi putut sa o duc. Si imi ziceam in gand “Uite, am fi putut mers peste drum, caci e mai frumos, sau putin mai sus caci cafeaua e mult mai buna. De fapt, mai bine la cea pe langa care am trecut, fara sa imi pot aminti, atunci, ca exista…†Si uite asa, Simona mea, a trebuit sa se descurce singura, adica sa ne descurce, caci eu imi pierdusem temporar memoria.
Va port in toate gandurile mele, va imbratisez cu sufletul dintre pagini de licenta, ore de nesomn, prea mult stres. Mi-e dor de voi.
“La capatul oricarei seductii se naste o lume aparte, adica tocmai lumea care a rezultat din separatia pe care o instituia seductia, din acea ducere-si-luare-de-o-parte.Cel care a fost sedus a fost scos din ordinea obisnuita a lumii, a fost luat de o parte, iar ‘partea’ aceea are are ca specific faptul de a fi doar a seducatorului si a celui sedus.Prin actul seductiei ei sunt rapiti de lumea aceasta.Seducatorul il ia de mana pe cel sedus si il duce intr-o lume pe care cel sedus o asteapta, dar pe care numai el, seducatorul, e cel ce o deschide si care pentru ceilalti nu exista.Lumea pe care o deschide seducatorul este lumea vrajita a seductiei, si tocmai in misterul ei, in noutatea ei consta toata forta seductiei.Cel sedus stie ca participa la misterul acestei lumi pe care si-a dorit-o cu ardoare si ca aceasta lume exista doar pentru el.Ea este lumea pe care cel sedus o astepta si care se asaza cu un firesc desavarsit in orizontul acelui dor de ceva inca necunoscut. Iar seducatorul e cel care o poate deschide pentru ca, spre deosebire de cel sedus, el cunoaste obiectul pe care cel sedus il doreste fara sa-l stie.(…)In felul acesta am capatat si raspunsul la intrebarea “prin ce anume seduce un seducator?’:prin puterea lui de a deschide o lume extra-ordinara, o lume “de o parte”, o lume care, pana la aparitia seducatorului, nu exista.Seducatorul seduce prin lumea pe care el o deschide si care este o lume “iesita din comun”.”(Gabriel Liiceanu, Despre seductie)
Va salut de departe, dintr-un birou unde stau si astept sa se decida soarta. Poate nu atat a mea cat a unor oameni care si-au pus multe sperante in mine si tare tare as vrea sa pot sa ii ajut, sa nu ii dezamagesc. Dar e foarte greu, e cumplit. Parca am ajuns la o fundatura din care as avea nevoie de o mana sa ma traga in sus iar mana asta nu mai vine. Pana la urma tot eu va trebui sa imi zdrelesc coatele, unghiile ca sa ies de-aici. Sau sa ma ghemuiesc la pamant … si sa zac.
Noroc ca am primit un capat de cablu prin care vine netul, lumea, voi !
De la vreo doua mii de km de capitala noastra incerc sa va spun ce inseamna pentru mine Bucurestiul. Pe care inainte de orice, nu il cunosc. Am fost de destule ori dar mereu in graba, mereu cu treaba, sarind din avion sau tren in taxi. Nu i-am descoperit niciodata farmecul. Singurele amintiri frumoase sunt cele legate de putinele piese de teatru la care am nimerit. Uneori ma gandesc cu usoara invidie la toate oportunitatile pe care le ofera. Concerte, evenimente. Uite daca eram mai pe-aproape mergeam la Sinead O’Connor. Dar ca spuneam, nu i-am descoperit farmecul, care sigur exista, dar ar fi nevoie de timp, dispozitie si de un bastinas ca si ghid.
Cu riscul sa va dezamagesc pe cei care traiti acolo am sa va spun ca nu-mi place si nu-mi place si gata! Stau intr-un loc din tara asta unde am vreo 3 capitale mai aproape decat a noastra. Pe care le cunosc mult mai bine. La care ajung pe autostrada in cateva ore. Unde sofez fara probleme. Chiar daca gresesc drumul, chiar daca ma fastacesc si nu ma incadrez din prima pe banda care trebuie, in asteptarea GPS-ului care sa se hotarasca, inca nu s-a infipt nimeni in claxon sa ma mustruluiasca.
Traiesc intr-un oras linistit si cuminte, unde nu se intampla lucruri deosebite. Sigur nu am parte de palpitatia si freamatul capitalei dar nu mi-e frica sa ies pe strada la nici o ora din zi sau noapte. Un oras cu terase si flori unde stiu ca nu e o problema sa vreau ciorba la 5 dimineata sau cafea la 3 noaptea. Unde taximetristii nu jecmanesc lumea, unde oamenii nu sunt atat de incrancenati. Unde ma urc in masina si in 10 min sunt in padure. Padure adevarata, cu ghiocei primavara si vant care face troiene iarna.
Ma uit la titul: din pacate am cunoscut doar Bucurestiul nebunilor. Dar sigur exista un Bucuresti al oamenilor frumosi si normali, al parcurilor, concertelor… Ma ajuta cineva sa il descopar?!
Valin iti multumesc pentru ganduri. Sper sa ma lumineze, in runda de negocieri care va urma. Sper !
Simona mea, iti intind eu mana, chiar daca stiu ca nu e suficient. Iti tin pumnii sa fie bine. Am vazut ca ai scris de Marcel cel vorbaret. Mi-e dor sa il aud. Te imbratisez.
Valin, tot cu licenta sunt. Parca nu mai vine odata clipa cand e gata definitiv, momentul de dupa ce a trecut.
Buna seara si aici, cu admiratie va scriu:
Soso, Ramona, Valin, Danuta, Anais, Alyce, Simona Ioana, Rosanne..ce frumos ati scris, fiecare, ce tablou intreg impreuna! Va imbratisez frumos, Zeite minune si Lorzi cuminti…
Buna seara, Alice, buna seara…
buna seara
imi este dor de voi in fiecare zi…azi orasul meu a fost si el mohorat si tot l-am iubit…
iau tristetea mea in maini si o impart cu el, nu am raze de soare sa zambesc, sunt obosita si sfarsita dar atat timp cat am ceva adevarat in suflet nimic nu mai conteaza.
Alice sarut mainile, ma coplesesti, imi darui enorm si chiar nu merit.
Simona Ioana sarut mainile, precum stii, viata e plina de suisuri si de coborisuri, cu bune si mai putin bune. M-am gindit la ce simti, la ce traiesti si, mi-am amintit – aflat in timp la ambele capete ale mesei – ca exista de cele mai multe ori o iluzie a negocierilor. Ai grija nu te amagi, dar nu porni nici invinsa, vezi ce poate fi salvat in cel mai rau caz, pregateste 2 scenarii si inca unul de rezerva, poate reusesti sa captezi si un atu; si nu uita “un sut in popou e cel putin un pas inainte”,
Roberrta sarut mainile, va am aici profesori buni de la care invat.
Alyce sarut mainile, iti va lipsi mult starea in care esti, caci “rau cu rau dar mai rau e fara rau”, asa ca nu o grabi, inghiata clipa, numai bine.
Ascult “Noapte albastra”…cu fereastra deschisa si cu miros de tei invadandu-mi casa si sufletul. Si imi doresc sa fiu pe strazile ale nu mai stiu carui oras, un oras al nostru, al nebunilor din dragoste…asa cum ne promisesem mai demult.Mai tineti minte, fetelor?!Cu alei inguste in care nu incape decat o singura pereche. Unde nu se simte decat fiorul primului sarut. Prin care nu se aude decat valsul mirilor.Un oras la mare sau la munte, in desert, langa ghetari….dar cu iubirea in inima.
Va imbratisez mereu.
Orasul nostru de cuvinte si sperante e numai in inimile noastre, suntem un popor ciudat si splendid de indragostiti, de rataciti, de poeti, de visatori. Buna seara, Roberrta, Soso, Valin, Anais, Simona Ioana, Simona Radoi, Danuta, Amore, Rosanne, Ramona, Ema, Corina, Raluca… fete dragi de care mi-e dor.
Buna seara, dragele mele,
Simona Ioana, iti arat eu Bucurestiul cu mare drag. Eu sunt giurgiuveanca, dar m-am mutat in Bucuresti acum aproape 13 ani. Si iubesc acest oras, chiar daca stau cu orele in trafic, chiar daca sunt claxonata cand se face verde si nu am tasnit de la stop sau cand trebuie sa suport cate o schimbare de bordura din 2 in 2 luni. Mi-e drag, insa, sa ma plimb pe Calea Victoriei, sa dau un tur de Herastrau, sa beau o cafea langa Ateneu sau sa intampin primavara si toamna la Muzeul Satului. Si chiar daca centrul vechi se renoveaza de cativa ani, exista Hanul cu Tei, o galerie de arta care te conduce in Bucurestiul de altadata. Iubesc sa conduc noaptea prin Bucuresti cu muzica in surdina si cu speranta in ganduri. Si, da, incerc sa-mi umplu serile de weekend cu piese de teatru sau cu spectacole la Ateneu, dar si cu concerte in Piata Constitutiei.
Vino, te astept cu drag.
Noapte frumoasa pline de vise blande.
hm…bucurestiul?abia ce m-am intors de-acolo…si dincolo de traficul care ma innebuneste de fiecare data,acum mi-a placut in bucuresti caci ,de la etajul 6 al unui spital, vedeam paduricea de tei si asta imi dadea o stare buna..iar astazi a plouat in bucuresti si am constatat ca-mi place mai mult ploaia,ca-mi racoreste gandurile…
am “lipsit” o vreme dar am fost mereu pe aici si v-am citit si mi-am luat portia de speranta si incredere…
e miez de noapte si va doresc vise placute!
Narta, te tin de mana….dintr-un alt etaj al spitalului de… inimi, cu miros de tei si speranta.Multa sanatate iti doresc.
…Buna seara..Am emotii care se aud, care imi ies din piept. Am avut o seara plina de prietenie, de cuvinte din inima.
…Rosanne iti multumesc aici pentru ca aici te-am cunoscut, iti datorez acesta seara, acest zambet, pana si lacrimile mele tot tie ti le datorez…
…Maine dimineata plec sa vad marea, sa o simt, sa o gust, sa o visez.
..Va doresc un week-end plin de iubire si prietenie..
..Alice MULTUMESC!!!!!
noapte buna.
Dragele mele,
Dragii mei,
azi sunt o egoista afurisita, m-am ascuns in camera cu Tango-ul de iunie si savurez cu inima plina.
raluca, sa stii ca ti-am prins mana, chiar si asa, peste Ocean; asa cum spunea un cantec “distanta nu-i decat un camp de flori”. Si de ape de lacrimi. Si de nori pufosi. Si de dragoste mare.
buna dimi…orasul care vreau sa il vad acum e Iasiul, de mult imi doresc sa il vad, dar acum m -am trezit ca speranta mi-a inmugurit taman acolo, la capat de tara..cu mine la capat de drum sau inceput de drum. tocmai a iesit dintr-o relatie,are nevoie un pic sa fie singur(cum am avut si eu pana nu demult),dar conversatiile online continua,emotiile incep sa se simta daca esti un pic atent la celalalt,intrebarile curg, asemanarile ne surprind,teama exista in ambele capete,visul e acelasi la amandoi, ,mai trebuie sa ne vedem….ca sa stiu daca ceea ce am simtit fara sa ma atinga a fost real sau doar in mintea mea….imi zicea ca pt inceput ar vrea sa imi simta parfumul,mirosul natural si pielea catifelata. Ma vrajesti? am intrebat… Da! a raspuns…..Nu stiu ce sa fac!! zic eu timid……Lasa-te vrajita….
