Scarile iubirii
Posted by Alice Nastase Buciuta on May 18, 2009 in Confesiuni | 331 comments
In libraria din Iulius Mall, in Suceava, pe 14 mai, a curs o seara frumoasa si inalta, in care cuvintele s-au eliberat de catuse. Am vorbit cu doamnele adunate acolo despre truda de a fi femeie intr-o lume ca a noastra, intr-o tara ca a noastra – fara de noroc. Despre cat de ciudata e dragostea, si cat de rara, si cat de splendida. Despre cat de mult ne dor neintelesurile si despre cat de maret stim sa ne reincarcam cu speranta si sa ne luam viata si indragostirea de la capat, iar si iar.
Am vorbit despre incercarea, grea sau frumoasa, de-a te indragosti de un barbat insurat. Despre cat de mult iti schimba viata copiii, pe care ar trebui sa ii facem nu din obligatie, ci din maretia dorintei de-a-l vedea pe cel iubit multiplicat, recladit, nemurit. Si am vorbit despre mila, ca o componenta intreaga si demna a iubirii. Despre mila nobila, inteleasa ca grija fata de cel de langa tine, ca durere pentru fiecare durere a lui. Ca exercitiu repetat, inradacinat de… “imi pasa”. Primul pas catre adevaratul “te iubesc”.
M-a cutremurat sa aflu care este drumul intre prima treapta si cea de pe urma a Scarii Virtutilor de la Sucevita. Cea dintai treapta a scarii catre Cer este frica de Dumnezeu. Iar cea de pe urma, cea care te aduce cel mai aproape de divinitate este dragostea de Dumnezeu. Intre ele, o mie de eternitati si caderi… Si am marturisit acolo, la Suceava, ca eu cred ca, la fel, pe scara cataratoare spre marea fericire a inimii, prima treapta este mila. Si abia cea mai inalta este dragostea. Intre ele, un ocean de asteptare. Un hatis de amagiri. Si un singur sens posibil de mers. Catre iubirea adevarata, aceea fara tagada si fara indoiala. Catre lumina.
Fotografii: Paul Buciuta - artista.ro
Alice, lacrimez…cu genunchii pe primele trepte, privesc in zare catre varf. Sunteti foarte frumoase, Dalila mea moldoveanca , de pe curcubeu, te imbratisez ….va strang fotografiile in priviri!!!
Rosanne, simt gustul lacrimii tale. Am urcat treptele pana la ultima. Mai pot urma doar marea fericire sau ultima cadere.
De cele mai multe ori m-am trezit la mijlocul scarii si m-am intros. Incepusem sa ametesc si am considerat ca e mai bine sa cobor. Asa sunt eu, precauta…dar constienta ca daca mi-e sa ametesc, ametesc si la nivelul solului. N-am fost suficient motivata, cu siguranta sa vreau sa urc. Sper, sa gasesc intr-o buna zi puterea, sa depasesc mijlocul scarii si sa ma indrept cu credinta catre ultima treapta.
Te imbratisez, Alice. Te port in vise. Noapte buna.
Cand va fi sa fie, n-ai sa te mai poti opri, Ema, sa vezi! Noapte buna, noapte buna tuturor, pe oricare treapta v-ati afla…
mi eu am un trandafir daruit de pisica mea draga,a inflorit desi eu nu m-am gandit prea mult la el…dar si-a imprastiat petalele in toata fiinta mea si va mai trimit si voua din cand in cand petale..la nevoie…iar floarea mea roz e atat de frumoasa acum, atat de perfecta…atat de gingasa.
)))
rosanne zambetul tau e si pe buzele mele..cat ma bucur draga mea ca stam amandoua pe un curcubeu si zambim.
sa stiti ca sunt obosita, dar fericita…seara dinaintea marilor plecari…de azi oficial sunt somera pentru o saptamana
va port in gandurile mele, pe drumurile mele…
noapte buna zanele mele dragi,…sa va fie noapte senina! in noaptea mea miroase a salcam!
noapte buna Alice!
“Iubirile sunt trecatoare, dar sfarsiturile trebuie sa fie cinstite ca, intre oamenii care, dupa ce au facut o calatorie placuta impreuna, se despart elegant, se saluta cu cordialitate si amandoi cred ca ceea ce nu afost cu putinta pentru trecut, va fi cu putinta pentru viitor”
cat de frumoase si expresive s draga Alice!
e-o noapte alba pentru mine asta care curge…o noapte in care ma gandesc departe-la iubiri trecute!sper ca tu sa dormi si sa ma iei in visul tau.
Dragele mele, dragii mei, am pus pe hartie virtuala impresiile din ziua lansarii cartii noastre si vi le ofer cu drag si cu sinceritate, asa cum ne-a incurajat Alice sa avem indrazneala sa comunicam. Si ii multumesc din nou, iar si iar.
M-am trezit în lumină portocalie. Aş vrea să am şi eu o cameră cu lumină portocalie şi să mă odihnesc de fiecare dată la fel de bine în ea. Lansarea. Azi e lansarea. E dimineaţa limpede de Florii. Cumpăr flori. Mergem mai departe, spre cafenea. Sorb Bucureştiul. Ştiu că e aşa şi pe dincolo, mai ales pe dincolo, fiecare are ceva de zis, ca despre rostul vieţii pe Pământ. Nu îmi pasă. Îl sorb, îl fur, îl ador. Am circumstanţe atenuante, e duminică dimineaţă, nu e aglomerat, lumea se mişcă în ritmuri mai blânde, mai bune cu noi toţi. Ajungem la cafenea. Cum mă simt pe străzile boeme din spatele Pieţii Romane? Mă simt incapabilă să îmi mărturisesc extazul, mi-e un pic ruşine de el, de extaz, mi-e un pic ruşine că nu sunt o idee mai nepăsătoare. Nu povestesc nimănui jindul după clădiri interbelice, nu povestesc nimănui despre sătucele noastre bibilite, superbe, americane, pustii. Mă prefac că nu mă impresionează nimic din ce văd (cred că mă prefac prost, sunt aproape sigură). Parcă mi-am îndesat sub cămaşă o niagară, aşa simt când încerc să am un dialog civilizat cu oamenii care se strâng în jur. Mă calmez cumva dar nu mă întrebaţi cum. Reuşesc.
Pe măsuţele de la Cafepedia se aştern reviste de martie şi aprilie, le ating mereu când ceilalţi au treabă. Apar panourile mari pe care scrie Tango. Le ştiu denumirea dar nu mi-o amintesc acum. E un cuvânt scurt. Văd oamenii din redacţie. Îi urmăresc cum pun totul la punct, încăperile cafenelei devin ale noastre. Continuă să vină fetele, ne adunăm, povestim, condensăm viaţa în sâmburi dulci. Privirea îmi alunecă spre intrare. Tot ce pot spune despre întâlnirea cu Alice este că am ştiut că a sosit, am simţit-o, înainte de a o vedea. Este la intrare, are braţele pline de flori. Mă apropii, cred, un pic prea brusc, spun câteva cuvinte. Sosesc alte şi alte fete, mă retrag, sunt scoică şi închid în mine perla primei impresii. Alice ne spune cuvinte despre carte. Vorbim pe rând, aproape toate. Alice ia loc între noi. Are cartea în mâini şi pe suflet. Vorbeşte Anda, a vorbit Alina. Anda mi-e prietenă dar noi încă n-am schimbat nici un cuvânt. Corina. Aş vrea să-i vorbesc mai mult Corinei. Anca e la fel de plină de vitalitate ca şi mesajele ei. Doamne. Vreau să vorbesc cu toate fetele. Nu reuşesc. Anemari. Mă roagă să îi dau un autograf pentru cartea surorii ei. Mi se face o poză pentru revistă şi ascult indicaţiile, imaginându-mi cum o să povestesc mai apoi că mi s-a făcut o poză pentru revistă. Vorbim. Vorbim. Vorbim. Trăim. Trăim. Trăim. Timpule, hoţule, sucitule, ce cauţi înghesuind în ore scurte aşteptările mele de luni lungi? Tu, care te lăbărţezi fără ruşine când manevrez ecrane cu profituri şi pierderi străine, tu vii acum şi te strângi glumind răutăcios cu secundele. Lasă-mă. Ora amiazului curge într-o după-amiază blândă. Se face trei sau patru, nu mai ştiu. Ne despărţim cu părere de rău. Dar nu ne despărţim, ce prostie. Ne îndepărtăm un pic ca să ne pregătim de o nouă regăsire. Corina. N-am vorbit cu Corina. Trec pe la redacţie. Trebuie să prind un tren înapoi spre Deva. Azi la mine a fost Paştele. Azi la mine a fost Învierea. Nimic nu e întâmplător şi întotdeauna sunt unde trebuie să fiu. Piesele de puzzle planetar cad la locurile lor. De Înviere sunt unde trebuia să fiu. 12 aprilie 2009. Ziua în care am avut dezlegare la har.
Îmi iau la revedere dar nu reuşesc să îmi iau la revedere de la toată lumea. Aş vrea să repar asta acum. Plec spre gară. O întâlnesc pe Anda. Apare din partea stângă, stă cu mine, povestim. Mă duce la tren, mă trimite acasă. Călătoresc până la Deva citind din cartea noastră, citind din toate Cărţile Tango. Ajung la patru dimineaţa şi dorm pentru toate fusele orare pe care le-am păcălit cu pricepere, cu dor.
…” “Scara” ar putea deveni astfel simbolul existentei umane. Nu intamplator ea este conceputa de scriitorii bisericesti si in special de Ioan Scararul ca pe un simbol al aspiratiei catre desavarsire. Ea cuprinde in sine ideea de inaltare. Treptele ei sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgem in acest drum spre inalt.
Scara acesta, fiecare o purtam nevazuta in noi. Suntem constienti sau nu, ea exista acolo, in nevazutul sufletului nostru. Multi dintre noi o ignoram, ne lasam antrenati de viata terna, de aspectele materiale, uitand ca am venit pe lume cu un anumit scop. Dumnezeu a pus in noi o scanteie de Lumina. Ea va trebui sa devina intr-o zi o lumina adevarata,o lumina pura, “lumina din lumina” “…
..pe scari intortocheate si fara lumina,m-au purtat pasii uneori..alteori auzeam doar ecoul pasilor mei,pe scari reci,umede,alunecoase..m-am impiedicat..am cazut,de multe ori..
…langa voi,m-am ridicat..de mana cu voi,am pasit mai departe..
..buna dimineata!
Am dormit adanc, cu voi in vis, cu dragostea in suflet. Buna dimineata, cobor grabita si fac cafeaua, apoi ii imprastii aromele in toata lumea. Si sper ca Doamna Fericire e bautoare de cafea…
Buna dimineata.Amalia, te imbratisez, si acolo erau niste scari, pe care trebuia sa urci cu grija, cu ochii plecati, tiptil, incercand sa faci cat mai putin zgomot, desi cred ca a estompat foarte bine bataile inimilor noastre in timpul urcusului minunat.Si, ma intorc cu gandul la scarile iubirii, la treapta cea mai de jos, mila fata de mine…iubirea fata de mine, ca apoi sa urmez treptele pare, urcand cate doua, asa cum faceam cand eram copil, in joaca de-a viata…Acum simt cum scarile noastre de lemn isi schimba forma, devenind instabile, uneori nu stiu daca imi mai doresc sa urc asa, in fuga, le consider neindicate, ca in timpul unui cutremur…Dar sunt sigura ca nu m-ar incanta stationarea pe o scara rulanta, ci as urca pe partea stanga, mereu din stanga, din inima…
Buna dimineata , va multumesc.
http://www.youtube.com/watch?v=HAJbJCMEMtE
…buna dimineata alice, buna dimineata tuturor
…ma bucur mult ca ”m-ai vazut” si acum simt ca deja fac parte din aceasta familie mica-mare de zeite, care traiesc si simt ca mine…
…teodora, imi place ce ai scris si eu sint unul dintre oamenii care crede ca ceea ce nu a fost cu putinta in trecut poate va fi in viitor…trebuie doar sa crezi pt ca nu sti cum te poarta cararile destinului..eu insami am patit-o…
…draga alice, desi pot sa spun cu mana pe inima ca am cunoscut fiecare treapta din scara iubirii, si nu odata, am reusit cumva, nu stiu cum, ”sa cad si sa cad si sa cad” mereu pe prima treapta, incat azi am ajuns sa ma intreb prosteste cat mai sint in stare sa ma tot impiedic si de cine sa imi fie mila mai intai:de mine sau de el…
…am trecut din pacate si prin incercarea grea si frumoasa cu barbatul insurat, care mi-a lasat nu gust amar, ci gust de pustiu,de sfarsit…cand durerea lui a fost durerea mea,mi-a pasat atat de mult de viata lui incat am ajuns sa fiu aruncata exact ca o haina veche pe care nu o mai porti in societate pt ca iti strica imaginea…iar el un biet muritor, cum singur se numea, mi-a lasat ca amintire prima treapta- mila- de el, de mine…
…rosanne, mi-ai amintit de copilarie,cand urcam si eu in aceeasi joaca, treptele cate doua,la intrecere, sa vedem cine ajunge primul la ultima treapta,fara sa triseze, fara sa avem habar ca sariturile din doi in doi ne pot obosi si ca parcurgerea fiecarei trepte cu siguranta are un farmec aparte si o experienta pe care e pacat sa o ratezi…
…cu toate astea, acum la 32 de ani, m-am grabit uneori a sari tot asa…de prea multa asteptare.am vrut sa ating ultima treapta a iubirii mele nu numai cu picioarele ,ci si cu buzele…ca sa simt ca sint si eu invingatoare pe scara vietii in doi…dar,ajung sa obosesc…ca si tine cred ca nu as vrea sa stationez pe o scara rulanta, dar ma intreb oare nu ar fi de preferat sa faci doar efortul de a pasi pe prima treapta si scara rulanta sa te duca la urmatorul etaj fara alt efort? nu stiu…ma intreb si eu…
O aroma de cafea ce pluteste prin lume, facuta de o zana buna, m-a facut sa intru, pe furis, cat sa imi iau portia din mana ta, Alice, si cat sa va promit, ca de-oi intalni-o pe Doamna Fericire, de-oi putea s-o recunosc, o s-o rog sa ni se alature. Si-o s-o poftim, va rog frumos, la masa noastra. Pe veci..
Buna dimineata, Zeite…
http://www.youtube.com/watch?v=y7BB-p3gCIM&feature=related
Cand va intalniti cu Fericirea
Eu doar astept, cu rabdare, sa se faca si la Ploiesti o astfel de lansare-sezatoare despre care minunata noastra gazda sa ne spuna din timp : va rog!!!!
Despre trepte eu nu cred ca toti oamenii au parte de ele!, eu asa cred , ca ele sunt o incercare destinata nu orisicui ( mie mi-au fost date alunecari pe linga drumul cel batatorit, nu am avut parte de trepte pina acum…..) Ferice de cei care le-au urcat cu vointa si frumusete pe ale lor
Multumesc gazdei si tuturor zeitelor, o saptamana usoara va doresc!
Ce har ai, draga noastra Alice! Oriunde mergi, esti inconjurata de iubire si recunostinta! Toata lumea are nevoie de tine, de surasul tau, de cuvantul tau… Esti o persoana minunata, Alice! Iti voi multumi mereu pentru tot ceea ce esti, tot ceea ce faci, pentru toti si pentru fiecare in parte!
Sa te tina Dumnezeu frumoasa si sanatoasa!
Si pe voi, prietene dragi!
…buna din nou..zeitelor
…intr-un tribunal fara martori,intr-un proces de dragoste fara aparator al durerii si fara drept de apel, am fost condamnata sa inteleg trist si amar, ca in viata pt unii doar scopul conteaza..restul sint detalii…
De pe scara fericirii va sarut si va imbratisez cu dor! Si imi doresc sa urcam, sa urcam…
De fiecare data ma prabusesc de pe cea mai de sus treapta si de fiecare data imi ia bucati din suflet ca sa ma regasesc. Si imi promit ca nu mai indraznesc sa ridic capul, ca voi merge lin, ca stiu ca nu mai exista urcare pentru mine. Si de fiecare data ma adun chinuit si indraznesc timid sa fac cate un pas… si urc… si apoi urc mai cu avant, pentru ca el ma lasa… si ajung sus si inevitabil alunec…nu ma lasa sa imi traiesc dragostea frumos…sau poate ca nu stiu eu cum. Si, mai trist decat tot, este ca urc si cad mereu pentru acelasi barbat.
Danuta, te tin de mana si urcam impreuna, daca vrei, cu incredere, fara sa trisam, cum bine spui, fara sa ne amagim….Stiu ca bara de metal de care ne tinem uneori este rece, dar imi asez eu prima palma pentru tine, asa cum si altii au asezat-o pe-a lor… pentru mine.Te imbratisez.
Va strang in gand.Va multumesc.
San Pablo dixit:
De qué me sirven la Fe y la Esperanza si no tengo Caridad.
Octavio dixit:
Si, la misericordia es el primer paso camino de la plenitud. No hay plenitud sin misericordia. La misericordia hace transparentes a los seres humanos y en la medida que borra los rasgos diferenciales de sus egos, hace a todos iguales en la esencia de esos egos.
No es de extrañar que el primer escalon de esa escalinata que es la plenitud sea la misericordia. ¿Cómo voy a ser capaz de amar si no tengo misericordia de mà o de los demás?
Claro amiga Alice, sÃ, como siempre, “hasta mañana” y como siempre, “hasta siempre”.
Ma intorc uneori cutremurata de necuprinsul fiintei mele si aleg sa-mi asez pasii intre ai vostri,singurii pasi ai gandurilor , in stare sa-i urmez..alerg catre o zare pe care poate n-o voi gasi nicicand dincolo de fereastra rece a fiintei,dar uneori visez ca zarile mi se deschid aici,cu voi,la capatul sufletelor voastre indisolubil legate de necuprinsul iubirii..
Aceasta dragoste
atat de violenta,
atat de firava,
atat de tandra,
atat de disperata,
aceasta dragoste
frumoasa ca ziua
si urata ca vremea
cand vremea e urata,
aceasta dragoste atat de adevarata
atat de frumoasa,
atat de fericita,
scaldata-n bucurie
si-atat de derizorie
tremurand de spaima ca un copil in bezna
si totusi sigura de ea
ca omul calm in miez de noapte,
aceasta dragoste ce sperie pe atatia
si-i face sa vorbeasca
si-i face sa blesteme
aceasta dragoste pazita
pentru ca noi o pazim,
aceasta dragoste
haituita, ranita, calcata
-n picioare, ispravita,
negata, uitata
aceasta dragoste-ntreaga
atat de vie inca
si insorita
este dragostea ta,
este dragostea mea
a celui care-a fost
acest lucru pururea
altul
si mereu neschimbat
la fel de-adevarata ca o planta
si ca o pasare vibrand
calda si vie ca vara..
noi amandoi putem
sa mergem si sa ne intoarcem
putem sa uitam,
pe urma s-adormim
sa ne trezim, sa suferim,
sa-mbatranim,
sa adormim din nou
sau sa visam la moarte,
sa ne trezim suras si ras
sa-ntinerim,
dragostea noastra ramane
indaratnica asemenea unui catar
vie ca dorinta
si cruda ca memoria,
stupida ca regretul
si tandra precum amintirea,
rece ca marmora,
frumoasa ca ziua,
fragila ca un prunc,
surazand ne priveste
si ne vorbeste fara cuvant
si o ascult tremurand
si strig
strig pentru tine!
strig pentru mine!
rugandu-ma de ea
pentru tine pentru mine pentru
toti cei ce se iubesc
si care s-au iubit
DA ii spun dragostei
pentru tine pentru mine si pentru toti
ceilalti
pe care nu-i cunosc..
ramai acolo
nu te clinti
nu pleca
noi care suntem iubiti
noi te-am uitat
dar tu nu te uita
noi nu te-aveam decat pe tine pe pamant,
nu ne lasa sa inghetam
mereu mai departe mereu
oriunde-ai fi
da-ne iar un semn de viata
mult mai tarziu din marginea padurii
din padurea memoriei
tasneste deodata
intinde-ne mana
salveaza-ne!
Jacques Prevert
Draga Alice…eu am fugit de Suceava…eu am fugit de incultura, de kitch, de oameni….Poate acum, cand am sa ma duc acasa am sa incerc sa vad si altceva…poate am sa reusesc sa vad ce ai vazut si tu….
Buna seara, Zeite…
Simone, Danutza, va tinem de maini, va incurajam sa urcati si de-o fi sa existe cadere, uneori, fi-vom acolo sa va prindem. Doar cat sa puteti continua urcarea…
Simona Radoi, Rosanne, fie sa puteti urca pana pe treapta suprema de care ne scrie, atat de frumos, adorata noastra Alice.
Alice, locul tau este neaparat pe treapta cea mai inalta….
Recunosc ca eu am cunoscut, cred, doar prima treapta. Stiu ce este mila, ba chiar cred ca, la un moment dat, am confundat-o cu alte sentimente, de pe trepte superioare. Dar mereu am simtit mila ptr. celalalt, uitand de mine si acum cred ca am gresit…
..Rosanne…multumesc mult pt mana intinsa, pt palma pe care o simt sub a mea….iar imbratisarea mi-a incalzit inima si mi-a luminat chipul, pt ca m-am simtit luata in seama, ca nu vorbesc singura cum de altfel o fac tot mai des intre peretii casei mele…..as da ORICE,ORICE,ORICE….sa mai pot urca aceleasi trepte…cu cineva….dar……ma gandesc sa nu il supar pe Dzeu, si sa tin cont ca in lume sint oameni bolnavi care ar da orice sa poata urca orice fel de treapta chiar si singuri….si sa tin cont ca am pierdut deja oameni dragi pe care nu ii voi mai vedea decat ”dincolo”,si am gustat din alte dureri mai mari, incat singuratatea, desi amara si grea, nu e chiar cel mai rau lucru din lume….asa ca incerc azi sa ma bucur de azi.incerc sa ma regasesc,sa ma linistesc,sa rad cu mama si sa PROFIT de timpul care ne fura incet si pe rand, prefer sa raman umila dar linistita, impacata cu mine si sa ma iert pt tot ce am gresit cand am vrut sa urc nu o scara, ci toate scarile lumii si ale fericirii….am multe de spus…revin….cu drag,cu dor adanc si nespus……va pup
Alice, cum stii tu sa faci mai putin dureroase “neintelesurile” noastre! Si e cu atat mai mare incantarea mea, caci pentru asta, trebuie sa intinzi ,,panzele albe, nesfarsite”, la drum… drum suitor,inalt.
dalila, cum semeni tu cu Micul print..tu si trandafirul tau, el si trandafirul lui…si cum imprastie floarea ta , floarea lui, dragoste intr-o lume starpa si cum aduceti lumina intre toate ,,neintelesurile” .
Irina, eu am fost nevoita sa parasesc Suceava si regret. Suceava m-a ,,adoptat”, m-a imbratisat cu toata lumina si linistea ei, m-a ,,crescut” mare si cand eram si eu pe la jumatatea “scarii”, am parasit locul in care mi-am inceput urcusul. Nu am mai putut urca mai mult aici, unde ma aflu acum. Am invatat pe multi si am invatat de la multi, acolo!
Si multumesc locului acestuia!
Sper sa putem strabate ”oceanul de asteptare” si sa atingem fiinta iubita cu sufletul!
http://www.youtube.com/watch?v=8vnJ8GQeRpg
..e gata ceaiul…de mar cu scortisoara..va astept!
Urcusul mi se pare din ce in ce mai greu. E tot mai multa teama in pasii mei atunci cand el imi zambeste, imi intinde mana si ma invita sa urc. Mi-e tot mai greu sa merg inainte cand stiu ca inevitabil urmeaza caderea, pricinuita tot de el.. Astept sa am puterea sa raman pe una din trepte, sa am increderea ca am ce merit si ca la un moment dat dragostea nu imi va mai face vant in jos.
Roberrta, rosanne, va multumesc pentru mana intinsa in cadere.
Dragele mele, sa fiti mereu in urcare, mereu o treapta mai sus, ca niste adevarate zeite!
“In dragoste treapta cea mai inalta o atingi in clipa celei mai mari incertitudini. Sa nu speri nimic si sa primesti totul”
“Tot” , in dragoste, inseamna mai mult decat stii ca este, mai mult decat ai sperat.si, oricata experienta ai, intamplarea e posibila.Intamplareinsa, nu regula.
(Ion Vlasiu-Cartea de toate zilele)
Vin la ceai. Nu sper nimic. Si ofer totul.
In vremea cand destinul mi se arata complet golit de inteles, cand ma plictisisem sa urc de una singura, toate treptele prieteniei, iubirii, vietii, mi-am spus ca vreau sa iau liftul, ca vreau sa ajung mai repede in inalt. Dar m-am pomenit blocata intre etaje. Sau deviata spre subsol. Sau apasand in van pe butoanele gripate ale cutiei de metal. Si, atunci cand am inteles ca minunatiile vietii sunt insasi treptele pe care mi-a fost dat sa pasesc, m-am intors plecata la ele. Si, mi-am spus ca indiferent daca drumul e uneori obositor, ca indiferent daca din albiile sufletului meu ies deseori vartejuri de lacrimi si dureri, el e minunat prin simplul fapt ca exista, ca exist odata cu el. Si asta ma face sa ma simt vie si uneori frumoasa si alteori desteapta. Si, de atunci, am urcat scari, unele ciobite, multe putrezite, altele de clestar. Si le-am urcat cu nadejde si credinta, cu iubire si dor, una cate una, niciodata cate doua.
Rosanne, iti multumesc mult. Azi iti zambesc stelar, linistit.
Simona Ioana, Pisica mea neagra, Cristina Bizu, mi-e tare dor de voi.
Dalila, Ema, Roberrta, Sara, Anda, Soso, Simona Radoi, Corina, Amore, Cristina Socaciu, Carmen Sofianu draga, Anna, Amalia, Danutza, Simone, Monica, Mi, va imbratisez tare, cu dor si iubire si multmire.
Alice, esti in sufletul meu mereu. Vin la ceaiul tau.
In seara aceasta vreau sa-mi amintesc doar scarile urcate in zilele in care el ma tinea de mana…si ma tinea intr-un fel anume…
Vin la ceai…
Alice, ne-ai scris frumos azi, de fapt, ca de fiecare data…
Noapte buna, fete cu suflete alese!
E tare frumos ce spui alyce, si imi amintesc ca din alta viata ca de mult imi placea si mie drumul. Imi placea urcusul, imi placeau treptele. Simteam ca imi dau avant. Acum insa ma impiedic tot mai des.
Imi doresc sa redescopar, ca tine, bucuria urcusului.
Va imbratisez, va soptesc noapte buna,imi alung starea de rasu’-plansu’….incredere cu teama, vointa si blocaj, numaratoare inversa, start sufletesc …
Va strang in gand.
Buna dimineata va spun, abia trezita din vis, inainte de a va face cafeaua. Va imbratisez pe toate, din orele unui inceput de zi.
Buna dimineata. Alice. Buna dimineata, tuturor. Buna dimineata.
Vin la cafeaua ta Alyce dupa miros, am ochii inchisi inca, un drum prea lung si prea putine ore de somn. Dar vin cu drag si cu bratele intinse, intr-o imbratisare a regasirii.
Buna dimineata. O zi minunata sa aveti.
Buna dimineata zeite…
…m-am trezit cu gandul la VOI si la EL…am facut dusul diminetii care nu reuseste niciodata,dar niciodata sa stearga umbrele mainilor LUI, apoi mi-am sunat mama care ma umple mereu de bucurie,de viata,numai cand ii aud vocea inteleg ce scurta e viata si ca sta in puterea si vointa noastra sa folosim fiecare ora pt cei dragi noua, apoi pun la maxim sa rasune in toata casa doua melodii de drag cu care acelasi EL mi-a ametit simturile( octavian lazar- frumoasa mea si chayanne- cuidarte el alma), apoi ma imbrac cu o rochita neagra simpla dar pe care am dat jumate din salar(dar ma consolez ca nu am copii si deci ma pot rasfata in voie) iar terapia prin shopping m-a ajutat uneori sa uit, imi pun cerceii mici cu briliante primiti de la mama si la gat neaparat initiala LUI, pantofii cu toc pe care am dat cealalta jumatate de salar(de parca mai conteaza cat ar fi costat),parfumul ….tot al LUI,dar in parul meu, geanta rosie pe care pot sa o port acum dupa ce 2 ani de zile am fost tot in doliu…..si ies pe usa….incui,sperand ca atunci cand ma intorc acasa voi gasi pe pres margarete, ca doar sint florile mele preferate si EL ar fi trebuit sa tina minte(iar eu ar trebui sa nu mai fiu naiva)…ma duc tinta la OMV pt ca imi place ceaiul de acolo(rusinos pt mine, dar nu sint in stare niciun ceai sa imi fac singura, pt ca nu am chef sa beau ceaiul dimineata la masa la care uneori eram doi), …apoi ajung la birou,dupa ce in masina aceleasi melodii mi-au incalzit urechile de parca mi-ar fi cantat EL, si apoi…VOI, catre care am inceput sa imi indrept fiecare gand,catre care imi astern sincer gandul si fapta..cu speranta ca ma cititi si ma intelegeti…si ma simt ”altfel” , mai bogata, mai puternica,pt ca existenta voastra imi da un sentiment de siguranta…de parca sint la o scoala la care nu au acces decat zeii si zeitele, si de aici voi iesi o adevarata femeie…
…aici la mine la Petrosani e mohorat,cred ca sta sa ploua, dar eu va trimit razele de soare pe care le port in mine numai pt a reusi sa imi incalzesc singura trupul si mintea atunci cand mi-e frig si pustiu…
..va pup..
Buna dimineata! La noi e soare, miroase a cafea facuta de alyce, iar cerul e adanc si splendid ca ochii rosannei. Va sarut, va urez zi cu noroc. Danuta, Simona Ioana, Cristina, Teodora, Roberrta, Simone, Irina, Dalila, Simona Radoi, Danuta, Danutza, Monica… buna dimineata!
Alice, iti multumesc ca nu ma uiti…De cele mai multe ori, oamenii ma uita.Sau se prefac…Sau isi amintesc doar la siesta, ca de o bucatica de ciocolata la cafea….Iti zambesc cu toata iubirea care imi sta pe gene, gata sa cada , gata sa urce, sa se imprastie…Te tin in gand mereu.
Va imbratisez, buna dimineata.
