Scrisoare de dragoste si deznadejde
Posted by Alice Nastase Buciuta on Feb 7, 2009 in Confesiuni | 374 comments
pentru barbatul meu pierdut printre vise si drumuri
Dragostea mea, iti scriu cu indarjire, pentru ca nu mai am alte puteri de-a ajunge la tine. Nu am decat cuvintele mele, care obliga noaptea sa nu mai sune a pustiu. Cat iti scriu, esti cu mine. Cat te iubesc, tu traiesti. Si-atunci vorbesc intruna, imi oblig mainile sa nu doarma niciodata, ci sa danseze pe taste ca sa te tina in viata, ca sa te pastreze al meu.
S-a pravalit peste noi o primavara buimaca, si mi-e cumplit de dor de toate visele noastre. Merg pe strazi aurite de soare si mi se face rau de fiorul gandului si al numelui tau. Din ramuri, si din ierburi, si din radacini imbibate de freamat tasneste parfumul tau amar si tandru, pe care l-am visat noapte de noapte. Iar sufletul meu, indaratnic, ma obliga sa raman pe loc. Sa respir. Si sa-mi aduc aminte.
Te porti ca si cum m-ai fi uitat. Ai vrea sa ma port ca si cum ai fi murit. Dar eu te simt viu, alerg o data cu tine prin parc si deschid, cu mainile tale, fereastra. Si stiu ca si tie ti-e dor. Nu cred ca m-ai putut uita, cand abia s-au rasturnat cifrele anului, si noi am trecut de mana, iubindu-ne, catre viata promisa, dorita. Nu cred ca ma vei putea uita, iubitul meu. Nu cred.
Eu nici nu incerc. Semnez si-acum, pe hartii pe care fac insemnari pentru cartile mele, cu numele tau. Asa cum mi l-ai rostit tu mai intai, si-ai asteptat, cu respiratia taiata, raspunsul meu, cuvantul care m-a dat tie, pentru totdeauna. Port secunda aceea cu mine mereu, o port in gand, cu demnitatea uimita cu care m-am bucurat de minunea intalnirii noastre, si a numelor noastre. Si-n fiecare dimineata ma privesc in oglinda cu ochii tai, care ma vad frumoasa, care ma fac sa fiu iubita de tine, iubinda de tine.
Dragul meu, ii rog pe oamenii din jur sa te caute. Nu stiu sa le spun unde esti, cine esti. Dar le povestesc cat esti de frumos, si cum mirosi ca stelele din noaptea noastra de dragoste… Minunea mea, mai stii cand ne-am iubit in vis, ca sa ni se nasca mai lesne, mai fara de teama sarutul, in viata de sange, de carne, de patimi? Mai stii cum ne trezeam in plina noapte, de teama sa nu ne pierdem dragostea? Mai stii cum ne strigam unul pe celalalt si ne-auzeam mereu? Cum ne sufocam de dor, si ochii tai tristi nu stiau sa planga, si-atunci plangeam eu pentru amandoi, nesfarsiri de rauri sarate, care sa netezeasca drumul de la mine la tine, sa surpe muntii dintre noi, sa rupa tacerile, sa alunge indoielile, sa curete pacatele, sa spele trecutul si sa ne dea viata aceea curata, in doi, pe care ne-o dorim?
Oamenii nu pricep mai nimic. Se uita lung la initiala ta, pe care-o port la gat mereu, si ridica din umeri. Altii zambesc pe furis. Unii ma bat pe umar, prefacandu-se intelegatori. Cum ai bate pe umar un nebun de care vrei sa scapi fara sa-i tulburi, si mai tare, neintelesurile. Insa eu insist si ii rog, plangand, sa te caute. Sa intrebe in stanga si in dreapta cine e cel mai frumos, si mai zvelt, si mai mandru, si mai al meu dintre toti barbatii pamantului? Cine e tatal copiilor mei nenascuti, Eden si Rares, si-al celor nascuti, pe care-i iubim fara margini? Cine mi-a spus Te iubesc in noaptea dintre ani? Cine mi-a promis ca va lupta pentru mine, pentru noi, ca sa-mi daruiasca minunea dorita si meritata de numele meu de poveste, de istoria mea de tristete, de nemarginirea noastra de speranta? Ii rog sa intrebe. Ii rog plangand.