Peste cateva zile ii spun ca vreau sa merg pe un alt drum pe care nu am mai fost si ca stau ca bleaga la capatul lui si nu stiu ce sa fac, sa pasesc sau sa ma retrag…
EL: daca nu esti sigura ca sa faci pasul,inseamna ca nu e drumul cel bun
EU: ba sunt sigura,foarte sigura, dar am o problema care de fapt nu e a mea
EL: ai toate motivele sa te indoiesti si te respect pt asta, dar problemele altora nu sunt si ale tale, iar drumul pe care il alegi este al tau
EU: greseala mea este ca ma gandesc mereu la celalalt
EL: pai poate asta este noul drum pe care sa apuci de acum incolo
EU: care?
EL: il descoperi tu singurica daca mai citesti odata ce am discutat in ultimul minut-”" greseala mea e ca ma gandesc mereu la celalalt”’
EU: ce faci ?imi arunci pastile?
EL: incerc
EU: dar nu ar trebui sa fie invers? si daca inteleg gresit ce imi spui tu?
EL: nu cred ca o sa intelegi gresit, pt ca am sesizat la tine faptul ca esti o persoana echilibrata si ca nu exista la tine tendinta de a exagera lucrurile si de a alege extremele. deci nu cred ca o sa intelegi gresit
EU: e o greseala ca ma gandesc la binele lui?
EL: nu draga, nu e o greseala sa te gandesti la celalalt . greseala e sa te gandesti doar la celalalt si sa te lasi calcata in picioare de celalalt
EU:…ca altfel deja mi-ar fi simtit parfumul…
EL: smechera. stiam eu ca te gandeai la asta
EU: pe care si-l dorea sa mi-l simta
EL: mai mai ..
cam asa stau lucrurile. are el in minte ambele posibilitati,sa vina el sau sa ma duc eu. astept cuminte sa faca un pas…daca il va face……….si sincer va spun, nu am reusit sa descifrez dialogul de mai sus. chiar nu am inteles esenta…… de blonda ce sint!!!?? de prostuta!!?? de teama!!?? de speranta prea multa !!??
Buna dimineata, dragilor- spor la treaba, la toate, pofta mare la dragoste si speranta- portie dubla pentru tine, draga Danuta:)
Va imbratisez din satul meu elvetian, cu cirese la care le-au rosit obrajii!
Ma bucur pentru tine, Amalia- asa am fost eu saptamina trecuta, cind mi-a venit revista draga prin posta…Acum citesc o carte seaca, care insa m-a ,,premiat,, cu o pilda deosebita: doi zidari, la inceputul unei constructii, sunt intrebati la ce lucreaza (e vorba de subconstient, de psihologie motivationala, in carte). Primul raspunde ca lucreaza la un zid. Al doilea spune ,, o catedrala,,
Mi-a fost deodata asa de clar ca am esuat de multe ori din cauza ca nu am vazut catedrala care trebuia construita, prea focalizata pe lucrarile initiale…
Si inca o zicala elvetiana, tot din carte, la care am zimbit, desi nu era poate cazul: ,, ultima camasa nu are buzunare,,- nu m-am dumirit de sens complet, pina nu mi-a tradus sotul meu, e vorba ca nu ducem nimic cu noi ,,dincolo,,
Buna ziua
Iubesc Bucurestiul si-mi plac strazile cu case vechi pe care umblu in nestire ….
Imi amintesc de o dimineata de octombrie cand strazile erau mai mult pustii -era ora 8 – si m-am bucurat de ziua aceea de toamna care mie mi s-a parut SUPERBA.Nu am vazutgunoaiele , nici mizeria,probabil ca ochii mei erau opaci la uratenia lumii…
Va scriu dintr-un aeroport, cu laptopul pe genunchi si cu o bruma de wireless.
Multumesc Felice, am sa tin minte invitatia ta si am sa profit de ea.
Alyce draga mea, cum mai stai cu licenta si cu franceza? Tres bies sper !
Valin, of Doamne ce dreptate ai. Ce greu e! Ma intorc cu vesti proaste, de concedieri si reduceri. sper sa nu fie omorat solul- atata tot. Si cum ziceai tu, ma pregatesc de saltul inainte.
Alice am luat cu mine Tangoul. Pe care l-am recitit din scoarta in scoarta. M-a uimit ceea ce spune Popa’s – neacceptat de artistii plastici din Timisoara ?! M-au miscat cuvinele Doamnei Olga Delia Mateescu – mi-au amintit o replica din Arta Conversatiei, depre cum trebuie sa te porti cu cuvintele. Vreau sa citesc acea carte cind apare.
Mi-a placut mult tema, mi-a dat de gandit. Am ras de una singura citind aberatiile presei, felicitari Simonei Catrina! Dar cel mai mult m-a bucurat fericirea ta, care razbate din fiecare cuvant pe care il scrii. Te simt linistita, implinita, te simt intreaga.
Va imbratisez cu drag. Mi-e mereu dor de voi.
Alice, unde esti..sa imi alini lacrima si bataile inimii si tremurul asta nebun al gandului si al trupului….in fiecare zi imi pun briliantele,papucii neaparat de firma,hainele la fel, ceasul tissot si gentile scumpe,muzica tare in casa si in masina, zambetul pana la urechi, glumele mereu pregatite, vesela, imi place sa provoc,rad cu toata lumea, sint linistita, imi fac timp pt cei care eu nevoie de mine,am curaj,ma lupt,ma vindec singura si asa am invatat sa ii vindec si pe altii, nu injur,nu fumez,ochii jucausi imi lumineaza in cap, sufletul mi-e singur…nu pustiu,pt ca pustiu inseamna altceva, iar in mine e dragoste muuuuulta….sint….. a tuturor si a nimanui. si totusi un EL ADEVARAT nu mai apare, nu mai pot, ma sting,ma cutremur de lacrimi care ma inneaca de cate ori intru pe usa si nu i nimeni…seara patul e din ce in ce mai rece….noptile ma dor, zilele se duc repede parca nu apuc nici sa spun”"stai! priveste mi ochii. vei intelege tot…!!!”
…nu mai am puteri pt mine…as vrea sa imi fac o speranta mare, dar mi se pare ca le am pierdut pe toate. ma simt ca un pescarus care a zburat deasupra tuturor ostroavelor, dar n-a vazut nicodata marea…
..intr-un proces de dragoste,intr-un tribunal fara martori,fara aparator al durerii,am fost condamnata sa inteleg trist si amar,ca in viata pt unii doar scopul conteaza,restul sunt detalii…
…ma gandesc ca daca voi cadea acum, nu ma mai ridic niciodata…
Danuta, vin la tine, sa te tin sa nu cazi, daca asta vrei. Sau vin la tine si iti spun sa cazi, daca nu poti face altfel, pentru ca dupa aceea te vei ridica libera de asteptari, si va veni minunea. Eu asa am trait. Am ajuns in adancul prapastiei de unde nu poti face altceva decat sa mori, sau sa incepi sa zbori. Iar Dumnezeu e bun cu oamenii cu suflet bun, asa cum esti tu, Danuta, si te vei inalta, libera, si apoi vei gasi ceea ce nu vei mai cauta.
Te imbratisez, te tin langa inima mea, sa plangi, sa te linistesti, sa te cureti de disperare si sa crezi.
Va sarut si va imbratisez suflete frumoase…v.am citit cu drag…tot ceea ce ati scris in ultimele 10 zile.
M.am intors acasa.Cu voi e acasa, cu ai mei e acasa si job.ul pentru mine e tot…acasa…si Ramnicul inseamna acasa…e curat si luminos, iar teii miros sublim dupa ropotele de ploaie…
Alice, fotografiile tale sunt minunate!
Sa stii ca ma regasesc in “Jumatati de masura” si ma judec la fel ca tine in anumite momente. Apoi timpul curge si vad lucrurile altfel, din alte unghiuri. Adopt argumentele inteleptei Cami-Pisica si respir eliberata…
Cat despre Bucuresti, eu l.am iubit in anii studentiei si pot spune ca, primavara si toamna era special…Acum vin rar…Mi s.a parut deosebit la intalnirea de 20 de ani si…tot la fel de… in septembrie 2008 la concertul lui Leonard Cohen…Cand vin cu probleme medicale imi pare sumbru…Cand trec spre aeroport, inseamna vacanta…Cand ma intorc de la aeroport inseamna acasa.
Am revenit de 2 zile din Franta. Am fost in Paris si am trait toamna pe malul Senei. Vant, ploaie, soare…ceva frig…si eu imbracata de vara( cam asa defilau toti turistii la 17 grade)…
Rue de Rivoli, Luvru, Notre-Dame, turnul Eiffel, gradini, Montmartre cu Place de Tertre, Sacre-Coeur , cafenele…nu stiu la cat deschid dimineata, eu mai devreme de 9, nu am parasit hotelul…Cel mai nebun lucru pe care l.am facut acolo a fost sa ma plimb cu vaporul pe Sena timp de doua ore asteptand sa se opreasca potopul…Ploua ca si cand s.a spart cerul…
Initial, a fost un adapost. Apoi a devenit lucrul nebun…apoi a capatat semnificatii aparte…
A urmat Bordeaux.ul si Atlanticul, intalnirea cu sora mea si cei trei copii ai ei.
Nepotica mea Lora in varsta de 6 ani( in curand ii implineste), m.a intrebat:
“Carmen, tie iti place sa fii tanta?”( avand in vedere ca tante=matusa)
sau intr.o seara , sora mea acuzand o stare de greata in timp ce.i usca parul, primeste replica:
“Daca o sa vomiti pe mine, vei regreta!”
Copiii nostri te lasa fara replica.
Ce sa va spun despre Bordeauax? Este de poveste, impresionant, doldora de istorie, de vechi, de gradini, de ape( Dordogna si Garonna) de faleze, de fantani arteziene pe care poti calca si te poti racori, de vinuri de clasa, de vii ingrijite si giugiulite precum copiii…
M.am scaldat in ocean si i.am trimis salutul “Tango.ului” si al sufletelor frumoase de aici. Raspunsul Lui a fost: ” E anul marilor iubiri. Sa credeti si sa aveti rabdare!”
Asa va spun si eu prieteni, “Cu toate panzele sus!”
Un pup pentru Alice, Alyce, Blanca, Pisica, Felice, Anna, Cristina Socaciu,Cristina Bizu, Corina, Simona Ioana, Simona Radoi,Robertta,Amore,Sara, Ella, Ina, Florentina, Soso,Raluca, Amalia, Gdiana, Ramona,Danutza, Dalilla, Teodora, Maya, Rosanne, Valin, Costi, voi toti…
Alice ai zis ca vi la Deva…mai vi?ne mai intalnim cu tine si noi din petrosani, eu si roberrta………?
Pentru voi, GREGOIRE…
http://www.youtube.com/watch?v=kOru9ITtVIg
Encore, “Ta main”:
http://www.youtube.com/watch?v=DENeqMZoVcA&feature=channel
Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul sau.L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea :”Ce vrea, de fapt, femeia?”.Tanarul si-a intrebat mama, sora, verisoara, dar niciuna n-a putut sa dea un raspuns corect.In final a chemat o vrajitoare urata si batrana.Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect, cu conditia ca, dupa ce va fi eliberat, sa o ia de sotie.
Neavand alta solutie, tanarul a acceptat.Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost :”Femeia doreste sa fie stapana propriei vieti !”, iar imparatul nu a avut incotro si l-a eliberat.