Tu esti exceptionala, iar oamenii pe care i-am cunoscut aici, de asemenea.Fiecare in felul lui…Primesc caldura din sufletele voastre si las cerul sa-mi inunde ochii … sa se vada pana departe ca sunt … “putin “fericita.
buna dimineata,
mi-am inceput dimineata razand ..sa va povestesc ..nu-mi gaseam telefonul mobil si am sunat de pe cel fix,ca sa-l reperez..l-am lasat sunand si am plecat prin casa ,cu urechea ciulita,poate-poate…nimic..m-am intors ,am pus la ureche receptorul telefonului fix,ca sa aud daca mai suna..si ,surpiza!!!..aud un zgomot ciudat..parca un latrat?!..un marait?!ies in curte ,in graba si ce vad…catzelul meu venea victorios cu noua “jucarie”gasita prin iarba..telefonul meu..are urme de muscaturi de catzel,dar functioneaza!:)
..o zi plina de zambete,de soare ,de frumos!
buna dimineata,alice!buna dimineata,roberrta,rosanne,alyce,simona ioana,irina,dalila,teodora,simone,monica,simona radoi,cristina…buna dimineata!
Buna dimineata,
Beau si eu putina cafea de la Alyce si ma gandesc la voi toate, nu doar la Rosanne, ca la niste mici farame de ciocolata fina, pe care putini stiu sa le deguste cu adevarat si sa se bucure de aroma lor distincta. Incerc sa ma agat de urarea de noroc a lui Alice, desi prea des in ultima vreme zilele au trecut una dupa alta, la fel, fara nici un semn. Ma intreb de cate zile mai e nevoie…
…Buna ziua suflete alese..
Azi nu mai am putere..dar maine am sa-mi construiesc o scara.O sa fie inalta, lunga, lata ca sa pot pasi confortabil, sa nu cad…Dis de dimineata am inceput sa construiesc scara, cate un pic in fiecare zi, cate o treapta, cate o treapta. Ma inaltam usor si cu fiecare treapta pe care rapus de efortul zilnic imi culcam trupul zdrobit cu fiecare treapta crestea in mine ambitia de a mai face una si inca una si inca una…
In curand, zgomotele de zi cu zi au inceput sa se estompeze, sa se piarda, ajungand pana la mine doar cele mai ascutite strigate, cele mai triste plansete cele mai puternice rasete…pana s-au pierdut si ele in suieratul vantului, in ceata de sub mine.Zi de zi mai puneam o treapta, iar in noptile senine imi intindeam mainile spre cer prinzand in causul palmei Carul Mare.
Anotimpurile sau schimbat, pe pielea inasprita de vant si soare s-au asternut tacuti primi fulgi topiti de lacrimile unei ploi de primavara….
Si a trecut un timp in care mainile lovite de pietre au facut bataturi adanci, genunchi chinuiti de efort s-au intarit, oasele indoite de greutatea pietrei s-au ingrosat iar creierul obisnuit sa faca aceleasi lucruri zi de zi, s-a atrofiat…
Eram doar un om ce trudea la o scara.
Nu mai vedeam stelele de sus, nu mai auzeam rasetele de jos, nu mai simteam vantul nici ploaia, nici oboseala dar nici bucuria…
Si in toate aceste nesimtiri, un gand ce palpaia asemeni unei flacari tremuratoare de lumanare nu-mi dadea pace. Un gand care s-a transformat intr-o mare intrebare:
Cand am sa ajung sus, pentru ca intr-o zi am sa ajung…o sa fiu singura?
Si m-am oprit.
Am privit in noapte stelele reci de deasupra si le-am tinut in palme pentru ultima data.
Dis de dimineata, am inceput sa cobor scarile construite. Una cate una, la inceput greu, cu picioare nesigure tatonand fiecare treapta apoi din ce in ce mai repede. Nu ma opream noaptea, coborand acum cate trei trepte deodata uimit de tipetele si de hohotele de ras ce se auzeau tot mai tare, de ploia de lumini calde, de rasetele de copil.
Ultima treapta, ultima treapta, ultima treapta o vedeam in ochii mei marindu-se usor ca si cand as privi printr-o lupa gigantica…
Ultima treapta.
In urma mea, scara s-a prabusit cu un zgomot asurzitor, scara construita in zile nesfarsite de asezat piatra, in nopti agitate in care visul era mereu acelasi: piatra langa piatra pun.
Ma intind pe tarana moale, care imi imbratiseaza trupul ca un iubit iscusit ce-si ascunde in zambet toate tainele barbatesti ce transforma copila in femeie…
Ma imbratiseaza indelung si in tarana moale imi vindec toate ranile, imi clatesc creierul, imi inmoi pielea.
Tolanit pe burta imi afund obrajii in pielea moale cu miros de ploaie a iubitului meu, inainte sa adorm pentru prima data in bratele lui cu ochii mijiti de somn si de dulcea desfatare a iubirii, un gand ce palpaie asemeni unei flacari tremuratoare de lumanare imi imbata simturile…
Maine am sa sap o groapa.
Adorm multumita si lopata langa lopata scormonind trupul de paman al iubitului visez.. visez…
Alice…zeite…am devenit dependenta de lumea voastra…in care, din umbra, m-am cuibarit si eu de luni bune. Citesc si recitesc in fiecare zi tot ce se intampla aici si am impresia ca va cunosc, ca voi mi-ati putea intelege freamatul pe care cei din jurul meu nu-l pot pricepe pentru ca si voi il traiti, pentru ca si voi va luptati cu el. Nu v-am scris pana acum pentru ca mi-a fost frica ca nu ati mai gasi loc si pentru mine, pentru ca nu am stiut cum sa incep, pentru ca mi-a fost teama ca n-as avea nimic de spus…
Tot ce conteaza insa e ca existati, ca pot sa ma retrag in lumea asta a voastra care in fiecare zi imi umple cu cate ceva viata, ca aici, simt caldura…
Alice, ti-am trimis un mail in martie (“primul meu tango”),era foarte important pentru mine, ai reusit oare sa-l citesti?
Va multumesc ca existati…
O zi frumoasa sa aveti, dragele mele! Sa mai urcati azi o treapta, sa iubiti si sa fiti iubite, sa va bucurati de fiecare minut petrecut langa cineva drag!
Va imbratisez cald!
Maya, bine ai venit, e cu adevarat o lume speciala, cu suflete speciale, asa cum sunt sigura ca e si al tau!
…afara ploua.ma opresc din lucru si ma duc la geam.incep sa numar picaturile…nu reusesc,normal.dar de atatea ori mi-as dori ca cineva sa se gandeasca la mine, sa ma caute, sa ma sarute,sa imi spuna povesti dulci la ureche,sa ma inveleasca in petale de flori,sa imi spuna ca sint unica si singura care ii da sens vietii,sa ma priveasca…..privitul ochi in ochi mi se pare intim si are puteri magice si eu il exersez in fiecare zi pt cand va fi sa fie,sa vie…sa se intample……desi uneori mi se strecoara in suflet teama si am ajuns sa cred ca in acest oras nu mai am loc,nu mai gasesc pe nimeni si nu ma mai cauta nimeni…
…acest blog pt mine e o evadare ,un secret numai de mine stiut,unde pot sa spun liber ce gandesc,ce simt(desi asa si traiesc zilnic, liber, dar realizez ca si pt libertatea de a trai , gandi si simti am ajuns sa fiu invidiata,data la o parte, neinteleasa. si nu inteleg de ce.pur si simplu am intalnit oameni care se cramponeaza in fel si fel de principii si nu au mintea descatusata de a fi liberi, de a nu pierde vremea judecand pe altii,de a condamna fara sa sti detalii)….acest blog e o usurare a sufletului pt ca stiu ca cineva citeste ce am scris chiar daca nu vine un reply…iar Alice pt mine e…visul meu neimplinit….
Buna ziua doamne, domnisoare, zeite! Urcati fiecare treapta. Urcati si nu va opriti nici cand sunteti la ultima. Nici cand sunteti in varf nu stati. Explorati, urcati, visati, adorati fara teama tot ce este frumos pe lumea aceasta, pt ca frumosul incolteste mereu in locuri si inimi frumoase!
Va sarut suflete frumoase!
V.am citit precum albina soarbe nectarul din floare.
Lorelai, multumesc pentru poezie. Teodora, pentru toti scriitori, din care culegi cu atata drag pentru noi. Alice, pentru “scara”…Si voi toate care urcati si cadeti in bratele iubirii sau in gol ranindu.va …dar nu renuntati la dragostea voastra, truditi, iertati, sperati, plangeti amar sau cu lacrimi de bucurie…
Daca ar citi barbatii nostri iubiti ceea ce scriem, nu stiu daca nu s.ar indragosti pentru totdeauna de condeiul nostru, de sufletul nostru, de noi.
Aseara am baut din ceaiul Danutzei( mere cu scortisoara, ce aroma!) si mi.am amintit de o vacanta superba petrecuta la Bordeaux, la sora mea. In fiecare seara, dupa vinul rosu, savuram o cana de ceai…Era un fel de a spune noapte buna!
Felice, salut generozitatea in persoana! Anna, intelepciunea!Blanca, vocea de copil bun!Alyce, studentia avuta!Alice, speranta ta si a noastra! Rosanne, ochii tai albastri!Soso, privirea.ti ganditoare! Corina, “feliile de soare”!Pisica, puternica si fragila!Cristina Socaciu, cu poeziile alese! Teodora, cu scriitorii ei! Robertta, cu aroma de cafea si cuvintele frumoase! Simona Ioana, cu poetii ei!Danutza, cu aroma de mere si scortisoara!Maya nou sosita, bine ai venit! Sara, cu tolba cu povesti! Dalilla, invingatoarea noastra!…
Am prins momentul si nu ma opresc…scriu…scriu…
Cum a fost la intalnirea de 20 de ani?
Alice, tu m.ai intrebat…
A fost cu mult peste ceea ce speram. Iar noi toti schimbati in bine. Sufleteste, spriritual suntem altii, iar asta cred ca este cel mai important. Anii nu au trecut degeaba, chiar daca s.au adaugat kg in plus sau riduri sau 50% par alb.
Nu am simtit niciodata aceea unitate si comunicare pe care am simtit.o sambata. S.au refacut legaturi si acum stim de unde sa ne luam unii pe altii.
Cursul festiv a durat trei ore si a fost plin de emotie pentru cei 42 de profesori si 100 de studenti.
Am fost generatia 89 si ultima cred care am primit repartitii. Asa ca fiecare am povestit ce am facut apoi.
Petrecerea a fost in aer liber si asta parca a sporit farmecul intalnirii. Fotografii, muzica, dans, pahare ridicate, amintiri, noi amintiri.
Este greu de spus in cuvinte cum a fost.
“Bestial” este expresia copiilor mei si daca voi o acceptati va pot spune din tot sufletul:”A fost bestial!”
Va doresc si voua cand va fi sa fie! A nu se rata in niciun caz.
Va imbratisez cu emotie!
Multumesc pentru primire, simone… din pacate, ca si tine, si eu urc si cad mereu pentru acelasi barbat.
E prea tarziu sa spun ca mi-e dor. Sau poate prea devreme. E gresit sa il vreau. Si totusi o fac cu toata forta mea. Aud vocea lui vibrand in toate zgomotele lumii. Ii simt atingerea in fiecare adiere de vant. Cum am ajuns aici? Nici eu nu stiu. Nu eram pregatita sa il las sa plece la fel cum nu eram pregatita nici sa il las sa vina. As fi vrut un ultim sarut, o ultima imbratisare. As fi vrut o prima, ultima noapte. As fi vrut sa aud pentru ultima data soapte dulci, adevaruri amare, minciuni… As fi vrut sa nu stiu ce stiu ca inseamna de un an incoace sa iti adormi seara trupul langa un barbat si sa iti trezesti dimineata sufletul ratacind catre un altul, pe care, intr-un fel, ti l-ai dorit toata viata. Dar care, a venit cu zece ani intarziere si neinvitat…
http://www.youtube.com/watch?v=RcTw4bwNwOY&feature=related
Imi pot doar imagina cat e de dureros, draga maya, sa iti imparti viata cu cel neiubit cu adevarat. Cum iti sunt diminetile si serile si noptile lungi. Iti pot spune doar ce imi spun si mie mereu: puterea de a merge mai departe sta doar in tine, in mine, in noi si nu in cei pe care ii asteptam sa vina.
Buna ziua, Zeite dragi…
Vin ca de obicei la intalnirea cu voi, strecaurandu-ma printre picaturile de ploaie petrosenene, sa va vad, sa va citesc..cu acelasi dor de voi, nestins de nimeni si nimic. Danuta, draga mea, sunt atat de aproape de tine, undeva, incat azi m-am surprins privind mai atent posetele femeilorde pe strada, sa caut una…rosie? Asa ca indraznesc sa te contrazic, de-mi dai voie, desigur: vezi ca este cineva aproape?
Carmen Sofianu, multumesc de poveste, a fost chiar emotionat, poate ca si eu, cand vor fi 20 de ani, voi raspunde altfel la strigarea catalogului. La cea de 10…aveam sufletul cazut in genunchi, desi paream a fi pe tocuri foarte inalte, si eram…singura care a fost nevoita sa raspunda: sunt singura. Singura singura din grupa aceea…
Sara, ce frumos ai scris, te imbratisez tare tare…
Rosanne, nu cred ca tu esti un om ce poate fi uitat usor. Sau uitat vreodata, mai bine zis…
Anda, Danutza, Simone, Ilinca…un gand frumos si catre voi tocmai pleaca, l-ati simtit?
Alice…azi am avut cu mine inimioara. Si pe tine, asa cum va fi mereu…
Maya, esti in prag, ne privesti…imi dai voie sa-ti intind si eu mana?
Carmen Sofianu, vineri am fost si eu la intalnirea de 20 de ani a prietenului meu. Si am vazut emotia, usoara stanjeneala de la inceput, iar apoi bucuria fara margini si petrecerea ca in anii studentiei… si m-am simtit extraordinar intre acei oameni! Mi te imaginez printre acei oameni frumosi, cu bucurie si emotie in suflet!
Roberrta, un gand cald catre tine, printre stropii tai!
draga maya, si eu sint nou venita pe blog…si ma tot invart si nu stiu cum sa incep sa spun o poveste care are ceva asemanare cu a ta….nu gasesc cuvinte pe tastatura lap-ului sau inca doare si mi-e teama sa scormonesc mai mult durerea povestind…nici eu nu stiu…..vorba versului ” mi-e mila si sa imi amintesc”…..vor trece intr-o zi toate…ca si cand nu ar fi fost…sper.
iti mai amintesti ce-a fost?
spune-mi acum cu soapte amare
dulceata privirilor tale
adanc infipte in mine atunci.
si pagini albastre ca cerul de vara
eu scriu acum cu gandul la tine…
si campul de flori s-a aprins doar cu mine.
spune-mi!
iti mai amintesti ce a fost?
intr-o noapte apusa,de trupuri strapunsa,
de maini care cer dreptul sa sper.
iti mai amintesti?
cum radeam nebuni cu ochii la stele
si buzele tale cereau mangaiere?
ma uitam pe mine in bratele tale
si iti cantam nebuna ,cu dor si in tacere.
Roberrta…..atat de aproape…e o minune….multumesc, m am plimbat prin ploaie cu poseta rosie si masina rosie si ochii rosii de plans……
danuta, zici tu ca vor trece?
…ma plimb pe strazi odata cu ploaia,si numar in gand tot mai trist, tot mai neputincios.m-as dezbraca de dor sa simt cum stropii imi spala trupul….TU nu mai simti? TU nu mai numeri? TU nu mai porti acelasi nume? ..agapi..
http://www.youtube.com/watch?v=XU-XTCfSSaM&feature=related
draga maya, eu stiu si am invatat ca totu i trecator…si pe mine ma doare,mult mult prea mult, am strans regrete si greseli, parca am trait din inertie,am iubit,am ars pana la cenu sa,am strans resentimente si ochii mei sint mereu tristi desi imi place sa rad si sa glumesc toata ziua, sint in continua asteptare,mi-e dat sa iubesc pe cine nu imi va fi alaturi never, cu toate astea am o vorba pe care imi place mereu sa o spun si anume ca- sint oameni dragi care mor si noi trebuie sa invatam sa traim cu lipsa lor pt ca nu se mai intorc niciodata,asa ca ce poate fi mai greu de atat?ca se despart unii pt ca nu le e scris sa fie impreuna? vor trece toate, cu timpul, cu rabdare,raman amintiri dulci pana la urma,emotii dragi cand ii zarim doar umbra trecand pe celalalt trotuar cu copiii (inca unul, cand tu stiai ca are doar unul si ca nu mai vrea altii) si sotia undeva in spate stearsa(ca asa a ales el saracul)………
…..bine, eu, incurajez si iti dau aripi si tarie sa crezi ca trec toate….pt ca mie nu mi-a dat nimeni, eu singura am invatat dupa ce am cazut de mii de ori ca de fapt….trec….
….e adevarat ca raman urme si umbre, dar sta in puterea fiecaruia sa le accepte,asta inseamna ca ne acceptam pe noi……
..de ex, daca in timpul vietii se intampla ca unii isi pierd o mana, un picior, ei cum traiesc cu trupul neintreg? cum traim noi cu sufletul neintreg…..dar, cei care sint cu adevarat puternici vor invata sa traiasca fara o mana,maini,picior, etc, etc, si vor fi mereu admirati si crede -ma si invidiati ca au puterea psihica sa treaca peste defect si asta ii face mai puternici………iar cei cu sufletul neintreg sint mai luminosi,mai buni,mai atenti,mai sensibili,mai puternici…ca au curajul sa traiasca asa……
…revin maya, si o sa povestim cat vrei tu…….am si eu multe de plans…..eu sint aici….zeita printre zeite ……….
RosteÅŸte-mă – Elena Armenescu
Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
AÅŸtept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraÅ£iÅŸare. AÅŸ zbura…
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec
Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
Buna seara, dragi fete! Va imbratisez cu inima! Alice, Rossane, Felice ,Carmen Sofianu, Alyce, Anna, Corina, Simona Ioana,Amore, Ema, Ela, Roberrta si pe voi toate…
Bun venit, zeite noi!
Doamne, domnisoare, zeite… Povestile noastre seamana intre ele si ne apropie si mai mult. Ce bine te inteleg, Maya, ce aproape va simt pe toate cu framantarile voastre- asemeni alor mele. Multumesc, Carmen, ca mi-ai povestit. Nu peste multi ani – 2-3- voi merge si eu la intalnirea de 20 de ani. Dar pana atunci mai am lucruri esentiale de trait pana la capat- marea iubire intalnita cand nu o asteptam, un miracol la care nu as fi indraznit sa gandesc, o familie ciudata si splendida- voi, prietenele mele, prietenii mei de pe blog… Si planurile, si cartile, si copiii, si visele, si fericirile. Pe toate le vreau, cu lacomie.
Rosanne, cine indrazneste, cine poate sa te uite pe tine?! Esti cu mine mereu, adorm seara de seara de mana cu tine.
Vin la ceai, vin la lumina voastra dintr-o seara superba de mai. Maine e sarbatoare inalta, imi pregatesc sufletul pentru ea. Va imbratisez, va iau cu mine in visele mele pe care mi le rog sa vina cu blandete, cu mila, cu alint. Cu odihna. Somn usor…
Imi urlam categoric saptamanile trecute ca nu mai vreau sa am zile petrecute de dimineata pana seara in facultatea mea. Ca vreau sa treaca toate examenele si licenta si tot ce ma leaga de aceste ore nemiloase si obositoare. Ca imi doresc sa mi se termine cerneala in stilou, sa nu mai fiu nevoita sa scriu cronici de pe o noapte pe dimineata.
Azi am pasit pentru ultima data la cel din urma curs. Si am pasit cu bucuria ca se va sfarsi, si am iesit cu regretul ca s-a terminat. Aveam sufletul in lacrimi. Se nascuse in mine o nostalgie si un dor ce ma sfarseau. Simteam ca am pierdut ceva, ca o parte din mine murise odata cu ultimile urari de succes in viata, ale profesorului. Cu ultima mea cronica predata si atat de dezordonat scrisa.
Cerul se intunecase si el. Si a trecut peste mine o ploaie de inceput de vara si trei ani de facultate. Si a lasat in urma un curcubeu trist si nostalgic, amintiri pentru o viata, prieteni pentru doua, zambete planse, intamplari minunate. O fericire trista. Mi-e dor deja. Un dor pe care stiu ca il va linisti anii care vor urma, examenele care ma asteapta, licenta care va trece si ea. Care va aseza tulburator punctul unei etape superbe din viata mea. Unui drum ce mi-a dat aripi, ce m-a facut sa ma simt atat de vie, deosebita. Care m-a purtat pe cele mai splendide culmi ale teatralitatii. Care m-a invatat ca toate mastile pica odata cu coborarea cortinei. Ca nimic nu dureaza la nesfarsit. Ca vine momentul in care aplauzele inceteaza, indreptandu-se spre belcul rosu din capatul salii, becul rosu pe care scrie “iesireâ€. Ca prezentul e cel care conteaza cu adevarat, indiferent de replicile perfecte sau usor stalcite, pe care le spui, pe care le auzi.
In seara asta sunt melancolica. Am sufletul fragil, am ochii umezi. Am in palma stanga dragostea adanc desenata. Am in inima mea inchisa prietenia voastra. Am zambete delicat conturate. Am, inca, teatrul meu iubit. In seara asta am tot. Nu mai cer nimic.
Va imbratisez tare. Buna seara Alice. Buna seara, Cristina Socaciu, Rosanne, Anda, Carmen Sofianu, Dalila, Simona Ioana, Pisica, Sara, Maya, Roberrta, Simone, Danutza, Danuta…Buna seara tuturor.
va saruta pisica un strop arsa de soare, un strop adunata in vorbe italiene-siciliene…
MI-A FOST DOR de voi si v-am soptit in gand despre toate frumusetile vazute.
revin dupa ce va citesc… doar un strop cat sa amagesc dorul si-apoi sa plec iar in orasul lui Mozart.
Buna seara tuturor! Vin cu mare drag in casa voastra de unde frumusetea sufleteasca razbate inainte de a fi deschisa usa. Si parca va cunosc dintotdeauna…
Va multumesc ca existati!
Pisica mea, bine ai revenit acasa. Ce dor mi-a fost de tine. Sa stii ca bratarile mele au sunat mereu.Pentru tine. (chiar azi imi spunea o colega sa nu mai imi misc mainile. sau sa mi le tai. sau sa fac orice, numai sa le fac sa taca.) Asa-i ca le-ai auzit?
Ma uit pe mine insami uneori, cine mai sunt, cine am devenit…ce face piciorul meu pe scara?!, urca asa pe calcaie…imi uit principiile , spunandu-mi ca sunt copilaroase, imi uit dorintele, de atata neimplinire, imi uit gesturile de fericire…Mi-e frica sa nu mi le mai recunosc, pedalez in gol, incercand sa exersez un mers pe bicicleta, despre care se spune ca nu se uita niciodata….Imi asez in fata oglinda sufletului si-mi raspund …ca o iubita vitrega…”eu sunt’, “eu vreau”, “eu pot”…Alunec printre ganduri , ma strig ca sa verific ecoul care nu ma uita decat pentru cateva secunde…Mai sunt, mai vreau, mai pot?! Nu-mi pot aminti” da-ul”…
Va imbratisez mereu.
Deja mi-e mai bine. Aici nu sunt singura.
Alice, datorita tie am avut curaj sa-mi spun povestea, pentru ca stiu ca si tu ai iubit si ai pierdut, pentru ca si tu ai renuntat la ceva ce nu putea sa-ti apartina, pentru ca aici, in lumea voastra nu e un subiect tabu, nu e o rusine.
Exista iubiri ce sunt menite sa ramana neimplinite. Iubiri in urma carora nu iti ramane un gust amar, iubiri ce-ti reintregesc bucati din suflet. Iubiri carora le tai aripile, oricat de tare ar durea, tocmai ca sa ramana in eternitate. Iubiri la care candva, abia indrazneai sa visezi.
Asa e si iubirea mea, a noastra. Si faptul ca prezentul e insuportabil nu ma sperie… Pentru ca am incredere in urmatoarea treapta…
Pisica, mie una mi-ai lipsit, cu luni in urma ai intrat in sufletul meu…
In loc de noapte buna…
http://www.youtube.com/watch?v=bp48sQ52-kM&feature=related
” Scrisoare
Iti strang uneori pasii in priviri
Si rasul in joc de petale
Iti darui zambind si-ti fur amintiri
Ascunse in soapte domoale.
Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi obraz,
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si plang de haz
Si-s trista ca genele-nchise!
Sunt basmul frumos dorit de-un copil,
Sarutul furat la intamplare,
Sunt versul stangaci din nopti de april
Sunt prima si ultima floare…
Sunt mainile tale duioase si moi,
Sunt soapta ce n-o poti rosti,
Sunt visul purtat in gand de-amandoi,
Sunt miezul de noapte si zorii de zi!”
vin pe fuga sa va imbratisez, sa va spun ca mi-e dor de voi…
Mi cand sufletul meu crede ca nu mai poate indura ma rugam la dumnezeu sa nu-mi ia puterea de a iubi, din dragoste mi se trage putere, curajul, frumusetea…eu fara dragoste nu as fi nimic…
as putea stapani toata lumea , dar daca in schimb mi-as pierde sufletul…ce folos?
mi-au dat lacrimile cand am intrat pe blog, de dor, de dragul vostru..
pisica mea draga te intalnesc in fiecare zi…ma urmatesti ca o veste buna…mi-a fost dor de tine!
noapte buna zanele mele dragi…alyce, rosanne, pisica,cristina socaciu, mi, roberrta, carmen sofianu, amore, raluca, atena ( unde esti atena?),cristina bizu,monica, simona radoi,ilinca…vise colorate va trimit si miros de salcam din noaptea mea linistita…Noapte buna Alice, zeita mea draga!
lisa mic… sigur ca le-am simtit… ba chiar am fost la un pas sa-mi cumpar ceva sa-mi zornaie numai ca sa ma auzi.
soso bineinteles ca eu eram prin toate pisicile din calea ta.
ema… e reciproc!!!
rosanne te tin strans de mana.
dalila am zambet pentru tine, pentru intalnirea ta cu Alice.
Alice urc cu tine treptele, ca orbi ce aduc lumina pentru cei ce nu stiu sa vada. neconditionat, asa cum mi-e legamantul…
si va spun ceva: in fiecare seara, la plimbare, treceam pe langa un magazin care se numea tango… deci au si sicilienii ceva drag mie… treceam pe langa el (nici nu stiu ce se vinde acolo) si va sopteam in gand, tuturor ghemele mele de bine. (pentru posteritate s-a efectuat si o poza in acest sens… o pisica cu ganduri)
bun venit celor noi.
bun gasit celor ce oricum sunteti in inima mea.
Bine ai venit, pisica buna, sa stii ca ti s-a simtit lipsa tare pe aici! Astept povesti, povesti de dinanite de vise, cand o sa fii tu gata sa ni le spui.
Alyce, e un inceput nou! Iti simt melancolia si as vrea sa te tin de mana in pasii pe care ii vei face mai incolo in viata. Va fi frumos, simt asta…
Va imbratisez pe toate, ma duc spre somn, cu voi in gand si cu usoare emotii, pentru ca maine, maine voi intalni o zeita adevarata!
Somn lin, suflete frumoase!
simone bine te-am gasit.
voi reveni cu povesti indelungi si dragi… dar cred ca dupa ce ma intorc din austria/germania
soso am uitat sa-ti spun: la colectia de verde am adaugat o perechede pantofi si o bluza… ca sa ma vezi mai bine!
”Fata morgana, tu esti asemeni destinului meu, daca putem vorbi de un destin, caut adevarata dragoste, cred ca am gasit-o, alerg catre ea cu bratele deschise, ma plec ei, ma darui ei, sufletul mi-e sincer, curat, dar cand cred ca ma invaluie fericirea, imaginea aceea de vis n-o mai vad, dispare, ma uit cu tristete, intr-adevar nu e, dar nu dupa mult o intrezaresc din nou ca pe-o minune, ochii-mi sclipesc de bucurie, pornesc intr-acolo, cred c-o am, e a mea, constat insa aceeasi inselatoare iluzie, n-o mai aflu, alerg, dar cat sa alerg s-o ajung din nou?
Se va contopi, oare, vreodata cu insasi fiinta mea?”(Ion Grecea_Fata morgana)
Va spun si buna seara si noapte buna.
Pisica, bine ai revenit. Mi-a fost dor de tine.
Alyce te imbratisez, azi, in ultima ta zi de studentie.
Dalila, ma bucur pentru intalnirea ta cu Alice.
Rosanne, mana mea intinsa catre tine…
Carmen ai dreptate, intalnirile astea nu trebuie ratate. Au un farmec al lor, o bucurie speciala. Ma bucur ca a ta a fost “bestialaâ€.
Danutza zambesc si acum cand ma gandesc la telefonul tau.
Sara, Amallia, Anda, Sara, Cristina, Roberrta, Simone, Ilinca, Irina, Teodora gandurile mele bune pentru voi.
Maya- bine ai venit ! Esti acasa.
Alice, se pare ca pe scara mea, pe care ma catar cu greu de pe o treapa pe alta si pe care ma pravalesc intr-o zi cat urcarea dintr-un an, ei bine, pe scara asta intr-o zi mi-a fost dat sa ajung in lumea ta. Alaturi de zeitele care o vietuiesc si o insufletesc. Era, ca o predestinare, o zi de 1 ianuarie… se spune ca anul ca fi asa cum il incepi. L-am inceput cu tine si ma bucur in fiecare zi de prezenta voastra. Iti multumesc, iarasi si iarasi.
Va imbratisez, va citesc, adorm tinandu-va de mana.
Dintre gramezi de dosare incarcate de cifre si analize minutioase, dintre “mormane” de conturi ratacite in softuri pretentioase , va spun, de pe acum, cu drag cu dor
La multi ani tuturor sarbatoritelor si sarbatoritilor nostrii dragi dintotdeauna, dar mai ales de maine, in zi sfanta de mai. Sanatate si zile frumoase cu voi, cu ai vostrii , cu noi….
Ziua de Constantin si Elena ramane o sarbatoare aleasa in sufletul meu, este ziua care-mi aminteste in fiecare an de copilarie, de casa bunicilor mei, de bucate alese, de mese festive cu multi invitati, de joc de copii, de cantec….de bine….Este ziua bunicului meu Constantin, zi pe care bunica o cinstea cu drag in fiecare an, zi de maine in care bunicul ramas singur, isi striga deznadejdea si neputinta de a accepta socotelile sortii…
La multi ani bunic drag….
La multi ani Dalilla caci daca nu gresesc esti o Elena, La multi ani Dallielle tot Elena draga (mai scrie-ne!) …Apropo, m-a surprins la un moment dat coincidenta numelor voastre, si numele cu care ati semnat aici pe blog..La multi ani Costi !
Iar tu, draga Constanta – ramai jumatatea mea de suflet geaman, iar pentru ca ma iubesti si stiu c-o sa ma ierti, iti spun ca-mi place mai mult Iulia, si cel mai mult mi-e drag sa-ti spun asa cum o fac dintotdeauna printre ganduri, printre randuri, printre vise, printre noi….La multi ani !
