Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Ce au ei voie sa faca

Posted by on Jan 13, 2009 in Confesiuni | 317 comments

-Si noi nici cu gandul nu gandim!-

Macar o data in viata, dar eu cred ca mai des decat atat, ne-a fost dat sa auzim povestea cate unui barbat care, doborat de tristete sau de greutatea asteptarii, a ales sa se imbete si sa umble, capiu, pe strazi. œNu pot sa te uit. Beau in nestire, dorm, si beau, si plang, asta e tot ce pot sa mai fac. Vino sa ma ierti si sa ma salvezi de la dezastru- ii scria unei prietene un baiat parasit, la capatul unei relatii chinuite. œConduc beat, vreau sa fac un accident ca sa scap de durere imi scria mie insami, si nu  foarte  demult,  un domn  pe  care-l parasisem fiindca ma insela si ma mintea, dar lui i se parea inadmisibil sa fie expediat din relatia noastra pentru œniste inchipuiri. Fiindca, am uitat sa va spun, el, ca multi altii, nu ar fi recunoscut nici daca l-as fi prins in pat cu cealalta – dar avea grija sa nu ajung chiar pana-n dormitorul lor, de care ma tinea departe sub diverse pretexte absurde.

Stiu pe cineva, tot un barbat, care, suflet sensibil fiind, la capatul cate unei relatii esuate, ca sa-si ostoiasca sfasierea sufletului pustiit, dadea de perete usa unui bordel modern si chema catre ore dezmatate fetele platite. Se zguduia de plans orgasmic intre coapsele lor iscusite, dar, zicea el, incercand sa-si tina gandul departe de amintirile romantice legate de femeia care-i produsese suferinta .œIncerc sa uit, as face orice ca sa o uit!, imi spunea, trist, distinsul domn care fusese la curve, si nu mi se parea ca ar fi avut vreo unda de rusine in glas.

La capatul fiecarei povesti de teapa celor mai sus, m-au socat nu nonsalanta eroilor, ci reactiile celor din jur. Convinsi, cu totii, de suferinta protagonistului “ veritabila, cred, de fiecare data- cei care auzeau povestea se induiosau de mila celui implicat si il compatimeau, trist. Ba chiar, uneori, audienta emitea cate o sentinta de condamnare catre femeia nemernica ce produsese atare suferinta¦

M-am gandit cum mi-ar sta mie- si care ar fi consecintele eterne asupra mea!- daca as umbla beata pe strazi, fiindca nu mai pot sa indur sa astept. Cu cata mila m-ar privi cei carora le-as spune, cu damf de alcool fermentat, ca de tristete din dragoste am baut, si ca de suferinta mi se impleticeste limba, si n-am venit la intalnire fiindca am cazut intr-un sant. M-am gandit cat de intelegatori ar fi cu mine cei carora le-as destainui ca, fiind coplesita de deznadejde, mi-am gasit un gigolo simpatic, care ma face sa uit multiorgasmic de barbatul pe care-l intalnesc doar in vis. Daca as spune ca, dupa ce las copiii la scoala, il sun pe baiatul aducator de placeri si-i dau ordin sa execute actiuni aducatoare de temporara si binevenita uitare… As avea parte de aceeasi mila imbibata de iertare acordata aprioric??!

M-am intrebat si eu, si raspunsurile s-au ivit de la sine, ciufute, oripilate, scarbite. O femeie n-are voie sa bea ca sa uite, ei ii este rezervat plansul suspinat, parfumat, diafan. Despre curvasarit nici nu poate fi vorba, aceasta nobila activitate este rezervata domnilor  si aducatoare lor de reputatie si mandrie, in timp ce orice asociere cu imaginea unei femei ar fi devastatoare. Si nu ca as tanji sa fac toate astea “ desi, daca intr-adevar ar aduce uitarea, de ce nu?- dar nu-i asa ca suntem prizonieri ai unor conventii nu doar in viata noastra de zi cu zi, nu doar la masa tratativelor de business, unde barbatii au puterea si femeile se supun, ci si pe taramul pe care l-am declarat cel mai liber, cel mai fara de constrangeri, acela al iubirii? Asteptam sa ne ceara de nevasta- si pentru ca n-o fac in veci “ fiindca s-ar supara celealte dudui care au asteptat si ele zadarnic -  ii parasim. Si ei sufera. Si se imbata, si-apoi se duc la curve. Si noua ne e mila de ei. Si plangem. Si-i chemam inapoi, sa-i consolam¦


 


317 Comments

  1. “La capatul fiecarei povesti de teapa celor mai sus, m-au socat nu nonsalanta eroilor, ci reactiile celor din jur. Convinsi, cu totii, de suferinta protagonistului – veritabila, cred, de fiecare data- cei care auzeau povestea se induiosau de mila celui implicat si il compatimeau, trist. Ba chiar, uneori, audienta emitea cate o sentinta de condamnare catre femeia nemernica ce produsese atare suferinta…” (alice)
    imi place sa cred ca eu n-am cazut in capcana asta, iar pe domnii dedulciti la placeri, si cumparatori de amantlac ieftin i-am asezat de fiecare data acolo unde le era locul…
    nu-mi plac barbatii mincinosi,inchipuiti,infatuati, nu-mi plac barbatii ce strivesc sufletele femeilor lor in drumul lor sordid catre urmatoarea, de aceea ma conjor sa stau departe de cei care vand si cumpara fie si numai de dragul “colectiei” sau “panopliei”, sau …pur si simplu

  2. …..nu,asa ceva n-am trait,dar am trait ceva si mai si,asa,ca-n viata…..
    Viata este nu numai roz bombon,mai cazi si-n gropi,te mai si ridici,cu coate si genunchi juliti de nervi,de suparare,de ,de-ti vine sa urli ca nu sti in acel moment cum sa depasesti situatia,cum sa treci mai departe cu sufletul curat,nepatat de noroiul lui,sau de noroiul celui de langa tine….
    Da,cred ca v-am spus ca-n lipsa Cris-ului meu drag si iubit am trait,am visat,am luptat alaturi de oameni care mi-au aratat la un moment dat ,cat de mult ma iubesc si cum sunt eu unica femeie din viata,din suflet,din patul lor….
    Alteori am trait(doamne–ti multumesc ca mi-ai aratat la acea vreme calea si omul si m-ai scos la timp!!!!!)scurt timp,e-adevarat intr-o mocirla …..
    Da,,Vlad ma iubea,incercam si eu sa-l iubesc,era un om minunat,manierat,educat,frumos,
    ne simteam foarte bine impreuna,simteam ca as putea si eu sa-l iubesc in timp,de ce nu,chiar si pentru toata viata….
    S-a intamplat insa sa inteleg(am inteles mai usor decat am acceptat,fireste)ca “in asteptare”asa cum spune Alice,sa fie a alta draguta foc si care-l iubea cu adevarat….
    A avut dibacia (iti trebuie multa dibacie,credeti-ma),sa fim amandoua in acelasi timp si-n sufletul,si-n viata,si-n patul lui,fiecare pe rand,normal…..el,spunand probabil fiecareia dintre noi aceeasi poveste,aceleasi vorbe,aceleasi scuze……
    El,junele(necasatorit,repet),iar noi,amandoua,in asteptare….pana cand Dzeu a hotarat ca nu meritam nici una dintre noi asa ceva….
    Eram la el in apartament,singura,asteptand,cuminte ca dl sa vina de la treburi…..
    Aveam cheile lui,deci nu-mi trebuia permisiunea asta…..
    Cand,cineva suna la usa…..o fata frumoasa ,delicata,il cauta pe Vlad….
    Plangea,de nervi,de emotie,de frustrare,de neputinta,de ceea ce va urma….
    Am inteles instinctiv ca era “cealalta”,si ca,el nu ar fi recunoscut niciodata ,niciuneia dintre noi aceasta situatie…..
    Cu mult calm,am reusit sa povestim una pe umarul celeilalte(credeti-ma,iti trebuie mult curaj !!!! ),am reusit sa ne raspundem fiecare la intrebarile proprii dar si la intrebarile celeilalte,si tot cu calm,l-am sunat pe Vlad si i-am spus,cu cea mai frumoasa si teatrala voce din lume ca il astept la el la apt…..
    Ea,”rivala “mea cea frumusica foc,nu mai avea de ceva timp cheile lui,motivatia fiind stupida cand le-a cerut inapoi,nu mai conteaza…..
    Ideea este ca,dupa ce eu am vb cu el si mi-a confirmat intalnirea,a sunat-o pe ea(ea fiind langa mine)si ,asa cum stabilisem amandoua i-a raspuns foarte frumos cand el si-a cerut scuze ca nu mai poate ajunge la ea(era “ziua “ei,iar noi ii stricasem planurile)pentru probleme urgente de servicu ce-l retin,normal…..
    A venit firesc,normal,l-am primit cu bratele deschise,si ,in timp ce-l sarutam cu foc,”cealalta”a iesit la fel de firesc din baie si……stupoare,nu????
    Nu se astepta la asa ceva……
    3 oameni in toata firea ,un barbat interesant si doua “gasculite”(parerea lui)aflati toti intr-un triunghi amoros din care trebuia sa iesim cumva….
    N-o sa credeti,dar,dupa o discutie ,fara nervi,fara vorbe urate,in care el a recunoscut ca “o merita”,l-am lasat balta amandoua,am fost ceva timp amice(impartisem acelasi destin la propriu),apoi fiecare si-a vazut de viata lui….
    Ideea este ca tipul a recunocut ca nu stia ce sa faca,se indragostise de mine,dar tinea si la ea,a crezut ca mai merge,,,,,,cat o mai merge ,inainte de a-i spune ei adevarul(mie nu credea necesar sa mi-l spuna,eu eram prezentul )……
    Oricum,asa cum spunea si Alice,intr-adevar,prietenii nostri comuni,care au aflat de situatia jenanta in care ne pusese,de cat suflet calcase dl meu in picioare,ei bine,da,ei toti ma blamau pe mine….Eu eram vinovata ca nu-l iert(ca stii,el pe tine te iubeste,ea nu mai avea cheile lui,etc,etc,etc),eu eram vinovata ca-l asteptasem la apt lui,eu eram singura vinovata….El,dragul de el,frumuselul,era victima noastra,a femeilor care-i daruisera sufletul in egala masura si in acelasi timp……
    Ceea ce va spun eu acum s-a intamplat cu “vieti “in urma,acum rad cand imi amintesc,dar,va dati seama ce a fost cu adevarat in sufletul meu atunci si multa vreme dupa…..e deja o amintire,clasata,uitata,prafuita intr-un sertar….
    Pe Vlad l-am revazut multi ani mai tarziu,tot singur,posibil captiv in alt triunghi amoros,sau treaba lui cum….
    Anca,”cealalta”,s-a casatorit cu un om minunat si care o merita si o respecta asa cum se cuvine,au o fetita pe care o cheama,da,ati ghicit,Ana…..
    Am fost o vreme amice,dar,fiecare si-a vazut in continuare de viata ei…..
    Da,Alice,intr-adevar,numai barbatii sunt victime,noi suntem vinovate ca-i iubim,ca -i asteptam,ca iertam,ca -i prindem in pat cu altele(ce cautam acolo,asa ne trebuie!!!!-parerea celor din jur)…..
    Dar,dragi barbati indragostiti nebuneste de 2-3-cate femei vreti voi in acelasi timp,nu uitati o chestie care mie de atunci,mi-a ramas adanc infipta in minte si in suflet:
    “Ca nu e bine
    sa fugi dupa doi iepuri,
    se stie,s-a scris,
    si asta ,desigur inseamna
    ca e bine sa alergi
    doar dupa unul singur…..
    Dar,,,,,,unde scrie ca-l prinzi ??????”

  3. Da, Alice, exista specia asta de barbati, cum sunt si femei- poate mai putine, tu i-ai numit odata ,,infractori ai iubirii,,… In Romania parca sunt mai numerosi, aici nu am intilnit asa de multi, explicabil poate – ei au alt temperament, alte reguli solide ale societatii, dar sigur mai ales din cauza divorturilor care ii costa pe ei, pe barbati, o avere. Personal, cunosc barbati (elvetieni) care, atunci cind sufera din iubire, lucreaza in exces, profesional, isi cauta noi proiecte, sa le tina mintea ocupata. Nici n-ai crede, dar sunt si astfel de barbati. Cineva spunea ca bordelul, bautura sunt aici prea scumpe sa te scape de coma dragostei. Cu toate astea, nici aici nu-i patria dragostei, doar a sigurantei.
    Am suferit si eu, de multe ori, ,,cu vieti,, inainte cum spunea anna noastra, de pe urma libertinajului amoros si nu am fost mereu victima, ci si autoare din pacate, din prostie. Salvarea mea au fost intotdeauna lacrimile, suferinta, umilinta. Si timpul, care a inchis rani si a deschis noi drumuri.

  4. Legat de acest subiect, trebuie sa spun ceva, deoarece am trecut proaspat printr-o situatie similara celei expuse de Anna si inca nu stiu daca a fost sublim sau ridicol, hi hi. Da, am avut ocazia sa ´impart experienta´ cu ´cealalta´ si era cat pe-aci chiar sa ne imprietenim, daca nu ne-ar fi oprit un fel de jena sau o umbra de necaz, care deja tindea sa se transforme in… haz (bine, aici depinde mult si de felul de-a fi al persoanelor implicate). Reactia lui, pus in fata faptului implinit? ´Stia ca greseste, totul a inceput in joaca, si lui i-a fost greu´ si, ce este si mai minunat, ´a invatat ceva, nu va mai face niciodata, pentru ca acum isi da seama ca purtarea lui trecuta a nascut monstri´. Dar, oare, ce s-o fi asteptat sa se nasca din asemenea practica, opere de arta?!
    Legat de ceea ce spui, draga Alice, in prima parte, cat de rau ii sta unei femei, post-despartire, sa-si innece amarul in alcool sau in brate de gigolo, adica in rebeliuni din acestea care ii stau bine unui barbat, intr-adevar, uneori, ei sunt mai extrovertiti si isi pot permite sa fie asa fara a-si afecta imaginea. Noi, femeile, avem tendinta de a ne pastra feminitatea si in manifestarea suferintei, iar plansul in singuratate este foarte feminin :-) Totusi, nimic nu ne impiedica, daca vrem, in numele durerii, sa fumam ca turcu´ un pachet de tigari, sa troscaim niste uischi peste nivelul de debit crescut de idei si sa stam pe cheiul Dambovitei, uitandu-ne luuung la apa, ca in filme. Iar reactia gurii lumii va fi cam ca atunci cand am comis o alta noneleganta, de exemplu, ca si cum ne-am fi trantit in ziua respectiva o fusta total demodata.