Au urmat nunta si noaptea nuntii.Insa nu mica i-a fost mirarea cand, in pat, a gasit o fata tanara, deosebit de frumoasa, care i-a spus : “Pentru ca te-ai tinut de cuvant, jumatate de zi voi fi batrana si urata, iar celalalta jumatate voi fi ca acum.Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana”.
Tanarul se gandea : sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana, iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe zi cu cea mai frumoasa fata printre oameni, iar noaptea ?…
Tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine.Imediat a venit si raspunsul :”Voi fi tot timpul tanara si frumoasa, pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata !”
buna seara zeite frumoase
am o poveste luuuunga de spus si sunt impulsionata in seara asta de danuta sa o spun…danuta traiesc ceva similar…frumos si intrigant…
saptamana mea a inceput cu un barbat care imi spunea cat de mult isi doreste sa vina la mare…venea sefa lui si isi dorea sa vina si el…ii alin gandurile cum am stiut in acel moment…si-i spun vei veni in concediu cu prietena ta…poate sa iti arate ea marea…tacere…
revine si spune…vreau sa te vad…tacere din partea mea, pretind ca sunt ocupata…revin intr-un final si spun daca vrei sa vii poti, o sa stam de vorba.
acum 2 zile imi arata poze de la o nunta, el si ea, ea usor increzuta si pozand in diva, iar el usor plictisit, ii spun ca e draguta si atat…si ca poate mai mult…
ieri il cert ca nu stie sa ma faca vesela, sa fie dragut cu mine si il jignesc “ce-o fi vazut prietena aia a ta la tine”…se supara, ii trece…
azi imi spune “stiu ca inca il mai iubesti pe el, ca eu nu te interesez, dar de ce te porti asa de urat cu mine…” o da in gluma, imi aminteste de un pariu in care ii promisesem o cina…si imi spune ca voi avea ocazia sa onorez pariul pentru ca va veni aici…
avea o singura problema…unde sa doarma…ma trezesc si spun ca stau singura…
tacere…spune “totusi nu cred ca o sa pot veni…” spun “nu astept nimic”
ce spuneti zeitele mele…are prietena, nu e cu ea de 8 ani ca ultima mea iubire dar totusi simt ca alunec in aceeasi poveste si nu vreau…
Buna seara, Zeite dragi…
Daca pe Danuta sper ca am reusit s-o mai linistesc, fiindca nu se vede in oglinda aceea in care o vad eu, din afara, in care ii privesc ochii ca si cerul si zambetul copilaros si sincer, atunci tie…fata marii, Ramona, mi-as dori doar sa te sprijin, indiferent cum va evolua…povestea aceasta. E normal sa existe atata ezitare, e firesc. Dupa ce iesi cu inima sfasiata dintr-o poveste cred ca e foarte greu orice inceput. Dar eu stiu ca noi, atunci cand suferim suntem cel mai vulnerabile. Gresesc, dragele mele…?
Te imbratisez draga noastra Carmen Sofianu, ne-ai lispit! Bine te-ai intors acasa, langa noi, plina de amintiri frumoase si de neuitat…
Costi, frumoasa povestea ta, mulumim frumos. Si ma gandesc ca si viceversa e valabila, nu?
Multumesc Roberrta pentru sprijin …pana la urma nu sper nimic si nu-mi doresc nimic. Ba da…imi doresc iubire si atat. Mi-a mai spus odata ca vine, i-am pregatit un dar al marii, am cumparat si-o lumanarica cu aroma de tradafiri…si-am asteptat…degeaba insa. Azi nu mai astept si ard lumanarica pentru sufletul meu indragostit si ma hranesc cu povesti de iubire. Stiu ca atunci cand ma voi astepta mai putin voi auzi cum cineva imi va bate la usa.
Alyce, imi amintesc de acei ani, care parca nu au trecut de mult, cind plecam sambata de la prinz, ne regaseam seara la discoteca, dupa care plecam la un coleg la un ceai si de acolo plecam duminica dimineata si luam trenul sa mergeam la munte si ajungeam in noapte tirziu si luni o luam de coada iar…ma intreba tata ” tu mai inveti ceva ?”, cind nu aveam griji prea multe, (acelea ar fi un feac acum), trebuia doar sa invat, sa iubesc si sa ma distrez. Cind au inceput imperecherile, au venit si retragerile din grup, apoi taceri si despartiri, ani s-au asternut apoi, nechemati, nedoriti; imi vine uneori, asa cum spunea bunica mea, “sa i-au ceasul si sa-l intorc inapoi”. Bucurate de ceea ce ai acum, de starea asta, cind va trece se va fi incheiat si o etapa din viata si alta va incepe, cu siguranta mai intensa si mai florala;
Ingheata clipa, nu grabi timpul, ce ai nu vei mai avea.
PS: Nu ma lasa sa-mi i-au motor, mi-am dat masina, doar- doarda nu a tinut, acum mi-a dat masina ei (pe care eu i-am oferit-o) cu mentiunea “motor-end of story”, recunosc in sinea mea ca are dreptate.
Simona Ioana, ai mare grija, va fi infiorator de greu si dureros, fii pregatita pentru multe.
Numai bine tuturor.
Da, Valin, si eu ma intrebam zilele astea de ce ni se parea greu cand singurele griji erau invatatul? De stiam ca daca te faci mare abia atunci ai griji majore, as fi inghetat clipa aceea mai mult, cum spui tu…
Ramona, fata marii, de-mi dai voie sa-ti zic asa..te imbratisez tare. Ca si pe voi toti, de noapte buna, de vise frumoase. Ce se vor implini, nu?
Noapte frumoasa…
noapte buna zeite dragi si suflete visatoare…visele se vor implini in curand, doar ne punem dorintele in fiecare seara..si ni le vegheaza si zeita iubirii implinite Alice…
Buna dimineata. Va astept la o cafea.
Prevad o zi impartita in doua. Prima parte cumplita, cu decizii care vor taia efectiv in carne vie. Noroc ca am si ceva foarte bun de asteptat de la ea, doar ma intalnesc cu Anna si Ela.
Sper ca ziua voastra sa fie doar cu parti bune. Doar cu intamplari frumoase.
Buna dimineata tuturor!
Eu de cateva zile am un dor necuprins de un suflet verde, cu blanita neagra, care a avut mereu labuta intinsa la nevoie pentru noi si de care nu-mi amintesc pur si simplu sa fi cerut vreun alt sprijin in casuta…mi-e dor si atat…
…ramona…trebuie sa ne intalnim.poate vrea si roberrta.pana la mare facem…o noapte intreaga….dar eu as face si doua,numai sa o vad odata.marea si pe tine…
Am scris alaturi, pe celalalt blog, o veste pe care voua v-o datorez mai intai. Mai intai m-au intrebat Amore si Ema, apoi ati asteptat cu totii marturisirea mea. Sunt insarcinata. Voi avea un copil. Am scris asta pe blogul meu cu aroma de cafea, pe http://www.coffeechat.ro.
Dar voua va daruiesc vestea din tot sufletul si va daruiesc fericirea mea de azi pe care v-o datorez, in buna masura. Pentru ca mi-ati fost alaturi in clipele rele, in serile de tristete, m-ati tinut de mana cand am plans si m-ati obligat sa merg mai departe, sa fiu puternica, sa imi intampin miracolele de azi. Daca as putea, as pune copilului meu toate numele voastre.
Trebuie sa ajung la Deva saptamanile astea, nu se poate altfel, asa am planuit, si-atunci o sa ne vedem, Roberrta, Danuta, Monica- negresit. Si mai e putin pana la petrecerea Corinei!
Alice- ce bucurie, ce minune!!!!! Felicitari. Doamne, ajuta! Sa ai o sarcina usoara si frumoasa, va fi un copil minunat, al dragostei si sperantei.
Ma bucur extrem. Fiinta minunata, iti doresc si ma rog pentru tot binele din lume!
Si da, abia astept sa veniti toti la mine la petrecere, in august.
Doamna Nastase, draga Alice,
Am pe masa editia din luna iunie a revistei Tango careia ii tine tovarasie revista din iunie 2008, care este categoric ca o sora mai mare.
Te rog din suflet sa nu te simti lezata de nimic din ce-ti voi spune. Iti sunt cititoare, admiratoare, prietena anonima care nu te uita in rugi de aproape 7 ani. Am admirat fara retineri revistele tale iubite le-am aratat tuturor oamenilor din viata mea, am pledat pentru calitatea exceptionala a continutului, i-am convins sa le cumpere. Dar trebuie sa marturisesc ca ultimele numere sunt subtiri (la propriu, cu 50 de pagini mai putin decat anul trecut) si includ materiale care mie mi se par doar o metoda de a umple paginile. Te implor compara revistele de acum cu cele de acum un an si fa o analiza obiectiva.
Ai cititoare iubitoare si talentate. Invita-le la o cafea si preia sugestiile lor. Sau chiar accepta colaborari pro-bono, sigur ai avea oferte. Mi-as dori tare mult ca revista iubita sa revina la cum era.
Multumesc din suflet.
Andrada, ai dreptate in ceea ce priveste revista, si am sa iti dau explicatia reala. Este o perioada grea pentru toata presa scrisa, multe publicatii s-au inchis de tot, unele publicatii mari, internationale, Eve, Harper’s Bazaar, multe, nu le stiu acum pe toate. Toti clientii si-au taiat bugetele de publicitate, pentru ca e criza, si putinii bani pe care ii investesc in reclama ii directioneaza spre televiziune, unde efectul e mai mare. Publicatiile glossy traiesc din reclama, pentru ca tiparirea lor este foarte scumpa, iar pretul de vanzare- grevat de comisioane enorme de distributie si hibe de repartitie ale firmelor de distributie, pe care nu le poti controla- nu acopera niciun sfert din pretul de tipar. Iar cititorii nu isi fac abonamente, oricat de mult le-ar placea revista – nu indraznesc sa te intreb, dar ma gandesc ca nici tu nu ai abonament, desi spui ca esti fan de 7 ani. Si atunci am ales varianta de a tipari o revista mai subtire decat pana acum- ca sa nu aleg varianta sa nu tiparesc deloc. Nu cred ca am facut rabat de la calitatea materialelor, nu fac asta niciodata. Si, in mod sigur, nu lipsa materialelor e problema, ci lipsa momentana a bugetelor de publcitate, care sa imi permita sa tiparesc folosind o cantitate mai mare de hartie. Daca articolele scrise pro-bono vin si cu banii de tipar- aproximativ 110 euro pe o pagina tiparita intr-un tiraj de 20.000 de exemplare!- le public cu placere:). Iti multumesc, oricum, ca esti atenta, ca iti pasa, ca ti-e draga revista.
Corina, Carmen, va multumesc din inima!
Alice, sa fie intr.un ceas bun!Te sarut si te imbratisez cu imensa bucurie. Si pe voi, zeite!…
Iertare, acum vad. Sunt fericita pt ca vei aduce pe lume o minune. Te imbratisez si sper ca Ilona si Victor vor avea o surioara.
…eu sint prima care as scrie pro-bono, sub indrumarea calda a lui Alice.subiecte sint cu duiumul, eu personal am trait muuuuuuulte…..si…cuvintele le am in inima mereu….
Alice—pt copilul tau…eu …sint fara cuvinte.si tu stii de inseamna tacerile adanci,pline de dragoste si binecuvantare….
Alice ce minune se intampla ! In lumea asta nebuna unde auzi doar vesti proaste, vestea ta a venit ca o lumina ! Ca o raza de speranta ! Dumnezeu sa te binecuvanteze, pe tine, pe copiii tai, pe cel care va veni, pe barbatul pe care il iubesti.