Si pe tine te rog, dragul meu, visatul meu, sa-i auzi¦ sa raspunzi¦
Simona Ioana,
“dragsotea calduta” nu este pentru toata lumea… eu ma simt uneori ignoranta fiindca eu nu mai tinjesc dupa pasiuni infocate, dupa iubiri fulgeratoare… mi se pare citeodata ca daca as trai pina la singe, daca m-as zbate iarasi in iubri imposibile sau interzise as fi cu mult mai profunda. cumva eticheta de ‘neinteleasa’ mi se pare ca ma prindea bine, ca imi dadea un aer mai-stiu-cum diferit… de asta ziceam mai devreme ca stiam sa port melancolia mai bine decit ce am in prezent.
si nu, n-am afrimat ca iubirea pentru copii poate sa inlocuiasca “fluturii din stomac”… doar spuneam ca te schimba, ca iti da o alta perspectiva asupra vietii.
Am revenit la noapte buna dar se pare c-am intrat fix la trantitul usilor.Scuze, dar “nu ma pot abtine’”nici eu…imi pare rau ca va stric cheful de aruncat cu pernele dar mainile mele nu pot scrie bancuri si nici urechile nu pot asculta…afronturi mai mult sau mai putin bine-intelese.Iar faptul ca unele sunt mai fericite decat altele pe acest blog, asta e foarte bine.Eu le respect fericirea , dorind sa primesc dreptul firesc la tristete si viata traita dupa propriile reguli.Suntem in diferite stadii ale vietii noastre, nu putem gandi sau scrie la fel.Chiar si acest mijloc de comuniacare este lacunar…(.sigur unii vor intelege gresit postarea mea, imi asum riscul)din lipsa tonului si-a mimicii.Unde se suprapune gluma fina, prieteneasca pe ironia sau mustrarea inconstienta?Nu putem ghici intotdeauna, suntem si putin irascibile “datorita” cauzelor externe ….
Ma bucur ca am luat o decizie inteleapta azi de a nu raspunde la telefon…desi, n-a sunat….De ce trebuie sa sune??De cate ori n-am suferit si eu de ziua mea ca n-a sunat tata, amica, iubitul, etc?Lumea era mai fericita fara telefon.Isi scriau la lumina lumanarii si batatoreau drumurile prin zapada inalta pentru a-si vedea iubirea…Eee, da, ce vremuri!.Azi am pedepsit tehnica.N-a durut-o prea tare, stiu.Pentru mine, insa, e un pas mare…
Va imbratisez, prietenii mei dragi.Stiu ca toti avem inimi bune…
Valin, florile mele preferate sunt macii.Am primit odata un manunchi de maci proaspeti…adusi repede sa nu se scuture…
Alice, oriunde esti, oricum esti, suntem langa tine.
Somn linistit!
Doua tipe stateau de vorba.
- Te-ai uitat vreodata in ochii sotului tau in timp ce faceai sex?
- Da.
- Si ce mutra avea?
- Statea in usa ca prostul!…
In timpul unei dispute, o femeie ii spune sotului ei:
- Am fost nebuna cand m-am maritat cu tine!
- Stiu…
da cum eram indragostit la vremea aceea, nu am observat! -
ii raspunde barbatul.
- Doi politist urineaza. Care trimite jetul mai departe?
- Ala cu slitul desfacut…
Eu am oferit in buchet si floarea miresii linga maci, a fost coplesita.
Anais ai super muzica, foarte bine.
Multumesc, Valin. Eu ma retrag, daca vrei cauta Blue Eyes de la BZN si asculta, nu am rabdare acum si nici dispozitia…Dragostea mea e framantata astazi pe toate partile de ganduri, de el insusi…Nu l-am simtit niciodata atat de ravasit…Si ma duc sa ii scriu, sa ii fiu aproape, sa ii sorb tristetile…
O seara frumoasa! O seara buna sa ai Alice cu spor in ceea ce construiesti…
iana nu-i asa ca nu ne certam….?
eu as vrea sa fiu linistita si senina ca tine, dar nu pot acu…recunosc: imi place sa ma zbucium, imi place sa traiesc viata asta cu iubiri dureroase, nerostite, iubiri care ma inalta si ma coboara si ma arunca in neamt pana nu mai stiu de mine….si iubesc clipa cand ma adun din toate colturile lumii si visez la zburatorul meu care ma lasa de fiecare data cu sufletul ars…dar eu alerg in continuare dupa visele mele…pentru ca in unul din visele astea este fericirea mea, stiu asta…
Un ardelean intra intr-un bar la New York . Barmanul
il ia tare, din prima si ii spune ca in acest bar se bea
numai pe pariu.
