Bucurestiul nebunilor
Posted by Alice Nastase Buciuta on Jun 16, 2009 in Confesiuni | 150 comments
Am iesit pe strazi la 5 dimineata, intr-o zi de luni. Cautam strazi cu soare, si-am gasit ulite cu praf. In centrul cel mai centru, orasul arata ca o rana pe care misuna sobolanii. Bucurestiul vechi e acoperit de podete de lemn si imbuibat de mizerii. Pe Lipscani, intr-o groapa istorica, sapata in piatra, o cucoana arunca sacii de gunoi si le da foc. Miezul orasului, pe-acolo pe unde s-or fi preumblat candva craii de Curtea Veche, a capatat dintr-o data damf de Glina. Cucoana care scoate dintr-un magazin sacii plini cu resturi se ratoieste, ofuscata, la noi: “De ce faceti poze?! N-am incalcat nicio lege”. Nici noi. Suntem in spatiu public, putem face fotografii dupa pofta sau uimirea inimii. Si nu stiu daca, intr-adevar, traim intr-o tara in care nu exista legi care sa interzica huliganismul ecologic, dar ar trebui sa functioneze macar legi ale bunului simt. Insa de la “ar trebui” la realitate e cale prelunga si trista.
Se crapa de 6 dimineata si vrem sa bem o cafea. Nu avem unde. Nicio cafenea nu-i deschisa. Mai vedem cate-un trecator care tine in mana cate un paharel de cafea, din acela de plastic, probabil luat cu fise, de la vreun automat. Noi nu gasim nici unul, asa ca, dupa ce cautam in lung, in diagonala si in lat, pe strazile vechi, mergem si la cafenelele luxoase de la Universitate. Sunt inchise bocna. Asa ca ne punem pofta in cui si-o lasam pentru acasa. Ne amanam plimbarea matinala fericita pentru concediu, cand vom merge, poate, intr-un oras mai norocos. Ni se face dor de Spania si de terasele ei deschise in nestire, ne-aducem aminte si de supermarketul non-stop de la Chisinau, pe usa caruia scrie “deschis vesnic”. Si radem. Viata e frumoasa, daca ii iesi in intampinare. Daca te iei la tranta cu lenea si traiesti, chiar si cand iti e greu sa mergi, sa te trezesti prea devreme, sa te smulgi din odihna, sa infrunti nebunia. Viata nu e in alta parte. E intotdeauna langa noi. E frumoasa sau urata, dar este. La orice ora din zi si din noapte. Trebuie doar sa te scuturi de blazare, si s-o privesti in ochi.
P.S. Fotografiile au acelasi autor ca si data trecuta:)
Ramona draga, o clipa am avut impresia ca scrii despre mine…Am recitit apoi si mi-am dat seama de tristetea ta, care te face sa fugi de lume. Fiindca si tu, poate, te simti singura chiar si intre 400 de oameni, nu-i asa? O adiere de racoare de munte trimit spre tine, impreuna cu imbratisarea mea, o alta femeie, o biata visatoare singuratica…
multumesc Roberrta…si …nu stiu cum de imi spui fiica marii…e o adevarata surpriza pentru ca chiar i-am trimis lui Alice o poveste in care ma autonumesc fiica marii, ce surpriza placuta…
ne auzim pe seara, va trimit sarutari sarate de la mare pana atunci.
E o dimineata frumoasa, atat de parfumata, ca nu puteam sa nu va scriu!
Multe, multe salutari draga Alice, tie si bebelusului Tango.
Da, da bebelusul Tango- ce nume minunat ai gasit, Amalia! Ramona, am sa iti raspund, vreau sa citesc pe indelete povestea ta si sa pot sa-ti raspund pe masura, asa cum merita o fiica a marii…
Va imbratisez, din miez de sambata frumoasa, din miezul fericirii mele in care m-am ascuns ca-ntr-un cocon, ca-ntr-o constelatie a bucuriei.
Draga Alice,
Felicitari:)
buna seara zeite dragi
e cineva sa ma tina de mana?…cand va trece durerea? cand voi mai zambi din nou?
e trist ca ma obosesc toate lucrurile, ca le fac doar de dragul de a fi facute, ca ma dor enorm dezamagirile, toate vin peste inima mea ranita si imi vine sa strig: opriti-va…am nevoie de iubire…
am crezut o vreme ca am uitat, dar mi-am dorit atat de mult sa uit incat ma programasem usor pentru asta…apoi au venit cuvinte, sentimente, imagini, amintiri, dureri…si am inteles ca nu pot sa uit, ca trebuie sa accept…ei bine nu pot sa accept…nu stiu cum va trece, cine imi poate spune?
buna seara zeite dragi
e cineva sa ma tina de mana?…cand va trece durerea? cand voi mai zambi din nou?
e trist ca ma obosesc toate lucrurile, ca le fac doar de dragul de a fi facute, ca ma dor enorm dezamagirile, toate vin peste inima mea ranita si imi vine sa strig: opriti-va…am nevoie de iubire…
am crezut o vreme ca am uitat, dar mi-am dorit atat de mult sa uit incat ma programasem usor pentru asta…apoi au venit cuvinte, sentimente, imagini, amintiri, dureri…si am inteles ca nu pot sa uit, ca trebuie sa accept…ei bine nu pot sa accept…nu stiu cum va trece, cine imi poate spune?
Te tin eu, Ramona, draga. Eu vreau sa te tin de mana. Eu stiu ce greu e sambata, eu stiu ce amare sunt serile de singuratate, as vrea sa uit, dar nu pot. Cum spui tu, nu pot sa uit si sunt mii de lucruri din trecut pe care nu pot sa le accept.
Te tin langa inima mea, nu stiu sa iti raspund la intrebari, dar sunt langa tine cu sufletul.
Noapte buna zeite si zei, somn usor catre o duminica pe care o vreau miloasa cu noi toti. Raluca, o imbratisare speciala am pentru tine, tu esti prietena mea din vremuri grele si nadajduiesc ca vom imparti candva si binele, ca ne vom destainui una alteia mari fericiri.