Am lacrimi in ochi. De emotie si de bucurie pentru tine.
Alice, noroc ca sunt racita si ma simt rau, ca altfel s-ar intreba colegii din birou ce am de plang! In realitate, racita am mai fost, rau m-am mai simtit, dar sa plang de fericire pentru tine, n-am mai plans pana acum! Asta de veste buna! Asta da motiv de sarbatoare! Sa va dea Dumnezeu sanatate! Revin pe seara. Pana atunci, va port in suflet.
Imagini răsturnate, jupuite de simplitatea trecutului, de farmecul boem al timpului, expirate de mai mult de un secol. Durerea prezentului amestecată cu praful insistent, care ţi se lipeşte de pantofi şi suflet, dacă îţi doreşti o rătăcire printre clădirile vechi ale unui, fost cândva, centru.
Şi mă aventurez, împinsă de o curiozitate nativă, să remodelez vechi imagini. Mă opresc în capătul străduţei înguste. Nu ştiu, nu mă hotărăsc, dacă să aleg stânga sau dreapta. Trotuarul, şi mai îngust, strada, muşcată direct din pântece, mă obligă la un zig-zag al paşilor. Nu mai caut sensul şi nici rostul ingredientelor care se amestecă zilnic, transformând vechile locuinţe în misterioase cafenele ascunse sub geamuri opace sau vitralii autocolante. Mă uit prin vitrinele ticsite de ştrasuri şi imitaţii, căutând ceva ce nu voi mai putea găsi niciodată. Şi praful continuă să se desfăşoare în vârtejuri.
Un alt restaurant cu specific italian. Pustiu, la ora asta.
Alături, un spaţiu de închiriat, deasupra căruia, sub schele metalice, câţiva muncitori spoiesc un perete într-o culoare, prea stridentă.
Cine să înţeleagă durerea zidurilor zdruncinate de timpuri şi de oameni.
Într-un colţ de etaj flutură o perdea, în spatele unei ferestre deschise. Mă lămureşte imediat firma – cabinet medical. Următoarele ferestre, în linii drepte de pvc, mă conduc spre colţul clădirii, unde, de sus până jos, stau agăţate litere luminoase, o altă cafenea.
O altă stradă şi acelaşi sentiment de rătăcire în căutările mele.
Nimic verde. Doar praf şi pustiu. Clădiri dezbrăcate de tencuială. Uitate.
Mă opresc, însă, în faţa unei uşi, încadrată de ferestre mari, curate şi libere. Este o galerie de artă, singura din oraşul meu. Intru, continuându-mi căutarea. Zâmbesc. Nu desluşesc semnăturile, dar recunosc centrul vechi, exact aşa cum îl ştiam din fotografiile bunicii. Pânzele, păreau atât de vii, încât pentru o clipă am auzit ploaia surprinsă într-una dintre ele. Ies. Mă amestec din nou cu prezentul gri şi prăfuit.
Doar o stradă mă mai desparte de celălalt centru al oraşului meu. Am pantofii prăfuiţi, dar nu-mi pasă.
Se închid prea uşor şi prea repede file de istorie.
Şi timpul uită să ne oprească.
Schimbările ne surprind, ne pierd, ne ucid.
…………………………………………….
Va imbratisez!
ALICE, esti surprinzatoare, adevarata, unica.
Ma bucur nespus ca te-am cunoscut, ca te-am intalnit, ca ma pot bucura de cuvintele tale.
Si orasul meu, ca oricare, cred, are un miez de istorie, un centru vechi, cum ne place sa-l numim. Uitat, prafuit si zdruncinat. Asa m-am intors, intr-o dupa-amiaza, dupa ce, fara sa caut nimic, am traversat centrul vechi. Acum e chinuit, se zbate intre ceea ce ar trebui sa se pastreze si ceea ce multi doresc sa schimbe. Pacat.
Buna ziua , dragile mele prietene!
Alice, e cea mai frumoasa si minunata incununare a dragostei pe care o traiesti, viata ce creste in tine. Ma bucur alaturi de tine si te simt implinita alaturi de omul tau drag promis de stele. Va felicit pe tine si pe Nouria care traieste aceeasi bucurie ca si tine.
Draga Carmen , te imbratisez, ma gandesc la tine si astept sa ne intalnim peste cateva zile. Am fost impresionata de ceea ce ne-ai impartasit despre excursia in Franta, despre amintirile ce te leaga de Bucuresti si de ceea ce te leaga de oraselul nostru. Ai spus atat de multe in cateva cuvinte !
Nu inteleg unde este Pisica, ce se intampla de nu mai apre? E in excursie cumva? Sper ca totul e bine cu ea.
Va sarut si va imbratisez pe toate
Intai de toate felicitari pentru bebe ce o sa vina……..sa fie sanatos si sa te bucuri de el!
Cat despre Bucuresti..in urma cu 2 ani, in prag de rezidentiat..de fapt in seara de dupa rezi priveam Bucurestiul de pe Spitalul Municipal, prin ploaie, vant si ceata …tinuta in brate de cel pe care-l iubeam atunci, gandindu-ma la noua mea viata in orasul-capitala, alaturi cel pt care vroiam sa schimb tot in viata mea…..in seara aceea Bucurestiul a fost magic….dar atat! O seara…! Peste un an, din nou in Bucuresti, singura, pe strazile mizere si prafuite(aceleasi din pozele tale Alice…) cautam dragostea ce m-a parasit pentru un oras inselator, gri, dusmanos…si atunci m-am bucurat ca nu am parasit Clujul meu drag pentru dragostea care m-a parasit pe mine…..
felicitarile mele Alice, ma bucur enorm pentru tine, am citit de dimineata si mi se facuse pielea gaina de emotie…
danuta, roberrta si cine mai doreste…va astept la mare cu mult drag, eu vad marea in fiecare zi cand merg la servici, stau in Constanta, dar lucrez in Agigea si o vad de pe podul care duce spre portul Agigea, in fiecare zi are starea mea de spirit…si in fiecare zi are alta culoare.
ALICE, e minunat ce ţi se întâmplă!
…e emoÅ£ionant
…mă bucur că te-am cunoscut
Åži acum repet ceea ce am mai spus – de la tine am învăţat, nu numai să privesc altfel, dar să ÅŸi înÅ£eleg altfel, să caut altfel ÅŸi să mă dăruiesc altfel.
ÃŽÅ£i doresc numai bine!
Valin, trebuie să-ţi spun că te citesc cu mare drag.
Mulţumesc!
Buna seara, Zeite dragi…
Buna seara, Zeita zeitelor..Alice. Aveam sa-ti spun ceva: astazi, cand ziua mi se anunta fara pic de culoare si stralucire, am lacrimat de drag si de bucurie, am tremurat de parca celui mai drag om i se intampla ceva minunat. Asta fiindca dimineata am deschis http://www.coffechat.ro, si ne-ai intampinat, nu doar in poza, cu bratele larg deschise si cu vestea minunata pe randuri fericite. Acum citesc aici si reinoiesti promisiunea de a te vedea in realitate, de a te imbratisa cu brate reale, cum spui tu…
Pe mine azi m-ai facut fericita, Alice. Si nu stiu cum ti-as putea multumi, fiindca nu prea mai stiu ce inseamna asta. Dar invat de la tine in fiecare zi si promit sa invat mai departe, mereu langa tine….
Te imbratisez cu grija, cu drag. Va imbratisez pe toti, pe toate…
Cand zambesti din toata inima
Esti minunata,
cand esti trista si-ti vad lacrima
Esti minunata…
Nici nu stii ce mult te-am cautat
Cate nopti la tine am visat
Poate ca din totdeauna eu
Te-am asteptat!
Ti le dedic din suflet, zeita draga!
Si eu sunt insarcinata, in luna a 6-a. Voi avea o fetita….Flavia Alice!
pisicutza mea….unde esti…drumurile cui ii luminezi cu ochisorii tai verzi?
ne lipsesti, mie enorm…
Mi-ati daruit astazi cele mai frumoase cuvinte, m-ati imbratisat cu gandurile voastre. Ma simt ocrotita, iubita, aparata. N-am avut parte nicicand in viata de atata rasfat. Ma bucur, Diana, pentru fetita ta, ce minune! Si ma emotioneaza numele pe care i l-ai ales. Si eu as vrea sa am o fetita si sa o botez cu numele voastre- dar presimt ca, de fapt, voi avea un baiat si o sa ii cautam impreuna nume, si-o sa ne bucuram, pentru ca, astfel, va fi copilul nostru.
Si o sa vin, Roberrta, sa vezi.
Va imbratisez, pe toti, de noapte buna si de va iubesc.
Alice draga,
Felicitari! Sa fiti sanatosi si sa ai un copilas care sa-ti semene, pentru ca tu esti atat de speciala. Ma bucur tare sa te vad atat de fericita. Si-ti multumesc ca m-ai facut partasa la trairile tale. Sunt sigura ca e o perioada minunata ce trebuie traita din plin. Da, este anul marilor iubiri. Tu ai dovedit ca totul e posibil atunci cand iubesti frumos si sincer.
Alice, ti-a venit randul la fericire!!!!!!!!!Cat ma bucur, de-ai sti…mi-a fost gura aurita, stii tu! Doamne, ce bine ! Ce sa va urez? Tuturor, voua, copii, burtica, iubit, Alice, fiti binecuvantati si ocrotiti, bucurati-va si savurati minunea.Eu sunt cu tine, sa stii.Si pentru ca imi plac mamele de mor, si copii, si starile astea minunate sunt fericita si mandra de tine, Alice!M-ai coplesit!
Dar am crezut, trebuia sa se intample…De-acum, ca suntem mai multi, grija mare!Si nu uita! Sa contezi si pe mine…vreau sa aleg nume si sa pun degetul pe burta!Sa ma lasi!Te imbratisez cu toata forta mea !Si te iubesc!
Buna dimineata, mai tarzior un pic!
Vesti minunate au venit ieri peste noi, felicitari inca o data Alice, zeita draga.
Blanca, Ramona am tresarit cand am vazut ca o mai striga cineva pe Pisica noastra draga…poate daca o strigam impreuna va reveni…pote sa-i aratam ca usa casutei a ramas deschisa pentru ea si fotoliul ei este gol…
Va imbratisez pe toate si pe toti!
Buna dimineata zeite
Da, este asa un moment important si pisica noastra lipseste…
Unde este pisica noastra? Pisica……ne e dor de ghemele tale de dragoste, de tinutul tau de mana, de prietenia si iubirea ta neconditionata…care nu are nevoie de cunoastere pentru a simti si a avea incredere…
Buna dimineata, Zeite dragi…
Buna dimineata, fata marii, Ramona. Cum te simti tu astazi, draga mea?
Buna dimineata, Soso, buna idee ai. Hai sa strigam in cor dupa dragostea ei: PISICAAA….
Eu cred ca doar e ocupata sau departe de computer. Insa avem nevoie de ea si acum, la bine, cum am avut din prima clipa cand am pasit, timida, peste pragul casutei Zeitelor….