– Domnule, pun pariu cu tine ca nu poti sa bei o
sticla de Whisky in 30 de minute.
Ardeleanul isi cere scuze, iese din bar si apare peste
10 minute inapoi, pune banu pe tejghea si accepta
provocarea. Barman-ul ii da sticla, ardeleanul o termina in
10 minute. Barmanul, stupefiat.
– Domnule, dar n-am crezut ca asa ceva e posibil. N-am
crezut ca sunteti instare de asa ceva. Nimeni nu a mai
reusit!
Ardeleanul:
– Nici io n-am crezut, da’ m-am dus la baru de
vis-a-vis sa verific!
Toti oamenii de stiinta jucau de-a v-ati ascunsele in
> Rai. Se pune Einstein si incepe sa numere. Toti se ascund pe
> unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu
> latura de 1 metru si se asaza in mijlocul lui. Dupa ce
> termina de numarat, Einstein se intoarce si, bineinteles, il
> vede pe Newton . Ii spune: – Te-am vazut. Tu esti Newton . -
> Imi pare rau, dar nu sunt eu. – Cum adica nu esti tu? Te
> cunosc foarte bine. Esti Newton. – Priveste mai atent. Ce
> vezi? – Tu in mijlocul unui patrat cu latura de 1 metru . -
> Si ce inseamna Newton pe metru patrat? – Pascal. – Pai vezi,
> el e!
iana sper ca nu te-ai suparat pe mine.
eu ma duc sa visez frumos acum..maine ma asteapta o zi grea. Noapte buna dragelor…noapte usoara Alice!
rosanne,
scuze ca am stricat atmosfera de care tu aveai atita nevoie…
nu am vrut sa aduc afronturi, in caz ca le-am adus… in spatele cuvintelor mele spuse sau scrise nu se ascunde nimic din simplul motiv ca eu nu vorbesc cu subtilitati sau cu mai multe intelesuri…nu stiu sa ma prefac, nu-mi place sa ma prefac. Daca am ceva de spus, spun. N-am nevoie de metafore ca sa-mi exprim opiniile sau trairile… nu sint asa de profunda ca voi, o spun cu ciuda, asa sa stiti.
Noapte buna, Dalila
cum sa ne certam? pentru ce?
metaphor,
am mai citit blogul de azi inca o data si te-am vazut… bine ai venit…
si mie imi place sa cred citeodata ca e doar literatura si ca eu iau prea in serios pe toata lumea… mi-ar place sa fie scris de dragul scrisului toata tristetea de pe blogul asta…
Uneori ma intreb de ce imi este dat sa traiesc atatea tristeti. Privesc in jurul meu si vad fete stralucind, zambete largi, si sclipiri in priviri. Dar cu timpul incep sa nu le mai recunosc, si le privesc intrebandu-ma mirata ce sunt ele cu adevarat. Alice, privesc poze cu tine, si vad un chip frumos, bland, si o privire trista si adanca, ce o regasesc adesea in randurile tale. Dar imi place sa cred ca si la usa ta va bate dragostea visata, iar tu o vei primi cu bratele deschise. Si atunci voi citi cu sufletul la gura, ca de fiecare data altfel, cuvintele tale de iubire implinita, si poate ca asa voi invata si eu zambesc..