    • Monica mea, bine ai revenit, si bine de tine ca n-ai trecut prin asa ceva. Sa stii ca nici unei femei nu-i plac barbatii mincinosi si curvari, dar foarte multe dintre noi au nevoie de ceva mai mult timp ca sa se dumireasca despre ce e vorba. Tu ai fost mai norocoasa. Ori mai vigilenta!
      Anna, povestea ta a fost posibila pentru ca domnul tau situat in motul triunghiului conjugal nu era asa experimentat. Intre timp, probabil a mai exersat si acum nu mai poate fi prins asa usor. Tu aveai cheile de la apartamentul lui! Ei, bine, eu am avut o relatie cu un barbat care nu mi-a aratat niciodata unde sta. Ne intalneam la mine sau plecam pe cate undeva pentru ca – tineti-va bine!- la el in apartament nu era prea frumos decorat, iar lui ii era jena sa ma invite la el!!!! Intr-o seara, in care ne intorceam dintr-un drum comun, – mai devreme decat prevazuseram initial, pentru ca el schimbase furtunos niste mesaje cu cineva, acum stiu cu cine…- deci, in seara aceea, fiindca eu stiam ca la mine in casa e frig, nefiind centrala pornita, si pentru ca mi-era ciuda ca ne-am intors mai curand, fara sa fi avut vreun motiv serios sa renuntam la o noapte impreuna, am plans rugandu-l sa mergem la el. Insa domnul rusinat de linoleumul sau deloc aratos – literalmente, asta mi-a spus!- n-a putut fi induplecat, a zis Nu, fiecare la casa lui. “Vino cu mine, atunci”, i-am cerut, dar a motivat ca trebuie sa fie la ora 7 nu stiu unde… Inutil sa va spun ca a doua zi la 10 inca mai dormea, in patul din care probabil cealalta blonda, Andreea o chema, se ridicase multumita ca, daca ea a batut din botina, el s-a intors mai repede. Din cate stiu, n-a ramas nici cu Andreea, dar, in mod sigur, cu mine n-a ramas. Chiar daca s-a perpelit de dor, s-a urcat beat la volan, si m-a asaltat cu pareri de rau. Eu nu l-am mai putut ierta – fiindca, am uitat sa precizez, il mai iertasem de vreo trei ori si, din prostie, si din slabiciune, ma prefacusem ca-i cred scuzele imbecile anterioare.
      Corina, barbatii din Romania sunt o specie unica, rara, cumplita. Cred ca mai de nadejde si mai fideli sunt bulgarii!
      Georgia, teoretic, putem face si noi ce-si permit ei. Practic, daca ne-ar vedea lumea bete si iesind de la bordelul pentru doamne, ne-ar omori, poate nu cu pietre, dar cu ghiulele de barfe si scuipat.

  5. N-am trait asa ceva, nu stiu… din doua motive: ori eu am fost timpita si nu mi-am dat seama si n-am luat urma corect, ori am avut doar “baieti de baieti” care chiar s-au priceput asa de bine sa nu-mi dau eu seama…posibila si o combinatie de acestea doua.

    Daca societatea nu ne-ar arata cu degetul si nu ar da cu pietre, cit de benefice ar fi sufletului nostru ranit, deznadejdii noastre, o sticla de alcool si/sau un frumos numai muschi platit sa aterizeze in patul nostru? Ar fi acestea leacul inimii noastre ranite?

    Barbatii sint o specie unica, rara, cumplita indiferent de locul unde traiesc. Romania nu are inca legi care sa puna lesa pe barbati, sa ii faca sa se gindeasca de doua ori inainte cometerii adulterului… Cind ordinea stabilita de lege este: copiii, femeia, ciinele sau pisica sau hamsterul si apoi, in coada listei, barbatul lucrurile se schimba simtitor. Se va schimba si Romania, vor fi si acolo astfel de legi si forma si aspectul se vor schimba …. continutul este insa acelasi si nu are legatura cu domiciuliul ci e ereditar sau patologic sau… cum vreti voi sa-i mai spuneti.

  6. In urma cu cativa ani buni, manata de disperare si amagita de iubitul ei insurat o tanara femeie a hotarat ca viata ei nu mai are nici un sens. Nu a ales nici salvarea amagitoare a betiei, nici bratele altui barbat. A ales zborul de la ultimul etaj al unui bloc turn.
    Intamplarea a facut ca, in prabusirea ei, sa se opreasca pe o copertina. Azi traieste intr-un scaun pe rotile.
    Pe cine credeti ca a blamat targul? Evident pe ea. “Ce naiba o fi apucat-o, auzi tu, pentru un barbat ?!? “ El s-a ales cu laurii si cine stie daca dup-aia nu s-a laudat la altele cu aceasta isprava de vitejie, menita sa ii sublinieze valoarea.
    Intamplator sau poate nu, el a murit in urma unui infarct in dimineata zilei in care ea a implinit 40 de ani.

  7. Uneori merg mult pe jos, vreau sa-mi obosesc trupul in timp ce gindurile se aseaza. Lumea trece, straina, mi-e bine printre straini care n-au nici o legatura cu toate astea, cu povestile mele nerostite, inchise in carapace. Cu noptile mele de amor facut pe unde apuc…
    Odata, intr-o plimbare de-asta nocturna, am ales un strain de pe strada si m-am culcat cu el.Am ales, este un fel de a spune, caci alegerea a fost reciproca si nu atat de intamplatoare, caci noi nu intalnim pe nimeni, niciodata, intamplator… Era un tip frumos. N-am vrut sa-i stiu numele. Aveam nevoie doar de corpul lui. Trunchi de mascul dezinvolt. Statea stingher intr-o statie. Ploua. M-am oprit sa-i cer un foc.Nu fumez decat foarte rar si atunci din plictiseala sau din…nu stiu…Cert este ca n-am mai fumat de 2 ani de zile… Si la lumina jarului i-am privit ochii cum ma sorbeau. “E frig”, i-am zis si-asa era . Frig. “Da, e frig”, mi-a raspuns…
    Si s-a lipit fara cuvinte de geaca mea. M-a acoperit tot fara cuvinte. Si mi-a mingiiat obrazul rece. A fost una din clipele acelea care ramin intiparite pe retina memoriei. Caci nici unul nu dorea nimic, doar putina caldura. Si totul a inceput de la jarul ala si tot asa s-a oprit.
    Dar atunci n-a mai existat nimeni in mine, nici o amintire decit clipa aceea prelunga, cind aventura de o noapte-era toamna tirzie, erau ploi peste lume revarsate, era singuratate in aer, era deziluzie -s-a transformat in apropiere. Si apoi iar in departare. Dar atunci, straine, ai fost doar al meu, nu-i asa?
    Mi-a ridicat barbia si barbia imi tremura. Nu, nu era emotie. Era doar o simpla dorinta. Sa ma apropii de carnea lui, de pieptul care se deschisese in fata mea, din senin, intr-o noapte stranie cind nu cautam nimic. Apoi am luat-o pe jos, mergind alaturi, fiecare cu singuratatea lui, cu melancolia trairilor mai vechi.
    Mergeam pe jos si,desi nu-mi spusese unde mergem,eu stiam ca mergeam la el acasa. Tipau in noi doar ranile altora. Am stiut cum sa i le mingii, tradind in atingerile astea amintirile altora, a celorlalti pe care i-am iubit, dar niciodata asa, niciodata rupt adin ploaie, niciodata smulsa din intuneric.
    Greutatea hainelor aruncate pe podea. Raceala trupurilor patrunse de picaturile vitrege, degetele care bateau darabana dragostei de o noapte, ca si cum ar fi stiut, ca si cum si-ar fi dorit apropierea asta. Ne-am daruit fara cuvinte, unul altuia ,doar gemete de extaz, e ciudat cum nimeni n-a simtit nevoia decst sa atinga, sa vindece, si sa nu puna nici o intrebare. Sa nu astepte nici un raspuns. Intr-adevar, la ce?
    Fereastra era deschisa, gratiile tot acolo, un miros proaspat venea de afara, in timp ce noi ne sarutam patimas.Imi placea mirosul lui,se daduse cu un parfum cu aroma de tutun… Amantul meu fara nume avea maini frumoase, e vital asta cind ai o aventura, si buze aspre, care-mi zgiriau pielea, mici piscaturi erotice care ma faceau sa vibrez si sa gem iar. Undeva in interiorul meu pluteam a nerabdare. Ochii lui nu-mi paraseau reactiile, ma priveau cu luciditate amara, cumva cu teama de a nu-mi face rau.
    Dar fiecare por al meu il dorea, fiecare sarut imi zvarcolea alte si alte fagaduinte ale trupului uitate, special uitate. Ma decupam atunci ca si cum… ca si cind…nu stiu… sunt obosita acum…Oare cum il chema?
    Atunci n-am simtit nevoia sa-i stiu numele. I-am spus mult timp “barbatul cu tigara”. Si l-am pastrat in memorie asa. “Barbatul cu tigara”.
    Este toamna acum si-mi amintesc de el.L-as chema daca as sti de unde sa-l iau. L-as chema si i-as spune: “uite, vezi, mi-am amintit de tine”. Si el m-ar auzi vorbind. “E frig”, i-as spune. “Da, e foarte frig”, mi-ar raspunde…

  8. Buna Alice,

    Doamne ce mi-a placut ce ai scris…. hahaha, le vad pe fetele de aici spunand ca asa ceva nu au trait, ce bine de ele sau ca asa ceva nu au intalnit…de-a Domnul nici sa nu aveti parte…

    Dragele mele, draga Alice, tocmai ai facut descrierea in amanunt a fostului meu sot. Doamne ajuta ca este fost.

    Ai fost cumva pe linga mine si eu nu stiu, Alice? :) Cu siguranta nu, insa ceea ce ai descris este o regula de la care foarte putini barbati se abat cand devin “socati” ca iubita sau sotia a indraznit sa faca marele pas.

    Apoi evident vin cei care ii plang de mila…Saracul de el, cat sufera…dar chiar nu mai exista cale de impacare? Vai draga, dar nu am stiut ca poti fi asa de rece si nepasatoare, totusi…aveti copii impreuna…familia mea spunea asta, deci ce sa mai zic de prietenii sau familia lui.

    Evident consolarea lui este in bautura si in femei…culmea din acelasi motiv il lasasem… femeile…si tot la ele a ajuns. Dar printre hohote la telefon imi spunea ca se omoara, ca nu mai poate, ca va intra cu masina in primul pom…as…dar de unde…

    El suferea ca de fapt a ramas fara confortul de acasa, fara mancarea calda, fara siguranta si mobila lui, mobila eram eu…

    Am fost o fraiera ca l-am iertat dupa ce “a comis-o” prima data, sperand ca o proasta in revenirea lui. Nicidecum. Pot sa va spun ca sunt experta in acest tip de barbat si va asigur ca el nu se va schimba vreodata pentru nimic in lume. Nici pentru copii, nici pentru ca aveti rate la casa sau masina. Nu.

    Lui ii plac prea mult femeile si nu poate, exact acesta este cuvantul, nu poate sa se abtina de la a face cuceriri in stanga si in dreapta. Ca si un drogat, ca si un fumator sau alcoolic. Nu am nimic cu acest tip de barbat, insa domnule nu trebuie sa te insori, nu trebuie sa faci copii, nu trebuie sa faci pe sotul, daca nu asta este menirea ta. Ramai burlac, distreaza-te, fericestele pe cele care vor doar distractii, ca sunt cu duiumul, si nu chinui un copil.

    Evident eu am ales sa pling prosteste 2 ani de zile in fiecare dimineata si seara. Ca asa ii sta bine unei doamne, sa sufere. Intre timp am descoperit ca datorita aventurilor lui sunt “binecuvantata” cu virusul HPV si de la atata stres (divort, scandaluri si tot tacamul) imunitatea organismului a scazut si dragele mele, am fost diagnosticata cu cancer in stadiul 0(zero) .

    Deci , fiti fericite cele care nu au intalnit acest tip de animal. Exista, aveti grija, pandeste peste tot si puteti cadea rapid in plasa lui.

    Va doresc numai bine.

  9. In acceptiunea mea, “a insela” este ceva care tine de “mental” si nu de “tavalire” animalica prin alte paturi.Mai dureros mi s-ar parea sa il vad tinandu-se de mana sau a-i zambi complice, plin de subintelesuri altui chip dragut… O mica “tavalire”- o data si gata:), nici nu cred ca “se pune”… Un triunghi conjugal, da, este grav. N-am trait asta si sper sa nici nu se intample. Deja finalul ar fi clar, cu toata durerea si suferinta… Probabil barbatii au in ADN inselatul. Ei simt mereu nevoia de a-si demonstra barbatia- intr-un singur sens:). “Never say never”, dar n-as suporta.As inchide usa si as arunca cheia. Si nu, nu m-as opri intr-un bar…si nici intr-un copac…as veni aici…si voi m-ati incuraja. Si mi-ati spune ca viata este frumoasa, ca soarele va rasari mereu.Si as crede, as zambi si as cauta un alt drum. Apartinem aceleiasi tipologii :) toate cele de aici. Femei puternice, orgolioase, demne, frumoase, admirate.Am uitat ceva? Cu siguranta, completati-ma!
    Alice, ce frumos ne aduni tu in casutza ta si ne scoti din rutina… Este admirabil, este sublim…

  10. Da Irina,
    uitasem partea cea mai nasoala… ca ei pot, dintr-o “tavalire animalica” – pe care puteam sa o iertam, sa ne aduca nu numai dezamagire ci si boli, boli adevarate…
    si atunci trenuie sa coborim iute cu picoarele pe pamint si sa fim atente ce anume iertam… adica plingi, jelesti, te umilesti din cazua lui, dar sa te si imbolnaveasca, hmmm , poate ca asta ar trebui sa ne fie primul gind cind sintem inselate: daca ne-a lasat si altceva la pachet cu amaraciunea??? “the gift that keeps on giving”.

    • Rosanne m-a rugat sa va spun Noapte buna si din partea ei. Nu are internet in seara asta, dar a gasit ea o modalitate sa-mi transmita ca ar vrea sa fie aici, cu noi. Sa plecam spre vis tinandu-ne de mana.
      Ce m-a intristat povestea ta, Irina! Pana la urma, asa, cu zambetul pe buze, ce subiect amar am deschis…
      “Surad, si surasul mi se prelinge de pe buze
      ca un fir de sange,
      pentru ca nu ma iubesti.”
      Am citat din Nina Cassian, de care mi-e dor, foarte dor.
      Amore, vin eu cu completarea: femei puternice, orgolioase, demne, frumoase, admirate – ai spus tu- si spun eu mai departe: triste, inselate, ranite, vindecate…
      Iana, sigur ca ai dreptate, la asta ar trebui sa ne gandim mai intai, la mizeria trupului, la boli, dar atunci cand te doare sufletul de innebunesti, nu prea mai ai timp sa reflectezi la ce virusi mortali ai impartit cu rivalele. E cumplit. E sordid. E trist, trist si nedrept.

  11. Dedicatie speciala pentru Irina
    http://www.youtube.com/watch?v=4HXUCJ0QY6U
    Heart- All I wanna do is make love to you
    Se potriveste exact cu ceea ce povestesti tu. Pana intr-un loc. Taiem finalul.