Alice, am impresia ca toata lumea isi adapteaza programul la conditiile actuale. S-a zis cu noptile pierdute pe blog
))! Avem un copil la care ne gandim deja, caruia trebuie sa ii respectam programul. Imi permit sa deranjez linistea, pentru ca m-am gandit ca n-am spus ceva. Te-am felicitat pentru bebelus, m-am bucurat, dar am uitat ceva: sa-i transmit (prin intermediu tau, desigur) felicitari taticului. Si sa-i multumesc, pentru ca te face fericita.
Noapte buna!
Ramona, mainile mele sunt intinse catre tine.
va sarut dragele mele, Ramona si eu ma gandesc la tine. Nici eu nu pot sa uit, nu pot sa iert si nu pot sa accept. Desi ma straduiesc sa nu mai deschid unele sertare. Dar e greu, stiu.Vai ce bine stiu.
Alice, gand special pentru tine. Si eu sper draga mea si eu sper
Corina, noapte buna, ma gandeam la tine
Uite de aia nu imi prea place mie Bucurestiul…cu toate ca nu se compara cu amaritul de oras in care traiesc si-n care nu se intimpla nimic…
Mi-e dor de tine, Alice, si tin sa te felicit pentru noua minune din viata ta – viitorul copil! Sa dea Domnul sa fii fericita si sper ca ti-ai gasit in sfirsit jumatatea cea buna linga care sa zimbesti cind rasare soarele…
buna dimineata
Alice, Ema, Raluca si cine s-a mai gandit la mine va multumesc…am adormit fara vise aseara, foarte repede…de oboseala, de tristete.
dar gata cu povestile triste, haideti sa ne bucuram de azi, ceea ce avem cu siguranta.
Buna dimineata Ramona, Alice, dragele si dragii mei prieteni! Sper ca aveti o duminica insorita. Prin preajma graviteaza o noapte de sinziene, cu ceruri deschise, cu flori si fiinte ce spun taine, cu dorinte care vin din vis sub forma de raspuns…
M-am gindit zilele astea la voi toti, la tine Alice si viata ta noua, la mine…Am trait pe blogul acesta drag stari si sentimente in atitea nuante, mai puternic sau estompat in propria-mi ,,miscare,, sufleteasca…Anul e la jumatate acum si imi vin in mine atitea amintiri de aici, atitea ginduri, lacrimi, rugi, miini intinse cu caldura, inimi prietene!
As vrea sa stiu foarte curind cine vine la mine, sa petrecem in padure, in weekendul 8-9 august, in judetul Hd. Eu o sa plec in Romania in vacanta dupa 20 iulie, si as vrea sa organizez cum se cuvine aceasta intilnire draga cu voi. Astept de asemenea si sugestii, propuneri, ce stiu eu, intrebari…
Un gind special pentru Ramona, fata marii- as vrea sa stiu cum e albastra in timpul toamnei si al iernii?
Va string pe toti la suflet, Sinziene fericite si senine!
O duminica frumoasa si plina de soare va urez si eu, cu aceeasi dragoste, ca intotdeauna.Sunt langa toate fetele, mai ales langa cele triste…sper sa le alin si sa le fac sa zambeasca, ele trebuie sa stie ca nu sunt singure,ca aici suntem una langa cealalta cu maini si inimi intinse intru speranta si fericire.Mi-e dor de voi,va imbratisez si imi pare rau ca nu voi fi la petrecere…in scurt timp imi incep periplul european…voi reveni la inceput de septembrie.Pana atunci va voi citi si mi se va face iarasi dor…
Alice, o vara fierbinte de dragoste iti doresc, acum si mereu!
Corina …sau doamna Corina, nu stiu cum sa ma adresez…marea este albastra in general, ea este prietena cerului senin si ii imprumuta culoarea, la fel e pastratoarea viselor noastre si are “obligatia” sa ne pastreze visele albastre…dar eu stiu ca am vazut-o colorata si in albastru inchis si cateodata in negru…nu este tot timpul albastra, cumva insa isi regaseste forta sa devina iar albastra si senina.
eu cred ca asa ar trebui sa facem si noi, sa fim marea sufletului nostru si sa ne curatam cand simtim ca albastrul se inchide…va strang la piept si merg la mare!
Va imbratisez dintr-un loc superb,de langa oameni minunati .
Sunt la Felix,in hotel Vital,un colt de rai si liniste.
Cu piscina,cu un bucatar bun,cu oameni care m-au tratat ca pe o adevarata zeita.
Daca aveti ocazia sa ajungeti la Felix sau in imprejurimi,nu ocoliti acest loc !
Imi veti da dreptate si sigur,sigur veti dori sa reveniti !
Sunt in holul hotelului,scriu de pe taste programate pe sufletul si mintii Elei,draga mea noua colega de munca.
O astept pe Ina (Ina B),sa coboare din camera,pt a merge impreuna la Apollo,un strand cu apa termala,pt un adevarat rasfat al trupului si sufletului.
Este cu noi si Alyce,care a ales sa se plimbe prin statiune si nu sa ne insoteasca.
Aseara am petrecut aici,pana spre 3 dimineata zilei de azi.
Mi-am reamintit alaturi de Ela,Alyce,Ina,sotul ei si copiii,cat de mult imi place sa dansez si sa petrec ….
Am gasit repede alti petrecareti in acelasi local si ne-am distrat pe cinste …
Simona Ioana,ne-am gandit la tine si ne-a parut tare rau ca nu ai ramas cu noi la petrecere .
Dragelor,am uitat de toata saptamana asta de munca si agitatie,de orele de nesomn in care a trebuit sa iau decizii importante….
Am cunoscut si recunoscut oameni minunati carora le multumesc ca m-au vizitat,ca mi-au fost alaturi si m-au ajutat sa ma simt ca acasa intr-un loc aflat la 600 km de gradina mea cu trandafiri.