Dar acum in intunericul meu cad brusc de la o inaltime greu de imagina, si ma prabusec in avantul meu si ma trezesc anesteziata de durerea zilelor ce au trecut. Si totul in jurul meu moare, iar eu odata cu tot. Si nu raman decat cu speranta unor ore care imi vor da dreptul la viata. Si in rusinea indoielilor mele imi apropiu genele si nu mai am puterea sa privesc. Si ascult timpul care trece pe langa mine, uneori grabit alteori lent, si aud mereu sunetul plecarii. Si astept un semn, o farama de speranta care sa ma fac sa ma ridic. Dar imi sangereaza sufletul, si in amareala mea de fiecare zi abia de mai gasesc puterea sa merg mai departe. Dar noptile otravite ma ingrop in furtuni de lacrimi si raman imbalsamata in toate tristetiile lumii, reprogramandu-mi toate zambetele pentru alte anotimpuri, pentru alte vieti. Si in lumea asta desfigurata nu am invatat inca sa traiesc. Si pasesc mereu pe un drum lung si trist, uneori lipsit de sens, dar plin de nedreptati. Si ma intreb cum sa il inteleg pe cel de langa mine, cand nu ma inteleg pe mine insami? Am oboist. Sunt franta. Imi pierd aripile in cadenta zilelor fara cusur. Si ma intor adesea la visele mele dintai, la prima dragoste asa cum mi-am imaginat-o si nu gasesc nimic din toate astea. Vad doar un drum cu santuri adanci in care curg rauri de durere.
Noapte buna, Alice…Buna dimineata…Amandoua urarile deodata, caci am pierdut deja notiunea timpului…
Valin, ne-ai batut si la bancuri. Cel mai mult mi-a placut cel cu ardeleanul, doar e de-al meu.
Iana, m-am gandit de multe ori la subiectul asta. Ce e mai bine, ce as alege… Nu cred ca am ales eu, sigur nu a fost o alegere contienta, viata mi-a scos in care dragostea in forma aceea, puteam sa trec pe langa ea dar m-am oprit… Daca imi vedeam de drum traiam si azi caldut si nefericit (nota bene: asta mi s-ar fi intamplat mie, nu inseamna ca tihnit= nefericit). Dar iti repet, as vrea sa traiesc o viata linistita si banala, bucura-te de ceea ce ai !
Alice, mi-e dor de tine !
Noate buna tuturor.
Si mie mi-e dor de tine, Simona Ioana, si de tine Alyce- si de Rosanne… Nu, ma opresc, nu pot sa va spun tuturor aceleasi lucruri. De fiecare mi-e dor altfel, cu fiecare vreau sa vorbesc altfel, ca sa ma faca inteleasa, ca sa pot sa inteleg.
Va imbratisez, cu emotie.
Alice, Noapte buna!
si da-ne carti, si da-ne reviste, ca asa avem curaj sa ne adunam cu bune si rele pe linga tine… asta este imbratisarea pe care o doresc de la tine… cartile tale in care ma regasesc pe mine cu trecutul si prezentul meu. carti in care eu-ul meu devine constient de mine…
Iana, iti promit. Revista de martie va aparea curand, pe 25 februarie. Iar cartea pe care o traiesc si o scriu acum, in aceasta era tulbure, dar plina de seva, a vietii mele, s-ar cuveni sa apara pana de ziua mea, in iulie- asa mi-am propus. A fost o pauza mai lunga intre reviste, fiindca am avut un numar de ianuarie- februarie, dar de acum ne intram in normal. Iar cartea se scrie aproape singura, e un miracol, e o nebunie.
Alice,
Ti-am citit mai toate scrierile in care de fiecare data ma regasesc: in unele mai mult , in altele mai putin. Ma bucur ca nu sunt singura in aceste situatii.
Eu il iubesc, il simt, il doresc si il vad in toti, pe toate strazile, e cu mine cred ca mai mult decat este cu sotia lui; insa mi-am sacrificat dragostea pt el in numele institutiei familiei si mai ales a copilului lor. Si inca il mai plang si totusi nu-i gasesc defecte si ramane cel mai iubit, cel mai frumos, cel mai bun.
Ma intreb mereu oare daca nu l-as fi intalnit pe el la ce as mai visa azi? La auzul carui nume mi-ar licari privirea? De cine mi-ar mai fi dor?