La multi ani , dragilor nostrii , si zi cu soare , cu fericire, cu flori, cu DRAGOSTE !
se zice ca numele sfant este un dat de la Dumnezeu menit sa-i ocroteasca si sa-i lumineze pe cei buni. pentru costi si dalila un gand special la ceas de sarbatoare: pe scara vietii pe care v-o doresc mereu ascendenta, luminoasa si plina de oameni buni, fiecare pas sa va duca mai aproape de impliniri, fiecare floare sa se desfaca in bucurie pentru sufletele voastre.
La multi ani!
si urari de La multi ani! tuturor celor ce au onomastica… astazi.
monica iti multumeste o pisica ametita ca mi-ai reamintit de sarbatoare. eu, abia intoarsa din drumuri, parca si uitasem in ce zi sunt… doar ce bagaje trebuie sa fac…
simonaioana, sora mea, pe scara aceasta urcam impreuna… cu piciorul, cu talpa, cu palma si genunchiul, cu zambet sau lacrima. important este ca nu ne oprim pe o treapta amara ci urcam mereu, mai sus…
iti multumesc ca esti tu, doar tu, sora mea cea aurie.
Tuturor celor care au ziua onomastica,
La multi ani!
Sa iubiti si sa fiti iubiti!
Pisica mea neagra, chiar daca nu am auzit vreun zornait de la tine, asa cum mi se intampla sa mai aud uneori in noapte bratara Simonei Ioana, sa stii ca te-am purtat in inima, in cuvinte. Simona mea, iti simt imbratisarea delicata si iti zambesc cu emotia cu care te-am intalnit intaia oara. Cat de frumoasa mi-ai parut! Rosanne, tu scrii frumos si trist deopotriva. Iti rostesc eu “da-ul†pe care nu ti-l poti aminti. Monica, printre gramezi de dosare si mormane de conturi ratacite, iti trimit o imbratisare. Simone, pasesc in vis, in viata, cu tine de mana. In seara asta si pentru totdeauna. Dalila, parte din sufletul meu, La multi ani!
Somn usor, Alice draga-draga. Somn usor tuturor.
alyce, pisica, monica multumesc din suflet pentru urarile voastre, pentru gandurile voastre bune…
mai am o postare care e la moderat…sa stiti ca desi nu reusesc sa va scriu prea mult zilele astea sunteti in sufletul meu si in gandurile mele…
La multi ani dalielle si costi!
La Multi Ani Alice! La Multi ani puiului tau drag! Sa fii sanatoasa , sa te bucuri de ingerii tai !
Iti doresc tot binele din lume si fericirea care stiu sigur , e pe drum . Iti multumesc ca existi .
Sa dea Dumnezeu sa urci ultima treapta a scarii , iar iubirea gasita acolo sa ramina cu tine !
La Multi Ani Alice ! La Multi Ani celor sarbatoriti! Va doresc numai bine!
Pentru tine Alice. Melodia asta mi-a rams in suflet, ca o durere, dar o iubesc mult.
http://www.youtube.com/watch?v=vxnl83HD3R0
m-am adapat din cuvintele voastre cu sete, cu dor, cu drag…
noapte buna zanele mele, jumatatile mele…
noapte buna.
cateva dintre aceste nopti vi le voi veghea eu de aici, de acasa… ca sa imi iertati tacerea ce va veni, tacerile lui iunie cand va voi lipsi de mine, tacerile impuse de cuvintele care nu se spun, sau nu se lasa rostite.
noapte buna… va spun cu zambet, pentru ca ne vom regasi la cafea…
e bine. e bine acasa, printre ghemele mele… printre suflete dragi.
e frumos in lume, dar e bine aici…
Buna dimineata zeite dragi!Buna dimineata Alice! Am adormit aseara tarziu, cu gandul la voi si cu sufletul in mii de zari si m-am trezit parca prea devreme…
La multi ani celor pentru care azi e zi importanta!
Sa va insoteasca azi zambetul si linistea…
Va multumesc ca mi-ati facut si mie loc in tara minunilor. Va multumesc.
Buna dimineata si la multi ani, tuturor sarbatoritilor mei dragi- copiilor mei, si voua, Elene frumoase, si lui Costi cel intelept si bun. Multumesc, Nina, iti multumesc din suflet! Maya, buna dimineata… Pisica! Fug sa duc copiii la scoala, apoi ma intorc la petrecere cu cafea si dezmat de frisca.
Buna dimineata! Va citesc zilnic ,aproape,si de fiecare data gasesc cuvinte randuri care parca sunt scrise de mine.Dar stiu ca nu le am scris eu ,dar mi se potrivesc atat de bine…
Tot ce citesc aici copiez,imi cer scuze,dar le daruiesc si altor femei placerea ,regasirea,dorul de a fi , de a exista ca femei ,ca iubite,ca oameni.Am suferit si eu de neexistenta…Acum ma bucur ca exist,ca simt,ca traiesc ,ca iubesc:muzica,oamenii,viata,soapta ,cuvintele de dragoste si dor-adevarate sau nu-si de aceea impart cu alte femei frumosul din voi ,linistea voastra,regasirea data de ,,tango,,.Intr-o zi poate imi voi spune si eu povestea.Zile frumoase Zeite ale sufletului!
La multi ani! celor ce si sarbatoresc azi ziua numelui!
La multi ani copilasilor tai, Alice!
La multi ani tuturor celor sarbatoriti azi! Sa aveti viata frumoasa…
Si spun aici La multi ani unei persoane dragi mie… el stie…
Buna dimineata, dragi zeite! Sa avem o zi frumoasa… Va imbratisez!
La multi ani! astazi in zi sfanta tuturor celor ce se numesc Constantin si Elena.
Pisica, draga mea, zilnic am trecut pe langa casa ta si am privit cerul salutandu-te.
Micuta mea Alyce, mi-e tare dor de voi,dar va impartasesc in gand bucuriile mele.
Alice, traiesc zilele frumoase,pline de intelepciune si har si ma minunez si stiu de unde am aceasta forta. De la tine, ingerul meu, din scrierile tale.
Va daruiesc aceasta melodie cu care am pasit pe prima treapta si cu care ma pregatesc sa mai urc una, treapta sperantei in iubire desavarsita.
http://www.youtube.com/watch?v=vi_58GaKk40&feature=related
buna dimineata….am adormit tarziu,m-am trezit devreme,cu sentiment de neputinta si de dor. mi-am amintit azi noapte melodia malinei olinescu- mi-e dor de tine, si in dimineata asta am ascultat-o pe repeat……ce nebun e dorul asta cand si-a pus in cap sa iti stea pe cap.parca ma stinge,parca imi vine sa urlu….alice stiu ca tu stii…maya ai adormit si tu tarziu ca si mine….roberrta tu unde esti in petrosaniul asta mohorat?te mai gandesti la mine?macar tu…ca altcineva stiu ca nu o face..
Buna dimineata frumoasa, cu soare, cu srabatoare…LA MULTI ANI!!
Dalila, meriti bataia promisa, mi-ai spus ca imi dai noul numar de telefon….Chiar acum, de ziua ta, vorbesc cu o casuta vocala…Uite , te zic pe blog….(glumesc) Te imbratisez tare, tare…Sa ai mereu iubitul aproape, ca acum…
Costi, sa fii fericit, implinit, sa simti gustul piersicii si sa o poti privi toata viata…
Pisica, ti-am ‘vazut” lipsa, ti-am asteptat gandurile.Te tin si eu de mana.
Simona Ioana, Roberrta, Carmen Sofianu, Monica, Alyce(multumesc), Sara, anna, Felice, Danuta…va tin in gand si-n suflet, pe toti, pe toti, va imbratisez.
Cristina Socaciu, de mana ta, de sufletul tau….
Alice, vin la dezmatul tau…de frisca, speranta, culoare, emotie….Ma tin de inima ta.
” Ma visez ades mergand
desculta, alergand
fara sa-mi pese
de ploaie, de noroaie
prin iarba cruda si moale
ce-mi saruta gleznele
sovaitoare.
N-am o tinta
nu ma-ntampina nimeni
sau poate da?!
Acolo, undeva
zaresc un copac falnic
drept si ramuros
dar singuratic.
Alerg spre el
ii imbratisez trunchiul
ce-mi sprijina trupul
ii mangai scoarta
cu palmele si-obrazul
simtind-o aspra,
dar transmitandu-mi
din seva lui putere
din ramuri racoare
din radacini odihna
binefacatoare,
inima-mi bate nebuna
cat zece la un loc
raspunzandu-i alta
de undeva din trunchi
o inima mare si buna…
Sunt indragostita
de copacul insingurat
pe care-l tin imbratisat
si-l sarut
cu aburul rasuflarii
simtindu-ma
si minunat
si vinovata de pacat…”
(V.Stefan, Intalnirea din vis)
Buna dimineata, Zeite dragi…
Elene dragi,Constantini cuminti, astazi sunteti voi in inima cuvintelor noastre: LA MULTI ANI FRUMOSI DALILA, COSTI, PUIUTI DRAGI AI LUI ALICE!
Pisica draga, tandra si calda, bine-ai revenit. Ne-a fost dor, dar te-am asteptat, precum promisesem la plecare, cuminti si neschimbati.
Monica, Teodora, Maya, Alyce…o zi minunata, in care si cifrele acelea seci sa va zambeasca, da?
Danuta, sunt aproape. Desigur ca ma gandesc. Ba mai mult, am o inima pe piept. Am remarcat, zilele trecute, ca are niste crapaturi fine, abia vizibile. Am zambit, nimic nu-i intamplator…asa am cumparat-o…
Alice, iti zambesc cald…
Buna dimineata, buna ziua, buna viata…tuturor!
http://www.youtube.com/watch?v=Cx8RXWKynLI
La Multi Ani Constanta draga a inimii mele – mama a ingerului nascut intr-o zi binecuvantata pentru mine, pentru noi doua! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, fericire, si multa, multa iubire!
La multi ani si ingerului drag Constantin – Victor! Sa va bucurati de el si el de voi.
Alaturi de mine te imbratiseaza cu dragoste si admiratie colega mea Cristina.
La multi ani Costi!
LA MULTI ANI tuturor Elenelor, Ilenelor si Constantinilor!
buna dimineata va spun si eu cu zambet de cafea.
si inca o data La multi ani pentru cei carora numele sfant le este scut si sarbatoare astazi.
si la multi ani si celor care astazi isi sarbatoresc pe cei dragi…
sa va fie zambetele in bujori, bujorii in privire, privirile luminoase, sa aveti bine.
Cat de bine miroase dimineata voastra…a cafea, a speranta, a iubire, a sarbatoare. La multi ani spun si eu tuturor sarbatoritilor. La multi ani, ingerasilor tai, Alice draga. Simone, sunt de mana cu tine. Pisica iubita, buna dimineata. Rosanne, Cristina Socaciu, Roberrta, va imbrtatisez tare. Danuta, Maya, Maia, Catalina, o zi frumoasa sa aveti.
O zi frumoasa tuturor!
Queen – Love of My Life
http://www.youtube.com/watch?v=QtqADo-D3mQ&feature=related
MEREU
Te văd şi acum plecând tot mai departe în întunericul nopţii, din faţa casei mele…
Şi ştiu, te voi vedea mereu…
Simt şi acum sărutul tău fierbinte ce a topit gheaţa buzelor mele, acel prim, acel ultim sărut…
Şi ştiu, îl voi simţi mereu…
Aud şi acum cuvintele tale împletind cu adierea vântului şi mireasma rozelor şoapte tandre în care mă pierdeam…aud ecoul primului te iubesc…
Şi ştiu, îl voi auzi mereu…
Mă lupt cu tot ce e acum şi nu înţeleg de ce nu mai e ce a fost…
Şi ştiu, mă voi lupta mereu…
Inima mea te vede, te simte, te aude şi luptă.
Şi ştiu, o va face mereu…
rosanne draga mea cu ochi albastri nu am inca un numar de telefon…daca vrei sa ma bati cauta alt motiv
))))
LA multi ani Alice puilor tai dragi!
Alice , eu iti multumesc, sa ai o zi frumoasa , sa te bucuri de soare , sa fii iubita! La multi ani Costy!
La multi ani oamenilor dragi voua care astazi isi sarbatoresc ziua numelui .Tot binele din lume sa se reverese asupra voastra!
la multi ani dalila!
la multi ani Alice pentru minunile tale frumoase!
Dalila, ai vazut ca tot te-am gasit….vorba aceea…toate drumurile duc ..in Italia.N-am decat motive sa te caut…pentru o imbratisare calda si zambete aurii ca tine.
Zi frumoasa tuturor!
Roberrta,am fugit azi din birou(ma sufoc acolo),sa las soarele sa mi se joace in par…purtam poseta rosie ca poate poate ma vezi…..apoi am facut ceva nebunesc…m am dus acasa , mi-am luat bicicleta, si asa imbracata office si pe tocuri ,am plecat aiurea prin oras cu esarfa fluturand,cu mintea hai hui,cu bucurie de copil…..sper sa nu ma fi vazut nimeni din cine conteaza de la servici….dar sti ce? mi se rupe,nu imi pasa…..a fost bestiala experienta…se uita oamenii de pe strada ciudat, dar rad eu de ingustimea mintii lor si nu ii las pe ei sa rada de spiritul meu liber de zeita..va imbratisez pe TOATE desi nu va cunosc pe niciuna …incep sa va cunosc insa dupa trairile voastre…
Pentru sarbatoriti:
http://www.youtube.com/watch?v=VoGtP7BOexM&feature=related
Cristina Bizu a mea, fericirea ta se simte pana la mine. Ma bucur mult ca ti-e bine, cat ti-e liniste, ca ti-e dragoste. Meriti asta. Si iti doresc, ca de data asta, sa fie pentru totdeauna.
Nina Dumitru, e divin cantecul tau.
Va imbratisez, dintr-o dupa-amiaza melancolica.
La multi ani tuturor in aceasta sfanta zi! Sa va traiasca copiii,sotii,sotiile! Fericirea sa va inunde chipul,iar zambetul sa fie mereu pe buzele voastre!Scarile pe care urcati in gasirea dragostei,a linistii sufletesti,a binelui sa aiba o balustrada de care sa va tineti cu toata forta sa nu mai alunecati. Priviti in sus,acolo trebuie sa ajungem spre implinire,spre intreg.La multi ani!
Ploiesteanca mea draga,sa-ti traiasca copiii,sa te bucuri de ei si fie ca dragostea nesperata pe care a-i gasit-o sa fie un semn ca soarele a rasarit in casa ta,in inima ta,in viata ta! Te imbratisez!
“O forma dispare si alta apare, o stare sufleteasca se topeste in alta, un sunet trece in altul si nicaieri nimic nu ramane fix. Poate numai lumina stelelor si instinctul din toate fapturile vii care spun…mergi mai departe…”
La multi ani Dalila ! La multi ani Costi ! La multi ani pentru toti cei care va sarbatoriti azi ziua de nume !
La multi ani Alice pentru minunile tale !
Va imbratisez pe fuga, am o zi aiurea, cu un control inceput azi si care se va termina maine, sa vedem cum… Danuta te invidiez pentru plimbarea ta de azi.
Pisica, mi-e dor sa povestesc cu tine asa, pe indelete.
Cristina Bizu ma bucur sincer pentru tine. Te simt in mare forma.
Alyce azi bratara mea a facut senzatie, mi-am zornait-o toata ziua, imi da curaj sa trec peste ziua asta grea.
Va salut pe toate, cu drag.
La multi ani celor care-si sarbatoresc azi onomastica!
La multi ani Alice!La multi ani puiului tau drag!
La multi ani Dalila! La multi ani Costi!
Pisica draga bine ai revenit,chiar daca temporar…
Simona Ioana tinem pumnii…,sa-ti treaca cu bine ziua…
Rosanne,Cristina Bizu,Alyce,….si pe voi toate,toate va imbratisez cu drag.
Îmi purtam paşii pe pietrele aleii, de atâţia ani acolo, ale unei casei vechi, dintr-un cartier la fel de vechi. Holul îngust, aproape ascuns, îmi dădea fiorul aducerii prea aproape, a unei intimităţi sacre. Scările mă ridicau într-un semicerc al arhitecturii timpului trecut, oprindu-se în faţa unor uşi masive. Uşa din stânga mea, deschisă larg, m-a ajutat să pătrund, parcă, într-o altă lume.
Doar un petec de cer, strecurat prin fereastra deschisă, mă lega de prezentul meu. În rest, atinse de vocea lui, toate câte mă înconjurau, mă înălţau mai mult decât aş fi atins vreodată. Şi-mi era bine aşa! Şi nu ştiu de ce, pentru prima dată, nu mi-a fost teamă. Simţeam o liniştea cum mă doboară uşor şi plăcut.
Rafturilor ticsite de cărţi vechi, cele mai multe religioase, cu greu le-am făcut faţă ispitei de a le răsfoi. De o parte şi de alta a camerei, mobila păstra sub autentic, mărturii şi răspunsuri. Şi am profitat de tăcere şi aşteptare, învârtindu-mi privirea la toate câte mă-nconjurau. Apoi, m-am întrebat, cui au aparţinut toate păpuşile cuminţi, cu ochii mari, cu hăinuţele roase de timpuri, cu părul colorat şi zbârlit peste zâmbete inocente, care străjuiau deasupra mobilei ticsite de cărţi. Ale cui, foste fetiţe, s-au înveselit legănându-le. Şi ce mesaj ascundeau sub vremurile lor. Şi încă mă mai gândesc la asta!
Dar ele, neclintite, m-au ajutat să-mi ridic ochii. Åži ochii mei s-au prăbuÅŸit de căldură ÅŸi lumină. De jur împrejur, bine ancorate pe pereÅ£ii înalÅ£i, zeci de tablouri ÅŸi icoane, cu istorii pierdute, ascunse sau neÅŸtiute, m-au copleÅŸit. SimÅ£eam, ca pe o plăcere, furnicăturile rătăcirii printre culorile pânzelor, într-o căutare nesfârÅŸită. …Åži vocea lui…! Åži rând pe rând, cuvânt după cuvânt, într-o traducere aproape nepământeană, am ascultat, am atins, am trăit.
Sunt stări despre care nu am crezut că pot. Sunt cuvinte despre care nu am crezut că ştiu. Sunt mâini despre care nu aş putea să uit.
Am privit icoanele!
Încă le mai simt!
Am învăţat să-mi deschid palmele în rugăciune, şi sufletul.
Am cunoscut, …altfel…, un om.
Despre toate astea nu aş putea uita vreodată.
Pe toate astea le voi păstra adânc în sufletul meu, nu ca pe o taină, ci ca pe o valoare.
Am părăsit biroul lui pe aceeaşi scară, în semicerc, pe aceeaşi alee, de piatră veche. Am luat cu mine toate necunoscutele despre care îmi doresc să le aflu cândva. Am luat cu mine toate emoţiile şi plăcerile consumate într-un dialog demult căutat.
În camera mea sunt doar cu mine şi cu el în gândul meu. Simt că trebuie să scriu câteva cuvinte care îmi vor aduce aminte.
Sunt, de acum, …altfel…
Mai aproape de Dumnezeu…
…………………………………………………………………………………………………..
A fost o experienţă minunată, care m-a marcat ÅŸi despre care am simÅ£it să vă povestesc. Există un om care m-a ajutat să privesc altfel o icoană, să rostesc altfel o rugăciune… Nu, astea nu sunt lucruri obiÅŸnuite ÅŸi, se poate, să nu Å£i se întâmple niciodată! Dar dacă, cel puÅ£in odată, atingi fiorul nu ai cum să-l mai uiÅ£i.
M-am întors alături de voi, cele care m-aÅ£i ajutat să fiu ceea ce sunt acum… Le mulÅ£umesc celor care m-au strigat ÅŸi celor care s-au gândit la mine. ÃŽi mulÅ£umesc doamnei Anna!
Îi mulţumesc, la nesfârşit, lui Alice, pe care o aduc, de fiecare dată, în rugăciunile mele.
Mă întorc alături de voi…, mi-e dor să iubesc, aÅŸa cum ÅŸtiu că pot.
La mulţi ani, tuturor sărbătoriţilor.
Pentru cei ce sunt sau pentru cei ce au.
Inapoi – Lucia Firefly Popescu
Când eram copil n-am visat să mă fac
ceva anume când mă fac mare
şi nu m-am făcut.
Te trag şi acum de mână înapoi
să te joci cu mine.
Te trag de mână să mă iei în braţe
pentru că nimeni nu mă lua atunci şi
mai aÅŸtept
să mă fac cât o deschidere de braţe
de mare,
să mă fac noapte să îţi visez visele.
Când mă fac mare cât ea aÅŸ vrea…
să mă fac atât de
marea neagră să îţi cuprind răsăritul
cu dimineţi cu tot, şi-apoi
să pot să fiu în stare
să te las să pleci…
Buna seara, prietene! Si eu mereu de mana ta Rossane…
Alice, te imbratisez!
Fete dragi, nu va numesc de teama de a nu uita pe cineva…va indragesc pe toate, va simt sufletele alese…
La mulţi ani! special şi delicat pentru Alice şi pentru cei ce-i are cu nume sfinte.
………………………………………………………………………………..
ALICE, Iertare!!!
Am încercat să trimit un mail, cândva, pe adresa alice.tangoblog.ro.
Aş vrea să ştiu dacă l-ai primit.
MULÅ¢UMESC!
Multi ani fericiti tuturor sarbatoritilor zilei si celor dragi lor! Cu inima si sufletul alaturi de voi, ca intotdeauna!
seara buna dragele mele.
revin cu povesti despre o sicilie insorita sau batuta de vanturi, despre o lume frumoasa.
Alice candva mi-ai spus (si te priveam in ochi atunic si imparteam aceeasi barca a cristinei bizu) ca visul tau este sa calatoresti de mana cu omul drag prin lume, sa imparti cu el o camera simpla, o bucata de paine si toate frumusetile.
atunci am tacut. acum iti spun ca asa sunt vacantele mele. de mana cu danul meu. impartind cativa euro si multe zambete.
cum este in sicilia???
am vazut etna inzapezita, desi afara erau 35 de grade. am vazut vulcanul fumegand printre nori si apoi l-am privit fascinata din autocarul ce ma indeparta de catania, inspre agrigento.
am locuit in sciacca. un orasel mic, specific siciliei, cu case noi si vechi, din secolele XIII- XV, cu impresionantele basilice in care am ascultat messa intr-o seara si m-am gandit la minunea ca suntem un tango nesfarsit de suflete frumoase. m-am plimbat pe stradutele mici, aproape fara trotuare, am admirat ceramica pentru care este renumit orasul, am cules coral rosu de pe malul mediteranei. am atuns mediterana asa cum atingi apa sfintita si am rugat-o sa ne aduca tuturor ape linistite ca ea. am descoperit din prima seara magazinul ce poarta numele nostru si in fata caruia v-am soptit ca mi-e dor de fiecare suflet de aici. v-am rostit numele fiecareia in basilica san calogero.
am zambit soarelui de la caltabelota, un orasel tulburator, sapat in munte, de pe piscul caruia se vede mediterana. am ascultat fanfara ce canta in fiecare duminica si la fiecare poarta, din duminica de paste si pana la rusalii, strangand astfel bani pentru marea festa ce urmeaza. ardelencele mele vor intelege: fanfara canta ca pe la noi, cand cheama la nunta.
am descoperit agrigento cu emotie si m-am plimbat prin vale dei templi cu emotie. da, celebrele temple grecesti din secolul VI a.c. pietre in soare batuta de vant pe care le-am atins cu emotie, cu bucurie.
am mancat in fiecare zi inghetata. soiuri despre care nici nu stiam ca exista.
am mancat mandria siciliana de desert: canoloncini con ricota.
am mancat pesti despre care nici n-as stii sa va spun cum se numesc.
am imbratisat pe toata lumea careia i-am fost prezentati si am zambit unchiului giuseppe care ne-a facut o demonstratie de invartita ardeleneasca.
in fiecare zi m-am jucat cu motanelul fufi.
am zambit fiecarei flori, fiecarui copac, chiar si soparlelor mici si translucide.
si din ochii mei mirati, din sufletul meu de pisica neagra m-am rugat sa va fie bine. sa va fie zambet.
am decolat din sicilia cu ochii pe etna inzapezita. un cerc de nor alb inchidea varful piscului magic, ca un inel al lui saturn.
am filmat din avion apusul de soare.
o poveste devine amintire.
de maine incep alte bagaje.
simonaioana oare de ce stiu? pentru ca si mie mi-e dor?
ne vedem duminica. am decis cu danu sa trecem granita dupa ce te vedem pe tine… o ora, un pic, cat poti.
iertare stefana si lisa mic… nu cred ca vom reusi sa includem si clujul in opriri… sau poate bem o cafea in iulius mall?
Alice, imi alatur si eu urarile de bine absolut copiilor tai, visurilor tale !
Amor, glorie si sanatate tuturor ce poarta numele si nobletea Sfintilor Imparatai Constantin si Elena!
Va multumesc pentru frumoasele cuvinte, pentru urari, pentru gandurile voastre.Fiecare dintre voi a sadit in inima o floare.Le voi uda pe toate cu recunostinta mea, le voi pastra pretutindeni cu mine si voi incerca si eu sa va trimit in fiecare zi ganduri inmiresmate….
draga costi daca fiecare dintre noi a adus un gand, un zambet, o urare pentru tine si tot nu este decat putin fata de tot frumosul pe care ni-l aduci tu de fiecare data.
la multi ani inca o data. tot binele din lume sa te insoteasca.
Zane bune, azi nu prea v-ati aratat, mi-ati lipsit…
Sper ca v-a fost bine. Noapte buna! Noapte buna Alice! Fie ca toti ingerii sa va vegheze…
Sora mea siciliana, ma bucur tare mult. Vorbim maine si punem tara la cale.
Ina- Corina multam de incurajari. Sper sa treaca si ziua de maine cu bine si sa aduca niste perspective mai senine. Astept sa ne intalnim la o cafea. Cu Alyce cu tot, evident.
Corina, draga noastra, sper ca ai zile insorite pe meleaguri hunedorene.
Costi meriti toate urarile din lume, pentru bucuria si intelepciunea pe care ne-o aduci de fiecare data.
Va imbratisez pe toate, impreuna si in parte.
La multi ani, celor sarbatoriti azi !
Pisica, nu-mi merge skype, vorbim maine la telefon. Mi-ai ridicat tensiunea… abia astept !
Astazi revista intra in tipar. E ultima zi, cea mai grea, cea mai frumoasa, de dupa noptile si zilele aglomerate de pana acum. E ziua in care predau editorialul, in care asezam titlurile pe coperta. Ziua cea mai lunga, ziua cea mai draga.
Buna dimineata, va imbratisez cu dragoste, si va sarut drumurile, sa va fie line, sa va aduca la mine.
Buna dimineata, zeite!
Buna dimineata va spun si eu, grabita sa va fac cafeaua. Simona mea, va trece cu bine controlul. Sa vezi! Iti tin puminii.
Buna dimineata Alice. Buna dimineata, Maya…dragilor. Buna dimineata.
Buna dimineata….ma alatur si eu cu ceaiul meu de la omv…luat in fuga,cu melodiile mele de dor si drag…..ascultati carmen trandafir ft compact-cand ma gandesc la tine sau chayanne-un dia es un siglo sin ti sau madalina manole-tu n-ai avut curaj
Buna dimineata!
Sunt alaturi de voi.
Imi era tare dor.
Sa aveti o zi frumoasa.
Buna dimineata,
Dalila, iarta-mi intarzierea in a-ti spune la multi ani! Adauga si o inghetata la cafeaua cu care iti sunt datoare.
Zilele astea doar v-am citit. Am avut zile agitate, cu multe drumuri, dar, multumesc lui Dumnezeu, cu succes. In sfarsit, mi-am gasit jobul dorit: ma-ntorc in publicitate, in agentie, la prima mea iubire. Asa ca diseara, pun eu sampania la rece.
Atena, nu stiu daca ai ajuns la Caldarusani, dar sa stii ca se intampla minuni. Cu adevarat.
Pisica, vacanta placuta in continuare. Am citit cu drag povestea ta si pentru cateva momente, am fost si eu in Sicilia cu tine. Macar cu gandul.
Alyce, cum stam cu lucrarea?
Ema, te-ai linistit?
Carmen, chiar ca frumusele tare doamnele.
Va imbratisez. Week-end placut.
Atena, adresa mea este alice@revistatango.ro. Va imbratisez, dintre printuri, dintre randuri, dintre ganduri de dor.
Va sarut suflete!
Un “La multi ani!” intarziat pentru sarbatoritii de ieri.
Un salut special pentru sicilianca noastra draga( am calatorit cu povestea ta)! Esti bineeee!!!Se vede dupa zambet. Te imbratisez!
Felice, ma bucur pentru tine. Bafta pe toate planurile!
Blanca, de ce taci?
O zi frumoasa sa avem! Cu spor pentru toata lumea!
Am baut cafeaua cu voi. Deseara bem sampania.
…Buna ziua suflete alese…”la multi ani” la fel de intarziat ca al Felicei si Carmen, va urez si eu tie Alice pentru copii tai, Dalilei si lui Costi.
..O imbratisez pe Rosanne a mea draga, si ii raspund cu “da-uri” de care are nevoie..si o simt aproape pentru ca stiu ca ma poate intelege “minunat si vinovata de pacat”..
…Multumesc Roberrta, si eu te imbratisez la fel de tare..
..Pisica draga cat de adevarat graiesti tu..: ” e frumos in lume dar e bine aici”..
..Maya imi deschid bratele si catre tine..
..Atena multumesc pentru ca ai impartasit, mi-ai facut brusc dor de povesti pe care numai “el” stie sa le spuna…pe care nu le-am auzit niciodata doar le-am citit..
..Alyce cum iti mai este sufletul?..
…ALICE..putere pentru aceasta zi “frumoasa, grea”….
..Va imbratisez: Amalia, Ioana, Irina, Soso, Carmen Sofianu, Felice, Amore, Simona Ioana, Ina B, Cristina Bizu, Teodora, Mi, Corina, Valin, Costi, Ema, Dalila, Simona Radoi, Simone, Lorelei ( asta e numele tau, sau e dar pseudonim?), Irina, Anda, Monica…iertare daca am uitat pe cineva..va citesc mereu, va port in gand…
va imbratisez dintre bagaje. cele abia desfacute si care trebuiesc facute din nou.
va citesc, sunt aici.
Alice parca am simtit ca ni se coace revista. prea ma uitam dupa ea prin lume de cand m-am intors. abia astept, abia astept.