Multumesc Simona Ioana pentru vizita,esti o delicata si o draguta ,te admir cu adevarat.
Plec acum ,a coborat si Ina,mergem sa ne distram.
Va luam cu noi,la ape termale .
dragele mele stiu ca lipsesc nepermis de mult de pe blog, dar asta nu inseamna ca nu va iau cu mine pe drumurile mele, ca nu vedeti muntii mei frumosi si dealurile pline de flori si capritele care pasc linistite si va cufundati si voi in linistea codrului…doar cand ajung la munca nu va mai las cu mine, caci munca mea oricat de palpitanta ar fi nu vreau sa o impart cu nimeni
( ei , glumesc si eu!)…
curand am sa ma intorc, dar sa nu asteptati povesti pentru ca nu prea am…am doar sufletul plin de flori, de cer senin, de zambetul pisicii mele dragi, de vocea calda a anei si de dor de voi…
eu inca mai caut, dar cautarile mele au luat alta forma…incet in regasesc linistea si bucati de suflet pe care am uneori impresia ca le-am pierdut in lupte inutile…
incerc sa-mi caut in fiecare zi un motiv sa zambesc si in fiecare zi gasesc acelasi motiv: barbatul meu iubit!
imi spunea intr-o zi un prieten ca noi femeile cand ajungem sa avem o carierea uitam de unde am plecat…si mi-am permis sa-l contrazic un pic…mie profesional mi-e tare bine acum ( multumesc lui Dumnezeu),dar daca langa mine nu ar fi iubitul meu eu nu as mai avea cu cine sa-mi impart bucuria si succesul…si nu ar mai valora nimic…
mi-e drag ca ma intorc la voi cu sufletul curat…ca nu mai plang si nu mai sunt trista ( asa cum ma stiti)…si va aduc la toate petale de trandafiri si apa rece de izvor, sa va spele gandurile si sa va alunge tristetile…
mi-e dor dor dor de voi….
Ce frumos ati colorat azi cerul nostru comun virtual de aici! Draga Ramona- sunt doar Corina, nu mi-a zis nimeni niciodata doamna (decit in germana), am zimbit, ma simt tot o fetita ratacita in lume, desi am de mina un copil adevarat…
Imbratisari, dragele mele, Anna si trupa- ma bucur de voiosia voastra. Simona-ioana, unde se desfasoara periplul tau european- in septembrie voi fi si eu iar in elvetia- esti cumva prin apropiere?
Duminica e frumoasa cu adevarat! E cald, e liniste, miroase a tei…Simt nevoia sa va povestesc ceva. Ceva trist, care m-a pus pe ganduri.
De dimineata am plecat de acasa, grabita ca de obicei, spre “fabrica”. Da, trist si adevarat, uneori muncesc si duminica dimineata vreo doua ore. In drumul meu, am intalnit o batrana, care mergea greu, ajutandu-se de un baston. Mi-am zis, in gand, ce greu trebuie sa fie cand esti batran, si am depasit-o. M-a strigat si m-a rugat sa o ajut. M-am intors si stiti ce i-am spus? Ma grabesc! In secunda urmatoare imi venea sa-mi dau palme!!!! Bineinteles ca m-am intors, bineinteles ca am ajutat-o, dar ma obsedeaza gandul ca era cat pe ce sa o refuz! Ma grabeam unde? Intarziam cat, 5 minute, maxim 10. Si ce! Se oprea timpul in loc!? Sunt socata de ce am ajuns! Am fost educata sa imi pese de oamenii de langa mine si am ajuns unde? Am ajuns sa spun ca ma grabesc unei batrane care spunea ca e foarte bolnava si ca “am 79 de ani mamica, dar n-as vrea sa mor”, care se ducea incet spre biserica sa se spovedeasca. Astazi mi-am primit tema pentru acasa, de la viata. Sunt ravasita. Puneti-ma la zid!
http://www.youtube.com/watch?v=pCEeP-FOVg8
Ema, eram pe aici, scurt-am citit ce-ai scris si te tin de mina ca in duminica noastra, asa de draga sufletului meu, la icre si soare… Sa nu te invinovatesti. E greu sa scapi de rutinele contemporane, de ritmul asta nenatural pe care vi-l induce mersul lumii actual. Eu stiu ce om minunat esti, cita bunatate, crestere buna si minunata e in tine. Se intimpla adesea, si celor ca mine, fara program stabilit, sa aiba prioritati… darmite voua, rotite din acest angrenaj in parte defectuos. Mamaitza intilnita dimineata cred ca nici nu a sesizat conflictul din tine, bucuroasa ca la urma, tot a ajutat-o cineva…
Draga de tine…
Alice, inger de floare, inmugureste in tine iubirea. Ce fericire. Am tipat de emotie, am plans pentru bucuria ta ca si cand ar fi fost a mea. Dumnezeu sa va binecuvanteze cu sanatate si lumina in suflet.
M-am intors din calatoria asta trista, asa fac eu cand ceva nu merge in viata mea , plec, fug si sper ca la intoarcere nimic nu-mi va mai aminti de dezamagire. Dar am inteles ca nu aceasta este rezolvarea. Trebuie sa infrunt realitatea, sa o accept, sa iau decizii pentru viata mea fara intarziere.