Buna dimineata, Alice adorata noastra, in casa ta, a minunilor ce se intampla…
Asa e Roberrta, dar ce ar mai fi nevoia fara omul mereu acolo sa ne bandajeze sufletele?…
ma intreb oare n-are si ea nevoie de noi? cu siguranta da, vom raspunde toate in cor…si ce ar mai fi nevoia ei, sau a atator alte suflete de zei si zeite, fara cineva sa o ingrijeasca, timid, printre cuvinte…
Cate am invatat din aceasta absenta…mi-am invat limitele (a cata oara Doamne?), am invatat ca nu am un suflet minunat si necuprins si ca nu pot fi alaturi de toti si de toate asa cum ii placea orgoliului meu sa creada…am invatat ca una sunt cand sufletul mi se zbate in furtuni si alta sunt cand pe mare doar adie vantul si, paradoxal, mult mai disponibila in a ajuta in prima situatie decat in a doua…
Sunt atat de…normala, cum spunea Pisica…si imi cer iertare fata de voi daca nu am fost zeita pentru toate si pentru toti…
Un weekend insorit va doresc!
Soso draga, un gand verde catre tine, ca si de la Pisica noastra draga. Si sa stii ca ai un suflet minunat, desi alta te face sa fii cand furtuna il zguduie si alta cand are in el cantec lin. Oare nu suntem toate la fel? Nu-ti cere iertare, nu ai de ce..esti Zeita noastra!
Te imbratisez cu drag, cu verde drag!
Roberrta ma simt usor trista…nu am putere sa fac mai nimic…nu imi ajung orele de odihna si nu am timp deloc pentru mine…
e unul din acele momente cand nu pot sa ma intalnesc cu prietenii pentru ca vreau sa fiu doar eu cu mine, si … sincera sa fiu sunt satula de singuratate…nu am puterea sa gasesc bucurie in jurul meu.
La multi ani Anda, nu stiu exact cand e ziua ta, dar mi-am amintit ca esti un geaman tarziu…:).
Ramona draga, o clipa am avut impresia ca scrii despre mine…Am recitit apoi si mi-am dat seama de tristetea ta, care te face sa fugi de lume. Fiindca si tu, poate, te simti singura chiar si intre 400 de oameni, nu-i asa? O adiere de racoare de munte trimit spre tine, impreuna cu imbratisarea mea, o alta femeie, o biata visatoare singuratica…
multumesc Roberrta…si …nu stiu cum de imi spui fiica marii…e o adevarata surpriza pentru ca chiar i-am trimis lui Alice o poveste in care ma autonumesc fiica marii, ce surpriza placuta…
ne auzim pe seara, va trimit sarutari sarate de la mare pana atunci.
E o dimineata frumoasa, atat de parfumata, ca nu puteam sa nu va scriu!
Multe, multe salutari draga Alice, tie si bebelusului Tango.
Da, da bebelusul Tango- ce nume minunat ai gasit, Amalia! Ramona, am sa iti raspund, vreau sa citesc pe indelete povestea ta si sa pot sa-ti raspund pe masura, asa cum merita o fiica a marii…
Va imbratisez, din miez de sambata frumoasa, din miezul fericirii mele in care m-am ascuns ca-ntr-un cocon, ca-ntr-o constelatie a bucuriei.
Draga Alice,
Felicitari:)
buna seara zeite dragi
e cineva sa ma tina de mana?…cand va trece durerea? cand voi mai zambi din nou?
e trist ca ma obosesc toate lucrurile, ca le fac doar de dragul de a fi facute, ca ma dor enorm dezamagirile, toate vin peste inima mea ranita si imi vine sa strig: opriti-va…am nevoie de iubire…
am crezut o vreme ca am uitat, dar mi-am dorit atat de mult sa uit incat ma programasem usor pentru asta…apoi au venit cuvinte, sentimente, imagini, amintiri, dureri…si am inteles ca nu pot sa uit, ca trebuie sa accept…ei bine nu pot sa accept…nu stiu cum va trece, cine imi poate spune?
Te tin eu, Ramona, draga. Eu vreau sa te tin de mana. Eu stiu ce greu e sambata, eu stiu ce amare sunt serile de singuratate, as vrea sa uit, dar nu pot. Cum spui tu, nu pot sa uit si sunt mii de lucruri din trecut pe care nu pot sa le accept.
Te tin langa inima mea, nu stiu sa iti raspund la intrebari, dar sunt langa tine cu sufletul.
Noapte buna zeite si zei, somn usor catre o duminica pe care o vreau miloasa cu noi toti. Raluca, o imbratisare speciala am pentru tine, tu esti prietena mea din vremuri grele si nadajduiesc ca vom imparti candva si binele, ca ne vom destainui una alteia mari fericiri.
buna seara zeite dragi
e cineva sa ma tina de mana?…cand va trece durerea? cand voi mai zambi din nou?
e trist ca ma obosesc toate lucrurile, ca le fac doar de dragul de a fi facute, ca ma dor enorm dezamagirile, toate vin peste inima mea ranita si imi vine sa strig: opriti-va…am nevoie de iubire…
am crezut o vreme ca am uitat, dar mi-am dorit atat de mult sa uit incat ma programasem usor pentru asta…apoi au venit cuvinte, sentimente, imagini, amintiri, dureri…si am inteles ca nu pot sa uit, ca trebuie sa accept…ei bine nu pot sa accept…nu stiu cum va trece, cine imi poate spune?
Alice, am impresia ca toata lumea isi adapteaza programul la conditiile actuale. S-a zis cu noptile pierdute pe blog
))! Avem un copil la care ne gandim deja, caruia trebuie sa ii respectam programul. Imi permit sa deranjez linistea, pentru ca m-am gandit ca n-am spus ceva. Te-am felicitat pentru bebelus, m-am bucurat, dar am uitat ceva: sa-i transmit (prin intermediu tau, desigur) felicitari taticului. Si sa-i multumesc, pentru ca te face fericita.
Noapte buna!
Ramona, mainile mele sunt intinse catre tine.
va sarut dragele mele, Ramona si eu ma gandesc la tine. Nici eu nu pot sa uit, nu pot sa iert si nu pot sa accept. Desi ma straduiesc sa nu mai deschid unele sertare. Dar e greu, stiu.Vai ce bine stiu.
Alice, gand special pentru tine. Si eu sper draga mea si eu sper
Corina, noapte buna, ma gandeam la tine
Uite de aia nu imi prea place mie Bucurestiul…cu toate ca nu se compara cu amaritul de oras in care traiesc si-n care nu se intimpla nimic…
Mi-e dor de tine, Alice, si tin sa te felicit pentru noua minune din viata ta – viitorul copil! Sa dea Domnul sa fii fericita si sper ca ti-ai gasit in sfirsit jumatatea cea buna linga care sa zimbesti cind rasare soarele…
buna dimineata
Alice, Ema, Raluca si cine s-a mai gandit la mine va multumesc…am adormit fara vise aseara, foarte repede…de oboseala, de tristete.
dar gata cu povestile triste, haideti sa ne bucuram de azi, ceea ce avem cu siguranta.
Buna dimineata Ramona, Alice, dragele si dragii mei prieteni! Sper ca aveti o duminica insorita. Prin preajma graviteaza o noapte de sinziene, cu ceruri deschise, cu flori si fiinte ce spun taine, cu dorinte care vin din vis sub forma de raspuns…
M-am gindit zilele astea la voi toti, la tine Alice si viata ta noua, la mine…Am trait pe blogul acesta drag stari si sentimente in atitea nuante, mai puternic sau estompat in propria-mi ,,miscare,, sufleteasca…Anul e la jumatate acum si imi vin in mine atitea amintiri de aici, atitea ginduri, lacrimi, rugi, miini intinse cu caldura, inimi prietene!
As vrea sa stiu foarte curind cine vine la mine, sa petrecem in padure, in weekendul 8-9 august, in judetul Hd. Eu o sa plec in Romania in vacanta dupa 20 iulie, si as vrea sa organizez cum se cuvine aceasta intilnire draga cu voi. Astept de asemenea si sugestii, propuneri, ce stiu eu, intrebari…
Un gind special pentru Ramona, fata marii- as vrea sa stiu cum e albastra in timpul toamnei si al iernii?
Va string pe toti la suflet, Sinziene fericite si senine!
O duminica frumoasa si plina de soare va urez si eu, cu aceeasi dragoste, ca intotdeauna.Sunt langa toate fetele, mai ales langa cele triste…sper sa le alin si sa le fac sa zambeasca, ele trebuie sa stie ca nu sunt singure,ca aici suntem una langa cealalta cu maini si inimi intinse intru speranta si fericire.Mi-e dor de voi,va imbratisez si imi pare rau ca nu voi fi la petrecere…in scurt timp imi incep periplul european…voi reveni la inceput de septembrie.Pana atunci va voi citi si mi se va face iarasi dor…
Alice, o vara fierbinte de dragoste iti doresc, acum si mereu!
Corina …sau doamna Corina, nu stiu cum sa ma adresez…marea este albastra in general, ea este prietena cerului senin si ii imprumuta culoarea, la fel e pastratoarea viselor noastre si are “obligatia” sa ne pastreze visele albastre…dar eu stiu ca am vazut-o colorata si in albastru inchis si cateodata in negru…nu este tot timpul albastra, cumva insa isi regaseste forta sa devina iar albastra si senina.
eu cred ca asa ar trebui sa facem si noi, sa fim marea sufletului nostru si sa ne curatam cand simtim ca albastrul se inchide…va strang la piept si merg la mare!
Va imbratisez dintr-un loc superb,de langa oameni minunati .
Sunt la Felix,in hotel Vital,un colt de rai si liniste.
Cu piscina,cu un bucatar bun,cu oameni care m-au tratat ca pe o adevarata zeita.
Daca aveti ocazia sa ajungeti la Felix sau in imprejurimi,nu ocoliti acest loc !
Imi veti da dreptate si sigur,sigur veti dori sa reveniti !
Sunt in holul hotelului,scriu de pe taste programate pe sufletul si mintii Elei,draga mea noua colega de munca.
O astept pe Ina (Ina B),sa coboare din camera,pt a merge impreuna la Apollo,un strand cu apa termala,pt un adevarat rasfat al trupului si sufletului.
Este cu noi si Alyce,care a ales sa se plimbe prin statiune si nu sa ne insoteasca.
Aseara am petrecut aici,pana spre 3 dimineata zilei de azi.
Mi-am reamintit alaturi de Ela,Alyce,Ina,sotul ei si copiii,cat de mult imi place sa dansez si sa petrec ….
Am gasit repede alti petrecareti in acelasi local si ne-am distrat pe cinste …
Simona Ioana,ne-am gandit la tine si ne-a parut tare rau ca nu ai ramas cu noi la petrecere .
Dragelor,am uitat de toata saptamana asta de munca si agitatie,de orele de nesomn in care a trebuit sa iau decizii importante….
Am cunoscut si recunoscut oameni minunati carora le multumesc ca m-au vizitat,ca mi-au fost alaturi si m-au ajutat sa ma simt ca acasa intr-un loc aflat la 600 km de gradina mea cu trandafiri.
Multumesc Simona Ioana pentru vizita,esti o delicata si o draguta ,te admir cu adevarat.
Plec acum ,a coborat si Ina,mergem sa ne distram.