Draga Alice…sunt o statornica cititoare a revistei Tango(“revista” pare putin spus pentru “hrana pentru spirit” pe care o reprezinta “creatiile” tale si a intregii redactii)…Cuvintele tale sunt poezie,adevarata “formula magica” care ne indeamna sa redescoperim echilibrul “alchimic” intre putere suflteasca si gingasie…Acum,schimband registrul…imi cer scuze daca “pragmatismul” meu nu “cadreaza” cu contextul,insa am parte de o problema foarte neplacuta pentru mine, o “avida” “consumatoare” de Tango…am semnalat aceasta “disfunctionalitate” la rubrica Contact,dar nu am primit niciun raspuns…de aceea imi permit sa ma adresez “tie”,Alice (datorita respectului pe care il nutresc,vroiam sa folosesc formula politicoasa “dumneavostra”).Aceasta problema consta in faptul ca nu am gasit numarul de mai nicaieri in orasul meu Baia Mare…desi am cautat “innebunita”(o sa intru in “sevraj”
) )…te rog mult,Alice,ca tu ca “mama” a acestei minunate “creatii” care este Tango-ul nostru “cel de toate zilele” sa ma instiintezi,daca se poate,despre cauza si rezolvarea acestei situatii…Doresc sa imi fac abonament oricum..insa,pana una-alta doresc sa aflu cum si cand pot “achitiona” numarul curect(luna mai).Cu credinta ca mesajul meu nu va fi “in zadar”,fara raspuns…si,de asemenea,cu stima si consideratie…Alice,te imbratisez,suflet cald! (mail-ul meu cred ca o sa apara oricum..dar pentru a ma “asigura” il mai “trec” si aici 
…roxana_crishan@yahoo.com)
*achizitiona,imi cer scuze
*curent..of,graba chiar ca strica treaba
Va imbratisez cu multa lumina si caldura, cu dor implinit, cu inimi aproape…cu zambet in ochi, strans bine intre gene , ca sa nu dispara prea curand….
Sara, te imbratisez si-ti multumesc…
Beau sampanie cu voi diseara…simt gustul si in suflet.
Cristina, esti cu mine de mana.
Alice……………………………….
Vă salut din nou.
Fugară!
Vă îmbrăţişez!
Pe diseară.
Alice, eÅŸti minunată în fotografii. Zâmbetul tău emană bucurie adevărată ÅŸi căldură. Mi-e tare dor…, ÅŸi, cât aÅŸ vrea, pentru data viitoare, să fiu mai vorbăreaţă.
“Fotografia cu scara ÅŸi umbrele o am la loc de cinste…, minunat!â€
Buna, dragelor! Din motive tehnice am lipsit o perioada si am observat ca vantul schimbarii a lucrat pentru Rosanne si i-a adus bucurie ( ceea ce ti-am si dorit, draga Rosanne in postarea mea din 5 mai , pe care am scris-o , e adevarat stangaci , dar inspirata de durerea pe care simteam ca o traiesti ). Bucurie si realizari si in cazul Dalilei si Felicei, va felicit !
Multa bucurie si efervescenta traieste si draga mea Carmen -clopotel de clestar- prin intalnirile ei minunate ! Esti norocoasa cu asa colegi si cu faptul ca ati reusit sa va intalniti si sa petreceti frumos in aer liber.
De Pisica ce sa mai spun, e o fericita cu minunatele ei peripetii pe meleaguri straine.
Dar vantul schimbarii , a adus si tristete si sunt alaturi de voi si va asigur ca vantul va schimba directia si pentru voi , spre bucurie.
Draga de Alice munceste de zor la nasterea noii reviste si eu sunt trista ca nu am gasit-o cu nici un chip pe cea din luna mai si ma gandesc s-o imprumut de la Carmen, poate ea afost mai norocoasa si a gasit-o.
Buna seara, Zeite dragi…
Iata-ma si pe mine, dupa o zi crunta crunta cruta….vin la voi sa ma alint cu cuvinte, sa ma imbratisati cum numai voi stiti si sa-mi cer voie sa tac, sa tac, sa tac. Subscriu la absenta revistei, Alice, cred ca deja vanzatorii de presa de pe aici se incrunta cand ma apropii de ei, dar e de negasit. Poate cineva sa ne invete varianta abonamentului? Va implor, de stiti cum…
Ma imbat de bucuria ta, Felice, si de schimbarile ce vin frumoase si meritate si la tine la la Rosanne, si la fericita Pisica, plimbareata noastra, si la Dalila, careia i se intoarce, cum ii doream deja,tot binele pe care il face si l-a facut…
Alice, asteptam ambrozia noua cu rabdare, s-o sorbim impreuna, pe toata, ca niste zeite adevarate..
Va imbratisez mult, mult
…vad ca unele dintre voi au si zambet in ochi…. si chiar si un dor implinit..la rosanne…ce bine..sper sa si dureze. o vesnicie macar, daca nu mai multe….
….vreau si eu sa apuc sa scriu ca mi s-au implinit dorurile si ca ochii imi rad si de altceva nu numai din principiul de a rade ca sa nu umbli cu ochii plansi (ca tristi oricum se vad ca sint)cel putin asa imi spun oamenii…..
…preaplinul pe care il astept ar trebui sa fie pe masura preagolului din mine,iar cel care va veni sa vina precum primavara cu miros de liliac si ploi fugare, cat mai repede si sa stea cat mai mult…sa ma adore apoi cum ador eu vara calda cu miros de fan cosit si flori de camp, cu margarete in par si nopti lungi sub stele…sa ma culeaga ca pe o recolta de toamna intarziata,cu drag,cu bucurie, cu truda si sudoare,cu multumire catre dzeu ca i-am adus linistea si bunastarea …sa ma asculte cum asculti iarna lemnele in soba trosnind, zapada din care m-am nascut scartiind sub talpi si colindele din ajunul bradului….
…si de abia atunci voi pune capul pe perna fara sa privesc mai departe de partea dreapta goala a patului meu, de abia atunci voi sti ca nu mai sint a nimanui si ca seara , pot striga si in soapta numele lui ca EL e acolo numai pt a ma auzi….
…noapte buna zeite…alice…
Draga Roberta si la tine m-am gandit cand am spus ca simt adierea tristetii ! Iti trimit o imbratisare si toata admiratia mea pentru tot ce ai scris si iti doresc sa nu mai fi singura mai devreme chiar de strigarea catalogului.
SPer sa va gasesc linistite si vesele, in coltul vostru drag pe care vi l-ati creat acasa…Asa sunt si eu, cu gandul la voi, dornica sa aflu ce mai este nou in vietile voastre, dornica sa va citesc poeziile, sa va ascult cantecele…sa va ating virtual mainile, bucati din suflet…
Alice, ce bucurie ca va aparea in curand revista… Multumesc, iar si iar pentru tot!
Pisica, bine ai (re)venit!Multumesc (si eu:) pentru poza cu tine dansand tango:)
Rosanne, ma bucur si eu alaturi de celelalte prietene pentru tine, ma bucur mult de tot, meritai cu prisosinta tot ce se intampla minunat in viata ta! A fost o pauza in care te-ai imprietenit mai bine, mai profund cu tine!
Costi, “La multi ani!” cu sanatate si impliniri, desi cu intarziere!
Pentru voi , toate celelalte prietene dragi, numai bine si un weekend minunat va doresc!
danuta am eu o vorba pe care am mai spus-o: iubirea, binele, lumina, zambetul vin cand vor ele. nu trebuie sa le cauti, nu trebuie sa le astepti. cum i-am spus si dalilei, adeste-ti un trandafir in suflet si o sa vezi ca intr-o zi, Cel dorit, Cel asteptat se va apleca sa-l miroasa, sa-l ude cu suflet curat.
iubirea este un dar pe care il faci nu pe care il primesti, sa nu uiti.
roberrta draga mea, te alint eu, te tin in brate eu si iti trimit ghemele mele bune, sa te aline, sa te aline, sa te aline…
ema mi-e dor de tine.
soso mi-e dor de tine.
stefana mi-e dor de tine.
rosanne ma bucur ca simt albastrul ochilor tai in lumina.
simonaioana numai maine nu-i poimaine… si ne vedem si ne vorbim cu vorbe rostite.
blanca, amore, felice, sara, lisa mic, carmen sofianu, atena, tuturor… un zambet mare din sufletul meu.
Buna seara zeite va spun si eu, sunt aici si va citesc…incerc sa imi adun si eu gandurile despre scara mea si treptele ei despre care eu n-am povestit…sunt obosita dupa o zi plina si imi cer iertare…
Pisica mea draga, iti zambesc de dupa ecran pentru ca asa ma faci sa simt, nu pentru ca trebuie…e unul dintre putinele lucruri pe care le fac pentru ca asa simt, si e minunat, iti multumesc!
Atena, bine ai revenit si pe taste, ca stiu deja ca ne-ai fost alaturi…
Danuta, scrierile tale ma cutremura, ma fac sa ma privesc mai bine, ma trezesc…iti sunt alaturi, ma rog cu tine…
Alice, cea mai iubita intre zeite, iti spun buna seara, iti multumesc neincetat, fara sa doara sufletul sau gura, ca ai grija de locul acesta magic in care toate se intampla, toate ne invata, pe toate le primim si pe toate le daruim!
soso eu sunt cea care iti multumeste pentru zambet.
candva, stiu, ne vom privi si vom zambi impreuna.
Mulţumesc tuturor!
Vă simt!
Vă iubesc!
Noapte bună!
Gandurile si zambetele mele sunt despartite de tacere. Inconjurtata de un nor batran, din care au curs candva ploi reci si calde, au coborat ninsori si fulgere, a tunat cu zgomot puternic sau uneori in soapta, ma ascund in noapte, de stare de abandon care ma pandeste de cateva zile. Invatasem candva sa zambesc cu sufletul, sa tin in palme dragostea, sa port in mine iubirea. Dar, parca, la un moment data, am fost condamnata la o moarte lenta, ce mi-a alungat toata speranta. Si am calcat desculta pe orele unor anotimpuri fragile, unor drumuri lipsite de lumina, unei bucati sterpe de viata. Si am cazut in gropi ca in niste morminte, si am simtit de nenumarate ori cum inima mi-e acoperita de pamant, cum se sufoca, cum nu mai stie sa bata. Ajunsesem sa cunosc toate cotloanele singuratatii, a dorului, a disperarii. Invatasem sa plang splendit. Si au trecut zile, si saptamani, si luni, si ani, si atunci cand ma prabusisem in nimicul meu, dragostea m-a prins in bratelei ei. Dar azi, mi-e sufletul trist. Si, ca si cum cerul a devenit reflexia lui tulburatoare, in noaptea mea a inceput sa ploua.
Felice, ce ma bucur pentru tine. Cat despre lucrarea mea, scriu cu mare drag la ea. Si parca nu mai conteaza noptile nedormite. Ma pasioneaza cu adevarat subiectul pe care mi l-am ales. Sincer, mi-e draga draga lucrarea de licenta.
Pisica draga, se pare ca nu ne e dat sa ne intalnim. Cat de rau imi pare. Amanam cafeaua din Mall pentru altadata, caci duminica sunt plecata la un festival de teatru (fac parte dintre organizatori). Se pare ca nici eu si nici tu nu prea stam bine la capitolul “timpâ€. Te imbratisez tare. Drum linistit. Vacanta frumoasa.
Sara (cat de tare sunt legata eu de acest nume. Pe cantareata mea de suflet o cheama Sarah), multumesc de intrebare. Sufletul meu e…fragil azi.
Simona mea, a trecut cu bine controlu, asa-i?
Corina, mi-e dor de tine. Tare dor.
Soso draga, Carmen Sofianu,Roberrta, Anda, Atena, Dalila mea, Ralu, Amore, Monica, Cristina Bizu, Anna, Ina B, Cristina Socaciu, Rosanne, Simona Radoi, va strang la inima mea.
Alice, frumoasa mea, iti sarut printrurile, randurile, gandurile de dor. Munaca, revista. Te imbratisez cu sufletul mereu.
“Intre ele o mie de eternitati si de caderi “…adica toata viata noastra, intre mii de sperante si milioane de dezamagiri, intre mii de dorinte si milioane de neimpliniri.. astazi fiica mea a implinit 24 de ani si la “doar” 45 de ani simt ca imbatranesc si timpul nu-mi mai apartine, ca scara are trepte tot mai inalte si urc din ce in ce mai greu si ma intreb din ce in ce mai des ce voi gasi cand o sa ajung sus. Inainte nu ma interesa doream doar sa ajung cat mai repede sus, acum zabovesc pe fiecare treapta, tragand de timp si oprindu-ma sa-mi trag respiratia si intrebandu-ma daca mai vreau sa ajung sus… ce voi gasi sus… daca nu e ce am sperat si ce mi-am dorit.. mai are vre-un rost sa ajung sus..ce sper ca voi gasi ? Fiecare treapta are rostul ei insa si noi, muritorii, dar mai ales noi femeile, parcurgem treapta cu treapta cu toata fiinta noastra, legandu-ne de fiecare treapta cu emotii si sentimente si cu fiecare treapta urcata sperand sa gasim ce cautam : dragostea…si urcam una cate una, mai incet sau mai greu dar cu aceeasi incredere ca o data tot vom gasi ce cautam. Nu conteaza ca-i prima sau ultima treapta cea care ne da ce ne dorim important este sa nu abandonam urcarea, fiindca sigur acolo pe scara, o treapta ne va da ceea ce cautam : dragostea
Buna seara tarziu!Am lipsit ceva vreme.Am plecat in calatoria mea cu corabia cu panze zdrentuite.Am reusit sa peticesc cu ceva culori vii si acum ma intorc sa sorb lumina noua pentru un nou drum.Mi-ati lipsit!
Toate cuvintele si starile mele le-ati expus voi aici,ma regasesc in fiecare cate putin.Cuvintele mele au devenit sarace.Sau poate sunt doar obosita de pe drum….
Noapte buna!Va iau cu mine in gand !
lisa mic se pare nu ca ne lipseste timpul ci ca ne este potrivnic. suna mai pozitiv? asa sper.
oricum stiu ca si tu stii, ma gandesc la tine mult, cu drag, cu emotie pentru lucrarea ta, pentru exemenele tale, pentru reusitele de care ne vom bucura impreuna.
in sufletul tau frumos scarile abia acum incep sa se desfasoare ca persanele vechi, tesute de maini magice si iti doresc draga mea ca pe fiecare treapta sa ai intinsa o mana cu prietenie, o mana pe care suna bratarile tale frumoase, daruite cu sufletul. cu sufletul tau frumos.
la multi ani adina pentru fiica ta. pe scara noastra, fara de varste, fiecare isi duce singur pasii, important este cate maini se intind la nevoie, cate zambete insotesc genunchiul care se ridica din praf, cate suflete calde mai spun fara vorbe: imi pasa.
iar aici, in casuta noastra, casuta lui Alice de fapt (dar pe care ne-o insusim ca pe un liman de lumina pe care zeita noastra ni l-a daruit) sunt suflete carora le pasa.
tuturor va port un gand… si va chem pe de-antregul si pe fiecare: Alice, lisa mic, simonaioana, rosanne, cristina bizu, cristina socaciu, carmen sofianu, ema, soso, anna lui cris, dalila, ela, ella, mi, danuta, narta, maria, felice, adina, sara, raluca, corina, stefana, valin, costi, anda, amore, roberrta, blanca, atena, monica, oana, simona radoi, maya, lorelei, d-na murgoci, danutza, alinag, amalia, simone, teodora, ioana, maria…. si de-am uitat pe cineva imi cer iertare.
noapte buna tuturor. asa cum v-am promis eu va veghez visele, va privesc in somn, ca sa-mi fie dorul de voi mai lin…
Adina, La multi ani, tie si fiicei tale!
Pisica iubita, te port mereu in inima mea. Ne vom revedea curand, sa vezi! Narta, noapte buna cu vise linistite.
Noapte buna tuturor. Va iau cu mine in vis.
Multumesc din suflet ca nu m-ati uitat.
Trec prin niste clipe mai grele…ceva ce trebuia sa fie o intalnire mult-asteptata, o ocazie de a lua ceva de la capat, poate altfel, nu a facut decat sa imi demonstreze, din pacate in cel mai crud mod cu putinta, ca in viata nu trebuie sa credem, sa asteptam, sa ne dorim fericirea adusa de altcineva. Pentru ca oamenii ne dezamagesc ingrozitor, chiar daca uneori nici nu-si dau seama de asta. Imi repet iar si iar ca trebuie sa invat ceva…ca lucrurile trebuie sa vina de la sine, daca e menit sa vina…daca nu…singuratatea stiu deja cum e…
Noapte buna, va veghez visele!
Mi-e greu, sunt trista, dar aici, in casa voastra, in familia voastra mi-e bine si, de fiecare data, imi dati puterea de a merge mai departe. Va port in suflet. Noapte buna tuturor.
..Alyce trebuie sa-ti spun ca “Sara” nu e numele meu real..desi tare as fi vrut..La fel ca si tie, si mie imi aminteste de cineva pe care admir mult, cineva care s-a instalat in suflet si a ramas definitv si irevocabil acolo..Te invidiez pentru ca lucrezi cu placere la lucrarea ta de licenta ( si eu am anul asta licenta, insa nu vreau decat sa treca, pentru ca nu e ceea ce imi doream..)…in seara asta parca mi-ai dat un “sut”, poate, poate ma trezesc si eu si invat sa am curaj…Sa-ti mai spun si despre tremurul din mine cand ai pomenit de teatru??..da-mi voie sa te admir, atat cat stiu eu..
…Rosanne..sa-ti tina!!!
..Sa aveti o seara lina..
Pentru voi ce suferiti din iubire
te-ai dus… dar sufletul meu stie:
nu-i despartire pentru noi.
stiu, umbra mea o sa se-ataie
pe orice drum vom fi noi doi.
eu casa-ti sunt, iti sunt si cale,
duci chipul meu pe unde treci.
patrund in gandurile tale
si alta n-are loc in veci.
orice privire de femeie
ar intalni privirea ta,
tot ochii mei or sa-ti scanteie
si-n fata pururi iti vor sta.
oricate voci sa te-mpresoare, tot vocea mea vei auzi,
voi fi in crengi dezmierdatoare
si-n ochii noptilor tarzii.
candva, acasa, intr-o seara,
ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
voi fi si fumul de tigara
si raza stelei din feresti.
de-as fi la orice departare,
te-ajung si inima-ti ating.
la geamul tau sunt numai boare,
si-vifor, geamul ti-l imping.
in clipa ta patrund, si-n casa,
si-vijelie-voisufla,
voi rascoli hartii pe masa
si poate -ntreaga viata ta.
SI ASTFEL N-AI SA POTI UITA.
Silvia Kaputitikian, Te-ai dus
“Cu totii privim muntii,dar cati de pe piscuri ?!”
…..nu stiu pe ce treapta ma aflu acum….
Urc,inca urc pe scarile iubirii…..Si,da,da,eu,eu stiu cel mai bine ca iubirea vine numai atunci cand vrea ea,nicidecum atunci cand o cauti,sau cand speri,sau cand o ceri….
Vine atunci cand nu mai astepti,atunci cand daruiesti fara sa astepti nimic in schimb….atunci cand rabdarea trece spre o alta rabdare,si o alta rabdare….si tot asa…..Eu cred ca as putea trece nu marile,ci toate oaceanele lumii cu rabdarea mea…..
….Scarile iubirii….
La 20 de ani,mi-am pierdut pe scara iubirii mele,pantoful de clestar….
Si tot atunci,Cris l-a gasit…..dar,din pacate,ani intregi ne-au trebuit ,mie sa-mi caut pantoful fermecat,iar lui sa-l tot probeze pe alte femei ….
…Urc si urc,si urc….
Uneori,viata si zambetul,si sufletul,m-au ajutat sa sar globie cate doua trepte deodata….Doamne ce fericita eram….
Uneori,treptele se ingustau in fata mea ,si – mi-era atat de greu sa urc….dar,pe varfuri,schimonosindu-ma de durere,urcam,urcam,urcam….
Uneori,am fost ajutata sa urc…Oameni minunati mi-au intins mainile lor,si bratele lor m-au sustinut si m-au ridicat atunci cand treptele devenisera prea inalte pt mine….
Oameni minunati langa care am ramas,pe aceeasi treapta,pana cand alta scara mi s-a ivit la orizont,facandu-mi semn sa urc,sa urc,sa urc….
Am urcat pe trepte tocite,pe trepte subrede ,pe trepte stricate de ploi,de vanturi,de furtuni,pe trepte ce se clatinau sub pasii mei atenti …
Am urcat si aceste trepte,cu frisoane si cu respiratia taiata de frica esecului…
Am intalnit,pe treptele mele,oameni buni,ce m-au ajutat sa urc,atunci cand treptele erau prea abrupte su prea inalte,sau prea inguste ca sa ma pot descurca si singura….
Am intalnit si oameni care m-au calcat pe picioare,care m-au imbrancit,care ar fi dat orice sa ma vada la pamant,cazuta de pe treapta pe care ,cu greu ajunsesem…
M-am tinut strans de balustrada,sa nu ma prabusesc….si n-am facut-o….in ciuda celor ce tare m-ar fi vrut trantita la pamant….
….Am avut cu mine,in urcusurile mele,rugaciunea,lumina,pe Dzeu….
Si,asa cum se spune,Dzeu ii iubeste pe cei care lupta,pe cei care nu se lasa invinsi asa,cu una cu doua…
Am ajuns ,la un moment dat sus,atat de sus,incat nu stiam ce este dincolo de ultima treapta pe care paseam….
…Si ,o alta scara,mai inalta,mai abrupta,mi s-a deschis in fata….
M-am oprit de multe ori,pe anumite trepte….M-am oprit sa admir tot ce am in jur,tot ce pot atinge,tot ce pot tine langa mine….
M-am oprit de multe ori ,pt a intinde si eu o mana de ajutor celor care nu gasesc treapta,celor carora li se pare mult prea inalta…
M-am oprit cu drag,desi stiam ca asta -mi va intarzia propriul urcus….
M-am oprit din urcat cand am gasit un om minunat,sau un alt om minunat care sa ma iubeasca,care sa ma respecte,care sa ma faca fericita…
Am stiut atunci ca,desi nu au pantoful meu de clestar,pot avea respectul meu pt senimentele curate dovedite….
Am urcat mai apoi,tinandu-ma cu mainile amandoua de maini calde,de brate puternice,de suflete si inimi frumoase…..As fi vrut sa nu mai existe alte trepte,sa ma opresc atunci,odata cu timpul,odata cu spatiul,sa fim doar noi doi si iubirea….
Dar scara nu era inca terminata…..si am pornit din nou,din nou,urcusul….
…Oare unde ma aflu acum ????
Cate trepte mai are scara iubirii mele ???
Nu stiu,si,cu siguranta,nu voi sti asta niciodata….
Ceea ce stiu sigur,este ca Dzeu,cu fiecare treapta pe care o urc,imi da putere si rabdare….
Ceea ce stiu sigur este ca ma pot opri din drumul meu pt a intinde bratele celor ce le este greu sa urce…..fara sa-mi pese ca timpul meu isi opreste orele…..
Ceea ce stiu sigur este ca ma pot opri oricand pe treapta de pe care vad cum rasare si apune soarele,alaturi de un prieten drag caruia-i pot aduce zambetul pe buze cu un mic si insignifiant gest ….
…..Ma gandesc deseori ,ca nu as mai fi putut urca daca nu erati voi….
Daca nu mi-ati fi intins mainile,si inimile,si sufletele,si vorbele,si poeziile,si cantecele,si incurajarile,si povestile,si lacrimile,si zambetele,si amintirile,si rugaciunile ….pe care le-am transformat in trepte pe care,iata,urc,urc,urc…..
….Nu ,nu avem voie sa abandonam….Iubirea ne asteapta cuminte,asa cum o visam,asa cum o meritam,asa cum o dorim….important este sa nu abandonam drumul pana la ea….pentru ca,da,da,Iubirea exista si ne cuprinde cu bratele-i puternice,pt restul vietii,atunci cand …poate nici nu mai speram sa o atingem…..
….Si ce daca mai este o scara ???? O vom urca cu credinta ca vom ajunge sus,sus,sus….
Si ce daca treptele sunt prea inalte ??? Cu siguranta cineva ne va intinde o mana sa ne ridice…..
Si ce daca ne impiedicam de trepte prea tocite ??? Vom gasi forta necesara sa pasim pe portiuni necalcate…
Si ce daca furtuni,sau ploi,sau oameni rau intentionati incearca sa ne doboare ???
Sa nu uitam ca Dzeu este cu noi,si,daca nu vom mai reusi sa urcam,sigur,absolut sigur,ne va lua in brate,ajutandu-ne sa pasim pe alte si alte trepte, in continuare…..
…..Stiu sigur ca mai am de urcat….
Pantoful meu de clestar este inca la Cris,iar pana la el….o singura treapta….pe care,cu rabdare,cu intelepciune,cu bunatate,cu dragoste,o voi urca,oricat de inalta ar fi….
Va iubesc,va admir,va multumesc….
Fete cunoscute,fete noi,pe toate deopotriva,va citesc,va respect,va iubesc frumos !!!!
Felice,draga mea,minunile le traiesc numai cei care-si deschid sufletul sa le primeasca .
Stiam,si ti-am spus mereu,ca numele tau este numele fericirii.Ca sufletul tau trebuie sa fie luminos asa,ca o minune ….
Rosanne,ne tinem strans de inimi,asa cum spui tu,si urcam,urcam….nu putem abandona ….Eu,cu drag iti sunt alaturi…
Cristina Socaciu,esti asa de frumoasa ! Deschide-ti sufletul si Dzeu iti va trimite iubirea adevarata !
Cristina Bizu,la fel de frumoasa,ma bucur mult pt iubirea pe care o traiesti ! ma rog pt tine !
Dalila mea,cosanzeana noastra,iubirea ta este un bibelou de portelan….ca si sufleul tau….
Camelia -pisica ,vacantele cele mai frumoase ,sunt intr-adevar cu omul care te iubeste,impartind un covrig si umbland hai-hui de mana….
Dan-ul tau,are toata admiratia mea ! si sper,toata dragostea ta .O merita din plin .
Fete noi,fete dragi,ma bucur ca sunteti aici,ca va am alaturi,sprijin la greu si partenere de sampanie ,de petreceri si bucurii ! Fiti binevenite !
Simona Ioana,sigur,sigur,cumva,candva,ne vom vedea la o cafea….
Ela,noua mea colega ,draga mea colega,sa stii ca nu scapi…..cafeaua la Paris va trebui s-o dai….vrei – nu vrei ! Promisiunea facuta este datorie curata ! asa se spune,nu???
Dar,ca sa te linistesc,vom merge numai noi doua….Nici pe Rosanne,nici pe Cris nu-i luam….
Adica,cum???? La placinte inainte,dar,la razboi….au dat bir cu fugitii ….asta-i frumos ???
Ella,oare piciorul tau ce face ? Ma gandesc cu drag la tine…..
Corina,velvetiana mea draga,sper sa ne vedem in august,in taramul tau de vis….
Atena,da,da,mergi la Caldarusani,…..vei trai minuni…..mergi cu suflet curat si vei vedea !
Costi,Valin,va admir cu drag.
Alyce,frumusica mea de la Cluj,stii ca te iubesc,stii ca te admir pentru profunzimea vorbelor si gandurilor tale….Sigur meriti sa fii iubita cu adevarat,si sper si ma rog ca Dzeu sa-ti scoata in cale un Fat Frumos care sa te merite.
Simona Radoi,mi-e tare dor de tine,ce mai faci tu ?
Fetelor,dragelor,noapte buna….
Pe treapta mea,a poposit dragostea,inainte de a pleca pe drumuri lungi,in interes de serviciu….alerg in bratele ei…..si -mi voi lua puterea sa pot urca mai departe ….
Alice,multumesc mult…..Fara tine,fara Tara Minunilor Tale….am fi cu mult mai sarace….
Plecaciuni.
buna dimineta zeite….ma pregatesc acum sa plec l adrum….dar revin, pt soso,pt pisica….pt toate, cu ale mele trairi…….stiu ca azi noapte a plouat tare, o fi fost furtuna,dar acum a rasarit soarele….si eu ies la el cu toate sperantele aprinse…..asa e si in viata.furtuni , soare….ma gandesc la voi toate ca la o parte din mine. clar,deja sint dependenda de blog.aici cineva asculta,intelege,intoarce o vorba buna inapoi…aici ma simt ZEITA si cand ma intalnesc cu ”lumea” , deja sint mai puternica…..
….roberrta, fa posibila o intalnire intre noi doua, e pacat sa pierdem ocazia dak sintem atat de aproape…poate o plimbare cu bicicleta….cu poseta rosie….cu masina rosie…dar fara ochi rosii….hai pa
Buna dimineata, dragi fete!
Fac eu cafeaua azi si va astept cu drag!
Ma bucur pt. tine Felice! Sa fie intr-un ceas bun! Rossane, ma tin de mana ta si ma bucur ca te stiu mai bine! Vacanta frumoasa, Pisica! Mi-e dor si mie de Corina! Anna, iti multumesc! Ma bucur pt. voi cele care iubiti…
Alyce, Roberrta, Carmen Sofianu, Atena, Blanca, Simona Ioana, Ina, Adina, Sara, Soso si pe voi toate va imbratisez!
Alice esti in gandul meu mereu…sa-ti fie bine!
Vin la tine la cafea, Cristina Socaciu! Buna dimineata, draga mea draga, ce buna e cafeaua ta, si ce bine mi-ar fi intr-o dimineata adevarata sa vorbim, sa vorbim… M-am trezit fericita – poate din inconstienta:)- , poate pentru ca am adormit cu indemnul Andei in gand, sa nu ne agatam fericirile de altcineva. Nu stiu daca se poate, eu as vrea, eu incerc de o viata si, in cate o dimineata ca asta, in care ma trezesc singura, dar in care mi-e casa plina de urme dragi, ma prefac ca pot fi fericita fara sa depind de nimeni. Dar… Stiu ce greu e sa fii dezamagita. Si stiu ce lesne se pot naste miracole daca intalnesti un om potrivit tie, care sa iti fie liman fericit, pentru care sa poti fi lumea dorita. O sa il gasesti, Anda, dar trebuie, mai intai, sa atingi fundul intunecat al prapastiei si abia apoi sa te inalti. Am facut drumul asta.
Va imbratisez zu zambetul meu larg, va cuprind in inima mea, va port recunostinta. Rugaciunile voastre mi-au adus lumina, si dragostea pe care o cautam, va simt prietenia ca pe un scut, ca pe o aureola, si as vrea sa va multumesc, iar si iar.
Pisica, drum bun, saruta-le pe fete si din partea mea, te rog. Te mangai, te tin in brate. Danuta, Anna, Rosanne, Soso, Carmen, Simone, Simona Radoi, Atena, Blanca, Lisa, Roberrta, Sara, Simona Ioana, Dalila, Danutza, Maya, Ilinca, Ina, Amore, Raluca, Corina, Felice, Nina, Catalina, Cristina Bizu, Monica, Alina… nu va pot spune toate numele, dar va port povestile in inima mea. Cele mai frumoase povesti, cele mai frumoase iubiri.
http://transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=121000
Colega mea din Brasov, Corina Monea de la Transilvania Expres, a scris un articol despre mine, pentru care m-a rugat sa ii povestesc doar lucruri care nu au legatura cu profesia mea. I-am spus, deci, despre stradaniile mele de gospodina, despre relatia mea speciala cu copiii, despre iubitul meu cel mai iubit.