alice mi-a trecut prin fata ochilor “bebelus” si am inceput sa caut cu infrigurare printre postarile din orele trecute, din zilele trecute…stii ca toma necredinciosul, n-as fi vrut sa sar in sus de bucurie si apoi sa ma sparg ca un balon pentru ca nu am inteles bine….dar am inteles bine…nici nu stiu cum sa te felicit, mi-s ochii plini de lacrimi de bucurie…sa va de-a Domnul sanatate, sa aiba sufletul tau luminos si zambetul tau neasemuit de frumos…sa va fie bine si liniste in casa zeita mea draga..mi`s putine si sarace cuvintele…felicitari, felicitari, felicitari…
buna seara zeite
vin cu raze de soare in par si straluciri albastre in ochi…de la mare…
marea avea culori superbe spre inserat , mi s-a daruit in toata splendoarea ei, avea nuante de turcoaz cu straluciri aurii, iar acolo unde saruta nisipul lasa dare albastre care nu se estompau…
m-am asezat pe un sezlong si ma uitam fascinata, in fata mea un cuplu cu un copil careia tati ii arata marea, si fetita probabil facea primii ei pasi in mare. emotionant moment sa vad seninatatea cuplului, ochisorii albastri ai fetitei uitandu-se in ai mei…mi-au dat lacrimile…
i-am pus intrebari marii…despre ce imi doream sa aud: cand va trece tristetea? de ce trebuie sa sufar atat? cand va veni iubirea mea? iar singurul ei raspuns a fost timpul…
nu am ce sa fac decat sa astept… sa astept si sa sper ca voi avea parte de ceva frumos…
si am mai simtit ceva – un mic dar al marii – o mangaiere placuta, o briza care ma inconjura linistit, ce minunat a fost, ca o imbratisare fina, ca o mangaiere.
somn usor zeite dragi
iti multumesc Alice pentru ca ma protejezi si ca esti langa mine…ma simt ocrotita si linistita alaturi de voi toate…
si…nu in ultimul rand noapte buna pisica noastra iubita, oriunde ai fi…
…..Felicitari Alice!!!! Mi-era dor sa va citesc, dar la o asa veste nu ma asteptam…Ce frumos din partea ta Alice ca imparti fericirea ta cu noi…Am fost la Balcic week-end-ul asta, tu Alice stiu ca iti amintesti de locul asta..
..Va imbratisez cu drag, cu dor. Sa aveti o seara lina
…ramona…uneori ma gandesc ca e destul ca scrii tu pe blog si e ca si cand as scrie eu….sint mereu aici, va citesc,dar nu mereu pot sa si scriu…am aceleasi intrebari ca si tine,aceleasi raspunsuri le astept si eu…aceleasi,aceleasi,mereu aceleasi…poate ca ar trebui sa schimbam intrebarile,sa punem altele sau sa nu mai punem.poate ca trebuie doar sa traim clipa si restul sa nu mai conteze. eu asa fac….cred ca intre noi diferenta e destul de mare sau ma insel(eu am 32 de ani) si cu toate astea alta diferenta nu mai vad . si ma gandeam ca esti atat de tanara sa simti tristete la ani la care eu ma munceam din rasputeri sa imi fac un rost. acum, dupa ce vad ca am tot ce imi trebuieste,imi dau seama ca exact de ceea ce am nevoie mai multa, nu am parte.
…am gustat din amaruri mai mult decat voi putea avea vreodata curajul sa povestesc aici….unele dintre voi scrieti oricum trairi identice. am dat cu capul de pereti in adevaratul sens,am ras si am plans in acelasi timp…cu toate astea ,ma crezi? ca am obosit sa tot vorbesc despre durere,despre trecut,despre ce a fost si ce nu a iesit, despre cat as fi suferit sau cat si-au batut unii joc…ma multumesc sa imi duc durerile singura, ele m au facut cu siguranta mai puternica, mai blanda,mai luminoasa…si ma pregatesc in tacere,pt o noua viata,pt atunci cand ”cineva” se va apleca asupra ochilor mei…
…am cunoscut pe cineva, intr-un mod ciudat(pt mine), dar atat de absolut normal in ziua de azi.. . online. si culmea, cineva ne a facut cunostiinta dandu-ne unul altuia…..id-ul!!!!
…am inceput sa vorbim,sa vorbim,sa vorbim, la inceput tastand, apoi am trecut repede la web-uri si microfoane,la nopti dulci care au inceput sa aiba un nume…numele lui.
…500 km de aici pana la iasi…e …ceva drum,stiu, dar, ce sa fac?sa ma sperii?sa o iau la sanatoasa?sau sa raman sa il astept?
…concluzia e destul de simpla, situatia mai grea- deocamdata nu e pregatit sa intre intr-o relatie,pt ca a avut 2 esecuri, ceva aventuri,si e …satul. vrea din nou…..dar deocamdata nu. vrea sa isi revina, sa nu strice ceva intre noi cu oscilatia lui de acum,sa nu sufar,etc.ii sint draga,imi e drag, fluturii si genunchii moi i-am simtit amandoi la fel chiar si asa prin amortitul acela de web…normal ca nu mi-a cerut sa il astept. insa mi-a propus doua variante. sa nu mai vorbim deloc pana cand isi revine si o sa ma caute(lucru care lui nu ii e totuna) sau sa continuam sa vorbim pt ca ne place sa vorbim,ne simtim bine impreuna…..am ales sa mai vorbim, desi nu stiu daca am ales bine, am ales sa astept pana isi revine, si sa risc. doar exista si posibilitatea sa astept degeaba. vad ca asa imi e dat mie. sa tot astept,sa am piedici,sa nu imi vina dragostea atat de usor. m -am gandit ca la cat am asteptat in viata mea, ce mai conteaza inca un ultim efort, si…..m am gandit ca daca am reusit sa simtim fluturi online, va dati seama face to face ce o sa iasa….si daca online ma priveste de ma inmoaie,va dati seama real ce nebunie o sa ma omoare????
…cam asta e povestea. incerc sa imi tin capul pe umeri, sa fiu si realista, dar imi permit,cu risc asumat, sa si sper….de ce nu? in fond trebuie sa existe si pt mine o minune,nu?daca eu nu lupt nu o va face nimeni in locul meu..daca nu decid sa il astept, s ar putea sa pierd o sansa dupa care tanjesc…iar daca nu ma va vrea,e pierderea lui…..nu?
dragele mele,
va salut cu sperante de o zi buna.
danuta….cum zici tu, uneori poate e mai bine sa nu mai punem intrebari.