  12. Va spun noapte buna! Doare tare, tare azi… nu pot spune mai multe…

    • Ce usor strabate durerea printre cuvinte, ce patrunzatoare e daca stie sa se aseze intre virgule si-n loc de puncte! Noapte buna, Cristina noastra, o iau si pe Rosanne si ne tinem de mana, sa-ti fie macar o secunda mai usor… da?
      Pentru Irina? Esti sigura, Simona Ioana? Nu pentru Anemona?
      Si eu sunt in pragul unei nopti greu de strabatut, maine voi fi iarasi in asteptare de vesti, si, ca intotdeauna, in asteptarea marii iubiri. Va sarut si plec la rugaciunile mele, in care va asez si pe voi. Noapte buna, si mie mi-e frica, dar sper. “Iubesc, am curaj, si ma tem.”

  13. Multumesc, Alice! Ne tinem de mana si ne rugam impreuna…

  14. Si totusi exista iubire ! Si va veni, trebuie sa te gaseasca. Ai dreptate Alice. E pentru Anemona in primul rand. Dar si pentru voi, femei frumoase, iubite si ranite dar care au gasit puterea sa mearga inainte si sa iubeasca din nou.

  15. Alice, iarta-ma ca am lipsit si lipsesc in continuare! Te urmaresc…iti urmaresc blogul…dar sunt ocupata cu invatatul pentru sesiune, cu serviciul si cu casa…. Of! Te pup!

  16. E totul randuit sa se intample

    Cum sa traiesti frumos fara iubire,
    Cum sa visezi,sa umbli,ori sa zbori,
    Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
    Si pacea din amurg dintr-o privire?

    Cum sa inoti prin marile de flori,
    Cum sa te bucuri de intreaga fire
    Si viata ta sa-si afle implinire
    Fara minunea care da fiori?

    E totul randuit sa se intample-
    Cu simplitatea unei adieri-
    Cand de lumina sufletul se umple,

    Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
    Ghetarii urii se ivesc la tample,
    Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

    George Tarnea

  17. S-ar putea spune ca sunt femeia nemernica ce i-a produs lui teribila suferinta de a-l fi parasit. Insa mi s-a parut firesc s-o fac din moment ce nu-l mai iubeam. El n-a inteles cum de nu-l mai iubesc, cum de nu ma gandesc la copil, lumea din jur n-a inteles cum pot sa renunt asa de usor la o casnicie. Cel mai caraghios si absurd lucru pe care el mi l-a spus dupa ce l-am anuntat ca-l parasesc, a fost acela ca i-am promis sa-i fiu alaturi si la bine si la rau. Daca situatia n-ar fi fost trista, probabil m-as fi amuzat fiinca atunci cand ne-am casatorit, am spus numai “da” si am sarit peste biserica. Eu l-am parasit, el sufera. Mi-e nu-mi mai pasa cum isi petrece el suferinta si daca incearca sa ma uite. Poate ca bea, poate ca merge la curve. Probabil ca lumea il caineaza. Cu certitudine ca ma pe mine ma blameaza. Prejudecati exista de cand lumea si vor exista mereu, important este ca nu ma impiedic de ele. Si daca as dori sa ma imbat as face-o. Si daca mi-as dori o aventura as avea-o.

  18. Alice, ajung si in seara asta cind tu ai spus deja noapte buna. Am citit comentariile voastre dragele mele. Admit ca exista si exceptii , ca exista barbati care nu tradeaza , nu insala.
    Dupa 15 ani petrecuti in doi am ajuns la o concluzie pe cit de seaca pe atit de adevarata:
    Barbatii sunt un rau necesar.Nu stiu cum as reactiona in cazurile amintite mai sus.Imi vine in minte acum juramintul rostit in ziua nuntii .
    Va doresc o noapte frumoasa , o viata plina de iubire. Alice, te port in visele mele ,visez ca esti fericita. Si vei fi. Noapte buna, cu ingerii aproape.

  19. Sunt bine si adanc si temeinic inradacinate stereotipurile sexelor, ca sa spun asa, inca de la gradinita. Sacul cu acceptari ale apucaturilor masculine pare mai generos, tesut din carpe mai tari. Piramida masculina de magarii e mai batzoasa si in umbra ei se simt bine toti cei care au o graba nativa de a invinui femeia.

    Acum vreo doua zile asistam la un meci verbal provocat de despartirea unui cuplu care se stia din copilarie pentru ca ea, vezi draga, a ales sa plece la scoala inapoi in Europa iar el a insistat sa fie american. M-a strans de gat furia ca toti o invinuiau numai pe ea. De ce a fost optiunea lui de a ramane aici mai importanta decat optiunea ei de a-si continua scoala acolo unde i se oferise o ocazie favorabila? Pare ca e tot numai o variatiune a temei principale.

    Mai am un dinte cu surub in varf pentru regula invitatului la dans. De ce ei si nu noi? Sau mai cinstit de ce nu si unii si altii? (Si) asta as vrea stiu…

  20. Sa dormiti bine, sa va fie cald. La mine mercurul bate cu pumnul in termometru si are de gand sa il sparga prin capatul cu minus. Bradul de afara geme sa-l las in casa, sa il inteleg. Dar mai am in casa inca un brad si nu mai am poboabe pentru inca unul… Sa vedem ce-o fi maine, daca inghetam toti sau nu…

  21. Buna dimineata, dragelor!
    Am citit povesti triste, care, in mod cert, dincolo de suferinta, au adus multa putere celor carora le-au trait…M-a ferit Dumnezeu pana acum de tradari… de tradarile acelea mistuitoare; de aceea nici eu nu pot trada…Ma gandesc ca ar fi fost un pretext pentru a comite si eu acelasi pacat.
    Alice, scumpa Alice, eu ieri eram mai optimista….vedeam doar partile noastre bune… dar m-ai adus repede “cu picioarele pe pamant” :(
    Ma uit pe geam si e o vreme atat de urata…Mi-as dori sa nu se transfere si in sufletele noastre ploaia, frigul cu tristetea lor…Ar fi bine sa fie in contrast cu sufletele noastre vremea de afara.
    O zi minunata, asemeni voua!

  22. Erata: “celor care”… nu “celor carora”:(…Scuze!

  23. ….aseara, Cris drag mi-a adus un trandafir rosu…..
    …Da,sigur,fiecare experienta traita ne pregateste sufletul pentru pasul urmator,pentru o treapta pe care o urci,fara sa te mai uiti o secunda in urma…..
    Ce am trait eu “in alta viata”,nici nu mai conteaza…..Sunt amintiri clasate frumos pe un raft al cotloanelor inimii mele….
    Suferinte trecute???Asteptari???Vise cu printi descalecand cai albi pt mine????
    Totul,totul paleste in fata trandafirului inflorit in palmele mele.
    Credeti-ma,e tot ce conteaza.Prezentul,prezentul pe care Dzeu,destinul,Cris,voi,mi-l faceti atat de special….
    Alice,draga mea,Cris al tau va veni,sigur,sigur,curand,curand…..
    Cristina Socaciu,iti intind si eu mainile sa te poti ridica din durerea ta…..
    Ti-am mai spus……”Nu merita sa plangi pentru nimeni,iar cine merita,nu te face sa plangi”(cine a scris asta?? !!!)
    Uite,afara e soare iar,un soare cu dinti gerosi,dar soare totusi…..
    Va doresc o zi frumoasa,insorita,fiecare raza de soare sa va patrunda in inimi,in gand….
    Va imbratisez cu drag pe toate si va dau si voua din bucuria mea,minunea mea,pt a va convinge ca minuni exista,le traim,le asteptam,vin…..
    Da,barbatii sunt un rau necesar,iar melodia trimisa de Simona Ioana,ne-a trezit cu siguranta amintiri tuturor…..Si eu am sa va povestesc ceva legat de asta……nu acum,ma grabesc,cineva la birou trebuie sa ma certe pentru o gafa,legata de serviciu,care,din fericire nu este asa majora…..(norocul meu ca “greseala marturisita e pe jumatate iertata”)
    Corina,azi ,maine ,aflu detalii despre Zurich.Te pupicesc inca de departe….
    Ma rog pentru noi toti si pentru fiecare in parte….
    Asa cum si voi va rugati pentru mine si Cris drag,simt asta in fiece moment….
    Doamne,cat il iubesc !!!! Incet -incet,totul e bine,o simt,inteleg,vad,traiesc…….

    • Buna dimineata! Anna, mi-e atat de frica, de-mi vine sa plang! Te rogi tu si pentru mine, da? Sa nu pleci la Zurich fara sa-ti dau si eu daruri pentru Corina, te rog! Amore, vreau sa am, sa avem o zi minunata! Amalia, esti divina, scrii ingereste, ce ma fac eu cu tine?! Dar fara tine? Nina, buna dimineata, aseara nu m-ai mai prins veghind. Madi, ai procedat corect, e bine ca ai reusit sa te desprinzi. Asa e onest. Simona Ioana, multumesc pentru poezie, si pentru speranta. Of. Roxana A, nu te-am uitat. Cristina, cum iti mai e inima?
      Va spun buna dimineata si din partea lui Rosanne, nu m-a rugat ea, dar sunt convinsa ca s-ar bucura sa va salute.

  24. Buna dimineata, dragi fete! Alice, dupa o noapte mai mult neagra decat alba (ce bine ca a trecut!), m-am trezit si am fugit la coafor (si voi faceti asa cand nu gasiti motive sa va ridicati si sa mergeti mai departe?). Acum sunt la birou, azi sunt 3 sedinte grele iar eu incerc sa nu ma mai gandesc la noaptea trecuta, nu stiu cat am dormit, nu stiu cat am visat cu ochii inchisi sau cu ei deschisi, dar stiu sigur ca el a fost cu mine…mi-a vorbit, m-a intrebat ce fac si mie mi s-a facut si mai dor…

    Va imbratisez cu drag!

  25. Ne vom ruga Alice pt. tine…ne vom ruga! Sa nu-ti fie frica…

  26. Am ajuns la birou…Vad ca ati fost harnice, ati scris, mi-ati mai daruit bucurie..
    De dimineata mi se parea frig si trist.Surprinzator, pe drum imi zambea soarele…Ascultam muzica si stergeam de pe parbriz petele inestetice…Si ma gandeam ce bine mi-ar fi sa pot sterge si amintirile inestetice din suflet…Dar eu prefer sa le ocolesc, sa nu dau “nas in nas” cu ele…Fug …Dar stiu ca ma vor urmari perfid, imi vor anticipa reactiile si vor aparea, ca un suvoi de neoprit…
    Zambeam pe drum cu gandul la voi.Cu diminetile si serile linistite pe care mi le induceti. Si ma mai gandeam ca un barbat care inseala este de preferat unei boli incurabile.
    Nu stiu prin ce mecanism mi s-a declansat acest gand….Poate pentru ca de dimineata, mi-am amintit de minunata Anca Parghel…Mi-e asa de dor…Tare-am mai admirat-o , tare draga mi-a fost si i-am scris.Mi-a raspuns, de fiecare data, cu bucurie si un suras.Imi pare atat de bine ca i-am putut spune cat imi place, cat o apreciez; pastrez randurile Domniei Sale cu sfintenie… Si le recitesc cu atat de mult drag…si emotie…si regrete….ca nu mai este printre noi, era atat de puternica, atat de tonica si daruia iubire cu atata usurinta…ca si cum ar fi respirat, atat de firesc daruia. Am pierdut-o…inca nu cred…
    Va pup, va imbratisez cu mult drag!

  27. Celei care minte
    de Ion Minulescu

    Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine…
    Dar fiindca azi mi te dai toata,
    Am sa te iert -
    E vechi pacatul
    Si nu esti prima vinovata!…

    In cinstea ta,
    Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
    Am ars miresme-otravitoare in trepieduri de argint,
    In pat ti-am presarat garoafe
    Si maci -
    Tot flori insangerate -
    Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
    Iar in covorul din perete ca si-ntr-o glastra am infipt
    Trei ramuri verzi de lamaita
    Si-un ram uscat de-Eucalipt.

    Dar iata,
    Bate miezul noptii…
    E ora cand amantii,-alt’data,
    Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvantata…
    Deci vino,
    Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
    Infinge-ti in priviri Minciuna
    Si-n caldul buzei Adevarul
    Si spune-mi:
    Dintre cati avura norocul sa te aiba-asa
    Cati au murit
    Si cati blesteama de-a nu te fi putut uita?…

    Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine…
    Dar fiindca azi mi te dai toata.
    Am sa te iert -
    E vechi pacatul
    Si nu esti prima vinovata!…

    Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
    Nu-ti cer sa-mi spui
    Nimic din tot ce-ai spus la altii,
    Ci tot ce n-ai spus nimanui.
    Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfarsit,
    Nu-ti cer
    Nimic din ce poetul palid
    Cerseste-n veci de veci, stingher,
    Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
    Din sirul clipelor la fel,
    Sa-mi torni in suflet infinitul unui pahar de hidromel,
    In par sa-mi impletesti cununa de laur verde
    Si in priviri
    Sa-mi impietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
    Si-asa tacuti -
    Ca doua umbre, trantiti pe maldarul de flori -
    Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
    Si maine s-o sfarsim in zori!