Va luam cu noi,la ape termale .
dragele mele stiu ca lipsesc nepermis de mult de pe blog, dar asta nu inseamna ca nu va iau cu mine pe drumurile mele, ca nu vedeti muntii mei frumosi si dealurile pline de flori si capritele care pasc linistite si va cufundati si voi in linistea codrului…doar cand ajung la munca nu va mai las cu mine, caci munca mea oricat de palpitanta ar fi nu vreau sa o impart cu nimeni
( ei , glumesc si eu!)…
curand am sa ma intorc, dar sa nu asteptati povesti pentru ca nu prea am…am doar sufletul plin de flori, de cer senin, de zambetul pisicii mele dragi, de vocea calda a anei si de dor de voi…
eu inca mai caut, dar cautarile mele au luat alta forma…incet in regasesc linistea si bucati de suflet pe care am uneori impresia ca le-am pierdut in lupte inutile…
incerc sa-mi caut in fiecare zi un motiv sa zambesc si in fiecare zi gasesc acelasi motiv: barbatul meu iubit!
imi spunea intr-o zi un prieten ca noi femeile cand ajungem sa avem o carierea uitam de unde am plecat…si mi-am permis sa-l contrazic un pic…mie profesional mi-e tare bine acum ( multumesc lui Dumnezeu),dar daca langa mine nu ar fi iubitul meu eu nu as mai avea cu cine sa-mi impart bucuria si succesul…si nu ar mai valora nimic…
mi-e drag ca ma intorc la voi cu sufletul curat…ca nu mai plang si nu mai sunt trista ( asa cum ma stiti)…si va aduc la toate petale de trandafiri si apa rece de izvor, sa va spele gandurile si sa va alunge tristetile…
mi-e dor dor dor de voi….
Ce frumos ati colorat azi cerul nostru comun virtual de aici! Draga Ramona- sunt doar Corina, nu mi-a zis nimeni niciodata doamna (decit in germana), am zimbit, ma simt tot o fetita ratacita in lume, desi am de mina un copil adevarat…
Imbratisari, dragele mele, Anna si trupa- ma bucur de voiosia voastra. Simona-ioana, unde se desfasoara periplul tau european- in septembrie voi fi si eu iar in elvetia- esti cumva prin apropiere?
Duminica e frumoasa cu adevarat! E cald, e liniste, miroase a tei…Simt nevoia sa va povestesc ceva. Ceva trist, care m-a pus pe ganduri.
De dimineata am plecat de acasa, grabita ca de obicei, spre “fabrica”. Da, trist si adevarat, uneori muncesc si duminica dimineata vreo doua ore. In drumul meu, am intalnit o batrana, care mergea greu, ajutandu-se de un baston. Mi-am zis, in gand, ce greu trebuie sa fie cand esti batran, si am depasit-o. M-a strigat si m-a rugat sa o ajut. M-am intors si stiti ce i-am spus? Ma grabesc! In secunda urmatoare imi venea sa-mi dau palme!!!! Bineinteles ca m-am intors, bineinteles ca am ajutat-o, dar ma obsedeaza gandul ca era cat pe ce sa o refuz! Ma grabeam unde? Intarziam cat, 5 minute, maxim 10. Si ce! Se oprea timpul in loc!? Sunt socata de ce am ajuns! Am fost educata sa imi pese de oamenii de langa mine si am ajuns unde? Am ajuns sa spun ca ma grabesc unei batrane care spunea ca e foarte bolnava si ca “am 79 de ani mamica, dar n-as vrea sa mor”, care se ducea incet spre biserica sa se spovedeasca. Astazi mi-am primit tema pentru acasa, de la viata. Sunt ravasita. Puneti-ma la zid!
http://www.youtube.com/watch?v=pCEeP-FOVg8
Ema, eram pe aici, scurt-am citit ce-ai scris si te tin de mina ca in duminica noastra, asa de draga sufletului meu, la icre si soare… Sa nu te invinovatesti. E greu sa scapi de rutinele contemporane, de ritmul asta nenatural pe care vi-l induce mersul lumii actual. Eu stiu ce om minunat esti, cita bunatate, crestere buna si minunata e in tine. Se intimpla adesea, si celor ca mine, fara program stabilit, sa aiba prioritati… darmite voua, rotite din acest angrenaj in parte defectuos. Mamaitza intilnita dimineata cred ca nici nu a sesizat conflictul din tine, bucuroasa ca la urma, tot a ajutat-o cineva…
Draga de tine…
Alice, inger de floare, inmugureste in tine iubirea. Ce fericire. Am tipat de emotie, am plans pentru bucuria ta ca si cand ar fi fost a mea. Dumnezeu sa va binecuvanteze cu sanatate si lumina in suflet.
M-am intors din calatoria asta trista, asa fac eu cand ceva nu merge in viata mea , plec, fug si sper ca la intoarcere nimic nu-mi va mai aminti de dezamagire. Dar am inteles ca nu aceasta este rezolvarea. Trebuie sa infrunt realitatea, sa o accept, sa iau decizii pentru viata mea fara intarziere.
alice mi-a trecut prin fata ochilor “bebelus” si am inceput sa caut cu infrigurare printre postarile din orele trecute, din zilele trecute…stii ca toma necredinciosul, n-as fi vrut sa sar in sus de bucurie si apoi sa ma sparg ca un balon pentru ca nu am inteles bine….dar am inteles bine…nici nu stiu cum sa te felicit, mi-s ochii plini de lacrimi de bucurie…sa va de-a Domnul sanatate, sa aiba sufletul tau luminos si zambetul tau neasemuit de frumos…sa va fie bine si liniste in casa zeita mea draga..mi`s putine si sarace cuvintele…felicitari, felicitari, felicitari…
buna seara zeite
vin cu raze de soare in par si straluciri albastre in ochi…de la mare…
marea avea culori superbe spre inserat , mi s-a daruit in toata splendoarea ei, avea nuante de turcoaz cu straluciri aurii, iar acolo unde saruta nisipul lasa dare albastre care nu se estompau…
m-am asezat pe un sezlong si ma uitam fascinata, in fata mea un cuplu cu un copil careia tati ii arata marea, si fetita probabil facea primii ei pasi in mare. emotionant moment sa vad seninatatea cuplului, ochisorii albastri ai fetitei uitandu-se in ai mei…mi-au dat lacrimile…
i-am pus intrebari marii…despre ce imi doream sa aud: cand va trece tristetea? de ce trebuie sa sufar atat? cand va veni iubirea mea? iar singurul ei raspuns a fost timpul…
nu am ce sa fac decat sa astept… sa astept si sa sper ca voi avea parte de ceva frumos…
si am mai simtit ceva – un mic dar al marii – o mangaiere placuta, o briza care ma inconjura linistit, ce minunat a fost, ca o imbratisare fina, ca o mangaiere.
somn usor zeite dragi
iti multumesc Alice pentru ca ma protejezi si ca esti langa mine…ma simt ocrotita si linistita alaturi de voi toate…
si…nu in ultimul rand noapte buna pisica noastra iubita, oriunde ai fi…
…..Felicitari Alice!!!! Mi-era dor sa va citesc, dar la o asa veste nu ma asteptam…Ce frumos din partea ta Alice ca imparti fericirea ta cu noi…Am fost la Balcic week-end-ul asta, tu Alice stiu ca iti amintesti de locul asta..
..Va imbratisez cu drag, cu dor. Sa aveti o seara lina
…ramona…uneori ma gandesc ca e destul ca scrii tu pe blog si e ca si cand as scrie eu….sint mereu aici, va citesc,dar nu mereu pot sa si scriu…am aceleasi intrebari ca si tine,aceleasi raspunsuri le astept si eu…aceleasi,aceleasi,mereu aceleasi…poate ca ar trebui sa schimbam intrebarile,sa punem altele sau sa nu mai punem.poate ca trebuie doar sa traim clipa si restul sa nu mai conteze. eu asa fac….cred ca intre noi diferenta e destul de mare sau ma insel(eu am 32 de ani) si cu toate astea alta diferenta nu mai vad . si ma gandeam ca esti atat de tanara sa simti tristete la ani la care eu ma munceam din rasputeri sa imi fac un rost. acum, dupa ce vad ca am tot ce imi trebuieste,imi dau seama ca exact de ceea ce am nevoie mai multa, nu am parte.
…am gustat din amaruri mai mult decat voi putea avea vreodata curajul sa povestesc aici….unele dintre voi scrieti oricum trairi identice. am dat cu capul de pereti in adevaratul sens,am ras si am plans in acelasi timp…cu toate astea ,ma crezi? ca am obosit sa tot vorbesc despre durere,despre trecut,despre ce a fost si ce nu a iesit, despre cat as fi suferit sau cat si-au batut unii joc…ma multumesc sa imi duc durerile singura, ele m au facut cu siguranta mai puternica, mai blanda,mai luminoasa…si ma pregatesc in tacere,pt o noua viata,pt atunci cand ”cineva” se va apleca asupra ochilor mei…
…am cunoscut pe cineva, intr-un mod ciudat(pt mine), dar atat de absolut normal in ziua de azi.. . online. si culmea, cineva ne a facut cunostiinta dandu-ne unul altuia…..id-ul!!!!
…am inceput sa vorbim,sa vorbim,sa vorbim, la inceput tastand, apoi am trecut repede la web-uri si microfoane,la nopti dulci care au inceput sa aiba un nume…numele lui.
…500 km de aici pana la iasi…e …ceva drum,stiu, dar, ce sa fac?sa ma sperii?sa o iau la sanatoasa?sau sa raman sa il astept?
…concluzia e destul de simpla, situatia mai grea- deocamdata nu e pregatit sa intre intr-o relatie,pt ca a avut 2 esecuri, ceva aventuri,si e …satul. vrea din nou…..dar deocamdata nu. vrea sa isi revina, sa nu strice ceva intre noi cu oscilatia lui de acum,sa nu sufar,etc.ii sint draga,imi e drag, fluturii si genunchii moi i-am simtit amandoi la fel chiar si asa prin amortitul acela de web…normal ca nu mi-a cerut sa il astept. insa mi-a propus doua variante. sa nu mai vorbim deloc pana cand isi revine si o sa ma caute(lucru care lui nu ii e totuna) sau sa continuam sa vorbim pt ca ne place sa vorbim,ne simtim bine impreuna…..am ales sa mai vorbim, desi nu stiu daca am ales bine, am ales sa astept pana isi revine, si sa risc. doar exista si posibilitatea sa astept degeaba. vad ca asa imi e dat mie. sa tot astept,sa am piedici,sa nu imi vina dragostea atat de usor. m -am gandit ca la cat am asteptat in viata mea, ce mai conteaza inca un ultim efort, si…..m am gandit ca daca am reusit sa simtim fluturi online, va dati seama face to face ce o sa iasa….si daca online ma priveste de ma inmoaie,va dati seama real ce nebunie o sa ma omoare????
…cam asta e povestea. incerc sa imi tin capul pe umeri, sa fiu si realista, dar imi permit,cu risc asumat, sa si sper….de ce nu? in fond trebuie sa existe si pt mine o minune,nu?daca eu nu lupt nu o va face nimeni in locul meu..daca nu decid sa il astept, s ar putea sa pierd o sansa dupa care tanjesc…iar daca nu ma va vrea,e pierderea lui…..nu?
dragele mele,
va salut cu sperante de o zi buna.
danuta….cum zici tu, uneori poate e mai bine sa nu mai punem intrebari.
Dar nu stiu, sincer nu stiu daca e bine sa asteptam sa tot asteptam. Crede ma ca stiu despre ce vorbesc. M am saturat de atata asteptare. Si am inceput sa traiesc. Asa cum e, fara sa intreb. NU m am resemnat. Nu sunt genul si nu o voi face niciodata. Si mie mi s a pus in fata aceasta alternativa – sa nu ne mai scriem o perioada si sa asteptam acel moment care vine (????? – sunt aproape sigura ca nu), sa ne scriem lucruri marunte ca sa stim unul de celalalt …si eu am ales a treia varianta – care el nu mi a spus o: am ales sa i scriu tot ce am de spus, sa i spun tot ce nu i am spus, sa i spun ca nu exista “pe moment e mai bine asa, nu vrem sa ne stricam pe moment relatiile” …am ales sa i spun ca daca acum nu face nimic nu se va intampla niciodata…i am scris si acum nu mai i scriu nimic. El trebuie sa se hotarasca. Dar Danuta, nu o va face. Si totusi astept fara sa vreau sa mai astept. Astept asa in tacere, “pe nesimtite”.