Dar nu stiu, sincer nu stiu daca e bine sa asteptam sa tot asteptam. Crede ma ca stiu despre ce vorbesc. M am saturat de atata asteptare. Si am inceput sa traiesc. Asa cum e, fara sa intreb. NU m am resemnat. Nu sunt genul si nu o voi face niciodata. Si mie mi s a pus in fata aceasta alternativa – sa nu ne mai scriem o perioada si sa asteptam acel moment care vine (????? – sunt aproape sigura ca nu), sa ne scriem lucruri marunte ca sa stim unul de celalalt …si eu am ales a treia varianta – care el nu mi a spus o: am ales sa i scriu tot ce am de spus, sa i spun tot ce nu i am spus, sa i spun ca nu exista “pe moment e mai bine asa, nu vrem sa ne stricam pe moment relatiile” …am ales sa i spun ca daca acum nu face nimic nu se va intampla niciodata…i am scris si acum nu mai i scriu nimic. El trebuie sa se hotarasca. Dar Danuta, nu o va face. Si totusi astept fara sa vreau sa mai astept. Astept asa in tacere, “pe nesimtite”.
Te sarut, o zi buna tie si fetelor
Raluca, ce sa zic, astia prinsi in alte relatii,(am inteles bine???) nu prea o fac futui, ca sint niste lasi……dar , as fi un pic sceptica in ideea ca daca nu acum,atunci niciodata…poate ca uneori nu sintem pregatiti si ne trebuie un pic de timp…eu cel putin vreau sa cred asta. ca acum EL nu e pregatit si ca atunci cand va fi,ma va alege pe mine.doar stie ca asta imi doresc, iar de nu va fi asa, vom afla…si eu si voi…ca doar unde sa imi plang durerea si bucuria daca nu aici,cu voi..
Asa ca, Raluca, eu am ales varianta vorbitului,poate asa se va vindeca mai repede,ca doar nu e prost sa fuga….
Va sarut si va imbratisez, zeite!
Raluca, Ramona, Danuta, Cristina Bizu, nu va mai vreau triste!!!…El, oricare ar fi el, el al vostru va veni si va ramane. Trebuie sa credeti cu tarie asta, 100%…mai mult chiar. Zambiti verii, zambiti teilor, zambiti.va voua in fiecare dimineata, in fiecare moment…Stati in fata oglinzii si spuneti.va cuvinte frumoase despre voi si ce vreti sa fie, pana cand, asa va fi!
Tin pumnii stransi pentru voi…zi buna, pup!
dalila tu esti din iasi??sau am inteles gresit?
nu stiu de unde ai inteles danuta…dar da, sunt din iasi
Buna seara si aici, Zeite dragi…
V-am citit cu nerabdare, ieri fiind absenta, pierduta in hoinareala unei duminici cu drumetie, cu zambet, cu prietenie.
Ema draga, tocmai remuscarea ta ptr. o clipa in care pasii iti erau prea grabiti imi spune ce suflet mare ai…
Dalila mea fericita, ma bucur ca te citesc! Ne-ai lipsit, te asigur, si sunt incantata ca viata e buna cu tine…
Corina draga, ieri am revazut Hunedoara si m-am gandit la tine…
Ramona draga, da…am vazut si eu coincidenta legata de fata marii, desi nu stiam. Dar asta mi-ai inspirat mie: nostalgia marii, necuprinsul ei, te imbratisez..in asteptarea momentului cand vei renaste definitiv, din valurile tulburi uneori…
Sara, Blanca, Cristina Bizu, gand cald si catre voi, chiar acum…
Danuta mea, stiu si eu cum e sa te saturi sa te mai doara, sa obosesti sa te mai gandesti.
“Am obosit sa ma gandesc la tine” citisem undeva. Dar n-avem voie sa obosim in asteptare…
Raluca draga, e posibil ca varianta a treia, neresemnata ( ce mi-a placut ca ai spus ca nu vei fi niciodata asa, te-am imbratisat in gand..) e posibil sa fie receptata ca un dus rece, de trezire, desi ei niciodata nu reactioneaza bine la ultimatum-uri. Le e mai caldut in ceata, in taraganare…cred eu. Eu sper, eu te imbratisez…
Carmen draga, eu iti promit ca voi incerca, am obosit si eu sa fiu tot o tristete…si eu. Imbratisare am si catre tine, sa stii…
Buna seara tuturor!
dalila….nu de alta, dar acolo mi-e si mie gandul, inima a luat o la galop inspre iasi…..nu stiu cum voi iesi din acest torent…fericita si implinita sau pierduta iar si iar,stiind cu siguranta ca imi va fi gol si rece. SPER cu putere eu,pt amandoi ,ca va fi de asta data bine.
roberrta si voi imi lipsiti mie..insa marturisesc cu capul plecat ca am fost tentata sa nu va mai scriu; citeam postarile voastre anterioare si am avut asa o clipa senzatia ca nu mai am loc pe aici,ca urmele gandurilor mele s-au sters…
si apoi mi-am zis ca e doar o inchipuire de a mea, ca eu va recunosc gandurile si zambetele si voi sigur o sa le recunoasteti pe ale mele…dar nu stiu zau sa zic exact de ce am avut ezitarea aceasta…
cineva dintre voi mi-a zis intr-o zi ca sunt buna. Nu sunt buna dragele mele, chiar nu sunt…incerc sa invat sa-mi deschid sufletul, sa nu ma mai enervez, sa nu ma mai inversunez, sa nu mai fiu incapatanata…sa nu-mi mai judec trecutul….