  28. Sa stabilim un lucru de la inceput: orice barbat trecut, sa zicem, de 30 de ani, nici prea inalt nici prea scund, potrivit de gras, slab atat cat trebuie, chel poate in partea din fata, dar cu parul des la ceafa, posesor de job, telefon mobil, laptop si masina (fie ea si de serviciu), proprietar de apartament personal cu linoleum frumos sau urat, citit macar atata cat sa puna cratimele unde trebuie si romantic cat sa incropeasca un sms siropos, cara in spate o relatie de amor cu o surata de-a noastra.
    Pe scurt, orice barbat la a doua tinerete, heterosexual, cat de cat realizat, cat de cat prezentabil are pe cineva! Ca daca n-ar avea, de ce m-as uita tocmai eu dupa el, pe bune, acum?! Generalizez abuziv pentru ca exceptiile sunt rarisime, realitatea demografica si nu numai aia tot confirma regula asta nedreapta. Acum, sa zicem ca tipul asta care, am stabilit, are pe cineva, ma intalneste pe mine si-i pic cu tronc. Credeti ca in secunda doi el face stanga imprejur si alearga la duduia din dotare, se uita in ochii ei albastri (sau caprui, sau verzi, naiba s-o ia) si-i zice: “Iubito, azi m-am indragostit de alta femeie, te parasesc!”? Niciodata! Repet, ma auziti cum zbier? NICIODATA! NEVER EVER!
    El isi va lua o perioada -eu ii spun “de platou”, in care-si va face curaj sa iasa din fosta relatie si va pregati terenul pentru cea noua. Ma refer acum la barbati, ca sunt ei in discutie, dar si femeile fac la fel. Toti facem la fel. Si cred ca un om isi arata adevaratul caracter si in felul in care se comporta in aceasta perioada ingrata, in modul in care o gestioneaza astfel incat sa nu insulte, cu minciuni deocheate, inteligenta nimanui, iar suferinta sa fie minima pentru toate partile implicate (ca anestezie totala nu stiu sa existe in astfel de cazuri). Partea mai nasoala e ca uneori, dupa “platou”, el alege sa se intoarca la fosta (eventual nevasta) – si sa-si cimenteze, astfel, vechea relatie. As fi dat si exemplu de un caz celebru, de pe la noi, dar nu stiu daca se cade.
    Cat despre pornirile teribilist boeme, cu drame precum “ma omor, beau de suferinta, ma reped cu masina intr-un copac”, ele dau bine in sms si in mail, dar de cele mai multe ori nu sunt decat teatru ieftin, slava Domnului! La partea cu mersul la curve, fie si din pricina ca eu l-as fi inselat cu 3 barbati (deodata), sunt foarte drastica: nu suport sinceritati de acest gen, nu vreau sa aflu asta, nu ma intereseseaza, nu empatizez deloc cu astfel de trairi si, mai ales, de destainuri, consider asta un mod egoist de a-ti descarca constiinta pentru a o incarca pe cea a persoanei pe care, vezi doamne o iubesti si trebuie sa-i spui tot.
    Ar mai fi de chatuit pe subiect, dar o raceala groaznica nu ma lasa, ma duc sa mai bolesc… va pup, asa, de la distanta, ca poate se ia :)

  29. Buna ziua, femei adorabile. Mai e putin si vine primavara, neoficial pe 14 februarie. Si am inteles ca daca iarna e multa zapada, va fi o vara minunata. Sa fie, sa ne fie!
    Alice, subiectul actual e trist, va pling pe voi, cele ce trebuie sa va miscati in jungla de acolo, e asa de multa vulgaritate, asa putina omenie…Cazuri fericite ca ale annei trebuie facute cunoscute, implorate la zei. M-a cutremurat povestirea irinei, ii doresc sanatate, mult noroc in continuare.
    Ca mama de baiat, o sa ma straduiesc sa-l invat pe copilul meu sa fie bun, sa deteste duplicitatea si tradarea. Sa iubeasca curat.

  30. Alice, asa e: zimbind, ai deschis un subiect amar, al carui ochi de pelin clipeste halucinant.

    Cu ani in urma (tu stii, Alice), eram nebuna de indragostita de un barbat care era nebun de indragostit de mine. Ne-am iubit vreo patru ani jumate, plecind de la agonia remuscarii si plonjind in extazul sperantei.

    Era insurat. Asta apropo de “never say never”, fiindca intotdeauna spuneam ca n-am sa fiu in stare in vecii vecilor sa ranesc o alta femeie, lasindu-ma iubita de barbatul ei.
    Dar, dupa citeva esecuri intr-o serie stupida de idile/aventuri istovitoare, m-am considerat indreptatita (prin legea echilibrului universal, in care inca mai credeam la ora aia – ce bazaconie) sa ma infrupt din fericirea unei femei pe care, in trufia mea de timpita necoapta, o consideram un pocinog in calea fericirii mele.
    Am necajit-o pe ea si l-am iubit pe el, ei i-am distrus sanatatea si mintile si sufletul. O dispretuiam fiindca nu voia sa cedeze, sa renunte la santajul sentimental pe care il practica disperata (saraca se agata de orice).

    El, evident, cu asta incepuse relatia noastra, asa cum fac toti: ca are o casnicie groaznica, ea il facea, nu-i asa, nefericit, pierduse ani pretiosi linga ea, intotdeauna cautase o femeie ca mine, in sfirsit, poate ca, din nefericire, unele dintre voi cunoasteti acest slagar. Mi-a promis luna, precum si citeva stele, nu pe toate, fiindca roiul de luceferi a ramas, totusi, in caminul conjugal.

    Patru ani la rind, asta am auzit: ca o s-o lase, o sa plece de-acasa, o sa fim fericiti, o sa plutim in absolut.
    Era (este) poet, jurnalist, destept, romantic, de-o tandrete cinematografica.
    In primul an, imi frecam miinile si-mi topeam inima.
    In al doilea, plingeam cind distrusa, cind fericita.
    In al treilea, am inceput sa banuiesc ca e las, ceea ce mi l-a dezgolit de vesmintul imparatesc si mi l-a infatisat in toata splendoarea unei nuditati telurice.
    In al patrulea an, el, distrus de atitudinea mea eminamente pisaloaga, s-a cununat religios cu nevasta lui, pe care pina la acel moment nu catadicsise s-o posede cu pirostrii cu tot.

    I-am vazut verigheta de aur si inima mea a ruginit letal.
    Pina atunci, desi era casatorit cu ea de zece ani, purtase una de argint, pe care i-o scoteam eu de cite ori faceam dragoste si i-o aruncam pe covor. (Acum mi-am amintit cum statea dupa aia in genunchi si o cauta, iar cind o gasea eu taceam, sfirsita).

    Ma iubea pe mine, dar, fiindca l-am facut sa sufere si nu-i intelegeam viata lui chinuita si duplicitara, s-a napustit pe soata-i buimaca si, asa cum era ea, in rochie de casa, a tirit-o la biserica, sa muste impreuna din piscotul care-i clabucea lui constiinta.

    Ca aia era, pina la urma mi-a spus ca s-a cununat religios cu ea fiindca trebuia ca, inainte s-o lase pentru mine, sa rinduiasca totul in fata Domnului.
    Noroc ca Dumnezeu are umor, altfel i-ar fi tras un bobirnac in plisc.

    Din cauza mea, fiindca ma iubea prea mult si se simtea vinovat, a luat-o inca o data de sotie pe nevasta-sa si-a continuat sa ma iubeasca.
    Si tot fiindca era innebunit de dorul meu, pe cind il parasisem a mia oara, s-a culcat cu o colega blonda si frumoasa, avind grija sa-mi puncteze ca datoreaza respectivul orgasm ingratitrudinii mele, rautatii mele, greselilor mele.

    Plingind, l-am rugat sa ma ierte ca din cauza mea a trebuit sa se culce cu distinsa papusa, apoi, deodata, am realizat ce se intimpla si sughiturile mi s-au oprit.

    Am fugit de el si, ca sa ma razbun, am inceput o relatie cu un alt barbat – caruia, in paranteza fie spus, ii datorez citeva dintre cele mai frumoase tristeti din viata mea, majoritatea fabricate si ambalate la Costinesti.

  31. Ei, uite ca am bazdaci in pat, si m-am mai tarait la calculator si bine am facut, ca am citit o fraza si am oftat de-atata frumusete si amar : “I-am vazut verigheta de aur si inima mea a ruginit letal” (Simona Catrina) No Comment!
    Ba, nu, mai comment un pic, ca nu pot sa ma abtin, dar de data asta abstarct, fara nicio tinta: ma gandesc cat de complicat e sufletul uman (ca am inteles ca si mata mea are suflet), cat e de alambicat, de complex, de contradictoriu. De multe ori nici noi nu stim ce si pe cine iubim, ce si ce vrem, ne zvarcolim in sentimente si dorinte care ne coplesesc, nimic nu e curat, liniar, transparent, decat pentru perioade mult prea scurte de timp. Sunt nuante si nuante: sunt cei care mint si insala pentru ca s-a intamplat, pt ca inima a inceput sa bata, intr-un fel anume , si pentru alcineva, desi nu si-a oprit nici bataile rezervate vechii iubiri… Si-atunci te simti torturat si coplesit si pacatuiesti, gresesti fata de tine si fata de altii. Bine, mai sunt scarbele de profesie, cei care fac din “duplicitarism”(acu l-am inventat) un mod de viata, pentru care jocul la dublu sau la triplu este insasi ratiunea existentei lor sociale. Si trebuie sa discernem: carei categorii apartinem noi? Carei categorii apartine omul caruia i-am asternut la picioare dragostea si destinul nostru? Cred ca numai intuitia ne poate ajuta si, de ce nu?, norocul. Dar nu putem avea garantii…

  32. sorry pt greseli si literele mancate :)

  33. Cum ar fi daca i-am cere noi in casatorie, iar ei…ar accepta ? Nici nu ma gandesc la ce ar spune altii despre asta… dar noi ? Oare ne-am simti frustrate, ne-am gandi ca ceva nu a fost in firescul lucrurilor ?

    Sa nu uitam de ziua de nastere a lui Eminescu – un barbat, un geniu, acolo, si el…

  34. Buna tuturor,

    Multumesc Alice, multumesc dragelor pentru vorbele voastre.

    E trist ca se intampla asa, e trist cand iubesti si primesti asa ceva in schimb, insa e bine ca dupa ce te vindeci poti sa te uiti la filmul, ce inseamna viata ta, detasat si sa si mai razi…pentru ca povestea este lunga, dureroasa si comico-tragica pe alocuri.
    Bine ca s-a terminat.

    Pot sa zambesc din nou, sa am grija de mine, de fetita mea draga si de iubitul meu.
    Asa cum se spune nimic nu este intamplator, nici suferintele noastre nu sunt fara rost.
    Am reintalnit iubirea, atunci cand ma asteptam mai putin si sunt fericita.
    Acum apreciez lucrurile altfel caci am alt “metru” pentru noua mea viata.
    Ma face fericita si o simpla imbratisare sau un simplu sarut de la iubitul meu.

    Sa fiti iubite cu adevarat.

    Toate cele bune tuturor.

  35. Buna tuturor,

    Simona Ioana,
    m-a tot urmarit povestea cu fata care s-a aruncat de la etaj… nu ma satisface deloc intimplarea din ziua cind ea a implinit 40 de ani… din cazua ca nu ma intereseaza el… ea ce face? cum ii este?

    Irina,
    ma bucur sincer pentru tine, si ai fi putut sa ne spui de ieri happy-endul… rautacioasoooo :)

  36. Ce bine, ce simplu spus- ,, sunt fericita,, (irina)- o veste frumoasa, o dovada, cred eu, ca episoadele amare se termina intr-o zi.

    Un barbat elvetian, profesor de stiinte ale naturii, imi explica odata de ce barbatii pot iubi mai multe femei odata. E in legea naturii, e un truc pentru perpetuarea speciei. I-am raspuns cu argumente ale sufletului, era prea mult pentru sensibilitatea mea feminina…aproape l-am urit. Nu l-am convins, desigur…
    Si peste ani, cind aproape credeam ca nu o sa mai am vreodata copii ( vina fiind, bietul de el, la sotul meu, desi el ar fi vrut), am ramas insarcinata, in urma unei relatii ,,paralele,,- care s-a putut manifesta fara mizeriile unei tradari, dar totusi o tradare la urma urmei. Ce lectie de viata am primit! Ce cadou totusi!
    Alice, tu cu povestea ta de viata (sau poezie) blogul tau si invitatii tai, ma luminati intr-un mod cum nu as fi crezut.
    Iata ca si tradarile mai ajuta citeodata. Zimbesc strimb, dar stiu ca sunt un caz aparte. Sotul meu a acceptat totul, in sfintenia lui, celalalt e un tip prea complicat sau prea simplu sa-l inteleg. Si, de cind va am pe voi, am incetat sa mai caut intelesuri, altele, la povestea mea, sa descilcesc fire, m-am linistit. Pina cind viata, ca un film cum zice irina, o sa aduca intelesurile adevarate. Sau o sa curga lin, pur si simplu.

    • Corina, am plans citindu-te. Imi statea, oricum, nodul de lacrimi in gat, norul de lacrimi deasupra gandului, dar ce ai scris tu a dezlantuit ploaia de hohote.

  37. De ce, Alice? Sper ca nu din cauza mea, eu sunt ok, am un copil si asta e toata morala intimplarii. Cind i-am vazut prima oara fata si minutele, abia atunci am simtit ce e dragostea adevarata. Si ea ma trezeste in fiecare zi, si-mi da putere.

    • Asa, de cat de ciudata e viata asta, de rosturile ei aparute pe neasteptate, de nimicnicia noastra, de intelesul dureros ca nu intelegem nimic.

  38. Ciudata, misterioasa, ai dreptate, dar pe alocuri, cu iz de minune. Era, in vara anului 2005, cind in vacanta in Romania, te descopeream, citind Tango. Eram gata sa renunt la visurile mele, la toate idealurile mele poetice, gindind sa imprumut alt mod de a fi, mai precis, helvetian, care imi promitea alte tarimuri, mai reale. Citindu-ti gindurile, am ramas uimita si intoarsa in mine si m-am gindit ca daca tu ai ajuns acolo si scrii si spui lumii mesajul tau, atunci si o visatoare innascuta ca mine mai are o sansa. La visul ei. Si nu m-am inselat. Natura, Dumnezeu, nu stiu. Dar versurile lui, sms-urile lui, inceputul de poezie ce-l traia cunoscindu-ma pe mine, venita de pe alta Planeta, mi-au aratat drumul. Restul sunt variatiuni, intimplari, pasi strimbi uneori. Inca ma dor vini, mai sunt destule nopti fara somn, dar ma pomenesc intrebindu-ma citind ce scrii, ce scriu oamenii de aici, daca noi, ce avem teluri asa de sus, de nobile, nu am crede in ceea ce dorim, atunci cine?
    Eu cred in miracole. In prietenie, in bunatate, ca sapte pacate se spala cu un gind, cu o fapta buna.
    Revenind pe pamint, la cele de zi cu zi… pregatesc ciocolata buna, elvetiana, o trimit cu drag prin anna, sa va indulcesc, pret de citeva secunde, viata…

  39. “Deceptia este o josnicie , caci ceea ce ai iubit la inceput in om, poate fi distrus prin faptul ca exista in el si altceva care nu-ti place ?”(A.Saint-Expurery )

  40. Bine v-am regasit, oameni MARI !
    Doamne, iarta-mi existenta marunta…
    Nici nu stiu cu ce sa incep, sunt blocata de propriile-mi burice ale degetelor.Intepenite de atatea furnicaturi.Oricum, sunt aici, in umbra, in colt, va citesc, va admir, va datorez…

  41. Azi e seara miracolelor si eu, care nu stiu sa ma rog, ma rog, totusi, pentru o minune. Si am emotii de parca ar fi minunea mea… Si tin pumnii stransi, stransi!

  42. dragele mele,cand un barbat a fost parasit,nu conteaza din ce motiv,e o victima!problema e,ca are nevoie de public,nu se poate victimiza decat intr-un mediu care il intelege!ce e mai grav,dupa ce bea incepe sa abereze cu gratie.sa nu-i credeti ca au baut si-au mers pe strada fara o tinta precisa sau ca au condus pana la epuizare de nefericiti ce sunt.eu plec de la principiul ca o femeie nu paraseste un barbat degeaba.cand ti-e bine si esti fericita toata lumea e a ta!cand incep tradarile se schimba situatia.ce e grav,este faptul ca ei au intotdeauna dreptate,adevarurile lor sunt altele,nu cele reale,sunt inventate si cosmetizate frumos.de aceea le trebuie auditoriu, ca sa fie cainati!
    nu generalizez,dar barbatii barfesc mai rau decat noi femeile! mi-a fost dat sa aud barbati care dupa ce au ramas singuri si nefericiti,vazand ca nu impresioneaza pe nimeni au inceput sa-si barfeasca iubitele,nevestele,amantele.sunt de toata jena!asa ca nu suferiti prea mult,capul sus,privirea inainte!ce-i al vostru poate mai intarzie un pic,dar sigur va veni!