Te sarut, o zi buna tie si fetelor
Raluca, ce sa zic, astia prinsi in alte relatii,(am inteles bine???) nu prea o fac futui, ca sint niste lasi……dar , as fi un pic sceptica in ideea ca daca nu acum,atunci niciodata…poate ca uneori nu sintem pregatiti si ne trebuie un pic de timp…eu cel putin vreau sa cred asta. ca acum EL nu e pregatit si ca atunci cand va fi,ma va alege pe mine.doar stie ca asta imi doresc, iar de nu va fi asa, vom afla…si eu si voi…ca doar unde sa imi plang durerea si bucuria daca nu aici,cu voi..
Asa ca, Raluca, eu am ales varianta vorbitului,poate asa se va vindeca mai repede,ca doar nu e prost sa fuga….
Va sarut si va imbratisez, zeite!
Raluca, Ramona, Danuta, Cristina Bizu, nu va mai vreau triste!!!…El, oricare ar fi el, el al vostru va veni si va ramane. Trebuie sa credeti cu tarie asta, 100%…mai mult chiar. Zambiti verii, zambiti teilor, zambiti.va voua in fiecare dimineata, in fiecare moment…Stati in fata oglinzii si spuneti.va cuvinte frumoase despre voi si ce vreti sa fie, pana cand, asa va fi!
Tin pumnii stransi pentru voi…zi buna, pup!
dalila tu esti din iasi??sau am inteles gresit?
nu stiu de unde ai inteles danuta…dar da, sunt din iasi
Buna seara si aici, Zeite dragi…
V-am citit cu nerabdare, ieri fiind absenta, pierduta in hoinareala unei duminici cu drumetie, cu zambet, cu prietenie.
Ema draga, tocmai remuscarea ta ptr. o clipa in care pasii iti erau prea grabiti imi spune ce suflet mare ai…
Dalila mea fericita, ma bucur ca te citesc! Ne-ai lipsit, te asigur, si sunt incantata ca viata e buna cu tine…
Corina draga, ieri am revazut Hunedoara si m-am gandit la tine…
Ramona draga, da…am vazut si eu coincidenta legata de fata marii, desi nu stiam. Dar asta mi-ai inspirat mie: nostalgia marii, necuprinsul ei, te imbratisez..in asteptarea momentului cand vei renaste definitiv, din valurile tulburi uneori…
Sara, Blanca, Cristina Bizu, gand cald si catre voi, chiar acum…
Danuta mea, stiu si eu cum e sa te saturi sa te mai doara, sa obosesti sa te mai gandesti.
“Am obosit sa ma gandesc la tine” citisem undeva. Dar n-avem voie sa obosim in asteptare…
Raluca draga, e posibil ca varianta a treia, neresemnata ( ce mi-a placut ca ai spus ca nu vei fi niciodata asa, te-am imbratisat in gand..) e posibil sa fie receptata ca un dus rece, de trezire, desi ei niciodata nu reactioneaza bine la ultimatum-uri. Le e mai caldut in ceata, in taraganare…cred eu. Eu sper, eu te imbratisez…
Carmen draga, eu iti promit ca voi incerca, am obosit si eu sa fiu tot o tristete…si eu. Imbratisare am si catre tine, sa stii…
Buna seara tuturor!
dalila….nu de alta, dar acolo mi-e si mie gandul, inima a luat o la galop inspre iasi…..nu stiu cum voi iesi din acest torent…fericita si implinita sau pierduta iar si iar,stiind cu siguranta ca imi va fi gol si rece. SPER cu putere eu,pt amandoi ,ca va fi de asta data bine.
roberrta si voi imi lipsiti mie..insa marturisesc cu capul plecat ca am fost tentata sa nu va mai scriu; citeam postarile voastre anterioare si am avut asa o clipa senzatia ca nu mai am loc pe aici,ca urmele gandurilor mele s-au sters…
si apoi mi-am zis ca e doar o inchipuire de a mea, ca eu va recunosc gandurile si zambetele si voi sigur o sa le recunoasteti pe ale mele…dar nu stiu zau sa zic exact de ce am avut ezitarea aceasta…
cineva dintre voi mi-a zis intr-o zi ca sunt buna. Nu sunt buna dragele mele, chiar nu sunt…incerc sa invat sa-mi deschid sufletul, sa nu ma mai enervez, sa nu ma mai inversunez, sa nu mai fiu incapatanata…sa nu-mi mai judec trecutul….
povesteati despre parinti vostrii, despre tati…despre familie…si-am stat si eu si m-am gandit la copilaria mea si aproape toate amintirile mele sunt invalmasite,un amestec de resemnare, tristete si bucurie…nu mai stiu exact ce a fost tata pemtru mine; stiu doar ca nu m-a judecat niciodata, ca nu m-a comparat cu alti copii, ca pentru el intotdeauna am fost cea mai buna…dar mai stiu ca nu a fost acolo sa-mi spuna la multi ani de ziua mea, sa ma plimbe prin parc. sa-mi cumpere vata de zahar, sa ma felicite ca am terminat liceul, facultatea…
dar am si amintiri atat de dragi sufletului meu..am dealurile mele pline de flori, casa bunicilor, imparatia mea peste care eram regina absoluta..am rochitele pe care mi le facea mama cadou de Paste ( doamne cu cata nerabdare asteptam ziua asta), mirosul de cozonac si de sarmale, am bucuria nemarginita a mamei cand am luat la facultate..toata viata ei a luptat sa-mi fie mie bine ( stangaci uneori…dar nu s-a dat batuta niciodata)…mi-as dori sa am macar jumatate din puterea mamei…
uneori am urat-o,am judecat-o, am vrut sa fug de ea…acum mi-e rusine de toate astea, dar nu le pot schimba…pot incerca doar sa fiu mai buna…
mi-a fost si bine, mi-a fost si mai putin bine…toate au trecut insa si-a ramas doar sufletul meu pe care incerc sa-l fac frumos, sa-l primenesc ca de sarbatoare si dragostea sa nu fuga de la el…sa ma bucur in liniste, o eternitate de dragostea omului meu iubit..
darnuta daca ajungi la iasi ne vedem la o cafea…o cafea pe care i-am promis-o si lui anais de 100 de ani…
buna seara
am obosit de asteptare…ma voi lasa dusa de val…ca si pana acum de altfel…deocamdata insa e liniste in jurul meu.
citeam undeva “daca nu stii pe ce drum sa o iei, orice drum te va duce acolo unde trebuie” probabil ca difera doar momentul in care intalnim acei oameni, poate ca nu i-am intalnit in momentul potrivit, poate va apare acel moment mai tarziu…sau poate nu va apare deloc pentru ca ei sunt prea lasi (asa cum zice danuta) si vor regreta mereu ca nu au stiut sa isi ia soarta in piept.
eu recunosc in ultimul an am intalnit 2 barbati, primul – marea mea iubire – care s-a insurat…si al doilea barbat doar am dansat intr-o seara intalnindu-ne intamplator; apoi ne-am intalnit in cafeneaua stil “irish” …atata tot, ah si i-am aratat marea pe timp de iarna si i-am refuzat propunerea de a urca in camera lui de hotel (fie si cu pretextul lui de a vorbi)…iar lui i-au ramas amintiri si nostalgii…(bineinteles… nu visati ….avea prietena)
dar noi am stiut sa iubim pe de-antregul si nu avem nici un regret…
astazi m-am intalnit cu prima iubire a fratelui meu si cred singura iubire adevarata…era cu un bebelut in brate si ma gandeam ca e al ei…nu era, s-au casatorit fiecare cu altcineva, din pricina orgoliilor in cazul ei si din pricina comoditatii in cazul lui…eu sunt trista si acum, probabil si ei…prima intrebare a fost : mai are si un baiat? da, spun eu. si cati ani are? 1 an si 3 luni…si ii vad tresarirea, a spus ca se bucura ca ce bine ca are pereche, dar eu stiu ca si-ar fi dorit ca ea sa ii poarte copiii…
asa ca repede sa impartim cateva carti ale lui Alice la barbati zeite dragi…sau mai bine sa le citim si sa le traducem in limba lor…nu se poate, iubirea invinge intotdeauna, asta trebuie sa fie si finalul povestilor noastre…
danuta am 29 de ani, nu e mare diferenta intre noi.
ramona, e trista povestea fratelui tau….
e povestea oricarei mari iubiri careia nu i s-au dat aripi si in care nu s-a crezut suficient…
Un lucru nu v-am spus despre mama mea, singurul lucru care merita spus: Ma iubeste enorm, enorm de mult!
..dalila , as veni la iasi ca vantul…dar mi-e teama ca nu mai indraznesc. mi-am dorit mult sa vad iasiul(nu pot explica de ce) si in ultimul timp imi tot planificam weekend uri la iasi…pana cand a aparut EL, si aflu perplexa ca e din…iasi.
..am avut nebunia momentului de a merge eu sa il vad,dar nu a iesit.asa ca acum imi infranez dorinta nebuna de a merge sa vad iasiul, stiind ca nu as putea sa respir fiind atat de aproape de el .il las pe el sa hotarasca de va fi vreodata pregatit, cand imi va pasi pragul casei pustii dar plina de dragoste sau cand ma va plimba de mana pe sub teii sufletului meu..
..in sufletul amortit de durere EL mi-a adus un zambet timid, o speranta ca o luminita.imi este atat de frica,dumnezeu stie cat tremur este in trupul meu nebun. ma topeste vocea si privirea lui,felul in care imi spune”draga mea” sau ”frumoasa” sau ”sexosenie”….am simtit de prima data, minunea faptului ca ne-am gasit intr-o lume atat de rece si intr-un mod atat de ciudat…ca s-a infiripat un graunte de dragoste. pt care as da ORICE. sa vrea sa simta macar odata tremurul …buzele umezite pt soapte…ochii…rasuflarea .in asta imi e speranta.ca atunci va intelege singur ca nu va putea fugi de mine,de noi,de ceea ce simte si el…
..noape albastra..
noapte buna zeite frumoase…sa va sarute stelele visele…si sper si visul meu drag…
…peste putine minute este ziua TA si rup valurile tacerii, negurile necuvintelor si ale pasului inapoi, pentru o secunda si doar ca sa iti spun ca sunt neconditionat intoarsa spre sufletul tau. cu drag si cu dor voi striga lumii intregi ca astazi este ziua ta.
LA MULTI ANI, draga mea!
De 28 de ori cate 28 de zambete, de 28 de ori cate 28 de gheme, toate verzi si toate mereu inainte si inapoi, de la mine pana la tine si de la tine pana la mine… o imbratisare si o plecaciune in fata sufletului tau frumos.
iti multumesc.