povesteati despre parinti vostrii, despre tati…despre familie…si-am stat si eu si m-am gandit la copilaria mea si aproape toate amintirile mele sunt invalmasite,un amestec de resemnare, tristete si bucurie…nu mai stiu exact ce a fost tata pemtru mine; stiu doar ca nu m-a judecat niciodata, ca nu m-a comparat cu alti copii, ca pentru el intotdeauna am fost cea mai buna…dar mai stiu ca nu a fost acolo sa-mi spuna la multi ani de ziua mea, sa ma plimbe prin parc. sa-mi cumpere vata de zahar, sa ma felicite ca am terminat liceul, facultatea…
dar am si amintiri atat de dragi sufletului meu..am dealurile mele pline de flori, casa bunicilor, imparatia mea peste care eram regina absoluta..am rochitele pe care mi le facea mama cadou de Paste ( doamne cu cata nerabdare asteptam ziua asta), mirosul de cozonac si de sarmale, am bucuria nemarginita a mamei cand am luat la facultate..toata viata ei a luptat sa-mi fie mie bine ( stangaci uneori…dar nu s-a dat batuta niciodata)…mi-as dori sa am macar jumatate din puterea mamei…
uneori am urat-o,am judecat-o, am vrut sa fug de ea…acum mi-e rusine de toate astea, dar nu le pot schimba…pot incerca doar sa fiu mai buna…
mi-a fost si bine, mi-a fost si mai putin bine…toate au trecut insa si-a ramas doar sufletul meu pe care incerc sa-l fac frumos, sa-l primenesc ca de sarbatoare si dragostea sa nu fuga de la el…sa ma bucur in liniste, o eternitate de dragostea omului meu iubit..
darnuta daca ajungi la iasi ne vedem la o cafea…o cafea pe care i-am promis-o si lui anais de 100 de ani…
buna seara
am obosit de asteptare…ma voi lasa dusa de val…ca si pana acum de altfel…deocamdata insa e liniste in jurul meu.
citeam undeva “daca nu stii pe ce drum sa o iei, orice drum te va duce acolo unde trebuie” probabil ca difera doar momentul in care intalnim acei oameni, poate ca nu i-am intalnit in momentul potrivit, poate va apare acel moment mai tarziu…sau poate nu va apare deloc pentru ca ei sunt prea lasi (asa cum zice danuta) si vor regreta mereu ca nu au stiut sa isi ia soarta in piept.
eu recunosc in ultimul an am intalnit 2 barbati, primul – marea mea iubire – care s-a insurat…si al doilea barbat doar am dansat intr-o seara intalnindu-ne intamplator; apoi ne-am intalnit in cafeneaua stil “irish” …atata tot, ah si i-am aratat marea pe timp de iarna si i-am refuzat propunerea de a urca in camera lui de hotel (fie si cu pretextul lui de a vorbi)…iar lui i-au ramas amintiri si nostalgii…(bineinteles… nu visati ….avea prietena)
dar noi am stiut sa iubim pe de-antregul si nu avem nici un regret…
astazi m-am intalnit cu prima iubire a fratelui meu si cred singura iubire adevarata…era cu un bebelut in brate si ma gandeam ca e al ei…nu era, s-au casatorit fiecare cu altcineva, din pricina orgoliilor in cazul ei si din pricina comoditatii in cazul lui…eu sunt trista si acum, probabil si ei…prima intrebare a fost : mai are si un baiat? da, spun eu. si cati ani are? 1 an si 3 luni…si ii vad tresarirea, a spus ca se bucura ca ce bine ca are pereche, dar eu stiu ca si-ar fi dorit ca ea sa ii poarte copiii…
asa ca repede sa impartim cateva carti ale lui Alice la barbati zeite dragi…sau mai bine sa le citim si sa le traducem in limba lor…nu se poate, iubirea invinge intotdeauna, asta trebuie sa fie si finalul povestilor noastre…
danuta am 29 de ani, nu e mare diferenta intre noi.
ramona, e trista povestea fratelui tau….
e povestea oricarei mari iubiri careia nu i s-au dat aripi si in care nu s-a crezut suficient…
Un lucru nu v-am spus despre mama mea, singurul lucru care merita spus: Ma iubeste enorm, enorm de mult!
..dalila , as veni la iasi ca vantul…dar mi-e teama ca nu mai indraznesc. mi-am dorit mult sa vad iasiul(nu pot explica de ce) si in ultimul timp imi tot planificam weekend uri la iasi…pana cand a aparut EL, si aflu perplexa ca e din…iasi.
..am avut nebunia momentului de a merge eu sa il vad,dar nu a iesit.asa ca acum imi infranez dorinta nebuna de a merge sa vad iasiul, stiind ca nu as putea sa respir fiind atat de aproape de el .il las pe el sa hotarasca de va fi vreodata pregatit, cand imi va pasi pragul casei pustii dar plina de dragoste sau cand ma va plimba de mana pe sub teii sufletului meu..
..in sufletul amortit de durere EL mi-a adus un zambet timid, o speranta ca o luminita.imi este atat de frica,dumnezeu stie cat tremur este in trupul meu nebun. ma topeste vocea si privirea lui,felul in care imi spune”draga mea” sau ”frumoasa” sau ”sexosenie”….am simtit de prima data, minunea faptului ca ne-am gasit intr-o lume atat de rece si intr-un mod atat de ciudat…ca s-a infiripat un graunte de dragoste. pt care as da ORICE. sa vrea sa simta macar odata tremurul …buzele umezite pt soapte…ochii…rasuflarea .in asta imi e speranta.ca atunci va intelege singur ca nu va putea fugi de mine,de noi,de ceea ce simte si el…
..noape albastra..
noapte buna zeite frumoase…sa va sarute stelele visele…si sper si visul meu drag…
…peste putine minute este ziua TA si rup valurile tacerii, negurile necuvintelor si ale pasului inapoi, pentru o secunda si doar ca sa iti spun ca sunt neconditionat intoarsa spre sufletul tau. cu drag si cu dor voi striga lumii intregi ca astazi este ziua ta.
LA MULTI ANI, draga mea!
De 28 de ori cate 28 de zambete, de 28 de ori cate 28 de gheme, toate verzi si toate mereu inainte si inapoi, de la mine pana la tine si de la tine pana la mine… o imbratisare si o plecaciune in fata sufletului tau frumos.
iti multumesc.