  43. Rossane, primeste-ma in coltul tau… nu sunt in stare sa spun nimic, am citit tot, cu emotie, cu lacrimi, cu zambete amare …
    Alice, suntem langa tine !

  44. Dragele mele Iana si Corina,

    Povestea are un final fericit pentru ca nu pot altfel. M-am operat, dar am de luptat o viata intreaga de acum incolo. Cu controale regulate si o inima stransa de frica. Mi-e frica pentru fetita mea de numai 8 ani, mi-e frica ca ea sa nu ramana singura. Era cat pe-aci, daca nu faceam un simplu control de rutina. Citeva luni si poate era prea tarziu. Dar am luat totul ca pe un semn divin si am ridicat capul, intai un genunchi si apoi al doilea, m-am ridicat in picioare si mi-am indreptat coloana care era incovrigata de viata amara. Nu intelegeam de ce tocmai eu (ca toti cei lovitit de soarta) trebuie sa primesc si aceasta lovitura. Ca doar incasasem destul. Va spun…este greu de trait cu acest gand, ca poate la urmatorul control nu iese bine.
    Dar cum ziceam mai sus am alt metru in masurarea vietii si apreciez lucrurile simple ca pe mari bucurii.

    Iar daca va spun acum ca dupa divort si toate scandalurile si stresul enorm si apoi dupa operatie(am facut operatia in Romania) mi-am luat copilul si am plecat de tot din tara, ce ziceti? :)
    La 35 de ani am lasat tot, nu am facut nici un partaj, am luat 2 valize in care am indesat citeva haine si cartile Tango :) , copilul de mina si m-am mutat la sora mea tocmai in Suedia, de asta ce ziceti? :)
    Ce ziceti ca acum eu merg la scoala de limba suedeza si incerc sa iau totul de la capat?
    Tot ce fac este pentru ca altfel nu pot…trebuie sa fac ceva cu mine si viata mea dupa ce viata a dat cu mine de pamant. Am vise (deci este de bine) ca o sa fac aia sau cealalta, ca o sa calatoresc cu Corina si Gelu :) (iubirea mea) ca o sa…

    E bine…

    Va pup si va iubesc

  45. Cristina, esti mereu langa mine, stii asta, simti cum simt si eu.Nu stiu de ce si cum , dar iti cunosc punctele de suspensie, le recunosc, sunt si ale mele, multe, multe….
    Alice, mi-e ciuda ca trebuie sa vorbeasca si moderatorii de la emisiunile tv(desi imi sunt dragi unii), as vrea sa-ti ascult raspunsurile intelepte zi si noapte, fara publicitate, fara telecomanda, si , daca s-ar putea ,si fara ecran.Ai fost minunata ca-ntotdeauna si in seara asta la tv.
    Cat despre tradare, vina, dezamagiri…le-am trait pe toate, constient sau inconstient, cu sau fara vina.Ma indoiesc , insa, de capacitatea sufletului meu de a se vindeca si de a putea trai aceleasi situatii cu “…’lectia invatata”.Da, am extras esentialul dureros din “jocul”asta murdar, am interpretat dupa voia inimii semnificatiile metaforelor, am hiperbolizat faptele lui pentru a parea ale mele nesemnificative, am respectat masura…ca sa “iasa”ritmul.Acum, din ultima banca, consider ca “modul de predare’ a fost eficient, interactiv, cu harti conceptuale, cu chestionare in care raspunsurile potrivite erau deja incercuite.Insa, ma sperie faptul ca nu voi recunoaste ‘stilul “unui alt suplinitor, si-atunci , am sa uit ce-am invatat fara voie, voi fi iar captivata de talentul si harul lui mutilat, ma voi muta in prima banca, sa-i sorb cuvintele, sa fiu cuminte, silitoare, fara a primi vreodata coronita…

  46. Si ,iar , Alice, cat poti fi tu de speciala, de calda, senina, vindecata si vindecatoare, inspirata, si …atat de umana…

  47. Multe exemple de viata zilele acestea – demne de ascultat, de respectat, de inteles, de urmat…
    Va citesc din cand in cand, dar astazi, parca mai mult ca oricand, m-am emotionat, m-am cutremurat, m-am intristat, m-am linistit…
    Mi-e dor sa o si aud pe Alice; regret ca nu am vazut emisiunea TV la care se face referire mai sus…

    Iar tristetea lui aparte,
    Vreau sa o apar de moarte,
    Incet, Eminescuvantand,
    El, din neant, luminand.

    Camelia

  48. Rossane, tu ai mereu o coronita…cea de ingeras, eu asa te simt, ai un suflet minunat, iti simt blandetea si caldura. Si nu ma insel !
    Mi-ar fi placut sa o vad si eu pe Alice in seara aceasta. Alice, spune-ne cand esti invitata la TV, e o adevarata placere sa te vad, sa te ascult…
    Nu cred nici eu in vindecarea sufletului, cred ca ne raman pentru toata viata cicatrici adanci si extrem de dureroase… eu simt si acum durerile copilariei, pot “localiza” cu precizie bucatele de suflet nerefacute dupa ce unii au considerat ca au dreptul sa mi-l calce in picioare… si nu stiu si nu cred ca voi invata vreodata sa-mi pun sufletul la adapost…

  49. Dialog Cu Oda In Metru Antic

    “Cea mai frumoasa pedeapsa a noastra, cei care suntem,
    e lumina prin care fluiera un rasucit de
    inger
    tulburator,
    halucinanta natura,
    timpul absorbitor,
    mirosul de viata pe care-l are secunda,
    miscarea cumplita la Cina cea de taina.

    Ah, ce intamplare si viata noastra!
    Ce intamplare verdele de pe iarba.
    Ce accident de suflet calul alb pe colina.

    Supusi cuvantului, de verb ma rog,
    Du-ma odata din groaza vietii,
    du-ma, du-ma
    si nu ma pedepsi
    si mie nu ma mai reda-ma!”
    N.Stanescu

  50. Irina,
    incasasei prea mult… ca sa nu fie de bine, ai dreptate. Nu am nimic de zis: felicitari! si sa fie asa cum e acum mereu… cu Corina si cu Gelu. zimbesc fiindca barbatii nostri au acelasi nume.

    Cristina, nu am stabilit noi toate ca te tinem de mina? o sa te tinem de mina pina cind n-ai sa mai localizezi asa de precis bucatile de suflet nerefacute… ai sa zici: “parca pe aici era ceva ca o durere, dar nu mai e .”

  51. Va soptesc “noapte buna” acum, incerc sa adorm, am de prins un tren la 5 maine dimineata, am de visat frumos si de sperat la o minune dumnezeiasca.Va imbratisez mult, cat pentru 2 zile fara blog. In sufletul meu cu totii…cu Alice printre noi.Noapte buna!

  52. “…..As vrea sa mor alaturea de tine
    si tampla langa tampla ta s-o pun,
    ca,ascultandu-ti gandurile bune,
    sa stiu daca mai esti si-acuma bun
    si fara ascunzis ca mai-nainte,
    si sa te-ntreb daca-i adevarat
    ca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.
    E lumea rea pe-aicea si ma minte
    c-ar fi asa.Dar daca te-as vedea,
    cu gura,de pe ochi si de pe gura
    indepartand oricare vraja rea,
    iubirea,din taciunele de ura
    as reaprinde-o si ne-am recunoaste,
    mirandu-ne c-atata invrajbire
    in suflet din cuvinte poate naste…
    Si-am fi pe urma cum sunt doua fire
    intr-o impletitura,sa nu poata
    o umbra intre noi sa se strecoare
    si astfel sa-mi intunece c-o pata
    surasul care-mi tine loc de soare.”
    Magda Isanos

    Noapte buna ,zane bune

  53. va tin si eu de mina, cu pace, si citez de pe un disc cu basme- ,,bogat e cel ce mai are vise in suflet dupa ce realitatea a trecut pe acolo,,. Eu cred ca sunteti toate, fooarte bogate!

  54. Chiar sunt trista..V-am citit pe nerasuflate si am afat ca Alice a fost la o emisiune…Cat mi-as fi dorit sa o ascult, sa o vad…Atat de rau imi pare! Draga Alice, te rog, te implor, cand mai apari, spune-ne si noua!Te mai putem vedea “in reluare”?As fi renuntat la mica sedinta de cumparaturi din seara aceasta, mi-as fi dorit atat de tare sa te vad…
    Ce femei puternice, demne si frumoase cunosc, asa, virtual! Le imbratisez si le admir pentru curajul lor. Sa pleci,lasand in urma tot, cu un copil, doua valize si un car de sperante, nu este deloc usor! Felicitari si Dumnezeu sa-ti binecuvanteze calea, mult-incercata si inteleapta Irina!
    Noapte buna, suflete alese, sa aveti vise frumoase, care sa devina realitate!

  55. Buna seara. E momentul meu de rasfat : deschid calculatorul si va citesc, va simt. Incerc din franturile pe care le adun aici sa va desenez sufletul. Incerc sa conturez si chipul. Sigur zambeste, sterg ridurile zilei care a trecut si gasesc seninatate. Ii multumesc imens lui Alice ca v-a facut sa va adunati aici.
    Iana sa stii ca femeia de care pomeneam traieste intr-un scaun cu rotile. In zilele in care nu ploua merge la un centru cu tineri handicapati de care se ocupa cu o rabdare remarcabila; in zilele in care ploua e mai greu pentru ca ultima suta de metri nu sunt asfaltati si nu-i poate parcurge cu caruciorul ei motorizat. E senina, delicata, are vocea dulce. Are maini frumoase din care ies minuni de lucrusoare. Se bucura ca din apartamentul ei de la parter poate “merge” singura sa isi cumpere ziare. Ce bucurie simpla, la care nu m-am gandit niciodata, sa te poti duce sa iti cumperi ziare… Stiu de la altii ca sufera, la modul fizic vorbind; nu cred ca vorbeste despre asta. Am invatat de la ea o lectie importanta: ca nu am motive sa ma plang.
    Drum bun Rosanne, sa-ti mearga bine pe unde umblii.

  56. Draga mea Alica,

    Cate amintiri ai trezit cu acest text. Credeam ca le-am inchis bine in sertar, desi totul s-a intamplat acum putin timp. Era decembrie, anul trecut, stabilisem sa mergem la teatru, la una din cele mai frumoase piese de care eu sunt foarte legata si pe care v-o recomand cu drag. Vorbesc despre Cafeneaua, la Bulandra, in care 3 mari actori, Emilia Popescu, Dana Dogaru si Horatiu Malaele ne ofera o poveste superba si trista.
    Si imi facusem atatea iluzii legate de aceasta seara. Cum o sa ratacim pe jos spre casa fara sa simtim frigul serii de iarna si fara sa vedem pe nimeni in jur. Si o sa ajungem acasa, si o sa stam de vorba pana tarziu in noapte la o cana de vin fiert….
    Dar, toate astea au ramas doar planuri, caci el isi bause mintile pana in zorii zilei si nu a mai fost in stare sa se “trezeasca” pentru piesa de teatru. De ce bause….ca sa uite de o relatie de care inca mai este legat si de neputinta de a fi cu mine…
    Si l-am scuzat fata de prieteni si fata de mine si mi-am zis ca piesa se va ma juca inca o data si inca o data si va avea doar pentru noi un final fericit.

  57. Noapte buna dragi prietene, va imbratisez pe toate si va multumesc pentru aprecieri
    Va multumesc…

    Sunteti cu toatele minunate si sunt onorata de aprecierea voastra a tuturor.

  58. M-am intors sa ii extrag din piramida masculina de magarii pe barbatii care, la fel ca Emil din “Adela”, au dobandit pe o cale sau alta capacitatea rara ca o floare de colt de a-si pune intrebarea simpla, scurta, clara: “Ea ce simte?”

    M-am intors sa ii extrag pe barbatii care se chircesc pe dinauntruri si tac si problematizeaza: ea ce simte?, ea ce crede?, ea ce vede?, ce vrea?. Barbatii care se sfarteca, la fel ca Emil, de intrebari. Tropai prin piramida, mi-am scos botinele colorate si rascolesc cu bocanci grei, ca sa nu alunec peste nesimtiri, sa nu ma impiedic printre vorbe goale, sa nu ma duc complet de-a dura peste amintiri de maini retrase din palme inca ude de lacrimi, sa nu ma gretaluiesc de taceri. Rascolesc cu metoda, stiintific, fantastic, inchipuit…

    Si gandu-mi fuge in Olimp, la Toronto, la Zurich, la Deva…

    Si ma inchin in fatza inventarii acestui loc al femeilor binecuvantate cu blestemul cautarilor profunde… ma inchin si raman in soarele aiuritor al celei mai ghetoase zile de iarna…

    somn usor
    nu e prea cald
    nu e prea frig
    e numai prea liniste
    si se aud gandurile…

  59. Amalia,
    imi pare rau ca nu m-am gindit eu sa spun asta: da, sint si exceptii… si noi toate am vorbit si despre barbatii buni, rabdatori, intelegatori, destepti… sint multe inimi mari printre noi.
    Multumesc Amalia ca te-ai gindit sa ii “extragi”.

  60. Buna dimineata fete si baieti!
    Pe Alice o putem vedea /revedea astazi, pe B1, la “Saptamana mondena”, ora 19.00. O zi frumoasa va doresc!