Buna dimineta, la cafea buna oferita cu drag de Cristina!
Draga Alice , am citit articolul si ma bucur pentru viata implinita pe care ( o meriti) o traiesti alaturi de copiii-comori si de omul tau drag . Ai mare dreptate ca e bine sa intalnim omul iubit la momentul potrivit , ca sa ne putem recunoaste.
buna dimineata la cafeaua cristinei.
vin si eu!
anna… draga mea, te-am citit cu dor, cu drag. iubesc postarile tale.
anda iti dau dreptate… mereu am spus-o.. nu astept nimic, nu sper nimic, nu visez nimic… daruiesc si zambesc. nu imi leg zambetul, nu il conditionez de nimeni. si mi-e bine, atat cat se poate.
Alice o sa ma vad cu simonaioana si desigur ca va fi si o imbratisare de la tine, asa cum vor fi ganduri spre tine de la noi doua, cele nascute in aceeasi zi. lisa mic te imbratisez si stiu ca ne vom revedea. impreuna cu stefana.
danunta aici esti acasa, tu stii nu-i asa? eu iti intind mana, asa cum o fac pentru toti in parte si in intreg.
Buna dimineata,dragele mele dragi.Hmmm,ce buna e cafeaua.Multumim,Cristina…
Anda,ce multa dreptate ai,mintea mea intelege perfect,doar ca sufletul se incapataneaza sa-mi joace feste…
Pisica mea,iti doresc calatorie placuta!eu locuiesc la un minut de Iulius Mall,deci in cazul in care va opriti,da-mi de stire…
Va doresc un weekend frumos si va imbratisez cu drag.
Un gand bun si o imbratisare pentru tine, draga Carmen . Saptamana viitoare sigur ne vom vedea . simt ca mi-e dor de tine , astept sa te vad ” pe viu”.
Dragelor, va doresc si eu weekend minunat, va port in gand.
“http://www.youtube.com/watch?v=eKCiCNWa-NY&feature=related”
Barry White – You’re My First, My Last, My Everything
My first, my last, my everything,
And the answer to all my dreams.
You’re my sun, my moon, my guiding star.
My kind of wonderful, that’s what you are.
I know there’s only, only one like you
There’s no way they could have made two.
You’re, you’re all I’m living for
Your love I’ll keep for evermore.
You’re the first, my last, my everything.
In you I’ve found so many things,
A love so new, only you could bring.
Can’t you see if you,
You’ll make me feel this way,
You’re like a first morning dew on a brand new day.
I see so many ways that I can love you,
‘Till the day I die….
You’re my reality, yet I’m lost in a dream.
You’re my first, my last, my everything.
I know there’s only one, only one like you
There’s no way they could have made two.
Girl, you’re my reality.
But I’m lost in a dream,
You’re the first, you’re the last, my everything.
Ascult foarte des aceasta melodie, cant si eu si reusesc sa zambesc… Vreti sa incercam sa zambim impreuna ascultand-o?
Buna dimineata cu intarziere, suflete dragi!
Am baut din cafeaua Cristinei amestecata cu atata dor…De omul iubit, de noi…
Alice, astept numarul din iunie si ma bucur pentru inca o treapta urcata.
Blanca, te astept cu revista din luna mai. Ti.o ofer cu drag.
Aseara am citit din “Cele mai frumoase iubiri”. Am avut liniste si timp sa va iau pe fiecare in parte.
Stiam de la Felice( ea mi.a daruit cartea si inca o data mii de multumiri)de nume si v.am cautat.
Am citit putin deoarece fiecare poveste o asociez cu un suflet ales pe care il salut zilnic.
Anna lui Cris, Rosanne, Pisica, Alina foarte frumos!…
Va imbratisez zeite si va doresc zile senine!
Alice, intr-o zi adevarata, vom sta la o cafea adevarata si vom vorbi…si atunci voi sti ca am intalnit un OM adevarat… Iti multumesc pt. tot ce invat de la tine! Si nu e deloc putin…
Va salut dragi prieteni, sunt din nou acasa, cu voi, un sarut prietenesc pentru fiecare in parte. S-au scris lucruri frumoase aici, le voi citi cind oboseala calatoriei o sa treaca curind…Am cunoscut-o si pe Monica la Deva, bucurie mare- incet, incet cuvintele si scarile de aici se inalta si prind radacini, devin realitati calde.
Pe curind, Alice si lumea noastra draga!
Va imbratisez mereu. Mi-e si frica si sa va multumesc, mi-e si frica sa spun, sa traiesc…mi-e frica sa nu se dezlege vraja prea devreme.As vrea sa strang intre gene clipele albe ce-mi intra in viata , una cate una, sa alunece in suflet, sa se uneasca in vesnicie….Mi-e frica sa gandesc cu plus infinit, mi-e frica sa respir….Inspir ce primesc.Si mi se imprastie pana in varful ochilor si pana la marginea piciorului.Mi-e frica sa nu iubesc iar pentru amandoi…Eu iubesc cu puterea a zeci de inimi , el trebuie sa aiba macar una…Simt ca am deschis o usa si am pasit in aer, in gol, nu urc, nu cobor, plutesc…imi aud prima inima cum incepe sa bata treptat, urmaresc cardiograma inceputului meu , inca mi-e frica de “normalitate”.
Mi-e dor implinit si de voi pentru ca va simt atat de aproape de….viata mea.
va citesc cu dor deja de voi.
va privesc dintre bagajele pregatite din nou. nu stiu daca voi gasi un alt magazin tango pe marginea salzach-ului si nu caut, eu stiu ca va port in suflet oriunde as fi. iar voi imi trimiteti semnele potrivite sa nu ma ratacesc, sa ajung mereu aici, acasa.
carmen sofianu am zambit citind cautarile tale in cartea noastra. ca si tine, noi toate ne-am cautat si ne-am regasit in paginile ei. ca si tine, noi toate am spus ca am trait aproape la fel aceeasi poveste. si este frumoasa fiecare poveste pentru ca este viata. si viata este mereu frumoasa.
rosanne te imbratisez mult, mult, mult… pentru fiecare cuvant daruit, pentru fiecare tresarire de suflet.
corina sa stii ca am descoperit o bucatica de velvetie in casa mea… trimisa de tine de florii. o privesc si iti zambesc. mi-e dor de tine.
cristina socaciu iti multumesc pentru barry white… si tu, ca si toate zeitele noastre surori imi esti… my everything!
stefana nu promit nimic… daca te sun ne vom vedea. imi doresc dar sunt multe opriri pana la destinatia finala si am amanat plecarea cu o zi deja, iar la intoarcere ne asteapta sicilienii.
Alice… nu stiu cum sa-mi iau ramas bun. nu de la tine. te imbratisez cu dorul adunat in palme, cu recunostinta pentru tot ce am primit, tot ce mi-ai dat si mi-a fost dat aici.
va salut si eu intotdeauna si cu mult drag si intotdeauna cu mult dor.
http://www.youtube.com/watch?v=TQj4DR_AnK8
Despachetez pe muzica trimisa de tine, draga Pisica si ma gindesc la voi, sperind ca va petreceti restul acesta de zi caniculara aici in Elvetia, in mod placut la voi, sper.
Ca de fiecare data, ma intorc cu multe impresii de pe drum, Romania mea din suflet nu mai e asa in realitate, asta stiam oricum…E un noroc sa poti sa ai din toate, Elvetia, Romania, farime de ginduri optimiste de la prieteni si alte geografii de suflet. Mi-e tot mai clar ca destinul meu personal si nu un loc anume e tinta calatoriei mele interioare. M-am confruntat cu parti mai putin frumoase, ca de pilda relatia mea nu asa de armonioasa cu mama, care e o fiinta asa de puternica, asa de altfel decit mine…Imi amintesc cum imi spunea ea cind eram mai mica, ca sunt a ei, dar nu chiar a ei…Ma gindeam la voi, la starea de spirit pe care o traiesc de multe ori aici, de deschidere si vointa de a fi mai bun, de a fi sincer…De a intelege pina la urma. E lung lung drumul…
Va string la piept Alice, Rosanne, Alyce, Anna, Ella, Ema,Pisica, Dalila, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Simona Ioana, Simone si Simona Radoi, Amalia, Monica, Roberrta, Carmen, Soso,Atena, Anda, Mi, Sara, Felice, Ilinca, Narta, Danutza, Teodora, Blanca, Costin, Valin, D-na Murgoci, Maya,- toti dragi ai mei, scrisi, cunoscuti pe viu sau pe cititul din suflet!
Casa mea din Govajdie arata jalnic dupa inca o toamna, iarna in care a stat inchisa, singura…Dar gradina si imprejurimile sunt de paradis, mi-am imaginat practic cum o sa ne intilnim noi toti acolo. In curind o sa va intreb mai detaliat cind puteti voi veni, ziua mea e in 13 august, dar ma gindeam sa tin petrecerea in weekendul dinainte…
http://www.youtube.com/watch?v=G49Wrk8VZ5A
http://www.youtube.com/watch?v=a5IABqwVO2U
Pentru Corina Ingman
va imbratisez de seara.
corina ce fire ciudate si atat de dragi ne leaga si ne dezleaga: tu despachetezi, eu impachetez si ascultam amandoua Laura Pausini.
de fapt de existenta acestor fire ma mir mereu, repetabil, traiesc de fiecare data aceeasi imensa uimire si recunostinta: cand ma gandesc la una dintre zeite, cand imi rostesc cu cuvinte dorul de ea, primesc gandul ei.
asa mi s-a intamplat astazi cu tine corina, si in fiecare zi cu alt suflet deosebit si drag de aici.
si vin sa iti spun Alice si voua tuturor: iubesc ceea ce sunteti. ceea ce sunteti inseamna mult pentru mine.
va multumesc.
“Sa zbori deasupra soarelui…sa cauti lumina ascunsa in sufletele noastre si sa astepti cu sufletul vibrand rasaritul acestuia privind departarile…sa cauti sperand o noua chemare spre orizonturi si sa asculti freamatul nestiut al sperantei…acesta e gandul ce ne calauzeste pasii tacuti spre mereu inainte…acesta e gandul ce ne lumineaza asteptarile…”
Pisica iubita, drum bun va doresc. Sa va intoarceti cu bine acasa. Sara mea draga, bafta multa la licenta. Si eu astept sa treaca, desi stiu ca imi va fi dor de tot ce a insemnat teatrul pentru mine in acesti ani. Deja imi este. Anna lui Cris, cat de frumos imi vorbesti tu mie. Si eu te iubesc, sincer. Corina, mi-a fost dor de tine. Simona mea, si de tine imi este dor. Mereu mi-e dor.
Va imbratisez pe toate, tare de tot, dintre paginile mele de teatru. Noaptea asta va fi din nou una alba, dar minunata.
Buna seara, Alice draga-draga. Buna seara tuturor.
Multumesc, draga Blanca- adevarat, iarba verde de acasa…deja mi-e dor si abia am venit!
Pisica, pleci iar- drum bun si frumoase amintiri sa stringi- am citit cu drag impresiile tale, poftind la gustul inghetatilor!
Noapte de mai frumoasa va doresc, va port in vise de drumet pe scara mea proprie, pe care ma ajutati sa o fac stabila. Dragele mele de departe!
Buna seara, Corina, Pisica, Teodora ( sper ca nu mai esti trista), Alyce ( spor la invatat), Alina, si tuturor prietenelor de aici !
Buna seara, va imbratisez peste bagajele voastre, peste tristetile noastre. Mi-a placut mult cum ai scris, Corina, “destinul meu personal, si nu un loc anume e tinta calatoriei mele”! La concluzia asta am ajuns si eu. Vorbeam de curand cu o prietena draga, draga, despre Shania Twain si puterea ei de-a se lasa de muzica, de-a se dedica iubirii ei, familiei ei, singuratatii ei, si-i spuneam ca as renunta oricand la orice vanitati artistice daca fericirea mea ar cere un asemenea sacrificiu. Dar nu a fost, nu este cazul, inca, si nici nu imi pot permite luxul Shaniei de-a renunta la ceea ce stie ea sa faca, eu sunt un om simplu, muncesc ca sa-mi platesc ratele si sa-mi tin copiii in scoli, si muncesc, adesea, ca sa nu mor, ca sa pot sa sper, ca sa pot sa ma inalt peste conditia mea de femeie chinuita, sa ma salvez de la nimicnicie. Dar telul calatoriei mele este, stiu deja, implinirea destinului meu, fericirea celor pe care ii iubesc, familia mea, copiii mei, cei nascuti si cei ce vor mai veni, cu ajutorul Domnului.
E sambata seara, desfac sampania si va invit sa ciocnim, pentru toate fericirile ce vor sa vina!
Buna seara tuturor. Am avut o saptamana nebuna, cu de toate in ea. Si inca nu e gata, a ramas duminica… iar duminica vine Pisica si Danut in vizita. Va fi mai mult in trecere de data asta dar tot e o mare bucurie ! Si in imbratisarea noastra veti fi si voi acolo.
Corina bine ai revenit. Mi-a fost dor de tine, de fapt cred ca pot spune fara teama sa gresesc: Ne-a fost for de tine.
Anna iti multumesc. Scarile astea le-am urcat si eu. Uneori sarind dintr-una intr-alta, alteori ramanand ghemuita pe cate una, fara curajul de a merge mai departe. Am primit maini intinse atunci cand am avut nevoie, am intins mana cand am putut… Iti multumesc si pentru gandurile bune si astept ziua in care sa ne privim in ochi. Ma emotioneaza mereu si mereu randurile tale, felul in care gasesti ceva de spus pentru fiecare, ma incarca optimismul si tonusul tau.
Rosanne imi doresc pentru tine o “treapta†de scara cu senin si liniste, cu plutire si optimism. Si cu o inima care sa pulseze langa a ta, intr-un ritm cu a ta.
Alyce ma uit la Chicago si ma gandesc la tine, la tema ta de licenta cu musical-uri. Apropo, pot sa o citesc si eu? Mi-ar place mult.
Carmen, iti daruiesc un buchet de bujori; erau bobocei dimineata, i-am vazut efectiv cum se deschid, ii privesc si le zambesc.
Alice nu am apucat sa iti spun cat de speciale sunt fotografiile. Lumini si umbre, ca si vietile noastre. Ma bucur mult ca esti intr-o perioada de lumina, imi doresc ca nimic sa nu o mai umbreasca. Ma regasesc in tine, iarasi si iarasi, a cata oara… ai dreptate cand spui in interviu “nu ne-am intalnit decat acum, cand eram cu adevarat pregatiti pentru revelatia unei iubiri senine, fara capcane, fara isterii, fara pande, fara venin”. Rugaciunile mele sunt aceleasi, pentru dragostea mea si pentru dragostea ta.
Va salut si va imbratisez cu drag pe toate.
Buna seara, apar si eu, la clinchet lin de pahare si la salvarea de la nimicnicie, cum superb ne-ai scris, Alice. Am lipsit azi, m-am adancit, ca si cum m-as apara de tot, ca si cum as evada, intr-o carte a lui Dan Puric si nu mai stiu nici ce zi e, nici cat este ceasul. Dar te-am reintalnit, Alice si in cartea lui, ” Cine suntem” , asa ca am aprins calculatorul si acum spun: buna seara, va astept ca si cand…
Danuta draga, adresa mea de mail este “mary_mgm03@yahoo.com”, desigur ca vreau sa te intalnesc, suntem atat de aproape…
Corina, bun venit acasa, ne era dor! Pisica, SimonaIoana, sa nu ne uitati cand va vedeti, sa ne pomeniti pe toate si noi vom simti asta! Blanca, multumesc mult, respectul este reciproc, te asigur de asta. Alyce, Teodora, Rosanne, ganduri bune si catre voi…
Ma primiti, asa-i?
Alice raspund cu drag invitatiei tale. Ciocnesc alaturi de tine, de toate zeitele de aici o cupa de sampanie pentru fericire. Cea de acum, cele care vor veni.
Alice vin si eu, vin si eu…. vad ca sora mea deja v-a spus despre imbratisarea de maine.
desigur ca veti fi acolo cu noi toate, in zambet, in povesti, in imbratisare: fiecare in parte si in intreg.
l-am regasit astazi pe Marques- Dragoste in vremea holerei si citesc si vorbesc cu voi. ma abtin cu greu sa nu termin cartea in noaptea aceasta si numai gandul calatoriei ma opreste.
corina te rog frumos, luni dimineata cand zambesti de la fereastra ta sa privesti “peste gard” in austria. voi fi la salzburg cautand sunetul muzicii si acordurile lui Mozart. voi fi aproape de tine. pentru ca apoi sa ma intorc cu povesti despre alte amintiri adunate in sertarul de suflet.
roberrta asa cum am spus te luam si pe tine in imbratisare.
si-ti mai trimit un zambet Alice: si eu o admir pe Shania Twain, dar te iubesc pe tine.
Ciocnesc si eu in noapte, cu tine Alice si cu Simona Ioana si cu toate fetele dragi. Pentru clipa in care v-am cunoscut. Pentru dragostea pe care o traiti. Pentru fericirea pe care o meitati.
Simona mea, cu emotie iti dau lucrarea mea sa o citesti. Mi-e asa de draga.
Va imbratisez pe toate. Va iau cu mine in vis, cand va fi sa adorm.
http://www.youtube.com/watch?v=mVX5Dz7NV1c
noapte buna dragele mele, jumatatile mele.
sa ne regasim cu bine.
va port in suflet, va port in gand.
Buna dimineata, prietene dragi !Va trezesc bland in aburi de cafea aromata !
Sunt ca o piatra
Zacand pe fundul marii
Si incercand sa-si asculteecoul caderii.
Imensitatea de apa,
Potopul de apa
Mai poate face si altceva
Decat sa se dea la fund?
Mi-e ciuda ingrozitoare pe mine
Cand ma surprind asteptand
Cate-un ecou.
Marin Sorescu, Sunt ca o piatra ( Si eu !)
Buna dimineata- ce faceti voi oare in aceasta duminica? Beau cafeaua cu voi in gind, cu mare drag. Aici sunt alte ritmuri ale vietii decit in Romania, ma readaptez iar, minunindu-ma cite tipuri de flori pot inflori deodata, cita splendoare e in natura…
Va doresc o zi superba, mi-a fost si mie tare dor de voi!
pasii orasului meu ma dor, ferestrele din cladiri vechi imi poarta tremurul interior, ochii il cauta pe el, cel de demult, in miile de barbati ai orasului.
poate am urcat scarile mele personale prea repede – de aceea m am impiedicat de multe ori dar am hotarat sa merg mai departe gandindu-ma ca acesta este destinul meu. iremediabil, de neocolit. si simt ca eu doar aici pot sa fiu reala, sa fiu intreaga. si simt ca nu pot altcumva si nu vad o solutie salvatoare de intoarcere.
dragele mele sunt aici, sunt acasa.
Ne tinem de maini…
Proconsul – Calatorul
“http://www.youtube.com/watch?v=NerGuAfjDow”
Unde mergi, ma intreaba gandul
Si de ce nu mai astept
Poate sa-i raspunda vantul
Ce cutreiera pamantul
Unde am sa ma indrept…
Peste pasii mei se-asterne
Praful unei mari iubiri
Juramintele eterne rostite prea devreme
Sunt doar amintiri…
Am sa rog pe cer
Sa m-ajute el
Sa ma vindece de tine…
Amintirea ta
Si speranta mea
Toate plang inchise in mine…
Las in urma mea pe strada
Banca unde ne-am iubit
N-a fost nimeni sa ne vada
Cine ar fi putut sa creada
Un indragostit…
Astazi inteleg ce-nseamna
Sa traiesti neimplinit
Numai gandul ma indeamna
In apus tarziu de toamna
Catre infinït…
O dimineata tarzie, in care parca linistea e intrerupta de pasii sovaielnici ai Calatorului tau, Cristina draga, de dorul imens din pieptul tau, Raluca draga, de inflorirea florilor tale, Corina draga si de caderea pietrei spre adancuri, Blanca draga, va spun si eu…buna dimineata, Zeite.
Sa va fie o zi …careia sa nu-i dam doar o nota de trecere la amurg, ci sa ne aduca bucurie, sa ne aduca lumina si liniste-n gand si-n suflet.
Va imbratisez.
Si tu, tu cum esti astazi draga Roberrta ?pe noi ne-ai inteles asa de bine…
Draga Carmen iti trimit o imbratisare , din gradina mea cu trandafiri ce au “innebunit” de atatea petale catifelate , si cu cantece de pasari care sunt vesele ( macar ele!) .
Ma gandesc la voi toate .
Va imbratisez si eu, ma bucur sa va “vad” acasa…Corina, raluca, va strang in suflet, Pisica, calatorii frumoase ….,Simona Ioana, multumesc, Roberrta, ma gasesc in tine, Blanca, ne unesc trandafirii…, Cristina, mereu de mana ta, Alice…minunea mea, minunea ta…imi strang gandul bun in inima ca sa se implineasca.
Dragele mele,
Miercuri seara mi-am luat pauza. Mi-am pus doua schimburi in rucsac, m-am urcat in tren si am plecat la mama. Simteam ca ma sufoc de oras, de agitatie, de alergatura catre nicaieri. In ziua sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena, m-am dus la biserica din sat, am stat linistita intr-un colt, cu ochii tinta catre altar, cautand sa-l vad pe tata, asa cum il vedeam in copilarie. Au trecut cinci ani de cand nu mai e cu noi si tot il caut acolo unde a fost el, sincer si bun, cum nu putea sa fie dupa ce termina slujba. Acolo imi trece de dor, de suparare si gasesc putere. Acolo m-am simtit din nou copil, mi-am lasat obrajii sarutati de batranele din sat, care se minunau ca am mai venit pe acasa…V-am purtat in gandurile mele. Am petrecut o zi minunata povestind cu mama, cu vecinii. Spre seara am aflat ca prietena mea din copilarie, colega mea de pregatit prajituri din lut, ornate cu spuma de ras a lui tata, a nascut un baietel voinic. Alt motiv de bucurie fara margini. De miercuri seara pana azi am fost fericita, rasfatata si linistita. Au trecut repede zilele frumoase. De maine ma introc la agitatie. De maine…masca si la lupta…Va imbratisez
Draga mea Blanca, multumescu-ti de intrebare…ma simt cam absenta din propria viata, cumva. Am o senzatie ca si cum mi-as fi luat bilet la loja si-mi privesc spectacolul propriei vieti, derulata fara sa intervin. Dar macar am dreptul la primul rand si vad bine…
Rosanne, si eu ma recunosc in ceea ce scrii tu, si te vad, cu ochi la fel de deschisi..si la fel de intimidanti ptr. ei, cand normal ar fi sa fie invers, nu?
Ema draga, mi-ai amintit si mie de cel ce lipseste de mult mai multi ani, tatal meu, la care chiar ma gandeam azi noapte. Imi pun mereu intrebarea daca viata mea ar fi fost altfel, de ramanea, si sunt convinsa ca da, ca n-ar fi permis sa mi se intample rau vreodata, niciodata…
Va imbratisez, am primit azi..Codul nebunelor maniere – Simona Catrina si am ganduri mari la…citit.
Va ador…
Va imbratisez intro seara calda si linistita de duminica, cu miros de prajitura cu capsuni si planuri de vacanta! Si mi-e dor de toate voi, fete nestemate! Te pup mult Anna, multumesc ca te-ai gandit la mine.
Va doresc o saptamana reusita!
Sper ca ati avut o zi buna, salutari cu drag Rosanne, Ema- va tin chipurile vii in suflet, ma gindesc cu drag la voi, astept vesti bune din lumea voastra. De la toate sa vina vesti bune, avem atita nevoie…Duminica a cazut plostita si peste mine, cu adevaruri interioare si stari care nu-s chiar frumoase. As vrea sa traiesc simplu, as vrea sa am un partener care sa ma inteleaga, sa comunicam, as vrea atitea care nu sunt deocamdata si cine stie daca vor fi vreodata posibile. Ma multumesc deseori cu tot ce am, si am desigur destul, stiu ca altora le merge foarte rau- dar in starea asta nu pot trai permanent.
Ma bucur enorm cind citesc de bine si speranta, Simona-ioana- te string in brate. Si pe voi toate, Blanca, Roberrta, Raluca, toate dragele de aici. Sa avem o saptamina usoara si buna!
E minunat sa crezi ca te-ai indragostit, sa crezi ca s-a indragostit si el..macar sa poti crede…a devenit atat de rara curatenia acestui sentiment incat te uiti cu lupa bijutierului, sa-l slefuiesti sau sa-l ingropi in adancul noroaielor, sa fie doar al tau…E minunat sa-ti bata inima… in camera mea antifonata, n-o aud decat eu….si poate si el….Ii spuneam mai demult cuiva despre experienta mea in iubire…cu cat arati mai mult, cu atat se indeparteaza de tine, de iubirea ta…pentru mine e verificata.Dar, nu, nu pot altfel, imi iau riscurile de urechi, imi strivesc gandurile , imi anulez carceii din muschiul cardiac si….ma indragostesc.Andante, andante…
‘Unde te duci? Sint in pietre,
in surele lor poliedre.
Unde te uiti? Sint in frunze,
in lumi fosnitoare, ascunse.
Unde ma cauti? Sint in vinul,
sangele verii, seninul.
Sint in cocori si-n tarana,
tie oricand la indemana”
(Nina Cassian, Prezenta)
Bună seara, dragele mele!
De sus, din vârf de munte, din vârf pudrat de zăpadă, mă întorc la voi.
Din liniştea Mănăstirii Sâmbăta de sus, din clarul credinţei şi al limpezimii, vă aduc liniştea.
Te-am citit cu drag, Anna. ÃŽmi era dor de cuvintele tale.
Te îmbrăţişez, Alice!
Vă port în sufletul meu, pe toate!
Seara buna.
Azi Pisica a trecut pe la mine. O vizita “meteorica”, mi-as fi dorit-o mai lunga, mai tihnita. Dar ii multumesc si ei si lui Dan, au facut un ocol special ca sa bea o cafea la mine, ceea ce nu e putin. Mi-a fost drag sa o vad, sa o stang in brate, sa o ascult. In imbratisarea noastra ati fost si voi, toate impreuna si in parte ( continuu sa te citez Rosanne). Promisiunea e ca vor reveni odata, cu calm, cu vreme pentru o intalnire in Cluj cu Alyce si Ina B, cu timp pentru toate povestile noastre… Iti multumesc sora mea, si tie si lui Dan, sa va bucurati de saptamana asta de vacanta.
Ema ce frumos ne-ai transmis toata tihna din zilele astea. Ma bucur pentru regasirea ta.
Atena si tie iti simt linistea, o experienta inaltatoare.
Rosanne- te simt, te simt, te simt- andante, andante …
Simona Radoi- adulmec prajitura si imi privesc dieta, e prima dieta adevarata din viata mea, strang din dinti si merg inainte, sper pana la capat.
Roberrta stiu cum savurezi fiecare pagina, cum te navaleste rasul. Simona Catrina e extrem de tonica.
Corina citesc postarea, m-am intrebat si eu de atatea ori de ce nu pot avea tot ceea ce vreau? Oare vreau prea mult? Gandul ma intristeaza si atunci privesc in jurul meu. Acolo unde credeam ca e dragoste si intelegere am descoperit ca e doar un teatru jucat in public. Acolo unde credeam ca e prietenie am descoperit interese si barfa. Atatea masti, atatea tristeti. Constatarea nu ma consoleaza dar ma face totusi sa ma bucur de ceea ce mi se intampla frumos si adevarat.
Blanca, Anna, Raluca, Danuta, Ina B, Alyce, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Dalila … fete dragi, toate, toate- mereu alaturi de voi.
Alice ai fost si tu azi in casa mea. Te-a adus Pisica de mana ei, in zambetul din privirea ei. Tot binele lumii pentru tine. Astept revista asa cum imi astept iubitul, cu drag si dor.
Simona Ioana, sper ca ai imbratisat-o si din partea noastra pe Pisica…
Cred ca nu eu am spus asta, ci Corina, dar daca ea nu recunoaste…atunci a mea sa ramana…(glumesc si va imbratisez tare pe toti)
Mi-e dor de serile noastre, de noptile noastre…
Vin tarziu, vin tiptil… Va gasesc aici, fapturi ciudate, frumoase, fara asemanare, cautandu-ne dragostea, linistea, intelesul, rostul. Am ascultat azi impreuna cu copiii mei cantecele Cleopatrei Stratan de pe ultimul album – mi le-a daruit Alina- si m-am cutremurat de frumusetea lor, aproape ca nu sunt cantece pentru copii, ci pentru indragostite ca noi.
“Daca vei veni ca in alte seri
usa e deschisa de alaltaieri,
geamul e deschis, sufletu-i deschis,
ce sa-ti mai deschid? Nu mai stiu ce…
Daca tu nu vii, spune ca nu vii
si o fi ce-o fi…
Da’ daca tu nu poti,
spune ca nu poti,
eu te rog frumos,
nu ma mai chinui…
Deseori pe drum
oameni ma opresc
intrebandu-ma de te mai iubesc,
Ei, si ce daca le raspund ca da?
Schimba asta oare vreo ceva?!!!
Stii cand te rugam,
la portita-n drum,
sa-mi aduci cand vii daruri, iar acum
nu mai vreau nimic, uita sa le iei,
daca vrei, ti-aduc eu ce vrei…”
http://www.youtube.com/watch?v=UbjdLTIlBx4
Am imbratisat-o si pentru voi, si cu bratele voastre. Cred ca a iesit ceva de genul “imbratisare- caracatita”.
Buna seara, zeite dragi! V-am citit cu drag si va imbratisez.
Corina, bine-ai venit, Pisica- drum bun! Rosanne, plutesti frumos, dansand valsul (sau tango-ul:) iubirii, iti vin si eu alaturi, sa zburam impreuna! Sa-ti fie iubirea implinita, presarata cu emotii si trairi intense, sa-ti fie impartasita zi de zi, clipa de clipa- o meriti cu prisosinta!
Va urez o saptamana frumoasa, tuturor! Fie sa avem numai impliniri si bucurii, pe care sa le impartasim aici!
Am si eu o intrebare: Cand e nascuta Alice? Ce zodie este?
Sa aveti o noapte senina!
Ma strecor incet in somnul voastru si cu brate trudite va imbratisez in vis. E inca intuneric afara. E o noapte superba, cu stele ce clipocesc incet dincolo de geam, ca si cum ar muri si ar reinvia iar si iar. E liniste. O liniste frumoasa pe care o ascul, pe care o inteleg. Va spun Buna dimineata inainte de a adormi, inainte de va face cafeaua, pe care am sa incerc sa o pastrez calda pana va veti trezi.
Buna dimineata, Alice. Buna dimineata, dragelor!
Buna dimineata. Va imbii cu aroma de cafea, sa va trezeasca lin si dulce, sa zambiti de luni dimineata – trebuie sa ne mearga bine in saptamana asta.