…am avut o noapte plina de doruri,am adormit cu o lacrima in colt de ochi,cu o zbatere de inima in coltul meu de pat,cu un singur gand,cu un singur nume.noptile mele au un nume,de acum…
..de obicei,cand simt in suflet speranta si tresarirea imi vine sa spun la toata lumea,sint extaziata si rebela, dar de aceasta data NU. mi-e teama sa spun cuiva ce mi se intampla,nu am curajul destainuirii emotiilor si fluturilor de teama ca acest vis sa nu se spulbere iniante de a-l trai pana la final,pana la prasele,pana la sange.mi-e teama sa vorbesc despre ceea ce simt,tocmai ca sa nu se strice totul ca un balon de sapun…
…m-am gandit ca daca as fi avut curajul sa ii spun ce simt poate ar fi plecat de tot,poate s-ar fi speriat,el , cel nepregatit pt o relatie, dar care recunoaste ca ii sint draga,ca il bantuie fluturii…m-am gandit ca mai bine inghit eu in sec si plang a neputinta dupa ce web-urile se vor inchide decat sa il vad pe el dand din colt in colt…m-am gandit ca nu sint destul de demna sa ma iubeasca un barbat frumos,destept si devreme acasa(cum ii place lui sa spuna despre o femeie) si ca nevoia mea de dragoste in loc sa il bucure il va indeparta. nu ar putea stii oare fara sa ii spun eu, ca pe cat am nevoie sa fiu iubita, pe atat de mult stiu sa iubesc? nu ar vrea sa stie ca viata fara el nu ar mai fi la fel,ca e singurul care in ultimii ani!!! s-a mulat perfect pe asteptraile mele!!!,ca daca ne-am trezit sentimente fara sa ne atingem inseamna ca atingerea atunci cand va fi , va fi un miracol,o binecuvantare,o incununare a sperantei si o linistire a nelinistii…
…n-am curaj sa ii spun toate astea, nu sint lasa , dar nici eu nu mai pot duce durerile cu sacul…si asa a fost destul de greu sa il aud spunandu-mi ca acum nu poate…si oare daca acum nu poate cand deja ii sint draga, va putea mai tarziu? si cum ii pot fi draga daca cu buna stiinta se tine departe?
…eu sint altfel…dupa cate jumatati de masura am trait,reusesc inca, zic eu, sa imi dau seama dintr-o privire de web daca imi poate fi “‘ales”.si daca simt asta cu toata chemarea din mine, atunci merg mai departe.nu tin cont de distanta,de temeri,de sperieturi…merg ca si manata de o forta divina.si constientizez repede faptul ca nu are rost sa pierd timp pretios cand si asa gasim aceste sentimente atat de rar.dar…eu sint eu…si numai eu ma port asa. el are nevoie sa cearna, sa despice,sa isi consume oscilatiile,sa ma cunoasca ,nu are impulsuri,nu e manat de dorinta aceea care mistuie…
…ma intreb prosteste,daca azi ne permitem luxul sa refuzam o inima intinsa spre noi,maine ne mai putem aminti de ea? daca azi nu sintem pregatiti,vom fi vreodata? daca azi dam cu piciorul sansei,mai sintem vrednici sa o mai primim vreodata?daca atunci cand ploua stie ca sint lacrimile mele?sau cand soarele il arde stie ca sint eu de departe,chemandu-l cu toata teama si neputinta si speranta la un loc,de-a valma?
…daca azi nu stie,poate nu va afla niciodata, sau daca azi va afla inseamna ca ceva se va misca in el si va lasa barierele neputintei jos,va tranti toate ezitarile si va gasi drumul spre mine…
…m-a intrebat intr-o noapte tarzie cu ce se ajunge la petrosani?(asta ca sa nu imi fac eu iluzii,in niciun caz)…i -am spus cu trenul,cu masina, sau i-am spus ca nu stiu raspunsul.
acum insa il stiu,il gasesc noptile in patul meu……se ajunge cu inima,cu curaj,cu puterea de a transforma visul in realitate,se ajunge cu trecutul pus frumnos deoparte pt ca nu ar trebui sa mai conteze atata timp cat noi doi ne-am gasit in sfarsit…
…nu pot sa ii spun toate astea,ar zice ca folosesc cuvinte prea mari si ar fugi, dar voua pot sa va spun,pt ca voi nu judecati,voi nu ma raniti…
…si nu stiu daca atunci cand va fi pregatit ma va cauta exact pe mine stiind de pe acum ca eu am ales sa astept…ce altceva as putea sa fac??
Bine v-am regasit.
E o nebunie, nu mai stiu pe unde sa va caut, imi apar doar teme vechi de pe blog, de-acum o luna!
Aveam multe de povestit. Despre intalnirea cu Anna si Ela, despre seara frumoasa pe care am petrecut-o impreuna. Despre regretul meu ca nu am putut sa mai raman cu ele in continuare. Doar de data asta, promit.
Ela- femeie frumoasa si curajoasa- ma inclin in fata ta si iti doresc succes in tot ceea ce vei face, iti doresc sa fii iubita asa cu meriti si cele mai bune ganduri pentru copiii tai cei frumosi.
Anna – e destul sa ma gandesc la tine si zambesc. O tipa tonica, vesela, tanara si frumoasa. Asa am decretat noi ca suntem: tinere si frumoase. Mi s-a parut ca te cunosc de o viata, atat de bine mi-a fost in preajma ta. Ma bucur mult ca ne-am cunoscut, am atatea de invatat de la tine !
Dalila bine ai revenit.
Cami Pisica, mi-e dor de tine. Ti-o iau pe urme, curand-curand!
Va imbratisez cu drag.
Peste mine ploua galeti..
Mi-e sufletul ud, lipit de pereti
N-am voie sa aflu, n-am voie sa spun
Dispare un balon de sapun.
Astept bucuros sa respir si sarut
Buzele dragi, nestiute de-atat.
Alice ,draga mea ploiesteanca,sunt fericita pt tine.Iti doresc sa ai o sarcina usoara. Iti admir curajul si hotararea de a mai avea un copil.Sper ca jumatatea ta,tatal copilului nenascut sa fie alaturi de tine si sa faca ce trebuie,sa legitimeze relatia voastra. Poate sunt invechita,insa cred ca asa e firesc sa se intample. Sunt mama,am si eu o fiica si mi-as dori ca un copil sa vina dupa legalizaarea relatiei.Nu vreau cu nici un chip sa te supar,iti doresc tot binele din lume,dar asa gandesc,poate gresesc! Imi cer iertare daca te-am suparat!