  61. Acesta este un citat, iertare baietilor de aici, voi sunteti ingeri.

    ”Ce este un barbat??????? va spun eu..Este o ‘ciorna’! Fiind prima creatie mai dotata oarecum a lui Dumnezeu, acesta dupa ce si-a contemplat opera a constatat ca poate sa faca ceva mai bun: o varianta mai completa… Astfel a aparut femeia. De obicei ciornele se motolesc, se arunca la cos, se rup… In cazul acesta, nu s-a intamplat asa. Barbatul reprezinta o valoare sentimentala pentru Dumnezeu (e doar prima lui creatie, nu?!). De aceea a ajuns lumea, unde a ajuns. De aceea noi, femeile, ne lovim de ‘ciorne’ in drumul nostru si ‘ciornele’ de noi. Ne-am multiplicat si ne-am multiplicat si ne-am multiplicat, ciorne si femei, unii cu ajutorul celorlalti pentru ca Dumnezeu a omis ceva sa puna la femeie, ceva ce are ‘ciorna’. Un lucru este cert: barbatul n-o sa priceapa niciodata ‘femeia’. Si pentru ca nu o ‘pricepe’, nu-si mai bate capul. In micimea lui, se foloseste de singurele arme pe care le are: atuul fortei si puterea de seductie cu care a fost inzestrat ca sa o poata domina. Cand nu reuseste, nu-si vede neputinta: este de vina ‘Eva’. E rea, e ipocrita, e perversa, e neascultatoare, e proasta , e destabilizatoare… Ce simplu este! ‘Ciornele’ nu-si pot controla capul de jos cu cel de sus si atunci slabiciunea lor devine ‘pacatul’ femeii. Colac peste pupaza, noi trebuie sa tragem toate ponoasele. Si pentru ca traim intr-o lume a ‘ciornelor’ trebuie sa ne supunem lor fara crâcnire, sau sa cautam subterfugii (de aici ni s-a dus buhul ca suntem ‘Eve’…) pentru a putea supravietui in lumea ‘lor’. Fiecare cu cat este dispusa sa negocieze, sa accepte ca sa poata trai oarecum: cu toate refularile de rigoare. Daca nu faci compromisuri, daca incerci sa fii tu insati, esti amendata pe loc si fara circumstante atenuante. Astazi amputam ceva din tot ce inseamna ‘femeie’, maine ni se amputeaza altceva, purtam stigmate in frunte cu ghiotura iar daca avem tupeul de a spune ce vrem, ce ne trebuie, ce simtim, ‘distinsii barbati’ devin intrigati, mirati, furiosi si perplecsi. In loc sa incerce sa priceapa ceva, ne pun repede acolo unde cred ei ca ne este locul (eventual la cratita…) intr-un mod foarte agresiv care mai mult seamana a defensiva, nu a ofensiva… Sunteti patetice ‘distinse ciorne’! Chiar jalnice daca stau bine si ma gandesc…si daca ma gandesc iarasi, aceasta stare de fapt este de cand lumea…. e totul ancestral! Pai, in acest context, mai poate fi vorba de armonie? Ma intreb cine o strica de fapt? Va suntem trebuincioase uneori si recurgeti la tot felul de tertipuri pentru a obtine ce doriti. Dar ce mai conteaza ce dorim noi, atata timp cat voi faceti regulile si noi suntem mai multe, (statistic vorbind, s-a demonstrat asta) si aveti de unde alege in cazul in care va plictisiti (avem si noi uscaturile noastre si inca destule…) sau nu faceti fata pentru ca voi aveti nevoi simple, ingrijorator de simple… ori noi, ‘femininele’ suntem complexe, alambicate si avem pretentii…: Mai bine ni le-am introduce undeva ca tot nu obtinem ce dorim: e prea mult chiar si pentru o ‘ciorna elevata’! Partea proasta este cea cu ‘calcaiul lui Ahile’ care la noi se numeste speranta. O speranta pe care ne-o punem in voi pentru ca avem nevoie, e ancestrala si aceasta nevoie pe care incercam sa ne-o satisfacem atunci cand ne gasim putin timp si loc. Pe parcursul intregii vieti asta facem – femei si ‘ciorne’ deopotriva -: cautam (mai putin cele care se pierd pe parcurs, multe de altfel, prin: plafonare, blazare, abrutizare, innebunire…), cautam, cautam…. De fapt ce cautam?!: Echilibrul! Dar pentru ca voi sunteti niste ‘ciorne’, nu aveti cum sa intelegeti!… Va gasiti un ‘echilibru surogat’ atat cat va duce mintea prin instituire de reguli (pentru ca v-ati autoimputernicit sau v-a imputernicit Divinitatea – oricum nu mai conteaza!) pe care noi trebuie sa le respectam ca vrem sau ca nu vrem (oare de ce s-a ajuns aici?), chiar daca asta implica pierderea respectului de sine sau cel pentru voi: ‘ciornele’. Oricum voi credeti ca daca obligati femeile, pe caile cunoscute pe care le stiti cel mai bine, sa faca ceea ce vreti, respectul il aveti implicit. Nimic mai eronat! Si continuati sa traiti iluzoriu, pur si simplu ‘fals’! Uneori, ajungem sa ne complacem si noi in tot acest scenariu pentru ca scena vietii este una singura, din pacate si pentru ca nu avem puterea de a schimba cu ceva lucrurile. Si uite asa, mergem inainte (din punctul meu de vedere nu inaintam ci regresam) prefacandu-ne ca lucrurile sunt firesti, ca asa este normal, asumandu-ne sau nu (depinde de cum pricepe fiecare) responsabilitatea a ceea ce facem sau suntem, poticnindu-ne, cazand, ridicandu-ne uneori, alteori mergand de-a busilea si rareori zburand (doar unii au norocul asta)…
    CONCLUZIA: Este regretabil si dureros (pentru mine cel putin) ca noi, femeile, trebuie sa fim de o mie de ori mai bune decat voi ‘ciornele’ in tot ceea ce facem ca sa ne recunoasteti cateva merite!”

  62. Multumim Alinuta! Sunt zile intregi in care singurul ecran pe care-l vad este cel al calculatorului.

  63. Buna dimineata!
    Multumesc,AlinaG.

  64. Cristina Bizu

    Suparata rau esti in dimineata asta ! Iti dau dreptate, in buna masura e asa cum spui tu. Am avut si eu, ca si destule altele, momente in care imi spuneam ca mi-as dori sa imi schimb orienatarea sexuala, pentru ca nu se mai poate nicicum cu barbatii astia !
    Dar ma gandesc si ce ar insemna o lume fara “ciorne”. Cum ar putea fi ea? Mai buna? Mai pura? Mai elevata? Tare-tare ma tem ca nu.
    Si-apoi mai e ceva. Tot imperechind “creatia” cu “ciornele” au cam inceput sa apara metisi si in cealalta tabara. Care ne fac rasa de rusine si sunt foarte departe de ceea ce a fost la inceputuri opera creatiei.
    O lume fara EI ar fi tare plicticoasa. Si-apoi cu cine ne-am mai compara ca sa vedem cat suntem de bune !

    Va imbratisez. O zi buna tuturor.

  65. Nu las pe nimeni vreodata sa vorbeasca in numele meu, nu imi pun nici macar in gura “subscriu” despre ce spun altii, crezind ca gindesc precum mine, nu las pe altul sa vorbeasca in locul meu. Sa stiu eu, privirea, tonul vocii, gestica, mimica apoi si contextul, imprejurarea, situatia in care sunt ceilalti, interlocutori sau nu. Prin vorbele unora, altii ar putea fi raniti, dar acestia ar putea fi chiar ucisi in sufletul lor, daca ar crede sau m-ar auzi doar ca subscriu la acea parere. Eu nu vreau sa provoc durere. Am invatat de la oameni mai mari sau mai mici, oameni pe care nu ii pot atinge sau privi, oameni care exista, sa nu fac rau sa nu aduc durere; sa am grija celui de linga mine, poate nu mi-a reusit intotdeauna, dar m-am gindit macar si la cel de linga mine, daca prin voia mea nu ii aduc amar.
    Am fost rascolit de tema propusa discutiilor noastre, nu pentru ca eu le-am trait in oglinda, ci pentru suferinta. Mi-am propus sa va citesc si nu prea mi-a reusit, mi-am propus sa nu postez un mesaj si uitati ca nu imi iese. Eu nu sunt fara de pacate, dar ma incearca rusinea in fata omului femeie.
    Nu pot generalizari paguboase, dar pot si vreau, singur, eu, cu ochii plecati, sa va spun simplu, sa recunosc ca eu barbatul gresesc adesea tie femeie, atit de mult si atit de greu, ca nu pot sa te rog de iertare.

  66. Frumos simti, Valin…
    Am gasit cateva cuvinte, pe care i le-am scris anul trecut sotului meu…care este al meu de muuuult…Eu “alternez” fara sa vreau, fara a-mi fac un scop din asta, iubirea nebuna cu nepasarea…vis-a-vis de el, atat de rabdatori si iubitor…Si ma simt ori cea mai fericita, ori taaare trista, cand nu mai simt fluturii…In fine, acesta este jocul meu, mi-l asum si mai schimb reguli….
    I-am scris asa:

    Ma alinti iar si iar, cad in dulce pacat,
    Si-ti vad verigheta; deci esti insurat…..
    Dar tresar fericita si-mi spun cu iubire
    “Tu esti insurat, dar esti chiar cu mine!”

    Sa va spun cat de mult i-a placut?Va las pe voi sa ghiciti…

  67. Valin, noi generalizam si pentru ca da bine in text (procentajele ar polua aerul literar al expunerii), si pentru ca ne dor rau niste lucruri si asa vrem sa le scoatem in evidenta mai bine, si pentru ca unele dintre noi, din pacate, au trait atatea experiente nefericite incat cele luminoase s-au estompat si amintirile frumoase si-au pierdut din vigoare. Si, cu riscul sa te supar si mai rau, iti voi spune ca eu, personal, ma feresc mai abitir de barbatii priceputi la scris, de boemi, de poeti, de sensibili, care au darul de a te “infrange” cu “armele” feminitatii, adica cele ale romantismului si duiosiei. Cele mai frumoase surprize in viata eu le-am avut din partea barbatilor stangaci in exprimare (fara sa fie deloc prosti, te asigur), care abia articulau, emotionati, un simplu “te iubesc pentru ca te iubesc”, care-mi spuneau, cand veneam la ei “ce bine ca ai venit”, in loc de “mi-a fost dor de tine, imparateasa visurilor mele”. M-a emotionat nespus cand un prieten de-al meu i-a raspuns logodnicei sale, care il intrebase, alintandu-se, daca pateul de ficat pe care il infuleca nu cumva o ingrasa: “Pe tine, nu.” Mi se par mai dovezi de iubire decat cele ale unui tip care imi scria e-mailuri interminabile, in care eram soare si luna si stele, desi eu ii cunoasteam tot trecutul amoros, fiind colegi de facultate – in fiecare saptamana alta, cateodata si cate doua pe saptamana. Ridic mai mereu spranceana la declaratii sforaitoare, la poezioare luate cu copy-paste de pe net, la juraminte fara acoperire, la santaje sentimentale de genul celor descrise de Alice in textul de fata. Prefer faptele. Dar asta nu inseamna ca nu exista pe lume si barbati buni, corecti, fideli, talentati, de incredere. Daca n-ar exista, nu ne-am mai agita noi atat, ne-am intrerupe cautarile. Imi place sa cred ca tu esti unul dintre ei. Tu, Costi… Veniti, scrieti-ne, linistiti-ne, cu o floare de-a voastra tot se poate face, sigur, un colt de primavara.

  68. Buna ziua :) ..tin sa va transcriu un pasaj dintr-o carte,(mi-am adus aminte de carte cand am citit povestile voastre) sunt conviinsa ca o sa va placa..

    MISTRESS-by Janusz Leon WISNIEWSKI
    “Intra, cateodata arunca haina pe podea, altadata o agata in cuierul din hol, venea spre mine fara nici un cuvant imi ridica fusta si imi tragea cu putere chiloti in jos, isi baga limba in gura mea si imi desface picioarele si isi infingea doua degete adanc in mine. Cateodata, dac nu eram uda si daca ar fi ales gresit acel deget, simteam verigheta lui in mine.
    Ce ai simtit atunci?
    Sarma ghimpata. Era pur si simplu sarma ghimpata. O sarma ghimpata ruginita si limba lui in gura mea.Fiecare litera gravata in acel inel era ca o lama de bisturiu JOANNA 30.01.1978. A inceput sa doara incepand cu “j”, primele lacrimi mi-au dat la primul “a “, la “30″ taietura trecuse prin mine.
    M-am nascut pe 30 ianuarie. Ziua casatoriei lui dar opt ani mai tarziu.
    Cand venea sa ma vada de ziua mea aducea tot timpul doua buchete. Unul pentru mine, cel pentru onomastica. Superb. Acel buchet care te face sa-ti intinzi ambele maini ca sa-l primesti. Celalalt pentru sotie. Pe al ei il punea pe geamul de la bucatarie. In afara vederii. Ca o servieta. Irelevant. Pus deoparte, nu in salon unde faceam dragoste pe podea, nici in dormitor unde continuam.
    Dupa ce totul se termina si se oprea din sarutari, ma ridicam si mergeam goala la baie. In torcandu-ma de la baie l-am vazut.
    Buchetul ei. Am scos din dulapul din hol vaza cea mai mare si purpurie, am umplut-o cu apa si am pus buchetul in ea. Un buchet atat de mare incat trebuie sa-ti intinzi ambele brate ca sa-l primesti. Superb. Pentru ca el niciodata nu cumpara florile in graba.Nicioadata.Pentru ca intradevar cumpara florile pentru el si pentru placerea de a le darui. Mie. Si sotiei lui.”