…am avut o noapte plina de doruri,am adormit cu o lacrima in colt de ochi,cu o zbatere de inima in coltul meu de pat,cu un singur gand,cu un singur nume.noptile mele au un nume,de acum…
..de obicei,cand simt in suflet speranta si tresarirea imi vine sa spun la toata lumea,sint extaziata si rebela, dar de aceasta data NU. mi-e teama sa spun cuiva ce mi se intampla,nu am curajul destainuirii emotiilor si fluturilor de teama ca acest vis sa nu se spulbere iniante de a-l trai pana la final,pana la prasele,pana la sange.mi-e teama sa vorbesc despre ceea ce simt,tocmai ca sa nu se strice totul ca un balon de sapun…
…m-am gandit ca daca as fi avut curajul sa ii spun ce simt poate ar fi plecat de tot,poate s-ar fi speriat,el , cel nepregatit pt o relatie, dar care recunoaste ca ii sint draga,ca il bantuie fluturii…m-am gandit ca mai bine inghit eu in sec si plang a neputinta dupa ce web-urile se vor inchide decat sa il vad pe el dand din colt in colt…m-am gandit ca nu sint destul de demna sa ma iubeasca un barbat frumos,destept si devreme acasa(cum ii place lui sa spuna despre o femeie) si ca nevoia mea de dragoste in loc sa il bucure il va indeparta. nu ar putea stii oare fara sa ii spun eu, ca pe cat am nevoie sa fiu iubita, pe atat de mult stiu sa iubesc? nu ar vrea sa stie ca viata fara el nu ar mai fi la fel,ca e singurul care in ultimii ani!!! s-a mulat perfect pe asteptraile mele!!!,ca daca ne-am trezit sentimente fara sa ne atingem inseamna ca atingerea atunci cand va fi , va fi un miracol,o binecuvantare,o incununare a sperantei si o linistire a nelinistii…
…n-am curaj sa ii spun toate astea, nu sint lasa , dar nici eu nu mai pot duce durerile cu sacul…si asa a fost destul de greu sa il aud spunandu-mi ca acum nu poate…si oare daca acum nu poate cand deja ii sint draga, va putea mai tarziu? si cum ii pot fi draga daca cu buna stiinta se tine departe?
…eu sint altfel…dupa cate jumatati de masura am trait,reusesc inca, zic eu, sa imi dau seama dintr-o privire de web daca imi poate fi “‘ales”.si daca simt asta cu toata chemarea din mine, atunci merg mai departe.nu tin cont de distanta,de temeri,de sperieturi…merg ca si manata de o forta divina.si constientizez repede faptul ca nu are rost sa pierd timp pretios cand si asa gasim aceste sentimente atat de rar.dar…eu sint eu…si numai eu ma port asa. el are nevoie sa cearna, sa despice,sa isi consume oscilatiile,sa ma cunoasca ,nu are impulsuri,nu e manat de dorinta aceea care mistuie…
…ma intreb prosteste,daca azi ne permitem luxul sa refuzam o inima intinsa spre noi,maine ne mai putem aminti de ea? daca azi nu sintem pregatiti,vom fi vreodata? daca azi dam cu piciorul sansei,mai sintem vrednici sa o mai primim vreodata?daca atunci cand ploua stie ca sint lacrimile mele?sau cand soarele il arde stie ca sint eu de departe,chemandu-l cu toata teama si neputinta si speranta la un loc,de-a valma?
…daca azi nu stie,poate nu va afla niciodata, sau daca azi va afla inseamna ca ceva se va misca in el si va lasa barierele neputintei jos,va tranti toate ezitarile si va gasi drumul spre mine…
…m-a intrebat intr-o noapte tarzie cu ce se ajunge la petrosani?(asta ca sa nu imi fac eu iluzii,in niciun caz)…i -am spus cu trenul,cu masina, sau i-am spus ca nu stiu raspunsul.
acum insa il stiu,il gasesc noptile in patul meu……se ajunge cu inima,cu curaj,cu puterea de a transforma visul in realitate,se ajunge cu trecutul pus frumnos deoparte pt ca nu ar trebui sa mai conteze atata timp cat noi doi ne-am gasit in sfarsit…
…nu pot sa ii spun toate astea,ar zice ca folosesc cuvinte prea mari si ar fugi, dar voua pot sa va spun,pt ca voi nu judecati,voi nu ma raniti…
…si nu stiu daca atunci cand va fi pregatit ma va cauta exact pe mine stiind de pe acum ca eu am ales sa astept…ce altceva as putea sa fac??
Bine v-am regasit.
E o nebunie, nu mai stiu pe unde sa va caut, imi apar doar teme vechi de pe blog, de-acum o luna!
Aveam multe de povestit. Despre intalnirea cu Anna si Ela, despre seara frumoasa pe care am petrecut-o impreuna. Despre regretul meu ca nu am putut sa mai raman cu ele in continuare. Doar de data asta, promit.
Ela- femeie frumoasa si curajoasa- ma inclin in fata ta si iti doresc succes in tot ceea ce vei face, iti doresc sa fii iubita asa cu meriti si cele mai bune ganduri pentru copiii tai cei frumosi.
Anna – e destul sa ma gandesc la tine si zambesc. O tipa tonica, vesela, tanara si frumoasa. Asa am decretat noi ca suntem: tinere si frumoase. Mi s-a parut ca te cunosc de o viata, atat de bine mi-a fost in preajma ta. Ma bucur mult ca ne-am cunoscut, am atatea de invatat de la tine !
Dalila bine ai revenit.
Cami Pisica, mi-e dor de tine. Ti-o iau pe urme, curand-curand!
Va imbratisez cu drag.
Peste mine ploua galeti..
Mi-e sufletul ud, lipit de pereti
N-am voie sa aflu, n-am voie sa spun
Dispare un balon de sapun.
Astept bucuros sa respir si sarut
Buzele dragi, nestiute de-atat.
Alice ,draga mea ploiesteanca,sunt fericita pt tine.Iti doresc sa ai o sarcina usoara. Iti admir curajul si hotararea de a mai avea un copil.Sper ca jumatatea ta,tatal copilului nenascut sa fie alaturi de tine si sa faca ce trebuie,sa legitimeze relatia voastra. Poate sunt invechita,insa cred ca asa e firesc sa se intample. Sunt mama,am si eu o fiica si mi-as dori ca un copil sa vina dupa legalizaarea relatiei.Nu vreau cu nici un chip sa te supar,iti doresc tot binele din lume,dar asa gandesc,poate gresesc! Imi cer iertare daca te-am suparat!
Danuta,si fiica mea a cunoscut un tanar pe internet. Amandoi au iesit din relatii cu gust amar,dar au avut puterea de a se intalni.Acum sunt fericiti,se iubesc.El a fost cel care s-a dus dupa fiica mea,a dorit s-o cunoasca dupa lungile si placutele convorbiri de pe net. Nu prea sunt de acord cu fitele astea de inima ranita,te plac dar nu sunt pregatit! Ia taurul de coarne,risca,invita-l la tine,daca nu vrea si ezita nu merita efortul sa-ti mai pierzi timpul!
Ce-i aia te plac,am fluturi in stomac,te rasfat,dar cand trebuie sa te intalnesc nu pot ca nu sunt pregatit! Mofturi! Daca nu face urmatorul pas,sa va intalniti,ia-ti gandul,nu-ti mai pierde vremea,nu te merita! El pierde,nu tu. Vei suferi,dar iti va trece,n-ai nevoie de un barbat cu probleme ,las . Meriti sa fii iubita,e dreptul tau! Sterge-ti lacrimile si pune lucrurile pe masa:ori va intalniti,ori incetati ! Atunci iti vei da seama daca merita! Iti tin pumnii!
Dupa saptamani de invatat, dupa examene si peripeti nebune in prag de licenta, abia iesita dintr-un examen greu, mi-am facut bagajul si am plecat spre locuri care mi-au adus frumusete si bucurie si liniste in suflet. Am petrecut zile de vis alaturi de Anna mea draga, de Ina, sotul ei si copiii lor absolut adorabile, de Ela pe care ma bucur enorm ca am cunoscut-o. Chiar daca Felixul s-a arata a fi intunecat si umed, chiar daca soarele s-a hotarat sa stea pitit dupa nori, oamenii minunati cu care am fost au facut ca aceste zile sa fie superbe. Pe Anna o stiam doar din randurile ei divine, din putinele ore pe care le-am petrecut impreuna la Bucuresti, la lansarea cartii, si de la celelalt capat al firului de telefon. Acum, insa, am avut ocazia sa ne povestim mai mult, sa radem si sa petrecem impreuna. Si am descoperit un om deosebit, o persoana frumoasa cum putine mai intalnesti in lumea asta. Ma uimeste mereu credinta si speranta si optimismul care o caracterizeaza, si mereu mereu am cate ceva de invatat de la ea. Ma mai trage ea de maneca incercand sa ma coboare din plutirea mea, imi mai atrage atentia ca s-ar putea sa nu fiu eu cea care are dreptate, si chiar daca pe moment ma bosumflu ca un copil rasfatat, sfarsesc prin a-i da dreptate. Si ii multumesc mult pentru asta. O admir sincer si din suflet ii multumesc lui Dumnezu ca mi-a dat sansa sa o cunosc. Ela e absolut fermecatoare si vesela si tanara si frumoasa. Iar Ina e ca intotdeauna, o scumpa si o prietena adevarata, care imi e tare draga. Dupa doua zile superbe petrecute la Felix, am rapit-o pe Anna si am adus-o la Cluj. Am fost impreuna cu ea si cu Ina mea, la Nicula si la Recea, doua manastiri din apropiere. M-au cutremurat frumusetea si linistea pe care am descoperit-o la Recea. E un loc desprins din Rai. Daca ajungeti vreodata acolo veti intelege de ce nu gasesc inca acele cuvinte care sa descrie miracolul pe care il simt odata ce ai pasit dincolo de poarta. Au fost zile frumoase, cu o frumusete pe care o pierdusem in timp, printre nelinisti ce ma tulburau. Si am invatat ca oricat de grabit si ocupat ai fi in drumul tau, merita sa te opresti si sa asculti vantul, sa privesti dincolo de nori, sa cauti in tine adevaratele lucruri care te bucura, sa iti stergi lacrimile si sa deschizi ochii, pentru a putea vedea toata frumusetea vietii, pe care perdeaua mata a dezamagirilor si a suferintelor, o umbreste de atatea ori.
Va imbratisez tare, mi-e mereu dor de voi, de tine Alice frumoasa, de voi dragelor.
simona ioana, alyce va invidiez pentru momentele de relaxare…ce minunat trebuie sa fi fost…imi doresc si eu sa petrec undeva momente de relaxare, sa ma regasesc…
danuta…lunga povestea ta, hai sa iti spun punctul meu de vedere:
iubirea nu exista in jumatati de masura, eu am mers cu valul, i-am deschis usa intr-o seara si de atunci el a ramas intrat in casa si in inima mea…doar ca eu i-am dat iubirea mea intreaga si am primit in schimb frimituri, vorbe nesigure…
am suferit cat timp am fost cu el pentru ca nu stiam cum se va termina, am incercat sa ii spun adio de nenumarate ori si el “nu intelegea”…si intr-un final am zis ce-o fi o fi, voi trai iubirea asta amara asa cum este…
s-a terminat…nu stiu daca pentru ca ea i-a citit un sms de-al meu la ora 10 seara si l-a pus sa aleaga, nu stiu daca pentru ca l-am speriat cu toata iubirea mea sau pentru ca nu l-am pus eu sa aleaga prima…sau pentru ca ii era frica sa ramana fara nici una din noi…sau pentru ca eu eram la pat cu piciorusul meu pe care l-am lovit de trepte in neatentia si chinul in care simteam ca nu va mai “fi” al meu…nu stiu…
asa ca Danuta e oarecum similar, “it takes two to tango” , daca simte ceva va veni la tine. probabil ca ceea ce am putut eu sa fac am facut si nu am gresit cu nimic, din contra, am fost sincera cu inima mea si asa trebuie sa fii si tu.