Danuta,si fiica mea a cunoscut un tanar pe internet. Amandoi au iesit din relatii cu gust amar,dar au avut puterea de a se intalni.Acum sunt fericiti,se iubesc.El a fost cel care s-a dus dupa fiica mea,a dorit s-o cunoasca dupa lungile si placutele convorbiri de pe net. Nu prea sunt de acord cu fitele astea de inima ranita,te plac dar nu sunt pregatit! Ia taurul de coarne,risca,invita-l la tine,daca nu vrea si ezita nu merita efortul sa-ti mai pierzi timpul!
Ce-i aia te plac,am fluturi in stomac,te rasfat,dar cand trebuie sa te intalnesc nu pot ca nu sunt pregatit! Mofturi! Daca nu face urmatorul pas,sa va intalniti,ia-ti gandul,nu-ti mai pierde vremea,nu te merita! El pierde,nu tu. Vei suferi,dar iti va trece,n-ai nevoie de un barbat cu probleme ,las . Meriti sa fii iubita,e dreptul tau! Sterge-ti lacrimile si pune lucrurile pe masa:ori va intalniti,ori incetati ! Atunci iti vei da seama daca merita! Iti tin pumnii!
Dupa saptamani de invatat, dupa examene si peripeti nebune in prag de licenta, abia iesita dintr-un examen greu, mi-am facut bagajul si am plecat spre locuri care mi-au adus frumusete si bucurie si liniste in suflet. Am petrecut zile de vis alaturi de Anna mea draga, de Ina, sotul ei si copiii lor absolut adorabile, de Ela pe care ma bucur enorm ca am cunoscut-o. Chiar daca Felixul s-a arata a fi intunecat si umed, chiar daca soarele s-a hotarat sa stea pitit dupa nori, oamenii minunati cu care am fost au facut ca aceste zile sa fie superbe. Pe Anna o stiam doar din randurile ei divine, din putinele ore pe care le-am petrecut impreuna la Bucuresti, la lansarea cartii, si de la celelalt capat al firului de telefon. Acum, insa, am avut ocazia sa ne povestim mai mult, sa radem si sa petrecem impreuna. Si am descoperit un om deosebit, o persoana frumoasa cum putine mai intalnesti in lumea asta. Ma uimeste mereu credinta si speranta si optimismul care o caracterizeaza, si mereu mereu am cate ceva de invatat de la ea. Ma mai trage ea de maneca incercand sa ma coboare din plutirea mea, imi mai atrage atentia ca s-ar putea sa nu fiu eu cea care are dreptate, si chiar daca pe moment ma bosumflu ca un copil rasfatat, sfarsesc prin a-i da dreptate. Si ii multumesc mult pentru asta. O admir sincer si din suflet ii multumesc lui Dumnezu ca mi-a dat sansa sa o cunosc. Ela e absolut fermecatoare si vesela si tanara si frumoasa. Iar Ina e ca intotdeauna, o scumpa si o prietena adevarata, care imi e tare draga. Dupa doua zile superbe petrecute la Felix, am rapit-o pe Anna si am adus-o la Cluj. Am fost impreuna cu ea si cu Ina mea, la Nicula si la Recea, doua manastiri din apropiere. M-au cutremurat frumusetea si linistea pe care am descoperit-o la Recea. E un loc desprins din Rai. Daca ajungeti vreodata acolo veti intelege de ce nu gasesc inca acele cuvinte care sa descrie miracolul pe care il simt odata ce ai pasit dincolo de poarta. Au fost zile frumoase, cu o frumusete pe care o pierdusem in timp, printre nelinisti ce ma tulburau. Si am invatat ca oricat de grabit si ocupat ai fi in drumul tau, merita sa te opresti si sa asculti vantul, sa privesti dincolo de nori, sa cauti in tine adevaratele lucruri care te bucura, sa iti stergi lacrimile si sa deschizi ochii, pentru a putea vedea toata frumusetea vietii, pe care perdeaua mata a dezamagirilor si a suferintelor, o umbreste de atatea ori.
Va imbratisez tare, mi-e mereu dor de voi, de tine Alice frumoasa, de voi dragelor.
simona ioana, alyce va invidiez pentru momentele de relaxare…ce minunat trebuie sa fi fost…imi doresc si eu sa petrec undeva momente de relaxare, sa ma regasesc…
danuta…lunga povestea ta, hai sa iti spun punctul meu de vedere:
iubirea nu exista in jumatati de masura, eu am mers cu valul, i-am deschis usa intr-o seara si de atunci el a ramas intrat in casa si in inima mea…doar ca eu i-am dat iubirea mea intreaga si am primit in schimb frimituri, vorbe nesigure…
am suferit cat timp am fost cu el pentru ca nu stiam cum se va termina, am incercat sa ii spun adio de nenumarate ori si el “nu intelegea”…si intr-un final am zis ce-o fi o fi, voi trai iubirea asta amara asa cum este…
s-a terminat…nu stiu daca pentru ca ea i-a citit un sms de-al meu la ora 10 seara si l-a pus sa aleaga, nu stiu daca pentru ca l-am speriat cu toata iubirea mea sau pentru ca nu l-am pus eu sa aleaga prima…sau pentru ca ii era frica sa ramana fara nici una din noi…sau pentru ca eu eram la pat cu piciorusul meu pe care l-am lovit de trepte in neatentia si chinul in care simteam ca nu va mai “fi” al meu…nu stiu…
asa ca Danuta e oarecum similar, “it takes two to tango” , daca simte ceva va veni la tine. probabil ca ceea ce am putut eu sa fac am facut si nu am gresit cu nimic, din contra, am fost sincera cu inima mea si asa trebuie sa fii si tu.