  69. Va pup si eu,in asteptarea unei vesti de la Alice,pentru care tinem cu totii inca pumnii stransi intr-u implinirea minunilor…..
    Da,subscriu ,constienta fiind ca intr-adevar exista si barbati minunati in lumea asta.
    Barbati iubitori,draguti si eleganti in sufletul,in sfintenia lor.
    Tema in dezbatere scoate in evidenta pe “ceilalti”,dar,sa nu uitam ca exista si barbati care se intreaba nu numai “ce vrea ea”,sau “ce simte ea” ci se intreaba mereu “ce-as putea sa fac eu ca tu sa fii fericita???”,”ce sa fac sa nu mai suferi?”,”ajuta-ma sa ma port asa cum vrei tu,ca sa fie bine”…..
    Am cunoscut si am trait ani buni langa un astfel de barbat,caruia nu pot decat sa-i multumesc si sa ma rog in continuare pentru el,pentru binele lui….
    Fac o paranteza acum,cred ca vom deschide un capitol al discutiilor ce se va numi “Barbatii Annei”…….
    ….Chiar despre acest subiect am vrut sa va spun ,ascultand melodia propusa ieri parca de Simona Ioana,a formatiei Heart….
    Da,incercand sa fug de tradare,de oameni mincinosi si lasi ce-mi invadau la un moment dat sufletul,(barbati,desigur),mi-am gasit refugiul in bratele unui om minunat,sfant,frumos la chip si la suflet…
    Nu,niciodata,in clipa cand ne-am cunoscut nu am crezut ca este asa….
    Am trait cateva zile minunate,undeva la munte,intr-un hotel,ca si doi straini ce incearca sa evadeze din trecut,ne-am pansat fiecare ranile celuilalt fara sa banuim macar ca de fapt ne vindecam astfel noi,de noi insine,de angoase si cautari desarte,de nimicnicie,de rautate,de lasitate….
    Am dansat(la propriu),3 zile ,un dans al trairilor fara constrangeri,fara conventii,fara sperante,fara nume,fara vorbe,fara explicatii……
    Barbat si femeie,atat….
    Da,am spus bine,nu stiam nici macar care este numele celuilalt,facusem o intelegere,gen”da-mi o zi din viata ta si-ti dau si eu una in schimb”….o zi s-a transformat in 3,apoi,fiecare a plecat spre propria destinatie….fara sa cred,fara sa banui ca-l voi revedea mult mai curand dacat as fi vrut,sau poate ,in sinea mea as fi sperat….
    Am plecat dupa acele 3 zile ,rasfatata,hotarata ca-mi pot incepe un nou capitol din viata….
    Uitasem de suparare,de frustrari,de rautati,uitasem de cel ce ma ranise pana atunci si pentru care alesesem “exilul”celor 3 zile….Nu,nu se poate spune ca m-am aruncat in bratele unui barbat ca sa uit un altul,nu,nu,nu….Imi doream 3 zile de singuratate,3 zile de plans fara ochi curiosi in jur…..
    Pe el,pe Mihai,l-am cunoscut in prima seara,intamplator,la concursul de dans organizat ad-hoc in hotelul unde eram….Imi place mult sa dansez,in copilarie si in adolescenta am dansat mult,in mod organizat,pe ringuri de dans,la concursuri….
    …..Am dansat o noapte intreaga in bratele lui,intr-adevar era o placere,si el dansa foarte bine,am castigat in acea seara concursul,iar premiul consta in 2 zile in acelasi hotel platite de organizatori….Repet,nu stiam nimic ,nici nume,nimic….eram Mihai si Anna,pe un ring de dans….
    Am ramas impreuna cele 2 zile,in continuarea minivacantei mele,dupa ce ,mi-a spus,”fa-mi aceste 2 zile,cadou”…..
    …..Dupa cele 3 zile,intoarsa in lumea “dezlantuita”,recunosc,m-am gandit la el,dar la modul in care banuiam ca are o sotie sau o iubita care-l asteapta,ca totul fusese o aventura si pentru mine si pentru el…..
    Numai ca el,Mihai,m-a cautat,m-a gasit,si dupa o luna de la intalnirea noastra,eram din nou impreuna…..De data asta ,dupa ce am aflat unul despre altul atat cat este necesar pentru a incepe o relatie….
    Ne-am mutat impreuna,la el,si,doamne,ce barbat minunat aveam sa descopar….
    Divortase de curand,cu rani in suflet lasate de o femeie pe care el o iubise din tot sufletul dar care nu apreciase nimic din timpul lor impreuna…..Deci,dragelor,si femeile pot rani,si inca,foarte grav…..
    Incet ,ne-am apropiat,eu,cu multa teama,el cu multa retinere la inceput,dar,da,un om minunat…
    Ma astepta cu flori pe masa,pe perna,toata casa era o gradina in permanenta inflorita pentru mine….Si,doamne,ce vacante minunate,ce locuri frumoase am putut sa vad impreuna cu el….
    Si,cum pe oameni ii cunosti mai ales la greu,atunci cand o problema de sanatate(nu grava)m-a tintuit cateva zile in spital,o,doamne,nu s-a dezlipit de patul meu,de mine,plangea ca un copil ,se ruga ,nu,toate astea nu le voi putea uita niciodata…..
    Da,pentru Mihai si toti barbatii ca el,JOS PALARIA,cum se spune…..
    Ati putea sa ma intrebati ce nu a mers,de ce nu am ramas impreuna……
    Cu el eram in Grecia,cand l-am regasit in visele mele pe Cris…
    Stia despre el,stia,si-mi spunea ,cand deveneam ganditoare “Iar te plimba Cristi din poveste prin lumea lui???”
    Doamne,ce nu facut acest om minunat sa inteleg si sa -l uit pe Cris…..
    Si luna de pe cer cred ca mi-ar fi dat-o,numai sa nu-l parasesc…..
    Si da,fetelor,da,dragilor,de multe ori,atunci cand nu stiu ce va fi cu inima mea,cu dragostea mea,ma gandesc sa nu ma pedepseasca Dzeu pt ca,pur si simplu nu am avut ce sa-i reprosez acestui om adevarat si curat sufleteste….
    Ne-am despartit in relatii bune,nu puteam sa-l insel,nu puteam sa-l mint….
    Il regasisem pe Cris,marea iubire a vietii mele…..si am avut o discutie deschisa,el stia,banuia ca singurul motiv pentru care ne-am fi despartit ar fi fost numai si numai “Cristi din poveste”…..Se ruga ,mi-a marturisit-o,sa nu-l regasesc pe Cris niciodata,a fost trist,prea trist ca nu l-am ales pe el,omul care-mi dadea siguranta,stabilitate,dragoste neconditionata….
    Nu puteam sa-l insel,nu merita asta….Am ales ce mi-a dictat sufletul si,doamne,uneori,(doar uneori)ma gandesc sa nu fi gresit,sa fii facut alegerea corecta….
    Mihai ma suna in fiecare saptamana sa ma intrebe cum imi este,sa ma asigure ca ,daca nu merge(doar in caz ca nu merge),el ma asteapta cu bratele deschise…
    Imi trimite din cand in cand flori,multe flori(prea des fata de cum merit eu),iar o colega a lui cu care ma mai aud la telefon,imi spune ca este atat de trist…..
    Da,vedeti,si eu am ranit pe cineva….Nu l-am tradat,nu,….
    Am fost sincera cu el.Nu merita sa fiu altfel….Ce ciudate sunt caile domnului….Ce ciudate suntem si noi femeile……

  70. Anna, Mihai al tau imi aminteste de melodia asta a celor d ela ABBA:
    http://www.youtube.com/watch?v=D0GWIOjCyw0&feature=related
    Si-mi mai aminteste si de un Mihai al meu, tot bun si nobil…

  71. ma mir si ma minunez citind, viata e asa complexa (oare fiindca in ultima vreme avem atitea alternative?), nuantata… fiecare nuanta are farmecul, rolul ei.
    E adevarat insa ca uneori ne-ar fi de mare folos o harta, un sistem de navigatie. Inteleptii spun ca daca ne suntem credinciosi propriilor adevaruri, sufletul ne e cel mai bun pilot.

  72. se dau trei femei: o logodnica, o amanta si so stoie. Pentru fiecare dintre ele se dau trei barbati: logodnicul, amantul si sotul…
    Cele trei, prietene foarte bune, isi propun sa-si impresioneze barbatii si isi cumpara o costumatie sexy speciala pentru o noapte de pomina. Se intilnesc dupa o saptamina sa povesteasca.
    Logodnica: fetelor, mi-am pus corsetul de piele, pantofii cu toc de 7 cm, masca si pelerina neagra. Cind a venit logodnicul meu mi-am jos pelerina si el a strigat: “Tu esti femeia vietii mele” si am facut dragostea ca doi nebuni toata naoptea.
    Amanta: mi-am pus corsetul de piele, pantofii cu toc, masca si pelerina neagra si m-am dus peste el la birou. Cind mi-am dat jos pelerina a ramas mut. S-a repezit la mine si am facut dragoste ca nebunii pina n-am mai stiut de noi.
    Sotia: Mi-am pus corsetul de piele, pantofii cu toc, masca si pelerina. Cind a venit sotul meu de la serviciu s-a oprit la frigider sa-si ia o bere, apoi s-a asezat pe canapea si a luat telecomanda, intr-un tirziu m-a vazut si pe mine si a zis: Hei Batman ce-avem la cina?

  73. iana, m-ai inveselit bine…ce ne-am face fara doza asta de umor, intre asa de multe lucruri serioase?
    sper sa fi pornit valul, care aduce stiri bune, calde…

  74. da Corina,
    asta este risu’-plinsu’ . trebuie sa ne gindim bine pentru cine suferim ai pentru cine ne smulgem parul din cap cind sintem inselate, cind ne simtim tradate…

  75. Buna dragi prietene

    Corina si Iana sunteti minunate. :) )

    Stiam gluma, dar am ras cu pofta si cu gura pana la urechi cititnd-o din nou.

  76. va imbratisez si eu, sa avem toti un weekend frumos, sa ne fie liniste si bine…
    As vedea-o si eu pe Alice, la televizor, eu nu prind decit Romania International, dar ma multumesc si cu citeva rinduri, de bine, de la ea…

  77. Corina prinzi si altele… incearca un google sa vezi ca sint destule posturi sa te uiti…

  78. Da Simona Ioana. Am fost foarte suparata dimineata. Alice mi-a amintit de suferinte grele prin acest subiect. Curand va fi ziua mea si mi-am amintit de ziua in care implineam 30 de ani si l-am gasit pe sotul meu de atunci cu alta femeie in casa noastra, in patul nostru, imbracata cu hainele mele. Era ”tanti Carmen” (cum spunea fiul meu atunci )care-i facea injectii lui tati”.
    Trei ani in urma am cunoscut un domn care: ”a avut accident din cauza mea”, ”s-a imbolnavit si era pe patul de moarte”, ”nu poate sa traiasca fara dragostea mea”, ”ma vrea in viata lui cu orice pret”, ”iubeste copilul meu ca pe fiul pe care nu l-a avut niciodata”, dar pleca linistit de la mine si mergea la nevasta lui, uneori la cealalta amanta.
    Am cerut explicatii in stanga si-n dreapta si raspunsul unanim a fost:”asa sunt barbatii”.
    Sunt suparata pe mine ca nu am stiut sa fac alegeri bune in viata.

  79. Cristina Bizu,
    asta este explicatia ultima pe care o primim: “asa sint barbatii” sau” toti sint la fel”…
    ultima care mi-a zis asta a fost mama careia i-am zis: “daca asa sint barbatii, atunci eu nu vreau nici un barbat si cu asta termin nabii tot”. n-a mai reluat discutia de atunci dar sa stii ca nici eu nu m-am mai plins nici la ea si nici la altcineva fiindca oricum n-are rost, pina la urma tot asa se termina: “asa sint barbatii”…

  80. Se intampla in urma cu aproape un an, sa am de facut un proiect pentru seminarul de paradigme sociologice. Mi-am ales o tema ce capta imediat atentia prin titlu: ” de ce inseala barbatii?” Mi-am prezentat lucrarea, am discutat despre importanta factorilor biologici, sociali si totul a fost perfect pana cand o colega mi-a pus o intrebare care m-a pus pe ganduri. Nu m-a pus in impas din punct de vedere teoretic, ea doar mi-a cerut parerea, m-a intrebat de ce cred eu ca inseala barbatii, iar eu… eu am amutit, am ramas cufundata in aminirea celui ce m-a tradat.
    Am fost tradata in gand si m-a tradat prin vorbe, faptele fiind cea din urma tradare, cea din urma confirmare, iar eu luand seama de toate astea, m-am tradat pe mine, tradandu-mi convingerile.
    E dureros sa fii inselata. E poate si mai greu sa te gandesti la asta tot timpul, sa-ti otravesti gandurile, sa-ti inveninezi simtamintele . Dar nimic nu e mai crud ca atunci cand ai certitudinea asta. Am acceptat, am indurat, am sperat, convinsa fiind ca trebuie sa rabd un timp, ca sa-mi fie bine in timp…iar timpul ne-a fost potrivnic, demonstrand zadarnicia sperantelor mele de mai bine, sporind maiestria tradarilor, nu a celor inchipuite, ci a celor marturisite si asumate.
    Nu doar ca am consimtit atunci cand am aflat ca sunt inselata, dar am si fost complice. Nu m-am opus, nu am strigat, nu m-am revoltat si astfel singura m-am condamnat.
    Si acum mi-e greu sa raspund la intrebarea asta, pentru ca nu stiu de ce inseala barbatii, dar as vrea sa stiu de ce inseala cel caruia ii darui zilele si ii inchini noptile.

  81. Nici eu nu ma plang Iana. Nici nu vreau sa-mi amintesc toate astea. Am atatea lucruri frumoase de de care sa ma bucur.

  82. A inceput sa ninga. Iti mai amintesti sarutarile pe buzele reci si fierbinti din zapada ?!
    Amore, ai scris nemasurat; imi doresc sa-mi spuna si mie iubita mea la fel, sa traiesc si eu asa coplesitor, ea poate…vreodata…
    AlinaG, te asigur ca nu ma poti supara si nu am motive sa ma supar pe nici un comentariu de-al vostru, de-al tau; ai multa dreptate in ce spui si eu impartasesc atitudini asemanatoare cu ale tale si eu detest fatarnicia;
    Cu permisiunea ta si a voastra, ma intorc putin in timp. Asa cum am spus, am ajuns aici necautind acest loc; de la inceput mi-am asezat sinceritatea la picioarele voastre, mi-am pus aceasta masca doar din timiditate.
    Am avut un model urias in tatal meu. M-a invatat multe dar, legat de subiectul discutat acum, vreau sa va vorbesc, m-a facut sa inteleg ca nu sunt singur, ca faptele mele sa le gindesc mai mult decit pina in virful nasului, ca ce fac azi are o refexie miine, sa ma uit in stinga si in dreapta nu doar la intersectie, ci si la ceilalti, sa inteleg lumea in care suntem si sa nu las raul; sa dau unui om mincare cind ii e foame – sa fiu cu el la greu – nu doar la bine…; sa nu urasc, sa nu-mi bat joc de aproapele meu; sa-l intreb si sa-i fac ” ce ti-ar place tie ?”
    Am incercat sa ponderez atitudini cel putin nepotrivite, ale altor baieti sau barbati, stiti ca si noi discutam intre noi, ca si voi.
    Alice, are multa dreptate cind spune ” Si noi nici cu gindul nu gindim ! “, am cunoscut persoane cu un comportament degradant, din pacate exista si astfel de atitudini, teribiliste sau nu, permanente sau de ocazie, pe care nu le-am acceptat sau ingaduit.
    Am inteles ca nu ati generalizat, aici discutam nu dam verdictul, repet nu am motive de suparare, ma bucura aceste confluente si ma bucur ca ati gasit tot in voi si binele, savirsit cu noi, ca exista un impreuna bun.
    Ca tot acest rau v-a amintit de bun. Stiam, am credinta asta.
    Nu pot sa trec peste subiectul din tema postata; e mult adevar, tristete, durere, si mai mult decit atit; pot intelege doar o mica parte, dar nu-mi retrag nici un cuvint. Fara fatarnicie am vorbit, numai in numele meu asa cum am spus acolo, pentru ca nu pot vorbi decit asa, chiar daca nu am faptuit, consider ca fiind si eu in masa de barbati, port o vina.
    Si eu prefer faptele, insa aici si un raspuns e o fapta, poate;
    Intotdeauna mi-a placut sa discut cu oamenii, sa ii cunosc, sa aflu de la ei un gind, eu fiind nascut primavara sunt mai expansiv si de e nu, mai romantic.
    Intre responsabilitati, telefoane, bucatarie, un vin si ninsoarea asta, am scris parca prea amestecat.

  83. Lara,
    mai zi-ne si tu ceva… hai se ne “auzim” si pe 2009!

  84. Doua prietene stau de vorba:
    ”–E foarte tarziu si iubitul meu n-a sosit inca!Ce sa se fi intamplat?!Niciodata n-a intarziat atat de mult. Sunt ingrijorata…daca s-o fi dus cu alta?!”
    “_Ei, nu te gandi si tu la ce-i mai rau!, o consoleaza amica sa.L-o fi calcat vreo masina!”

  85. Cristina si Iana
    Asa sunt barbatii ! Si cu asta ati spus totul. Aproape ca as putea desena un contur care se potriveste pentru toti. Cu exceptiile de rigoare, unde se inscriu baietii nostri de pe blog. Si exceptia mareata : intotdeauna, dar intotdeauna cel care vietuieste in acest moment in sufletul meu.