Va imbratisez, va port in suflet.
…v-am citit de pe geam,in nopti tarzii si nu am putut sa vorbesc..a cata oara?..m-am ascuns iarasi in cochilia mea,asteptand..
…nu am putut sa ma bucur alaturi de voi,la ceas de sarbatoare ..as fi vrut sa cantam impreuna “la multi ani”sa va umplu bratele de flori..zambetul mi-a inghetat pe buze..
…cu flori am ingenunchiat la mormantul mamei,elena sufletului meu,si mi-am cerut iertare pentru toate florile pe care nu i le-am daruit..pentru toate gandurile frumoase pe care nu i le-am impartasit…am ridicat apoi ochii spre cer..si preintre norii gri am gasit un colt de senin,ca ochii ei..vreau sa cred ,ca de-acolo de sus,mama ma priveste..
SCOICA
de Marin Sorescu
M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.
Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.
Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.
Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.
Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala. ”
..buna dimineata,suflete dragi!
Buna dimineata! Vin cu voi la cafeaua Simonei, va zambesc cat de frumos pot eu si imi doresc pentru noi toate zile senine, zile cu suflete linistite…
Danutza, te tin de mana! Mama ta sigur te priveste si are grija de tine…
Alice, Felice, Rossane, Alyce, Corina, Anna, Amore, Atena, Carmen, Roberrta, Sara, Soso, Pisica, Blanca si pe voi toate, va imbratisez!
buna dimineata zeite, ma alatur cu ceaiul de la omv…chiar daca nu va scriu zilnic, de citit tot va citesc,numai ca uneori sint mult prea trista si ”incarcata” incat sincer nu stiu cum sa incep pt ca gandurile imi sint de-a valma…
roberrta ce frumos scrii tu si ce bine inteleg eu…ti-am scris pe mail doua vorbe,te-am ”curtat” ca sa accepti intalnirea…
soso, multumesc pt ca esti alaturi de mine,ca te rogi , ca scrierile mele iti plac in felul acela cutremurator,cand citim ce traim noi,dar scris de altii,de te miri de unde atata asemanare….cred ca e exemplu concret ca de fapt,oamenii nu sint cu mult diferiti in tariri, diferiti sint in felul de a si le exprima sau arata,depinde de capacitatea fiecaruia…noi aici….de fapt scriem fiecare cu cuvinte diferite ganduri si sentimente aproape identice….ziceam si eu si ma voi repeta mereu, ca m-am regasit in scrierile lui alice a noastra cu totul, intreaga ,cu minte si simtire, am trait cumva,la fel…am iubit cu teama si speranta amestecate,de fiecare data,am trait deplin si intens ca sa nu am ocazia sa regret ca as fi putut sa o fac si n-am facut-o… cineva anume( si multi altii,de altfel), se uita la mine mirat cum traiesc intr-un spirit liber si intens,cata pofta de viata am chiar si cand e necazul deasupra mea,cum imi tin zambetul pe buze chiar si cu ochii tristi…
pisica,dintre bagajale tale, mi-ai trimis un gand pe care eu l-am primit fara tagada….multumesc…si stiu….ca iubirea vine neasteptata,nechemata.dar am o problema mare…nu reusesc nici in ruptul capului sa nu o mai astept.sint in plina asteptare de cand ma stiu….ma sting de dorul dorului de a gasi ceea ce caut . “” viata mea, in ciuda aparentei libertati, este un sir lung de ceasuri in asteptarea unei iubiri cu acelasi final fericit ca in filme”’….de fiecare data cand am gasit”ceva”, mi-am zis: gata , de data asta am gasit ce cautam,si apoi m-am prins repede ca nu era adevarul pe care il astept…..uneori reusesc sa vad partea plina a paharului,pt care unii imi spun ca as fi o fericita….adica,sa ma explic, am 32 de ani, am deja casa mea,masina mea,asternuturi alese cu grija si asortate(vorba lui alice), scoli destule cat sa am ceva diplome in sertar, independenta maxima fata de tot,toate si toti, cativa prieteni buni pe care am reusit cu mare greu sa ii fac,sa ii tin , sa ii am pt o viata si sa imi vina nechemati la greu asa cum alerg eu catre ei(si sa ai prieteni adevarati in ziua de azi e un noroc imens,o binecuvintare divina precum sanatatea), am si niste amaruri adunate si stivuite cu multe cearcane si multi pereti loviti cu capul meu,dar care nu ma lasa sa uit ca dulcele izbavitor e mai dulce dupa ce veninul mi-a otravit sangele…nu am copii, dar am reusit sa fiu iubita de ai altora plecati prin tari straine, si pe care eu i-am botezat,apoi i-am protejat cum am stiut mai bine fara sa iau lectii de nicaieri,ci asa cum am simtit ca au ei nevoie de mine( mergem in parc,la circ,la prajitura,le cumpar haine si jucarii,cantam in masina,nu lipsesc de la niciun eveniment important pt ei…… simt ca ma iubesc atat de mult, de parca i-as fi facut eu. am fost odata la circ, si cel mic,danut ( denisa 9 ani si danut 6 ani), in timp ce se uita la o foca pe scena, se intoarce catre mine, ma pupa pe buze, si imi spune “‘nasica, tu esti mai frumoasa decat foca aia si eu te iubesc asa”"…..)) )….., nu imi lipseste decat un EL….si cei din jurul meu si-ar da relatiile mincinoase pe care le duc si viata dubla, numai pe un sfert din viata pe care cred ei ca o duc eu,fara obligatii,fara inchistari de niciun grad…..am ajuns si eu sa imi spun mereu, decat ca ei, mai bine ca mine, singura dar libera, fara sa ma bag in pat langa un barbat cu gandul categoric la altul care si el sta in patul alteia cu gandul la alta, ca un lant de slabiciuni…..asa ca poate paharul meu plin e mai de preferat decat partea goala in care numai eu vad ca se oglindeste trupul meu gol,neatins,nedorit…nu stiu, ziceti voi cum e mai bine.eu macar incerc sa gandesc pozitiv,sa nu mai imi fac din lipsa LUI o rana de parca as fi handicapata(desi am si momente de alea).nu stiu…nu stiu…cum e mai bine?
…nici nu pot forta lucruri pe care poate nu mi-e scris sa le traiesc inca, daca nu eram realizata profesional poate eram personal, dzeu cred ca stie cand sa ti le dea….poate sint prea tanara ca sa le am pe toate , si m-as deda la lene, la ideea ca mi se cuvin si ca atare nu mai trebuie sa lupt,sa trudesc, sa plang….asa ca dzeu poate mi le da intr-un ritm numai de el stiut si ales pt mine, si ca randul meu pe treptele lui ”noi” nu a venit inca…..
…….revin…..
danutza….imi pare rau pt lipsa mamei tale….inteleg prea bine durerea(asta e viata pana la urma) ….si despre asta am sa va spun maine….
..va simt aproape..mereu v-am simtit!
..cristina socaciu ,de mana cu tine..danuta,multumesc!
Buna dimineata si stringeri de mina si de la mine draga danutza, danuta, cristina, simona-ioana, alyce, toate zinele bune- sa aveti o zi dulce si blinda! Un citat din Marlon Brando, dintr-o revista de femei – ,, Numai cine merge pe drumul propriu nu poate fi depasit,,- asta incercam toate, nu-i asa?
Buna dimineata zeite dragi…
E o dimineata ciudata, in care m-am trezit iar prea devreme, dupa o noapte de nelinisti, de nesomn. As fi vrut sa incep altfel saptamana, cu mai multa incredere, cu mai multa determinare. La fel cum as vrea sa fi inceput altfel prezentarea mea. Voi m-ati primit oricum in lumea voastra si chiar daca mai e drum lung pana sa va ajung la suflete, nu ma las…
Am 23 de ani, doar atatia. Numai ca-mi simt sufletul atat de batran si de obosit incat uneori mi-e teama pentru el asa cum imi e teama ca bunicii mei dragi o sa-si piarda intr-o zi gandurile si amintirile in zari ce nu le apartin.
De cativa ani il iubesc pe omul ce-n fiecare seara imi saruta buzele si ma tine strans langa inima lui iar dimineata, in zori, in liniste, imi saruta picioarele. Ar face orice pentru mine si ma iubeste mai mult decat as fi putut spera vreodata. Si-l iubesc. Si mi-e drag. Insa nu mai sunt indragostita de el. Imi face sufletul sa zambeasca, dar nu sa tresara, imi aduce in ochi lumina, dar nu-i face sa sclipeasca, imi spune cuvinte de vis, dar sunetul lor nu ma mai face sa vibrez. Ma vrea a lui pentru totdeauna si a fost dureros de greu sa-i spun ca-i prea devreme, sa stiu ca-i prea tarziu, sa simt ca poate nu va fi niciodata…
Ce stiti deja e ca freamatul mi-l trezeste o dragoste ce a trebuit sa se sfarseasca pentru a nu prinde radacini. O dragoste traita cu inconstienta, cu adrenalina la cote uriase, cu sentimente iesite din cotidian, o dragoste ce mi-a reintregit parti din suflet, mi-a recapatat increderea in dorinte. Iar el… el e tot ce nu e barbatul de langa mine si mai trist, e tot ce barbatul si stiu, barbatii de langa mine, nu vor fi…
Povestile de dragoste simt ca pentru mine se incheie aici. Poate unele dintre voi, zeite cu mai multa experienta, o sa-mi spuneti ca e prea devreme sa gandesc asa, si mai ales sa simt, insa ma cunosc prea bine, si mai mult, imi cunosc sufletul. Si mai mult de atat poate nici nu am nevoie. Poate nici nu merit. Am doua variante: sa simt ca a fost un blestem sa aflu ca dragostea in care ma aflam si-n care inca sunt poate fi intrecuta de o dragoste ce nu stiam ca poate exista, ce nu-mi mai apartine dar spre care imi voi intoarce mereu sufletul,
sau sa o iau ca pe o binecuvantare, sa simt ca ma aflu printre putinii care chiar au intalnit Acea Dragoste, printre putinii ce s-au iubit ca Zeii si nu ca muritorii… Cert e ca niciodata nu voi mai fi la fel ca inainte sa o cunosc…
Va imbratisez pe toate si va multumesc…
Simone,pentru ca tu ai fost prima care mi-a deschis poarta lumii voastre
Roberrta, pentru ca ti-ai intins mana spre mine
Danuta, pentru toate incurajarile
Alyce, pentru ca ma pomenesti mereu si pentru ca uneori ma pierd in sufletul tau crezand ca e al meu
Danutza, Ema, cand am citit ce ati scris despre parintii vostri plecati prea devreme, prea departe, prea de tot dintre voi mi s-au umplut ochii de lacrimi si sufletul de un dor mistuitor, nepamantean de cea mai importanta parte a sufletului meu, pe care am pierdut-o in urma cu 7 ani, intr-o tulburatoare zi de 7, de Tata…
Carmen Sofianu, Simona Ioana, Pisica draga, Corina Ingman, Rosanne, Atena, Anna, Sara, Dalia, Soso, Teodora, Monica
si voua, tuturor, zanelor de aici pe care, daca le-am omis, imi cer scuze
Alice, pentru toate vietile si lumile ce le-ai schimbat, pentru toate visele la care le-ai dat viata, pentru toate zambetele pe care le-ai trimis in lume, pentru ce esti, pentru ca esti…
Danuta,
Si eu am tot 32 de ani si, practic, o iau de la capat si am primit o sansa cand credeam ca nu mi se poate intampla nimic bun si ca totul in jurul meu se prabuseste si nu am de ce sa ma agat. Daca ne-am fi intalnit acum 1 an de zile, as fi fost in situatia ta: avem un job minunat, o casa frumoasa, si un om iubit si credeam ca am ajuns sus, in capul scarii si nu mi se mai poate intampla nimic. Am pierdut tot, dar am aut norocul sa gasesc niste oameni minunati care m-au ridicat si m-au sprijinit treapta-treapta si m-au invatat din nou sa urc. Am un job nou, o alta casa, si, sper, in curand, pe el alaturi de mine. Si, asa cum spunea, draga mea Anna, trebuie sa-ti deschizi sufletul ca sa lasi minunile sa vina la tine. Ai sa vezi ca ti se intampla lucruri incredibile si ca totul iti iese asa cum nu mai sperai si nu mai credeai. Acum vreo 2 luni de zile ma gandeam la bilete de adio, acum, mi-am regasit zambetul, speranta, credinta si ma bucur de fiecare zi, de lucrurile bune care mi se intampla, de grija si de iubirea pe care o primesc de la Cel de Sus. Pentru ca schimbarea mea s-a petrecut in urma intalnirii cu un om deosebit care nu m-a certat pentru momentele de indoiala, de disperare, ci m-a invatat sa-mi deschid sufletul si sa las lucrurile sa se intample, fara sa cer nimic.
Eu sunt sigura ca ai locul tau si ti se pregatesc lucruri minunate, dar poate trebuie sa mai astepti putin. Si asta iti spune cineva care nu stie sa aiba rabdare si uraste sa astepte, dar care se straduieste zi de zi sa invete aceasta lectie. E tare greu, dar cateodata e necesar.
Va imbratisez cu drag si dor.
…Sunt trista azi…Incerc (desi simt ca mi-am epuizat toate varintele ajutatoare)..sa gasesc ceva..orice..care sa ajute..Ma doare durere unei prietene care neaga tot, care refuza sa admita ca are nevoie de ajutor..ca nu e singura…Ma simt neputincioasa…si nu inteleg de ce..doar sunt prietena ei ar trebui sa stiu ce sa fac, cum sa fac..doar eu o cunosc cel mai bine..?!..
Va imbratisez cu putere…aceasi putere de care am nevoie de la voi…
Sara, sunt dureri peste care trebuie sa trecem singuri pentru ca numai asa ne putem vindeca.
Sunt momente in care nu avem nevoie de nimeni sa ne spuna: va fi bine, nu mai plange, nu merita, esti puternica, etc.
Esential este ca prietena ta sa stie ca te are alaturi, ca e suficient sa bata din pleoape si esti langa ea…si sunt sigura ca stie asta deja despre tine…
Cand l-am pierdut pe Tata am pierdut orice contact cu realitatea o perioada buna de timp. Lumea se ingramadea in jurul meu, primeam mesaje ca o sa fie bine pana la urma, invitatii in oras cu fetele, telefoane de incurajare, ma agasau si inebuneau cu toata forfota ce o faceau. Am pierdut multe “prietene” atunci, mi-am stricat relatii de tot felul tocmai pentru ca lumea nu intelegea un singur lucru: pierdusem tot ce aveam mai scump pe lume si tot ce voiam era sa-l plang, sa-l jelesc in singuratatea mea, sa accept ca e gata, ca am ramas fara el. Au fost putini cei care mi-au spus sa plang, sa ma rog, sa strig, sa-i dau timp, timpului… Si doar asa, in singuratatea aia zdrobitoare a mea, neinteleasa de mai toti de langa mine, dupa ce mi-am plans toate lacrimile si mi-am urlat toate furiile am reusit sa merg mai departe, sa iubesc iar oamenii, soarele si viata, sa vad in rasarit o punte catre viitor…
maya……………………………………….eu nu am cuvinte, pt ca ma regasesc in fiecare aceste puncte puncte……….si am sa va spun maine de ce….
felice……mi ai scris numai si numai mie……multumesc …am trecut si prin ce treci tu si doar asa am invatat ca nimic nu dureaza, pt ca la mine nu a durat…..la mine nimic nu dureaza, de parca ar fi un blestem,sa tot pierd, sa nu pot pastra nimic….
Danuta, cand am citit ultima parte ce ai scris-o “sa tot pierd, sa nu pot pastra nimic….” mi-am amintit de ceva ce am scris cu multi ani in urma, pe care, oricat de ciudat mi-ar fi sa-l mai citeasca cineva o sa-l postez aici. Eu nu o sa iti spun ca va fi bine, ca sunt lucruri, oameni si sentimente ce dureaza, ce raman, ce se-ntorc, m-as contrazice cu ce i-am scris mai sus Sarei. Spun doar ca viata ne e o continua schimbare. Si ca trebuie sa ne incapatanam sa luptam pentru noi, pentru altii, pentru un maine mai bun… Vine o vreme pentru toti, pentru toate… Acum imi pun fruntea in pamant si tac…si-mi astept vremea…
TOT CE AM IUBIT
În ziua în care Tata a plecat moartea mi-a înghiţit sufletul, zâmbetul, viaţa.Nu mai trăiam. Nu eram nici moartă, nici vie. Băteam la uşi închise, cerşeam răspunsuri mute. Mă dărâma liniştea asurzitoare dintre polii opuşi în care ne aflam. Voiam să părăsesc lumea asta în care nu-mi mai găseam locul şi să merg la el, să-i mai simt măcar o dată răsuflarea…
Mi-e dor de Tata. Un dor nebun. Mă gândesc uneori că tot ce am azi e mulţumită lui. El m-a facut mai bună, mai iubitoare, m-a făcut să preţuiesc oamenii şi să le arăt asta, să disting frumosul de urât, lumina de întuneric, să nu las ura să-mi întunece privirea, să nu-mi vând sufletul… Mă doare depărtarea de el mai tare decât orice durere fizică şi mi-aş da viaţa să fie iar aici…să-l mai ating doar o dată… Viaţa mea a devenit o aşteptare a sfârşitului…a întâlnirii cu el…
Mi-e dor să zbor…
Mi-e dor…mi-e dor de trecut…cândva mă rugam să îl las în urmă, azi îl vreau înapoi. Atunci aveam atâtea, visam atâtea…
E iar toamnă, iar septembrie…nesfârşita lună a sufletului meu…e tot gol şi tot pustiu. Încă aud larma asurzitoare a cuielor ce închideau pe veci sicriul lui…şi o dată cu asta şi zâmbetul meu…
În frenezia gândurilor încă se zbate să iasă speranţa paradisului trecut… vântul singurătăţii încă bate în inima-mi zdrenţuită…şi zâmbetul mi-e încă îngheţat de-o lacrimă ce nu mai are putere să cadă…pentru ce să mai lupt… tot ce am iubit, am pierdut … tot ce iubesc eu… pleacă…
stiu atat de bine…….traiesc exact ce ai scris maya….atat de tanara si atat de matura….
..maya,am plans..iar..de dor ..de neputinta…de atata gol ramas in urma lor..tata,fratele meu..mama..
Plangi Danutza, lacrimile spala… Si apoi zambeste. Ridica-te si porneste sa cuceresti lumea. Ridica-te si fa tot ce ei nu au apucat sa faca, inchina-le ode pe care ei n-au apucat sa le cante, iubeste cum poate ei nu au apucat sa iubeasca, porneste spre locuri in care ei n-au apucat sa ajunga, priveste cerul si vezi in el ce ei nu au apucat sa vada…
Du la capat cu fruntea sus tot ce ti-e dat pentru ca trebuie sa-i faci mandri de tine. Si sa nu crezi niciodata ca esti singura! Pentru ca nu esti. Ii ai pe oamenii palpabili din viata ta, ne ai pe noi, si o sa ai mereu, neconditionat, cu trei ingeri pazitori mai mult…
ma inclin in fata voastra…imi inghit lacrima din spatele biroului…
si eu plang la birou fara sa stie nimeni de ce……si doare ca si cand ar fi fost azi…,mi se face rau numai cand citesc, numai cand ma gandesc, darmite sa mai si scriu sau sa vorbesc….
oricum cuvintele sint de prisos…numai cine a trecut prin pierderi stie adevaratul pret, numai cine a trecut prin foc s a ars cu rani care nu se mai vindeca NICIODATA, ceilalti privitori carora nu le a venit randul la ardere pot doar sa mormaie incet ca inteleg, dar credeti ma , nici cand esti in plina flacara,tot nu intelegi….
“Somnul celor plecati nu poate conteni nesomnul celor ramasi.”
Ma inclin si eu la durerea voastra, incercind sa pricep totusi ca nimic nu poate consola pierderi sufletesti asa de mari. In curind vin Rusaliile, e asa cum se zice in popor, ca mortii dragi se intorc pina atunci in locurile unde au trait si au fost fericiti, la noi in suflet, in vise. Va imbratisez cu compasiune, cu prietenie si speranta ca daca s-a inchis un geam, curind se va deschide o noua usa…
Va sarut suflete frumoase!
E o vara cu mult soare si cel mai frumos verde care poate exista( cel din luna mai), inca proaspat, neparjolit de caldura lui cuptor.
Simona Ioana, am primit bujorii tai care miros a dragoste. Multumesc.
Blanca, trandafirii din mica ta gradina( parca o vad) imi promit o dragoste mare in ” Lunga vara fierbinte” care ne asteapta. Presimt.
Alice, am inchinat un pahar de sampanie in cinstea noastra, a zeitelor si am rupt cu pofta o bucata din prajitura Simonei Radoi.
Iar sufletul mi l.am umplut cu “Cele mai frumoase povesti de iubire”. Am citit culcata pe iarba, la umbra, cu un cer nebun de albastru( asa il iubesc!) intr.o zi de duminica sfanta.
Nu am plans la povestile voastre, am stat si m.am gandit mult, comparand cu experientele mele. M.ati ajutat sa inteleg ce era de neinteles in povestile mele. M.ati invatat sa fiu mai buna, mai rabdatoare, mai inteleapta, sa ofer fara a astepta nimic in schimb si ca oricand frumosul se poate transforma in urat si viceversa.
Cea mai trista poveste mi s.a parut a fi a Dorianei Motoc. Asa am simtit.o eu.
Felicit zeitele scriitoare si ma inchin in fata celor 5 barbati care semneaza 5 povesti sensibil asternute pe hartie.
Felice, mi.a placut cum i.ai raspuns Danutei. Pupici.
Ganduri bune pentru voi suflete alese…Va strig pe toate…ca in “Sunetul muzicii”, cum ii striga Maria pe copiii von Trapp.
Draga Danutza si draga Maya,
Eu nu am suferit pierderi ca ale voastre…Eu nu am plans de neputinta si de golul ramas…Am fost ferita de toate astea…
Ma gandesc la voi, la varsta voastra tanara( Maya, eu am aproape dublul anilor tai)si ma rog sa gasiti puteri sa mergeti mai departe…In voi le gasiti, cu siguranta!
Nu stiu daca ati vazut filmul “O iubire fara sfarsit” cu Robin Williams. E o calatorie intr.o lume necunoscuta. Poate pentru faptul ca oamenii se tem de ea, incearca sa si.o inchipuie astfel.
Multumim Carmen. Eu cred ca Dumnezeu nu le da oamenilor mai mult decat acestia pot duce si ca avem in noi o forta nebanuita de a merge mai departe. Trebuie doar sa o cautam. Si daca totusi nu o gasim in noi, atunci s-o cautam in altii. Sa ne inarmam deci cu rabdare si sa asteptam sa ni se vindece ranile. Sau macar sa se cicatrizeze…
Va imbratisez.As vrea sa va mangai suferintele , sa va spun ca stiu, ca le recunosc ,ca eu sunt seva durerilor de toate felurile…Tatal meu nu a murit, e viu, traieste fara mine, nu am plans la mormantul lui, ci la capataiul copilariei mele, nu am nicio amintire care sa-mi sfasie sufletul, am doar goluri in zile de sarbatoare, de vacanta, de familie…Nu m-am plimbat cu el de mana, nu i-am sarit in gat, nu m-a mangaiat seara in timpul somnului, nu m-a felicitat pentru reusitele mele….Ii sunt indiferenta, ne intalnim intamplator…ne privim ca doi straini, nu stie ce sa ma intrebe, nu stiu ce sa-i spun despre mine…Dupa multe strategii ale mamei de a-l apropia de mine ,in copilarie, am ramas doar eu cu lacrimile scurse pe tot drumul de la casa lui spre casa mea, cu bratele crescute inainte de majorat…Si acum tot asa le simt, mult prea crescute, mult prea intinse dupa o iubire neconditionata, curata, pierduta in copilarie, visata in adolescenta, netraita la maturitate.
Cineva ma intreba daca imi pare rau ca am trait fara tata, cum pot regreta ceva ce n-am avut, daca nu stiu cum este, cum ar fi fost, ce amintiri sa retraiesc, ce dor sa am?!Nu e in pamant, e chiar in timpul meu, in orasul meu, dar nu in viata mea.Si nici eu in a lui… doar copiii mei imi arata ca sangele doare.
Alte cuvinte nu pot……….
Tata – Timpuri Noi
http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8
Amore, multumesc pentru gandurile de speranta si iubire, iti doresc si eu numai bine….
Va imbratisez pe toti, cu drag.
Cat as vrea sa va alung toate suferintele. Toate amintirile neplacute, neintregi. Pentru mine “tataâ€, este un cuvant despre care am citit mai mult decat l-am simtit. Copilaria mea are amintiri frante cu tata langa mine, iar de la un moment dat nu mai are de loc. Eram prea micuta sa inteleg motivele despartirii alor mei. Atunci ii judecam. Si sufeream cumplit. Si plangeam noaptea in perna ca sa nu ma auda nimeni, si suspinam in soapta cand vedeam o fetita cu tatal ei de mana. Azi am crescut, azi inteleg totul si nu mai condamn nimic. Am crescut cu mama, pe care o admir si care singura a incercat sa imi ofere totul. Si a reusit. Dar uneori treceam prin zile cu un dor ce imi sfasia inima si cautam atunci o imbratisere care sa mi-l aline. Dar se intampla ca imbratisarea mamei, sau a prietenilor, sau a iubitului sa nu imi tina de durere. In acele clipe vroiam imbratisarea lui, a celui pe care il vedeam atat de rar. Imi iubesc tatal, ma iubeste si el la randul lui. O iubire nemarturisita, prima iubire neimplinita. O iubire pe care o pot atinge o singura data pe an, in acea data de 2, in care cu multi ani in urma m-a tinut in bratele lui pentru prima data. Si de atunci, in fiecare vara de ziua mea, tata imi aduce un trandafir alb, imi spune ca ma iubeste si ma strange in brate cat sa imi ajunga pana anul urmator. De aceea iubesc eu florile albe, pentru ca in petalele lor am inchis chipul acelui barbat care m-a iubit de departe. De prea departe.
Va imbratisez cu acea imbratisare care imi lipseste…
Buna seara, Zeite nobile….
Ma alatur si eu, cum as putea sa nu, scrierilor voastre minunate, indurerate, sublime. Ca si cateva dintre voi si eu, la dureros rand, l-am pierdut atunci cand as fi avut mai mare nevoie de el, la 18 ani, in primul meu an de facultate. Un barbat de o frumusete rara, cu ochii ca si cel mai senin cer, inalt, de-mi amintesc si acum ce se susotea cand eu aveam doar vreo 3 anisori, de catre proaspete vecine: ” Ai auzit, vecino, s-a mutat Alain Delon la noi in bloc!”. Dar mai presus de cum se arata lumii era un familist convins. Am vazut, de la primul meu scancet, ce inseamna iubirea adevarata, eterna, o iubire de 25 ani, neincheiata nici in ultima secunda, care l-a furat prea devreme, catre o alta lume, cu o ultima marturisire de iubire pe buze catre mama mea. Stiu ca am fost, desi a doua nascuta, lumina ochilor lui si ades, cand un fior de dor ma trece neasteptat, imi imaginez cum ma vegheaza, de undeva. Si dincolo de vesnicul meu regret ca viata mi-ar fi fost ferita de multe dintre lucrurile rele, uneori, cand ma simt infranta de o viata nedreapta, ma ridica un gand obsesiv, catre el: “el ar fi mandru daca as trece peste asta..”
Si trec…
Imi pare rau sa va gasesc atat de triste…intr-adevar, a-ti pierde un parinte cred ca este o durere imensa, ce nu poate fi descrisa! M-a ferit Dumnezeu sa trec prin aceasta durere, dar, din nefericire, cu totii vom trai aceste pierderi inestimabile. De aceea, acum nu pierd nici o ocazie de a le marturisi celor pe care ii iubesc zi de zi cat de importanti sunt pentru mine. Ar fi durerea cu mult mai mare sa pierzi pe cineva si sa nu-i fi spus cat il iubesti…Din pacate, nimeni nu este nemuritor…Sunt alaturi de voi si ma inclin in fata durerii voastre. Nimeni nu poate intelege total ceva prin ceea ce nu a trecut; poate intui, isi poate imagina doar…
Rosanne, esti asa dulce si sensibila, se simte prin fiecare cuvant…
Va imbratisez, as dori si eu sa mai imprastii din tristetea voastra, sa va pot aduce un zambet cat de mic…
…mi-ati luat sufletul in palme..si mi l-ati mangaiat…ce frumos ati scris ,ce inalt..maya,rosanne,roberrta,carmen sofianu,alyce,corina ingman,soso,danuta,amore..
..haideti la ceai,haideti!..se poate sa pun la infuzat si un strop de senin..?
..ce ceai sa ne aline dorurile ,in seara asta?…ce arome sa ne poarte intr-o lume frumoasa,asa cum ne-o dorim?
Fetelor, se “supara” Pisica daca nu zambim…seara buna va spun, gandul bun vi-l trimit sa va mangai sufletul greu incercat…curaj va pun in palme pentru fiecare…vorba-mi de prisos sa va fie reazem…
Sunt si eu cu sufletul aproape de voi toate…
Plang si eu,odata cu voi ,acum,aici,desi sunt venita de cateva minute de pe drumuri ,si ma pregatesc pt altele….
Drumuri cu folos,cum spune Alice….
Danutza,maya,stiu,stiu ca nu exista cuvinte care sa va aline suferinta…
Stiu doar,ca Dzeu o sa va dea puterea sa mergeti mai departe si sa urcati si voi,din nou scara iubirii…
Exista o lectie a rabdarii,pe care ,musai,vrem nu vrem,o invatam cu totii in viata….Fara ea nu se poate….
Felice o invata acum,iar Dzeu ii ofera minune dupa minune,ca sa creada,ca sa inteleaga,ca sa invete mai apoi si pe altii….
Si pentru voi exista minuni,exista dragoste,exista oameni care sa va fie alaturi la bine si la greu….
Asa cum am spus mereu.,dragostea vine singura,gaseste ea singura drumul spre sufletul vostru….uneori atunci cand nu mai sperati,cand nu va mai ganditi la asta….
Sunteti atat de tinere,traiti,zambiti,,iesiti in lume,intre prieteni,nu veti gasi pe nimeni care sa se indragosteasca de un chip plans,posomorat,de un chip incercanat….
Stiu,stiu ca nu e usor,dar,veti vedea,veti vedea….
Apoi,eu cred mult ca rugaciunile pot aduce linistea in sufletul fiecareia dintre noi.
Daca cititi rugaciunile despre care am tot vorbit fiecare dintre noi in postari anterioare,veti trai si voi,adevarate minuni….
Si da,eu cred ca pot exista blesteme,mi s-a dovedit asta,sunt si oameni rai in jurul nostru care,din invidie,din rautate, ne pot face rau cu gandurile lor….