Stiu ca nu vom fi nicodata impreuna si sper ca voi intalni pe cineva care sa-i semene intocmai…
Cu drag,
Maria
dragelor vreau sa va spun ceva ce m-a emotionat…aseara dupa ce am plecat la culcare m-am tot invartit prin pat si nu am putut sa adorm..si atunci i-am trimis iubitul meu un mesaj si i-am zis ca mi-e greu sa adorm….si m-a sunat si mi-a cantat pana cand vocea lui am luat-o cu mine in vis…si cand a auzit ca nu mai zambesc a inchis usor telefonul….
dimineata m-am trezit cu chipul lui in minte, cu senzatia ca m-a tinut in brate toata noaptea si-am zambit prosteste toata ziua la gandul ca ma iubeste…..
asta vroiam sa va spun….
Incerc sa scriu si eu cateva cuvinte desi simt ca nu au nici o importanta pe langa tot ceea e am citit pe aici.Am doar 17 ani,si am descoperit-o pe Alice citind cartea”Noi suntem zeite” primita de la cea mai buna prietena a mea.Sincer o spun,am ramas profund impresionata de tot ceea ce am citit acolo si pana acum nu am mai intalnit o carte pe care sa o simt atat de aproape de sufletul meu,o carte ale carei cuvinte sa fie atat de profunde,sincere si din suflet scrise.Alice are ceva special…Mi se pare un om atat de bun,cald,cu un suflet imens.Nu o cunosc decat din ceea ce am citit in carte si aici pe blog si deja mi-e draga.
Alice,multumesc!Pentru ce?!Pentru simplul fapt ca citindu-te mi-am dat seama ca mai exista si oameni buni in lumea aceasta,oameni pentru care iubirea conteaza,oameni care inca mai cred in prietenie, in puterea pe care un prieten o poate avea asupra lor si in dragostea neconditionata ce le-o pot oferi.
Esti foarte norocoasa ca o ai pe Simona,iar Simona este foarte norocoasa ca te are pe tine.Tind sa cred ca dragostea dintre prieteni este mai presus decat orice alta dragoste dintre o fata si un baiat.
Ai toate motivele sa fii mandra de tine,sa zambesti si sa te bucuri de viata lasand in urma nemultumirile si lucrurile care te impiedica sa fii fericita.In primul rand ai 2 copii minunati,2 copii care te adora si pe care ii adori.Asta este cel mai important,cea mai mare realizare,cel mai mare motiv pentru care trebuie sa-i multumesti lui Dumnezeu.
In al 2-lea rand,o ai pe Simona.Sufletul cel mai drag,sufletul care mereu te-a ascultat,ti-a fost alaturi si te-a iubit asa cum esti…cu bune si cu rele.Este mare lucru sa sti ca ai pe cineva cu care sa poti vorbi,pe cineva care sa te asculte,sa-ti intinda mana si sa te ajute.
In al 3-lea rand,esti foarte iubita si apreciata de multa multa lume.Ai ajutat,ai adus speranta,ai inveselit oameni.Si asta poate observa oricine daca citeste macar doua pagini din acest blog.
Ai toate motivele sa fii fericita.Cit despre dragostea neimplinita…eu cred ca fiecare are ceva pus de- o parte,si cu siguranta iti va veni si tie randul,sa te simti iubita si protejata si implinita.Daca nu ai intalnit acea persoana,inseamna ca nu exista inca cineva care sa te merite cu adevarat.;)(cu asta ma linistesc eu de fiecare data cand simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita si nu este nimeni langa mine).
Te-am pupat si-ti doresc sa ai o viata minunata !.Sa te ajute Dumnezeu sa fii fericita pentru ca meriti!
Buna, … dupa ce-am citit ma simt mica, ma simt trista si ametita. Te inteleg perfect numai ca eu nu am curajul sa recunosc. Doar oftez. Recunosc ca nu mi-am pierdut inca, increderea. Nici tu sa nu o pierzi. Daca dorinta exista atunci totul incepe sa vina: mai intai soarele, pe urma linistea…
Dragostea e o nebunie… nu se poate compara cu nimic. Dragostea e viata.
Ce pacat ca atat de pura iubire se pierde pana la urma in neant…cand ar trebui sa fie tinuta ,cu grija ,in palmele celui caruia ii este oferita dintr-un atat de mare suflet…!DAR te va gasi cel ce te cauta deja….poate ca fara ca el sa stie acest lucru…
Super motto-ul si il iubesc pe Octavian Paler, el nu va fi niciodata mort pentru mine.