De aceea se fac asa numitele dezlegari,in fiecare manastire,in fiecare biserica….
Aici,in Bucuresti,merg destul de des la Icoanei,la Darvari,locuri in care,in fiecare zi de luni,miercuri si vineri,se fac aceste slujbe aproape non stop….(una dupa alta )…
De curand am invatat ca e bine sa ne impacam cu mortii nostri,nu numai cei de grad imediat ca rudenie,ci si de cei mai indepartati,mosi,stramosi….
Acum ,de Inaltare,sa impartim ceva,orice,pentru fiecare mort din familie,numit,cu lumanare….
De Rusalii la fel,asa cum stia,uite si draga de Corina….
Sa facem si noi asta si cu siguranta si ei,raposatii nostri se vor ruga pentru noi ….
….Sunt obosita acum,va mai scriu,cand pot,muncesc foarte mult,alerg ,alerg,alerg….
DAr nu va uit,va am in bagaje,in suflet,in rugaciuni,
Va pup ,cu drag,cu dor,Ema,Ella,Ela,Danuta,Danutza,Alyce,Simona Radoi(vreau prajitura cu capsuni !),Simona Ioana,Carmen Sofianu(sper sa ne cunoastem curand,ai nr meu ),Pisica plimbareata si facatoare de prajituri cu ghimbir,Soso ,Amalia(mi-e dor de cuvintele tale frumoase),Raluca,Blanca,Roberrta,Cristina Socaciu,Cristina Bizu,Sara,Diana,Rosanne,Felice (de la fericire! stii tu !),Amore,Atena(sa mergi la Caldarusani ,vei trai minuni !,nu glumesc ),Catalina,Cora,Florentina Murgoci,Corina ,Valin,Costi…..restul,iertare,eu sunt uituca ,nu vreau sa omit pe cineva….
VA IUBESC FRUMOS…
Iar tie,Alice,IUBIREA SA RAMANA VESNIC LANGA TINE,ASA CUM MERITI….
MA inclin,cu drag
Seara de azi e a aducerilor aminte. A unei lacrimi in colt de ochi si a gandurilor bune indreptate spre cei dragi care ne vegheaza cu aripi de inger. Danutza, Maya va zambesc printre lacrimi, femei tinere si curajoase.
Azi e seara amintirii pentru tatii absenti din viata fiicelor lor. Nu stiu cum e, nu pot sa imi imaginez copilaria mea fara Tata. Nu m-a rasfatat, autoritar, exigent… a fost acolo exact cand am avut nevoie. Nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste, nici el nici mama, dar o simt din toate gesturile lor. Alyce am incercat sa imi imaginez, din ceea ce mi-ai povestit tu, cum e sa cresti fara tata alaturi. Iar Rosanne imi completeaza imaginea, ce ciudat, ce trist, ce nedrept sa lasi un asemenea gol in sufletul unui copil…
Danuta m-a miscat sinceritatea ta. Esti speciala… va veni ziua si pentru tine, trebuie sa fie asa. Daca vei citi postarile lui Alice de la inceputul anului vei vedea ca si ea astepta, cauta, se simtea pustie si noi ii spuneam : va veni Alice, simtim noi ca dragostea va veni la tine, ca e aproape… Asta iti spun si tie acum. Trebuie sa ai incredere, minunile se intampla cand te astepti mai putin. Asa ca zambeste draga mea, cineva se va indragosti de zambetul tau.
Buna seara dragelor.
Alice- toate gandurile bune pentru tine, cea care ne-ai invatat sa nu ne pierdem speranta.
…la ceas de seara somn usor zeite si noapte albastra cum obisnuia cineva sa imi spuna.
…multumesc simona ioana pt apreciere….pt incurajari….asa sint eu sincera,poate dureros de sincera cu mine si cu restul….si numele e real…
…am vorbit azi aici despre cei care nu mai sint….din pacate, maine de dimineata o sa incep ziua tot asa si ma ve-ti ierta de pe acum ca va fi tot o zi trista, cel putin pt mine….
Buna seara frumoasele sufletului meu.
Multumesc zeite ca va ganditi la mine, multumesc pentru rugaciunile voastre.
Am sufletul zdrobit de tristete. Am inteles(cam repede) ca scarile pe care urc, sperand sa-mi gasesc fericirea, sunt putrede, intunecate, purtatoare de trecut dureros, pentru care eu nu am nicio vina, pentru care ar trebui sa platesc bir greu.
Si iau din nou patratica mea, si ma inchid acolo sa-mi plang neputinta de a iubi, de a ma darui.
prea trist… http://www.youtube.com/watch?v=CFr2-jF7F28&feature=related
Danuta, maine voi fi tot aici…
http://www.youtube.com/watch?v=zCplm-zvYFI&feature=related
Anna, iti multumesc de binetze.
Parintii mei au lipsit din viata mea.S-au despartit, s-au recasatorit, uitand ca au si alti copii. Pentru mine, cuvantul mama nu a existat.M-a crescut bunica din partea tatalui, careia nu am putut sa-i spun mama.Dac-as putea da timpul inapoi, i-as multumi si i-as spune in fiecare clipa mama.Pe mama, am cunoscut-o cand a murit, dar pentru mine era o straina. Cand eram copil, imi doream sa ma imbolnavesc, sa vina mama sau tata sa ma ia in brate, dar n-au venit niciodata. Bunica a fost tot timpul langa mine si am avut o relatie speciala.
Stiu ce-nseamna durerea si mai stiu ca, timpul va va ajuta sa puteti merge inainte.
Cristina Bizu,capul sus ! o alta scara se va deschide pt tine,si vei urca,vei urca !!
Nu abandona,nu te inchide in nicio patratica ! Suntem alaturi de tine,si ,impreuna cu tine,alaturi de celelalte zeite ! Tu poti iubi atat de frumos !
HAi,ne prindem de maini,de inimi,de suflete ! Ne rugam si urcam impreuna pe scara sperantei si a rabdarii ! Ok????
Si ,da,vreau si eu un ceai cu aroma de speranta,de bucurie,de somn linistit !
Sau bem tibetanul meu de care m-am indragostit ?
Va invit cu drag,desi mi se inchid ochii de oboseala,pt care va rog sa ma iertati….
Cristina Bizu, frumoasa mea, cat de dureros imi suna cuvintele tale. Cat de trista te gasesc in noaptea asta. Cat as vrea sa te stiu fericita mereu, pentru ca meriti cu adevarat asta. Te imbratisez tare, ca in seara in care ne-am vazut cu multe saptamani in urma.
Anna draga, Simona mea, Cristina Socaciu, Soso, Danutza, Danuta (sunt de mana cu tine), Roberrta (sa stii ca nu am uitat de sticluta ta magica. o folosesc in fiecare dimineata. si de atunci mi-e bine. iti multumesc), Amore, Rosanne, Maya, Carmen Sofianu, Corina, Felice, Sara, Dalila parte din sufletul meu, sunteti mereu in inima mea.
Alice, te imbratisez cu sufletul mereu.
Multumesc anna, Alyce micuta mea inteleapta. Multumesc pentru mana intinsa, ating palmele mele tremurande de ale voastre. Am spart cana cu ceaiul sperantei. O sa iau alta si vin la voi sa-mi picurati, fiecare, cate putin din bunatatea voastra.
V-am gasit triste, va sterg lacrimile in somn, va sarut pe vise. Cristina Bizu, te tin de mana in noaptea asta- nu e neputinta ta de a iubi, nu!, e neputinta lor, a celor chinuiti, nevindecati, nemantuiti, de care noua ni se face mila si credem ca ii iubim, desi, in adancul sufletului noi stim de la inceput ca nu se poate, ca nu-i vom face bine niciodata, ca nu-si vor reveni in veci de veci.
Mie mi-e dor de tata cand era tanar, il vad cateodata in barbatul meu drag si atunci simt, straniu, dureros, ca-l iubesc nu doar cu dragostea mea, ci si cu a mamei mele pentru tatal meu, toate adunate in mine, intr-un singur suflet.
Familia, eu am provocat atata tristete si atatea lacrimi in ultima perioada, tot eu trebuie sa dreg cumva atmosfera. E drept, lacrimi ar mai fi, dar suntem femei puternice, care stim sa ne bucuram de amintiri dragi si sa speram ca intr-o buna zi vom avea copii fericiti, cu niste tati minunati (eu cel putin, asa sper…. Danutza, Felice…n-o sa ne multumim cu rolul de mame spirituale/nasici toata viata, nu? ). Noi trebuie sa urcam scarile, trebuie sa ajungem sus, pentru ca suntem femei adevarate. Si trebuie sa ne bucuram de fiecare maruntis, care ne face viata mai frumoasa.
Cristina Bizu, intind bratele catre tine. Lasa patratica! Te iau de mana sa pornim pe scari impreuna, sa ajungem sus, sus.
Va imbratisez, pe toate, toate, sufletele mele dragi.
V-am citit pe toate, iar acum imi vin ganduri si raspunsuri in minte asa, de-a valma…Nu cred ca exista un “prea tanara sa le am pe toate”, Danuta, sau n-ar trebui sa fie, nu pentru noi…poate unii se pricep mai bine sa isi umple golurile existentei lor cu ceva, altii vor mereu mai mult, altii tanjesc dupa ceea ce nu au, altii sufera dupa ceea ce au pierdut…Dumnezeu stie unde o fi echilibrul…Maya, eu cred cu tarie ca destinul se poate schimba intr-o seara si ca despre nici o iubire nu putem spune cu mana pe inima ca va fi ultima…ca iubim ca si cand ar fi ultima, asta da…Felice, as vrea atat de mult sa cred ca, atunci cand simti ca nu mai ai pentru ce trai, ca motivatia pentru tot a disparut, exista undeva in tine forta de a o lua de la capat…Sara, cum se face ca pe noi ne afecteaza ceea ce se intampla cel mai mult? De ce sensibilitatea a ajuns sa fie asa o povara?
Carmen Sofianu, nici eu nu am plans cand am citit cartea. Poate doar de emotie ca a aparut. Dar le-am filtrat, pe toate, prin sufletul meu. Unii mi-au spus ca povestea mea este cea a unei femei care stie sa accepta un final. Altii, ca denota o dureroasa infrangere. Altii, ca e trista, pur si simplu. Eu o consider (de cea de-a doua vorbesc acum) pur si simplu o poveste despre o iubire reala.
Va imbratisez, Simona Ioana, Pisica, Blanca, Ema, Rosanne, Amore, Danutza, Anne, Roberrta, Soso, Alyce (si eu mi-am facut lucrarea de licenta pe filmologie), draga mea Corina, cu prima ocazie iti voi scrie mai multe, promit…
Alice, cred ca drumul e inca foarte lung pana la a gasi omul potrivit mie. Singurul lucru pe care sper sa-l fi invatat este acela de a-mi asuma riscul ca povestea mea sa nu coboare in realitate. Poate tocmai de asta nu pot sa urasc pe nimeni pentru ca nu a ramas in ea.
In noapte va mangai
-danutza, vei gasi scoica ta si vei vedea ca ea a zamislit o perla pretioasa ca si eul tau.As vrea sa-ti mangai durerea, daca as putea.
-danuta, tu esti in plin proces de desavarsire interioara si cand totul va fi pregatit, cel sortit tie va aparea, el e aproapesau mai are de mers…
Corina Ingman, ai multa dreptate , si noua un profesor ne -a spus, cand picasem un examen important in viata: la unii oameni , drumul nu e drept, el face multe ocolisuri inainte de a ajunge la destinatie!
-Rosanne, bratele tale sunt atat de incapatoare si pline de asteptare, de chemare…
-Valin, un plans imi inabusa pieptul , cantecul acesta!
-Alyce, departarea nu poate aduce uitarea in iubirea dintre tine si parintele tau; nu e lasata de florile albe…
Draga Roberrta, tatal tau e mandru de tine si te vegheaza sa cum spui si tu; sunt alaturi de tine.
-Anna, nume romantic, ai vorbe de leac ce oblojesc ranile sangerande, esti o infirmiera blanda a sufletelor ce plang…
-Maya, care e raspunsul tau la urmatoril exercitiu: inchipuieste-ti ca omul tau care te iubeste, maine va fi rece si distant cu tine si ca il vei vedea trecand inlantuit cu alta fata, si caar radia de fericire; din doua posibilitati ce ai alege:inima ta ar rasufla usurata pt ca ai fi libera pentru o noua iubire sau …?
Cristina Bizu, lasa-ne , te rog , sa intram in patratica ta si sa te imbratisam, sa-ti aducem lumina si speranta !
-Teodora, te-ai deschis…
Ema, imi place ca ai spus un adevar prin: de maine , masca si la lupta!, ce bine ar fi sa fie masca de spadasin si sa fie jocul fair play !
-Soso, plang si eu cu tine…
Sara iti doresc sa-ti creasca puterile si sa gasesti calea pentru a-ti ajuta prietena.
Amore, din nou ai dreptate!
Anda , esti inteleapta si-mi lipsesc poeziile postate de tine Iti doresc numai bine.
Cristina Socaciu, stau langa tine .
Carmen, tu , tu radiezi lumina, esti atat de solara, atat de senina incat cerul te rasfata cu albastru de Voronet !
Simona Ioana, tu aduci speranta de mai bine privind spre viitor!
Buna dimineata!…sunt la geam cu o cafea aromata ce miroase a speranta si credinta! deschideti fereastra sa imbratisati dimineata! ni s-a daruit inca o zi, sa facem minuni cu ea! Eu asa vreau, in fiecare dimineata si asa isi doreste gandul bun si pentru voi toate!
..buna dimineta!..am simtit aroma si m-am apropiat de geam…m-a invaluit un abur de speranta ,de credinta..de la cafeaua ta,soso!..multumesc!
…e soare,azi..si senin..miroase a verde proaspat..
..am cautat in pod , sarafanul bleumarin..uniforma mea ..sambata am revederea de 20 de ani de la terminarea liceului…azi-noapte am cautat in cufarul cu amintiri..poze,albume..zambete,printre lacrimi..mi-am amintit si de cantecul nostru ,pe care l-am cantat ,acum 20 de ani,tinandu-ne de maini,pe sub castanii de pe bulevard:”hei,hei 12 E,tot ce-a fost,azi,nu mai e..hei,hei ,ani de liceu,am uitat tot ce-a fost greu..”
..o sa va iau cu mine,sambata…o sa fiti in gandurile mele..
buna dimineata blanca 237,buna dimineata anda,..ema,cristina bizu,anna,teodora,maya,simona ioana,cristina socaciu,cristina ingman,alyce,rosanne,roberrta,danuta..senina si frumoasa sa va fie ziua!
….azi se implineste un an de cand taticu meu nu mai e….as fi vrut sa va povestesc de fapt,dar realizez ca desi atrecut un an tot nu pot…numai sa imi amintesc ma doare,darmite sa vorbesc,nu ma pot duce nici la mormant decat foarte rar si atunci impinsa de insistentele mamei..poate nu veti intelege de ce nici la mormant nu ma pot duce,dar azi ma voi duce…..insa doare atat de mult incat nu am cuvinte sa spun,doar sa plang…cineva mi-a spus ca atunci cand nu poti sa vorbesti despre anumite lucruri,inseamna ca nu te-ai impacat cu ele…asa o fi ..nu stiu….desi am o prietena care e pshiholog,nici cu ea nu pot sa vorbesc….orice as face il vad mereu in fata mea, il visez foarte des, ma apasa regretul si imi vine sa ma duc sa scot capacul de marmura si pamantul,imi vine sa urlu…am senzatia ca atunci…nu am plans destul…ca as fi putut sa fac mult mai multe, daca realizam ca viata ti se schimba intr-o singura ora……………..si cu un an inainte de a muri taticu, a murit matusa mea,icoana sfanta , care m-a crescut timp de 7 ani, si apoi am fost mai stranse decat doua maini impreunate pt rugaciune, mereu imi place sa spun ca cei 7 ani de acasa ii am de la matusa,pt ca ea a vegheat asupra bunei mele cresteri……..
……azi o mai am pe Mama si nu va pot spune cum multumesc lui dzeu zilnic pt ca ea e limanul meu,ea e cea langa care cresc din nou…
Buna dimineata!
Multumesc buna mea Alice ca mi-ai deschis ochii sa accept ceea ce stiam, tot de la tine.
Multumesc lui Dumnezeu ca am alaturi pe tatal meu si pe mama mea, pe copilul meu si pe voi.
Anul trecut am trait spaima ca-l voi pierde pe tatal meu. A fost grav bolnav, iar suferinta lui, m-a ingrozit. Nu puteam sa-l vad cum se stinge, nu puteam sa accept ca este la capatul drumului. Si m-am rugat la Dumnezeu, zile si nopti, sa mi-l mai lase caci el este barbatul din viata mea care-mi da echilibrul, omul bun ce nu ma lasa sa cad.
Si este acum cu mine, si se bucura cu mine, si sufera cu mine si vreau sa pot sa-i fac bucuria de a ma vedea fericita.
..cristina bizu,pentru mama,pentru tata,pentru copilul tau..merita sa zambesti,chiar daca uneori sufletul plange!
“Aici, la adancime de cativa ani de tine
recapeti niste proprietati:
produci precum un peste abisal
luciferina ta
-aici, in miezul de-ntuneric care esti.
La adancime de cativa ani
unde sunt toate colorate-de fapt-
chiar daca totul pare-ntunecat.
Ca intr-o mare, precum stii:
la zeci de metri dedesubt
sangele-i rosu
desi pare verde.
Semnalizezi si tu, cum poti
precum un Lampanyctus.
Cum stau asa
e corpul meu doar timp.
Si palpai.”
(Simona Popescu, Precum un Lampanyctus)
Buna dimineata…dintr-un palpait timid, din alte timpuri, din alte mari….va imbratisez.
Buna dimineata.
Danuta iti simt rana, iti simt durerea palpand din ea. E greu, cuvintele sunt sarace. O rugaciune pentru tatal tau, un gand bun si o mana intinsa pentru tine.
Cristina Bizu ai un baiat minunat, ai parintii alaturi. Esti frumoasa – am vazut-o in clipa in care ne-am intalnit. Esti puternica- am simtit-o in clipa in care ai inceput sa vorbesti. Te rog si eu sa iesi din patratica ta, sa iti aduni curajul pentru o noua scara. Suntem alaturi de tine, cu toate. Ne pasa.
Blanca iti multumesc, ma simt onorata.
Danutza presimt ca intalnirea va fi prilej de mare bucurie. Au un farmec special intalnirile astea peste ani, cu regasiri, cu amintiri care vin de-a valma, cu gustul sarutarilor de atunci. Ti-ai pastrat uniforma? Ale noastre au fost sfartecate si decupate in ultima zi, intr-un semn de rebeliune adolescentina.
Rosanne te simt palpaind, te simt vibrand.
Corina abia astept sa te cunosc.
Buna dimineata Alyce a mea cea harnica, in freamatul ultimei sesiuni, in valtoarea licentei, inainte cu putin de o aniversare- ce varsta frumoasa. Te strang in brate.
Buna dimineata Ema, Anna, Anda, Amore, Carmen, Maya, Teodora, Raluca, Simona Radoi. Cristina Socaciu- iti multumesc mereu si mereu pentru cuvintele de suflet pe care le daruiesti aici.
Soso adulmec in fata geamului deschis aroma cafelei tale. Azi dieta mea draconica (dar cu rezultate promte) nu imi ingaduie cafea, inspir aburii si imi iau din ei speranta si zambetul pentru ziua de azi.
Mi-au inflorit trandafirii. Brusc, de la o zi la alta. Alice iti daruiesc o gradina de trandafiri rosii si roz- o minune- iti umplu bratele cu ei. In schimb as dori un suras.
Buna dimineata. Danuta, imi amintesc ca si eu am trecut prin aceleasi stari si chiar daca credeam ca primul an e cel mai greu, nici azi nu pot sa vorbesc despre el fara sa mi se umple ochii de lacrimi. In timp insa, te obisnuiesti. Daca vei vrea vreodata sa vorbesti cu cineva care sa inteleaga pentru ca a trecut prin acelasi capitol, iti dau cu drag adresa mea de mail. Si azi, cand ajungi langa el, vorbeste-i. Spune-i tot ce ai pe suflet, cere-i sa te ajute sa treci peste toate si vei vedea, te va ajuta… Eu dorm, de atatia amar de ani, cu un tricou de al lui in brate si inainte sa adorm, vorbesc cu el. Si cea mai fericita dimineata e aceea in care ma trezesc zambind ca l-am visat.
Blanca, raspunsul meu la exercitiul pe care mi l-ai dat si as fi preferat sa nu o faci este ca personalitatea mea nu e cladita pe duplicitate, nu mint si nu ma mint. Am anticipat oarecum ca se va ajunge aici, ca Maya, orice altceva va scrie ca a trait, suferit, zambit, va fi etichetata de unii ca duplicitara, ca se va zice ca nu-l respect pe iubitul meu si deci, nu-l merit, etc. Nu sunt tanara si inconstienta, nu ma joc cu vietile oamenilor, nu ma mint ca mi-e bine cand nu mi-e. Am mai citit si o postare in care se zicea ca mai bine ramai singura decat langa cineva pe care nu-l vrei iar gandul sa-ti zboare spre altii. Pe mine rautatile acestea nu m-ar surprinde si nici lovi afara, in viata de zi cu zi, insa aici nu am venit sa fiu judecata. Nu am nici o pretentie, de nici un fel, voi va cunoasteti, va alinati, va aparati, eu sunt o straina, stiu, si daca ultimul venit trebuie sa fie primul plecat nu va fi o tragedie. Si daca dupa aceasta postare o sa se vrea sa mi se adreseze cuvinte taioase nu vreau sa le infraneze nimeni. Pe Alice o pot lua oriunde cu mine. Tango-ul il pot dansa oricand.
I didn’t come here to find that I have weakness in my faith.
Deci, Blanca, nu, nu as rasufla bucuroasa ca l-as vedea cu o alta, nu m-as simti descatusata, nu m-as simti libera. De ce? Pentru ca sunt in aceasta relatie fiindca il iubesc, fiindca vreau. Nu exista stimulente care sa ma tina legata de el, de nici o natura. Daca am zis ca nu mai sunt indragostita asta e altceva. Iubirile sunt de mai multe feluri. Si indragosteala aceea de la inceput nu tine o viata.
“Dragostea cea fierbinte, de la-nceput, nu Å£ine cât lumea. Important e cu ce rămâi când s-a mai stins văpaia. Dragostea e ca o stare excepÅ£ională. Iar stările excepÅ£ionale nu pot Å£ine. EvoluÅ£ia dragostei e comparabilă cu evoluÅ£ia unei boli. Åži într-o boală, criza nu poate Å£ine o viaţă. ViaÅ£a poate Å£ine de-o criză, dar criza nu Å£ine de-o viaţăâ€. (Ileana Vulpescu)
Ma bucur ca v-am cunoscut, zeite. Si va doresc din suflet sa va intalniti marea dargoste si sa ramaneti cu ea pentru totdeauna…
Valin iti multumesc. Mi-ai luminat ziua.
O zi buna sa aveti, dragele mele, desi timpurile astrale par a fi mai mult tulburi, si totusi, sper ca poate impreuna ne vom simti mai puternice.
Maya, sa nu pleci, e mare lucru sa fii aici, sa-ti dea suflete ca tine binete si sa bem impreuna ceaiuri, fie si amare citeodata. Ce ciudat (desi sigur nu intimplator) si eu, si atitea alte femei, stam intr-o relatie in care a disparut indragosteala- cu toate ca suntem totusi la virste diferite si la mine sigur intervine tot mai pregnant nevoia enorma de siguranta, de constant.
Imi place aici la Alice deoarece anumite lucruri se spun sincer si fara teama de a fi judecat. si mai mult iubesc locul asta si-mi sunteti dragi deoarece ne spunem mereu incurajari si vorbe frumoase. Uneori, de cele mai multe ori, aici e singurul loc de unde poate aud sau citesc ceva frumos, sincer.
Gind bun si insorit la voi toti!
Cat de frumoasa e dimineata cu voi alaturi. Simona mea, m-am trezit in bratele tale, simtind mirosul cafelei lui Soso. Am deschis fereastara ca si tine Danutza, si am cauata verdele proaspat. Am gasit in schimb povestea trista a Danutei, si admiratia pentru mama ei. La fel simt si eu pentru mama. Te tin strans de mana. Cu tine Cristina Bizu draga, am adormit in gand, mangaindu-ti tristetea. Mi-e dor de tine. Rosanne, Corina, Maya, Anda, Blanca, va imbratisez.
Alice, draga mea, iti doresc ca iubirea pe care o traiesti sa fie pentru totdeauana de data aceasta. Te imbratisez cu sufletul mereu.
simona ioana,multumesc pt …tot.
maya…..tu ma lasi fara cuvinte.
si eu sint nou venita aici,nu le cunosc pe zeite,mi-am dat seama ca ele se cunosc intre ele, dar simt ca mi-au facut loc si mie si ca ma asculta……eu folosesc numele meu real aici pe blog, povestile mele sint traite de mine panala sange …si inca mai am de spus….
viata duplicitara……! ca ai iubit pe altul in timp ce erai intr-o alta relatie…!? stai linistita…cati nu traiesc asa.numai ca putini recunosc.ce ne asemanam noi in povesti!!!
sa iubesti dar sa nu fi indragostita,sa sti ca ti-e bine asa cum esti,sa nu te minti, dar cu toate astea sa tresari numai si numai pt celalalt….
–mi-a spus odata cineva, ca o casnicie nu creeaza sentimente ci le atenueaza si ca in relatia zilnica se pierde pasiunea de la inceput si dorinta, ramane doar… obisnuinta si uneori neputinta de a o lua de la alt capat……iar sufletul nostru pereche se intampla sa fie altul cu care nu ne e dat sa traim– ( am redat aici exact ce mi s-a spus) …..discutiile pe aceasta tema sint variate si tin de experientele fiecaruia…eu de exemplu,gandesc altfel …..
danuta,cuvinte nu am ..sa-ti alin durerea,nu pot..pot doar sa-ti spun ca simt ca si tine..
multumesc………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Draga, Maya, te rog sa ma ierti, eu nu am vrut sa tesupar, eu am vrut sa te ajut, Doamne fereste nu am zis ca ai fi duplicitara, nu am spus la nimeni asa ceva , nici macar celor ce m-au tradat am vrit sa te ajut sa te limpezesti , dar vad ca sunt nepriceputa si te rog sa ramai aici , pentru ca aici e locul tau si da , dragostea se transforma cu trecerea anilor si devine din pasionala , uimitoare si misterioasa pentru caea creste si se transforma odata cu noi. M-ai iertat, m-ai inteles?
Draga Maya,
Aici nu judecam pe nimeni si nici nu ne suparam cand ni se spun lucruri care nu ne plac, pentru ca aici suntem sincere si spunem ce gandim. Ne povestim experientele si incercam sa invatam unii de la altii. Uite, aseara, m-am intalnit cu o prietena care trece printr-o situatie cel putin ciudata din punctul meu de vedere. Ea are 24 de ani, iubitul ei 33, tocmai s-au despartit, dar locuiesc inca impreuna. Ea simte nevoia de o distractie de vara, se simte prea tanara ca sa se inhame la un drum in doi pe viata. Si au decis sa ia o pauza, dar sa ramana aproape pentru ca nu vor sa se piarda.Au trecut prin multe impreuna, ea a schimbat orasul sa-i fie aproape, dar acum are nevoie de aceasta evadare. Si sunt convinsi ca o sa depaseasca aceasta perioada si or sa ramana impreuna. Sincer, eu nu inteleg situatia. Nu pot. Dar le respect decizia, sunt in continuare prietenii mei, dar nu ma vad in situatia asta. Fiecare alege cum crede ca e mai bine. Si ii voi fi alaturi si acum si in viitor indiferent ce se va intampla cu ei, cu ea…
Ema, bine ai revenit in Familie. Mi-a fost dor de tine. Cu siguranta, vom fi si mame intr-o zi. Si o sa ne punem pantofii cu toc, ca doar e un eveniment mare.
Corina, ma gandesc cu drag la casa ta. Am vazut pozele pe blog. Sunt superbe.
Alyce, tinem pumnii stransi si punem sampania la rece pentru reusita ta.
Danutza, Carmen, va invidiez sincer. Eu n-am avut parte de aceasta revedere si tare mi-ar fi placut.
Rosanne, albastrul tau pare acum atat de senin. Ma bucur tare.
Anna, tu stii…
Cristina, langa tine mereu.
Va imbratisez pe toate cu drag si dor si va multumesc ca sunteti aici mereu.
Soso, langa cafeaua ta pun o prajiturica. Micuta, cat sa nu influenteze acele cantarului
. Danuta, nu e langa tine, dar e in gandurile tale, in amintirile tale si pun pariu ca te si aude daca-i vorbesti. Felice, bine te-am gasit! Probabil ca mi-as pune pantofii cu toc, desi… nu ar fi indicat, dar o data nu s-ar pune (pentru un asa eveniment….)
La radio canta Vamos a la playa. Gandul imi zboara catre mare. Mi-e dor… Am sufletul gol. De cand cu perfectiunea magnoliei de acum o luna, am trecut prin situatii care mai de care mai ciudate. Am cunoscut persoane, am lasat in urma persoane…
Uneori ma intreb, ce e in neregula cu mine? Si dupa ce-mi chinui nervii cu intrebarea absurda, imi spun ca poate asa a fost scris. Urc pe scarile mele si incerc sa nu ma mai uit inapoi. Pentru ca risc sa ma agat de nimic si sa scap intr-un mare gol.
E o replica superba in filmul Fauteuils d’orchestre, rostita de Claude Brasseur-”Vine o vreme in care nu mai privim timpul care trece, ci pe cel care a mai ramas”.Am citit randurile voastre si m-am gandit, tulburata, la acest lucru…
Am sufletul moale – Tania Baltoaca
Da, am sufletul moale
Ca o perna.
Ai putea sa-ti culci capul pe el
Cand ai nevoie de odihna
Sau de putina desfatare.
Insa multi au avut
Cate un ac
De pus la pastrare…
Si au gasit de cuviinta
Sa-l infinga in mine.
Iar acum se mira
Ca arat ca un arici.
Buna seara, fete cu sufllete alese! Maya, iti spun si eu sa nu pleci, aici vei gasi mereu o mana intinsa…eu am gasit multe si ma tin strans de ele. In casuta lui Alice se intampla minuni, daca vei avea rabdare, vei vedea! Blanca, mi-ai spus frumos…si eu stau mereu langa voi! Simona Ioana si eu iti multumesc, asa cum va multumesc tuturor, mi-e drag cand ajung acasa de la serviciu sa va citesc, sa vad cum incercati fiecare dintre voi sa alinati dureri, sa mangaiati o frunte…
Alice, Rossane…asa cum stiti, cu mana intinsa…
Felice, vei ramane mereu speciale pt. mine.
Corina, mereu ti-am simtit sufletul…
Cristina Bizu, te tin si eu de mana…
Nu va numesc pe toate, dar vreau sa stiti ca va citesc cu drag si va port in suflet!
Buna seara, Zeite dragi…
Asta seara vreau sa ma asez langa intentiile curate ale Blancai, langa Maya, cu intelegere si caldura, langa fereastra deschisa a lui Soso, de unde inca mai vine aroma de cafea, langa trandafirii Simonei Ioana, langa sarafanul Danutzei, de acum 20 de ani, dar plin de nostalgice amintiri, langa durerea Danutei mele din apropiere pe care astept s-o intalnesc curand, langa Corina ca sa limpezim timpurile astea tulburi, langa Felice fiindca nici eu nu inteleg si poate ca n-as putea, dar i-as sta alaturi, oricum, langa Ema ca sa o asigur ca nu la ea este neregula, niciodata, langa Simona Radoi ca sa-i spun ca mai avem timp, poate nu mult, dar ca abia acum urmeaza timpul senin, langa Cristina Socaciu cu sufletul moale, deschis, curat, pe langa care trec toate acele, neputincioase….
Buna seara, Zeite, buna seara…
Ajung la voi intr-un inceput de noapte tacuta. Vin sa va imbratisez de Noapte buna. Mi-e dor de serile alaturi de voi, de ceaiurile voastre. Mi-e dor de Dalila mea draga, de Pisica noastra neagra. De Simone de a carei mana ma tin si de Monica mi-e dor. De Felice soara mea de rima, de Carmen Sofianu si poeziile e divine. Si de Cristina Socaciu pe care imi doresc tare mult sa o cunosc. De Corina noastra de departe, de noptile in care randurile Ralucai mele imi tineau de urat. De rugaciunile si cuvintele intelepte ale Annei. De sensibila si romantica Cristina Bizu. De povestile Atenei si de Amore. De randurile Emei si ale Amaliei. De cuvintele dureroase dar minunate ale Rosannei. Si de Soso si de Simona Radoi mi-e dor. De Simona mea delicata si frumoasa mi-e dor mereu. De tine Alice, mi-e dor cu un dor ce nu incape in toata fiinta mea.
Roberrta, Sara mea draga, Anda, Danutza, Danuta, Maya, Blanca, Teodora, Mi, va imbratisez tare.
O noapte linistita, cu vise dulci. Somn usor.
M-am intalnit in seara asta, intamplator, cu una dintre fetele din cartea noastra, a celor mai frumoase iubiri. Mi-a spus- in acord cu altcineva aflat de fata- ca ne citeste, dar ca legatura noastra atat de stransa, faptul ca suntem aici ca o familie, ca o comunitate, o face sa stea deoparte. Ca nu-i mai vine sa scrie, ca se simte cumva, din start, exclusa. M-am intristat si m-am bucurat, in egala masura. I-am spus ca o comunitate, o familie, e cu mult mai mult decat un blog, ca inseamna ca lucrurile, sentimentele, emotiile noastre sunt la un nivel superior. Dar, bineinteles, am resimtit-o si ca pe o critica, am simtit-o la randu-mi ca pe un semn de respingere. Azi nu sunt fericita, nu stiu cum, nu stiu de ce, m-au ajuns din urma nelinistile, neintelesurile. N-am motiv de tristete, dar parca nici de fericire nu am. Fac ceai si ma imbat cu abur. Va sarut, va imbratisez. Suntem noi intre noi, zeite umar langa umar, inima langa inima. Va imbratisez pe toate, intind mainile amandoua si bataile inimii toate le indrept catre voi.
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu…am avut o zi incalcita. In drum spre casa, mi-am facut rezumatul zilei, am tras linie, am pus intre paranteze ceea ce n-am reusit sa lamuresc azi, mi-am sunat prietena (pentru ca daca o aud, reusesc sa-mi calmez gandurile), ne-am facut planuri de plecare la mare, am ajuns acasa si mi-am pregatit o cina sanatoasa (felul 1 + felul 2, uite asa…sa fac si exces de ceva!), am ascultat muzica de inima albastra, mai, mai sa-mi dea si o lacrima…
V-am citit… Maya, nu pleca din casa, esti de-a noastra si asa cum spunea Felice, aici suntem sincere si nu ne suparam, pentru ca aici este refugiul, aici le-am facut casa sufletelor noastre. Cristina Socaciu, frumoasa poezie! Roberrta, ma asez si eu langa tine. Si-ti cant. Am ramas sub impresia unui clip postat pe youtube, http://www.youtube.com/watch?v=orukqxeWmM0&NR=1 , si-ti cant hey jude- the beatles.
Va las si versurile, daca aveti chef, astazi putem sa cantam impreuna, organizam un karaoke online, ce ziceti?!Eu cant. Si va imbratisez!
Hey Jude, don’t make it bad
take a sad song and make it better
Remember to let her into your heart
Then you can start to make it better
Hey Jude, don’t be afraid
You were made to go out and get her
The minute you let her under your skin
Then you begin to make it better
And anytime you feel the pain
Hey Jude refrain
don’t carry the world upon your shoulders
For well you know that it’s a fool
who plays it cool
By making his world a little colder
Na na na na na
na na na na
Hey Jude don’t let me down
You have found her, now go and get her
Remember to let her into your heart
then you can start to make it better
So let it out and let it in
Hey Jude begin
You’re waiting for someone to perform with
And don’t you know that it’s just you
Hey Jude, you’ll do
The movement you need is on your shoulder
Na na na na na
na na na na yeah
Hey Jude, don’t make it bad
take a sad song and make it better
Remember to let her under your skin
Then you begin to make it better
Better, better, better, better, better, oh
Na, na na na na na na
na na na na, hey Jude
Na, na na na na na na
na na na na, hey Jude
Na, na na na na na na
na na na na, hey Jude
Na, na na na na na na
na na na na, hey Jude
Jude Jude a Judy Judy Judy Judy, ow
Na, na na na na na na
na na na na, Hey Jude
(Jude Jude Jude Jude Jude)
Na, na na na na na na
na na na na na, Hey Jude
(Hey Jude Hey Jude)
na na na na na na na
nananana hey jude
na na na na na na na
nananana hey jude
Na, na na na na na na
na na na na, hey Jude
na na na na, Hey Jude
Buna seara fete dragi. Buna seara Valin, te simt pe-aproape chiar daca nu te arati.
Cristina Socaciu- nu stiu unde gasesti poeziile astea, nici tu nici Rosanne, dar va multumesc de fiecare data pentru ele. Uneori o fac si in scris, o fac intotdeauna in gand.
Maya ma alatur vocilor de dinainte. Suntem o familie, suntem sincere, ne dam sfaturi, ne mustruluim dar nimic nu e cu rautate. Nimeni nu judeca pe nimeni, incercam sa ne intelegem, sa ne ajutam. Te rog lasa supararea de-o parte.
Corina am si eu o curiozitate, imi dai voie, nu-i asa? In ce limba vorbesti cu baietelul tau? Te intreb asta pt ca a fost pe la mine o draga prietena maritata in Danemarca iar copii eu vorbesc doar daneza, inteleg ceva romana, mai ales cel mare, dar cam atat.
E o seara calda, miroase a vara. Deschid geamul si va poftesc in camaruta mea.
Alice, am si eu ceai pregatit. Si imbratisari. Am chair si-un zambet timid, dar e bun si asta pentru inceput. Anna, am bagat la cap ce-ai spus, ca nimeni nu se uita la un chip plans, trist…de maine, promit sa zambesc, cu toata fiinta mea. Alyce, draga mea, voi toate, dragele mele, am scris ceva mai devreme, dar e la moderat. Astept reactii. Va pup.
ps. As mai avea o ceasca in plus si pentru fata noastra draga, care sta deoparte. Ce zici? Vrei un pic? Pun ceai si pentru tine?
Buna seara, stau si eu cu fereastra deschisa, Simona…si privesc luna…ascult muzica si incerc sa nu mai caut prin cartile de poezii …pentru ca sigur imi regasesc starile acolo, “minunate dar dureroase’, alyce, multumesc…
Va imbratisez pe toti.
http://www.youtube.com/watch?v=W6r1175w_lM
Pentru toti cei care doar citesc…va imbratisez.
Iata ce ascult eu- de inima foarte albastra.
You don’t know what love is until you’ve learned the meaning of the Blues.
Until you’ve loved a love you had to lose:
You don’t know what love is.
You don’t know how lips burn until you’ve kissed and had to pay the cost;
Until you’ve flipped your heart and you have lost:
You don’t know what love is.
Do you know how a lost heart fears the thought of reminiscing?
And lips that taste of tears lose their taste for kissing.
You don’t know how hearts ache for love that cannot live yet never dies,
Until you’ve faced each dawn with sleepless eyes:
You don’t know what love is.
You don’t know what love is.
http://www.imeem.com/people/2xtQfk/music/Q71Ze7Wk/dinah-washington-you-dont-know-what-love-is/
Alice, indraznesc sa spun ca cea pe care ai intalnit-o nu are dreptate. Oricare dintre noi am fost la un moment dat nou venite. E ca in viata cand schimbi scoala, locul de munca sau cand ajungi intr-un loc unde nu-i cunosti pe cei din jur. Incerci sa te integrezi, sa ii faci pe ceilalti sa te accepte. Fiecare am fost la un moment dat nou venite, unele mai demult, altele mai de curand. Si nu cred ca cineva a fost respinsa. Din contra s-au intins maini in semn de bun venit, s-a zambit.
Mi-au intrat pe geamul deschis bataile inimii tale. Le mangai cu drag, as vrea sa alung nelinistea si tristetea.
Deja le-ai alungat, Simona Ioana! Tu si cantecul cu doamne splendide al Rosannei. Deschid si eu fereastra, privesc catre secera lunii crescande, si imi gasesc putere in frumusetea noptii, in splendoarea cuvintelor voastre. Si va multumesc. Va sarut cu dragoste, noapte buna.
Azi n-am reusit sa va fac sa cantam impreuna. Va respect tristetile si va intind bratele, in caz ca aveti nevoie de o imbratisare. Simona Ioana, am ramas doar noi pe aici, e cazul sa ne spunem noapte buna, nu?
Ema draga, Simona mea, va spun eu noapte buna, cu vise dulci.
Noapte buna Alice. Noapte buna tuturor.
VA pup si eu,de noapte buna….
M-am intors de pe drumuri luminate de zambete,de zambetului Felicei mai cu seama,ca un clopotel….Mi-e tare drag sa o vad zambind….Si pe voi,pe toate ,imi doresc sa va vad zambind….e minunat….
Maine,din nou pe drumuri lungi….
DAr,asa cum stiti,va port in sufletul meu,peste tot….si-n fiecare loc in care ma rog,o fac si pt voi….
Da,da Ema,dragostea te va gasi atunci cand zambesti,nu cand esti posomorata….
Maine seara,in functie de ora la care ma intorc in Bucuresti,vom manca inghetata in formula Anna,Felice,Dalila….
Dalila regreta tare mult ca nu poate intra sa va salute,o fac eu si pt ea….
E-n Bucuresti,la noul job,se pregateste intens….
Ela,noua mea colega,ajunge si ea maine,la interviu,ultima proba (de foc)inainte de a incepe munca….Sa-i tinem pumnii,sa ne rugam pt ea,pt ele….Da,pt ele,adica Dalila,fericita cu un nou job,Ela, castigatoare a concursului de la Guvern,si Felice,care,iata,datorita minunilor pe care le traieste in ultima vreme,incepe de luni,1 iunie,un nou si dorit job,chiar in domeniul ei,publicitate….
Va pup dragele mele,va iubesc frumos,va admir si va respect cu tot sufletul meu….
Eu azi am fost bantuita de o melodie,nu ma intrebati de ce,dar asta am ascultat in mintea mea,toata ziua….
http://www.youtube.com/watch?v=K09R2jIJwBs
Ai dreptate Ema.
Rosanne- superba piesa, extrem de inspirat aleasa. Doar ai facut-o tu, n-am de ce sa ma mir !
Alice iti multumesc pentru Dinah Washington. Nu auzisem de ea pana acum dar m-am cutremurat ascultand-o. Mi-am dat seama inca o data, a cata oara, cat de bogata am devenit de cand “vietuiesc” in lumea ta. Nu doar la capitolul prieteni , pe care i-am intalnit sau ii voi intalni ci si la capitolul muzica, poezii…
Noapte buna. Sa aveti vise senine, dimineata sa va treziti zambind.
Traiesc intr-un glob de sticla,o lume iluzorie creata de mine,izvorata din cele mai profunde dorinte,din cele mai adanci temeri,din cele mai ucigatoare singuratati.Am incercat sa creez o lume doar a noastra,in care sunt doar eu cu el,unde pot sa-i marturisesc iubirea mea nemarginita si nemuritoare,iubirea care imi mistuie sufletul asemenea unei flacari imposibil de stins si care imi arde sufletul lasand in urma lui doar scrum de iubire neimplinita.Am crezut in noi,in cuvintele lui mincinoase care ma vrajeau de fiecare data cand le rostea, de fiecare data atat de credibil.Il credeam pentru ca il iubeam, pentru ca il iubesc. Dar ma minteam si ma aruncam de mereu cu ochii larg inchisi, in abisul ce ramanea in urma lui, fara sa stiu ca exista caderi nimicitoare.Si o voi face in continuare,desi el imi ofera doar farame de fericire , iluzii de moment . De fiecare data el pleaca nepasator fara sa se uite ca in urma lui a lasat un suflet facut tandari ,dar care e capabila de si mai multa iubire.
El apartine alteia,si nu-mi vede si nu-mi simte lacrimile amare asa cum le simt eu in fiece zi si noapte.Si poate nici nu i-ar pasa.Altcineva se bucura de iubirea lui (din care eu primesc doar farame,jumatati,sferturi),altcineva ii simte atingerile si altcineva se bucura de tot ceea ce poate oferi iubirea.Mie imi raman doar lacrimile cu gust atat de amar, izvorate din cuvinte nerostite ce se pierd in timp si in vis.Eu am amintirea lui dar Ea il are pe El…
va citesc de mult si ma regasesc in fiecare dintre voi, in toate cuvintele voastre.Alice, randurile tale sunt franturi din sufletul meu. Sunt parca scrise pentru mine…Nu va cunosc, dar e ca si cum v-as sti dintotdeauna.
Draga Alice si draga Simona Ioana si dragele mele toate, aveam si eu fereastra deschisa spre seara de primvara si am simtit nevoia sa deschid si fereastra acestui blog, sa va ating cuvintele.
Si m-am gandit la noi ca la o insiruire tot mai mare de ferestre deschise, de sperante impartasite, de tristeti marturisite si vindecate, de bucurii mari, care trebuie impartasite.
Si ce frumos ai spus Simona Ioana, toate am fost candva nou venite dar conteaza cum esti asteptat, cum esti primit, si aici esti primit bine, cu inima deschisa. Asa simt eu.
Buna dimineata, buna dimineata,
Azi va fac eu cafeaua si ca de obicei avem frisca, prajiturele, speranta. M-am trezit cu zambetul pe buze, asa cum imi doresc sa va stiu si pe voi. Da, Anna are dreptate, traiesc o perioada plina de minuni, ma bucur de ele si ii multumesc lui Dumnezeu ca viata mea s-a schimbat cand nu mai speram si nu mai credeam ca vor mai veni si lucruri bune.
Azi, ma tin de promisiune si ies la inghetata cu Dalila. De-abia astept. Pregatesc terenul si pentru Alyce, sora mea de rima, care ni se va alatura si ea in Bucuresti din toamna. E soare, cald si bine la noi. Sa avem o zi asa cum ne-o dorim.
Va port in suflet si-n gand mereu si va imbratisez cu drag si dor.
Vin Felice, vin la cafeaua ta si amestec in ea praful sperantei, primit cadou de la Roberrta. In orele mele putine de somn am visat tare urat. Iar acum sunt cuprinsa de o stare ciudata, de neliniste, de ingrijorare, de teama.
Simona mea, maine merg si eu la Descult in parc. Daca prima data am cam incurcat ziua in care era specatcolul, acum a avut grija Ina sa nu se intample la fel. Te pup.
Amalia, te imbratisez tare.
Nyana, “nimeni nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi.”
Buna dimineata, Alice, Felice…dragelor. Buna diminetat tuturor!
Vin si eu. Imi plac si prajiturile si sperantele proaspete pentru ziua de azi, si cafeaua! Buna dimineata, Lisa, Felice, Amalia, buna dimineata Nyana, bine ai venit. Deschide fereastra spre noi si spre soare!
Buna dimneata, cu soare si speranta.
Alyce, micuta mea, este randul meu sa te imbratisez strans.
Buna dimineata.Ma simt atat de usoara…ma bucur ca am prieteni, sufletul imi este linistit, Simona , trimit pe diagonala zambetul meu de azi, solar, tare mult as vrea sa ne vedem intr-o zi…Amore, iti multumesc din suflet, Anna, raman recunoscatoare pe viata, Corina, te imbratisez ca in momentele noastre de Florii, Cristina, te tin de mana mereu…pe toate va indragesc.Si pe toti.
Alice, fericirea cea mai mare este la tine…ma tin si eu de un colt si mi-e bine, tare bine….Te imbratisez.
Zi frumoasa ca vara!
Intind si eu cescuta si palmele. Vreau cafea, prajiturele dar inainte de orice vreau speranta. Sa aveti o zi implinita.
danuta… te citesc,te inteleg,te simt,
ca si tine si eu sunt noua aici dar ma bucur in fiecare zi de frumosul dat noua de zite… sunt atat de bogate in suflet si trairi.De la ele imi iau seva de bine.Iti doresc sa ti fie bine,sa ti intalnesti iubirea ce da fluturi in stomac,ce te face sa simti ca traiesti,ca existi…Capul sus ,fruntea inainte! Stiu ca oricat de drept iti e trupul ,sufletul e in genunchi,dar fa l sa stea drept ca si trupul! Meriti fericire pentru ca tu daruiesti atat de mult…
la onesti inca nu a aparut revista.Va veni ,sper ,azi.Am cautat o cu infrigurare doua zile.De fiecare data o citesc ca si cum abia am descoperit scrisul ,magia vorbelor .Cat de bogata ma simt citind o, citindu va,zeite! Zi frumoasa ,ingeri ai dragostei!
nyana … ce trist sa iubesti fara sa fii iubita la fel! bucura te de ceea ce iti ofera! bucura te de ceea ce aveti,acum,atunci cand e!
Buna dimineata va doresc si eu dintre vise si doruri nesfarsite.
Maia,e frumoasa dar si dureroasa iubirea lui nesincera.Clipele frumoase sunt mai putine decat cele dureroase cu care imi umple el sufletul.
Alyce,iti multumesc pt cuvintele tale care ma fac sa imi regasesc speranta ,sa cred ca mai exista oameni care stiu sa iubeasca sincer.Sper doar ca intr-o buna zi ne vom gasi jumatatile pt a forma intregul de care avem toate nevoie.
buna dimineata zeitele mele
e soare, e frumos, e acasa. am fluturasi in stomac si tremur in voce pentru ca maine se va intampla ceva minunat, pentru care am luptata atat de mult….nu stiu inca cum voi reactiona, cum voi privi, cum ma voi imbraca, cum voi pasi, daca am putere sa vorbesc fara sa se simta acea pierdere magica, fiorul acelui “pentru totdeauna, cu emotie”
sa va ganditi la mine maine, sa fie bine, da?
va port cu mine peste tot
Cristina Bizu, frumoasa mea, mi-e bine in bratele tale. Felice, sora mea, sa o imbratisezi tare tare pe Dalila mea draga. Sa ma luati si pe mine la inghetata voastra. Eu promit ca dupa licenta sa vin cu sampania. Si pe Anna sa o imbratisezi. Ce dor mi-e de voi. Simona Ioana, Rosana dragele mele, buna dimineata. Buna dimineata si tie Maia. Nyana, povestea ta imi aminteste de una din iubirile mele trecute. E trist si dureros. Iti doresc ca lacrimile sa ti se usuce pe obraji, si sa gasesti acea iubire care sa te merite cu adevarat. Te tin de mana.
Alice, ingerul meu frumos, te imbratisez cu sufletul mereu. Va imbratisez pe toate, inainte de a pleca spre teatrul meu drag. O zi frumoasa, in care totul sa ne zambeasca, in care visle sa poata fi atinse!
Imi cer scuze Rosanne ca te-am botezat putin. Graba asta….
buna dimi…maia=maya??( ca sint in ceata…nu mai stiu cu cine vorbesc)
…nyana…..ce sa zic…povestea ta= povestea mea….si am ajuns la concluzia ca nu merita…cineva mi-a spus(un barbat legat) asa: ”danuta, esti o femeie libera…ai nevoie de unul la fel de liber, nu iti pierde timpul tau pretios si tineretea…” si cata dreptate a avut….ei cauta picantul si pasiunea, care nu mai sint acasa…foarte bine, sa caute ,dar in alta parte si sa se duca dracu(scuzati injuratura, sint o lady…dar…mi-a scapat)…..eu pot sa fiu si vreau sa fiu dulce si picant pt un EL , amandoua la un loc, nu doar un surogat pt momentele lui de ratacire……ce ii urasc , doamne, ca nu au minte si suflet, doar se folosesc….nu se gandesc ca poate (cei care au fetite) si fetitele lor vor pati asa intr-o zi si vor suferi pt unul care va face cum a facut tatal lor in tinerete.sint niste Lasi, fac pe victimele ca acasa nu se simt iubiti si vezi doamne”" langa tine am gasit dragostea”" , vai de mine , ce sa-ti povestesc….si apoi pleaca ca niste looseri,nici macar un ”multumesc ca te-am folosit”. ba mai mult sint in stare sa te invinovateasca pe tine, ca din cauza ta, ca tu ai stiut, bla , bla, bla…..am auzit de astea expirate…in fine…
Tinem pumnii, draga Raluca, sa fie bine si cu succes, sa ne povestesti!
Va salut dragilor, cu gind luminos la vacantele viitoare, la vara asta minunata in ciuda furtunilor.
Alice, draga mea, draga noastra, imbratisari calde, simt cu bucurie ca ti-ai schimbat ,,vibratiile,,- ma rog si sper in vesti bune despre lucruri minunate, asta te simt eu ca faci…
Simona-Ioana, te salut inghitind departari, vine mult drag si caldura din rindurile tale,- multumesc. Cu Silvan vorbesc numai romaneste, cea mai dulce romana, unde deocamdata copiii sunt popiii, masina- mamina, afara-afaua- ma bucur sa-l pot invata limba mea, a noastra. Paralel, vorbeste cu sotul meu si alti copii dialectul elvetian de aici…
O zi buna de la noi, la voi toti, toate, nume si inimi de zine bune:Rosanne, Cristina, Socaciu si Bizu, Anna, Roberrta, Dalila, Raluca, Amalia, Ema- am cintat ieri cintecul tau, soptit inainte sa dorm, cu un zimbet, Ella- multa sanatate, insanatosire grabnica, Anda, Felice, Monica- ce face Ruxandra, sper ca e bine, Danuta, Danutza, Maya, Mi, Maia, Blanca, Carmen, Atena, Nyana, Diana (scuze, nu ti-am raspuns, zodia lui Alice e rac), Simone- da-ne vesti de tine, Simona Radoi, Amore, Teodora, Narta, Soso, Monica Radulescu, Gdiana, toate,toate, numai bine, soarele sa ajunga si in cele mai indepartate coluri din inimile si vietile noastre!
Un gind de vacanta placuta pentru Pisica(melia), le rog pe fetele care au nr ei de telefon-simona, alyce- sa-i scrie un sms cu nr meu de telefon, poate totusi isi face drum si pe la mine…0040735842306.
Alyce, zi minunata la teatrul tau drag- cit ma bucur ca faci ce-ti place mai mult…
Salutari si la domnii nostri dragi de aici, Valin, Costi, fratele meu (care numai ne citeste cind si cind), la toti care citesc si simt ca noi.
Corina te imbratisez, multumesc de lamuriri. Astept sa ne vedem. Cu tine, cu puiutul tau romano- velvetian; ce frumoasa e perioada in care invata copiii sa vorbeasca. Mi-o amintesc ca pe o vreme de mare veselie, cu noutati in fiecare zi. Telefonul Pisicai – Camelia ti-l dau eu daca doresti dar din cate mi-au spus mie au doar cateva zile la dispozitie si au programul facut deja pentru fiecare dintre ele… deci nu va incapea in tura asta.
Buna ziua zeitelor frumoase
Draga Nyana, te inteleg perfect din pacate : am crezut, am iubit ca o nebuna iar acum am ramas singura aici, pe loc intr-o baltoaca de lacrimi , pentru ca el este atit de departe( chiar daca continua sa pretinda din vorbe ca ma iubeste ), el este la viata lui care acum include si un copil nascut toamna trecuta!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nyana eu cred ca pentru faradelegea lor vor plati “pretul corect”!!!, dar noi nu vom mai fi in peisaj ca sa vedem, vom fi departe pe drumul nostru imbogatit cu cristale facute din lacrimi curate
Eu acum sunt Fericita , urc pe scarile ce duc la el cel mult ravnit( nu visat), de cind il stiu nu mai sunt singura, deloc, sunt fericita si abia astept sa ne vedem ( prima oara anul acesta)
Doamnei Alice : eu scriu aici cu mare placere chiar daca nu este ceva demn de retinut, sper sa nu se supere nimeni.
Semnat : o prahovenca anonima.
Ok, Simona- de fapt e un drum lung pina la mine, ma gindeam ca au ceva mai mult timp. Oricum, ne vedem, toti care doriti si puteti, la mine in casa din padure, in weekendul 8-9 august. N-ati uitat, sper?
Va tin in ginduri optimiste si de viitor insorit!
Ce frumos scrieti, ce de imbratisari calde primesc!
E soare, e frumos, simt vant de vacanta…Sa lenevesc pe o plaja pustie, cu nisip in par… alaturi de puii mei si de El,tatal copiilor mei…El- pe care deseori il iubesc ( de fapt- ma reindragostesc, prin nu stiu ce magie) , iar alteori il urasc… Dar, in principiu, ne este tare bine impreuna:)
Va imbratisez, iar si iar….Fug la treaba:)
Irina, scrii frumos!Si, cel mai important, simti frumos! Ai reusit sa te “debarasezi” de o iubire “bolnava”, este foarte important! Viata este plina de surprize, trebuie doar sa le “identificam” si sa le alegem pe cele mai potrivite.Apoi, totul vine de la sine…Noi, zeitele de aici, avem un al 6-lea simt:)
O zi frumoasa, tuturor!
Ma pierd de fiecare data cand mainile lui ma ating,ma incanta vorbele lui goale spuse la intamplare dar cu atat mai pline de sens pentru mine. Si il cred de parca mi le-ar zice pt prima data,de parca nu as fii constienta de goliciunea si durerea care imi va invada trupul si sufletul la plecarea lui.Incerc sa ma ridic dar el ma prabuseste din nou,imi strange sufletul in pumni si pleaca,fara sa-i pese lasa in urma lui o inima facuta bucatele si care tanjeste dupa clipa in care el isi va aduce aminte de ea si se va intoarce pt inca o clipa de iubire amagitoare si mincionoasa.Pana in clipa in care ma va ucide pentru totdeauna…
Va multumesc tuturor pt vorbele voastre frumoase,cat de mult conteaza niste simple cuvinte …cat de pline de sens si speranta pot fii!!Va doresc o zi minunata scaldata in soare
Va sarut zeite!
Azi nu vin cu veselie. Am condus pe ultimul drum un bun coleg( de scoala, de redactie in perioada 91-93 cand scriam la cotidianul “Actualitatea Valceana”) si un ziarist valcean de exceptie, o minte luminata, un condei innascut. A absolvit Universitatea la Cluj, filologie- engleza. A fost corespondent BBC si AGERPRES. Ultima stire a transmis.o pe 20 mai. Pe 29 mai ar fi implinit 44 de ani.
A fost Tudor Iosifaru.
Iubea sa bea o cafea buna si ii placea o vorba buna.
Aici avem si una si alta.
Scumpe fete, dragi toate, lasati-va in grija soarelui si bucurati-va de bunatatea si caldura lui!
Ganditi-va ca nu s-a inventat un aparat de masurat fericirea! Eu azi sunt fericita- e soare, iubesc, traiesc!
O imbratisare imensa pentru voi toate si una in plus pentru draga de Alice, pe care visez sa o vad cat mai curand…
” Cu mine se petrece
Ceva.
O viata de om .”
Marin Sorescu, Intamplare
Multumesc, multumesc, multumesc, minunata mea Carmen! @};
Nyana, nu esti singura, stiu ca nu e consolator, dar aici sunt multe care traiesc aceeasi amara poveste, care spera sau incearca sa uite. Aici ne tinem de miini si de suflete si timpul trece si cine stie? Poate vom avea si alte povesti. Sigur nu o sa fie mereu asa. Te tin de mina…
Irina- esti departe de a fi anonima, esti de-a noastra suta la suta, te salut, scrisul tau nu e frumos, din inima.
Amore, norocoasa draga, sa te tii bine de norocul tau, sigur il meriti- si sa-l pupi mai des )
Ma gindeam la voi, eram afara cu copilul, care a invatat sa scrie cu creta pe asfalt. Desenam litere, sa nu ma plictisesc, A, C, S- observam gindindu-ma la persoane pe care le cunosc ale caror nume incep cu A ca sunt ca o casa, asa e forma literei, se pare ca forma literei reflecta intr-adevar calitati pregante in caracterul persoanei. Mai mult in gluma, caci nu sunt experta, dar A e intotdeauna o gazda buna, o casa trainica, solida, nu e genul nomad. In schimb C-urile, si eu prima dintre ele, par a avea nevoie de o alta jumatate sa le completeze, par a fi incomplete, numai pe o jumatate de picior pe pamint…
M-urile sunt compartimentate in doua, dar solide si ele…S-urile par a avea drumuri serpuitoare, jumatati de infinit, jumatate de opt- desigur ca fantezia poate spune multe.
Eu cunosc bine un U- sotul meu, care protejeaza si ,,aduna,, ca intr-un pahar…
Un T- care e ca un copac, bine ancorat, vital
Un O care pare a fi si cea mai perfecta litera, asa e si caracterul lui, are din toate, e echilibrat…Un cerc rotund.
Asa ma joc eu cu realitatea, in timpul cind voi si atitia oameni sunteti la servici, dar sa stiti ca pretuiesc enorm munca voastra, va admir si sustin… stiu ca si eu fac in felul meu o mica contributie la mersul lucrurilor…Desi asa de mica…
Va doresc o zi colorata, sa fie blinda cu noi si suportabila…
Irina, scuze- voiam sa scriu ca ,,scrisul tau nu e anonim,,- apoi am sters o litera si a iesit altfel. Scrisul tau e foarte frumos si sensibil. Te imbratisez.
I- ul e o litera singurateca, dar care se completeaza frumos cu multe altele…Sper, sper din tot sufletul.