    Cristina,
    Am simtit si eu ceea ce ai simtit tu. Cunosc gustul salciu al sarutului din pragul usii, cand stii ca barbatul care s-a ridicat din patul tau se intoarce acasa, langa sotia lui. Poate imi si trimite un sms pe furis, cu telefonul ascuns sub plapuma. Nu i-am cerut niciodata sa divorteze, mi s-a parut aiurea si inutil. Nu m-am crizat si nu am ramas gravida. Dar m-am zvarcolit noaptea cautandu-i conturul in patul meu, mirosind perna pe care dormise. Spunea ca ma iubeste. L-am crezut. Spunea ca l-am schimbat. Poate ca da. El sigur m-a schimbat pe mine, m-a implinit si m-a cizelat. Cele mai triste erau sarbatorile de iarna si revelionul. Peste an toate erau cum erau dar atunci, in noaptea aceea idioata in care toti poarta masti cu zambete largi simteam ca ma sparg in bucati de jalea cumplita ca iata, mai incep un an singura. Imi spunea ca e doar o noapte ca toate celelalte, teoretic avea dreptate dar asta m-a consolat prea putin. Am petrecut in vremurile alea un revelion la care eram grupate, la aceeasi masa, patru femei exact in aceeasi situatie. Si ce crezi ca am facut dupa? Ne-am bucurat ca a trecut si ne-am intors toate la viata din anul care tocmai trecuse. Stiu sigur ca celelalte trei sunt in continuare in aceleasi combinatii.

    Mi-am inventariat cunostintele, amicele, colegele, vecinele. Multe dintre ele sunt divortate. Daca as incerca o statistica cred ca 90 % dintre femeile pe care le cunosc si care au divortat au ramas singure si si-au crescut copiii. Barbatii proveniti din aceleasi perechi, deci evident egali ca numar sunt in proportie de 90% recasatoriti. Cu copii facuti si cu sotia urmatoare. Si nu pricep de ce !

    Asa sunt barbatii ! Asa suntem si noi. Ce-i de facut?

    PS:Cristina spune-ne cand e ziua ta. Sa ne napustim cu felicitarile peste tine.

  86. Alice,poti primi o “fiica risipitoare” inapoi? Sufar inca si mi-e asa DE DOR DE VOI!

    • Bine ai venit inapoi, Cora! Inchidem impreuna capitolele trecute si mergem mai departe. Iubirea nu judeca sau, daca judeca, stie sa ierte. Bine ai venit. Si Buna dimineata tuturor… A nins mult, cu fulgi mari, ca penele de inger. E atat de frumos afara! Si-atata alb in sufletul meu…

  87. Buna dimineata…ce bucuroasa sunt, desi asa departe…

  88. cora draga,
    ma intream cand ai s-o faci…stiam ca ti-e prea mare durerea si ca ti-e greu s-o induri….
    Nu ma erijez in persoana lui Alice , dar stii la fel de bine ca si mine, ca inima ei rosie si mare poate sa cuprinda orice suflet care-o iubeste cu adevarat…si tu chiar o iubesti….si eu stiu asta
    A scris amalia atat de frumos….gandul ei a ajuns la noi, la Deva …l-am adapostit cu drag in casa noastra si nu l-am lasat sa rataceasca in frig si in intuneric…
    Asa ca draga noastra amalia, gandurile tale sunt in siguranta sunt cu noi…
    Am vazut-o aseara pe Alice la B1…era asa cum o stim…calda si buna si FRUMOASA…
    va imbratisez cu drag pe toti

  89. scriam toate in acelasi timp…Alice,Corina,monica….
    si cand te gandesti ca pe toate ne leaga Deva asta…intr-un fel sau altul….
    hm, nimic nu e a voia intamplarii…stiu asta !

  90. Buna dimineata, frumoase suflete! Ieri am ratacit, am fugit departe de tot ce doare. A fost putin alb si in sufletul meu, Alice! E speranta ca poate fi si bine… Sau macar putin mai bine!
    Alice, Rossane, Iana – v-am simtit mainile si v-am strans usor si eu…
    Cora, bine ai revenit!
    Rossane sper sa-ti fi fost bine in calatoria ta!
    Va port, cu drag, in inima mea…

  91. dragele mele, asa e, Alice ne-a adunat la loc minunat pe toate, din deva, din inima Ardealului, America, Suedia, Bucuresti si ne-a dat drept la vorba, la visat, la prietenie- eu nu ma mai simt singura, de pe alta planeta sau o ciudata.

  92. …ciudata mi-e viata sau destinul, fiinta mi-e insa luminoasa…)
    Povestiti-i de alb, de bine…

  93. Te iubesc din clipa in care am citit “Noi suntem zeite”…

  94. Cora, cred ca niciuna dintre noi nu a plecat cu adevarat de aici. Noi am ramas cu sufletul aici, doar ca am ales sa stam intr-un coltisor (nu cel al rusinii) mai retrase. Asa cum a spus si Alice “iubirea nu judeca sau, daca judeca, stie sa ierte”. Nu avem dreptul sa judecam pe nimeni si poate nimeni nu are dreptul sa ne judece. Noi am venit aici cu sufletul deschis, cu dragoste, ne-am unit aici din dragoste pentru Alice si pentru tot ce reprezinta ea.

  95. Copilul e fericit: a luat 10 in teza la romana! (si 7 la mate, valabila fericirea!) Astfel vom merge la shopping: eu- UGG-uri, merit, l-am ajutat, iar el un joc PSP.Mi-e dor de voi, va pup, cu drag!

  96. Va sarut dragele mele! Asa e, iubirea iarta orice si atat timp cat nu iertam,suferim! Nu am plecat nici o clipa de langa voi sa stiti ca sufletul si gandul mi-e aici mereu.
    Alice,bine te-am regasit! Despre ceea ce ne-ai scris,despre ceea ce pot ei face si noi nu,sunt sigura ca nu am nimic nemaiauzit de spus.Am trecut si eu pe acolo si a fost cumplit, ba chiar mai cumplit a fost ca am acceptat compromisuri de care acum ma infior !Da e adevarat ei au scuza ca suferinta ii duce la bordel sau la birt(ce josnice refugii!)…e ceea ce stiu barbatii mai usor sa faca!Ganditi-va insa chiar daca unei femei nu i se cade asta …ati fi vreodata tentate sa o faceti? Cred ca nu,pentru ca noi vedem intotdeauna mai departe,dincolo de azi.Si intr-un fel sau altul ar fi doar o mizerie in plus pentru o femeie!

  97. Declaratie de dependentza

    Toata copilaria mea cam singuratica m-a urmarit neintelegerea vesului “casa mea-i un cantec cu acorduri ample” din cantecul Angelei Similea. Dupa-amieze intregi am stat cu nasul lipit de cate un geam si m-am silit sa vad o casa intr-un cantec. Cel mai multumitor rezultat a fost atunci o inchipuire de casuta pentru pasari, localizata pe crengile inalte ale unui copac. Apoi s-au rotit anii si varstele si locurile, mi-au complotat marsav inchipuirile, realitatile si jumatatile de acceptari. M-am trezit lihnita in pragul cuvintelor, incasandu-le pumnii de sensuri, asteptandu-le intepaturile si mangaierea. M-am mutat in casa lor cu bagaje putine si grele. M-am mutat in inima lor cu inima mea deformata de desfraul kilometrilor dintre iubiri. Casa mea e cuvantul, ritmul, tandretea, asteptarea, intelegerea, setea si dansul. Casa mea e plina, olimpiana, surprinzatoare. Ies mai usor in cel mai usturator frig al ultimilor 13 ani fiindca si azi imi iau de aici, la fel ca in fiecare zi, portia de insufletire…

  98. Draga Alice….te-am “descoperit” recent cand prietena mea mi-a imprumutat cartea ta Noi suntem zeite, carte de care m-am indragostit doar citind paragraful de pe coperta…de atunci stau pe blog zilnic pt a recupera timpul pierdut:)…felul tau de a scrie ma emotioneaza uneori chiar pana la lacrimi…iti multumesc k existi si iti doresc tot binele din lume!!!!si ink ceva din tot sufletul iti spun k te ador si promit k te voi citi de acum inainte:)…te pup si imbratisez cu drag

  99. Monica, multumesc, gandul mi-e tot acolo, mi-e tot cu voi.

  100. Simona Ioana, ziua mea este pe 10 februarie! Voi da o petrecere in pijamale aici cu voi ,sper ca Alice sa-mi dea voie. Si vom rade si ne vom distra si vin cu un concurs de bancuri.
    Va astept pe toti, prietenii mei dragi.

  101. In locul altor ….
    Va invit ….

    http://www.youtube.com/watch?v=Sov5zw4rC-w

  102. Cristina
    Looking forward. O rugam frumos pe Alice sa isi puna o pijama alba si sa fie amfitrioana. Asta doar daca nu va avea pe cineva alaturi cu care sa petreaca o seara romantica. Ceea ce ii doresc din suflet.

    • Monica, draga mea, tu ma cunosti atat de bine… Stii ce gandesc, si stii cand mi-e rau si cand mi-e bine, nu te inseli niciodata! Sigur ca ma bucur de venirea Corei. Si, sa stii, Cora, ca te contrazic. Da, uneori, cand implor zadarnic uitarea sa-mi aduca un pic de alinare, da, as fi tentata sa incerc. Dar nu merg niciodata pana la capat… Am vrut deunazi sa beau Bailey’s, dar nu am putut sa deschid sticla. Acum cateva seri ma hotarasem sa dau de dusca un pahar de vin, dar mi-a fost si frica sa incerc sa destup singura sticla, cu tirbusonul(!), asa ca am renuntat. La celelate leacuri ale uitarii, recunosc, nu m-am putut gandi, dar, stii, uneori mi-a venit sa spun ca as face orice ca sa nu-mi mai sangere inima atat de tare.
      Valin, esti… nemilos. Atata frumusete doare.
      Cristina Bizu, tu vei fi amfitrioana cu pijama alba, eu imi iau pijamalele mele cu ursuleti, fiindca, la cat de absurd decurge viata mea, nu-mi imaginez ca voi avea pe altcineva cu care sa petrec o seara romantica. Asa ca accept invitatia, promit sa invat si niste bancuri. Simona Radoi, ce sunt alea UGG-uri?! Felicitari pentru note!
      Amalia, si eu mi-am petrecut copilaria incercand sa strabat sensurile cantecelor, atat de in voga, ale Angelei Similea. Si eu m-am intrebat cum e casa aceea ca un cantec cu acorduri ample. Si abia acum, la jumatatea vietii, am inteles… Si nu cand mi-am cumparat casa in care stau, ci atunci cand am renuntat la decizia de a o vinde, pentru ca toate camerele ei nelocuite vreodata capatasera rost, erau camerele copiilor mei, ale mamei barbatului meu, venita sa stea, macar o vreme cu noi, ale copiilor nostri care urmau sa se nasca, Eden sau Rares, sau si Eden si Rares… Si, oricat de ciudat ar parea, m-am intrebat mereu ce insemna versurile din acelasi cantec, “Daca vrei sa ma gasesti, nu-mi trimite mii de vesti prin mesageri indepartati. Vino simplu, alergand, in vesmantul tau de rand, chiar de-ar fi sa vii numai in gand”. Ma uimeam, cu inocenta anilor fragezi… cum adica, “de-ar fi sa vii numai in gand”? Mi se parea atat de fara noima sa ceri cuiva sa vina numai in gand, sa te multumesti cu atat de putin! Dar acum, dupa atatea deziluzii, si dupa atata suferinta, am inteles. Mi-a trebuit un sfert de veac de cadere in mine insami si in marea literatura a lumii ca sa pricep niste prapadite de versuri de muzica usoara ale Angelei Similea…
      Alina mea, ei au voie sa promita, si noi avem dreptul sa nu murim atunci cand nu se tin de cuvant. Cel mai nedrept dintre drepturi. AnaidAly si Oana Stanescu, bine ati venit printre zeite! Cristina Socaciu, si Catalina, si Simona Ioana, si Corina, si Rosanne cea intoarsa de pe drumuri cu rost, si Anna, sa dormim tinandu-ne de mana… Si noapte buna, dragelor, dragilor, de aproape, de departe, de nicaieri…
      http://www.youtube.com/watch?v=5cAxIRHVqkU

  103. Ei au voie sa ne sadeasca, noi avem voie sa ii nastem. Ei au voie sa creasca, noi avem voie sa le aratam cum. Ei au voie sa plece, noi avem voie sa-i plangem. Ei au voie sa nu mai vina, noi avem voie sa-i asteptam. Ei au voie sa ne imparta, noi avem voie sa nu-i despartim. Ei au voie sa ne uite, noi avem voie sa ni-i aducem aminte.

  104. UGG-uri sunt cizmele acelea uratele (uggly boots) , imblanite si atat de comode…, dar Alice, in seara asta ai fost de-o tristete coplesitoare, am simtit printre randuri deznadejde si lehamite, esti suparata, draga de tine! Alice, uite ,eu, noi, nu mai vrem sa fii trista, trebuie sa zambesti , suntem cu tine! Si , iata, chiar daca n-ai putut sa deschizi acele sticle, degraba torn eu , vin rosu rubiniu , in pahare frumoase, cu picior fin si te invit in adancul sufletului meu. Si vom sta acolo pana la sfarsitul lumii si vom rade si vom povesti.Sterge-ti lacrima, te rog, zambeste!

  105. “Ne uitam ca doi copii
    In oglinda stelei vii.
    Unde-i oare clipa cea
    De-o sorbeam si ne sorbea?!
    Ne uitam nebuni si goi
    In oglinda stelei noi.
    Unde-i oare clipa cea
    De-o sorbeam si ne sorbea?!
    Ne uitam ca doi batrani
    In oglinda unei paini.
    Unde-i clipa de candva
    De-o sorbeam si ne sorbea?!”—-Grigore Vieru.

    Sunt trista.Tocmai am aflat ca a murit Grigore Vieru.
    Doamne,ce mi-au placut vorbele lui !!!Doamne ce om minunat!!!!
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace

  106. “Nu, nu mi-e totuna,
    Dacă vii, dacă nu –
    Eu strig soarele, luna,
    Dar voiesc să vii tu.

    Nu, nu mi-e totuna,
    De-i mult dor, de nu-i mult –
    Eu vorbesc cu furtuna
    Dar pe soare-l ascult.

    Nu, nu mi-e totuna,
    Dacă eşti sau nu eşti.
    În tăcerea mea una
    Ară ÅŸapte nădejdi. ” – Grigore Vieru

  107. Ce saraci suntem fara poetii si artistii contemporani ce se sting unul cate unul.
    Ma duc la biserica sa ma rog si sa aprind lumanari pentru Grigore Vieru.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

  108. Afară plouă ca şi toamna şi-i urît,
    Mă uit pe geam ca după tine, şi atît.

    În mine toate amintirile te-aşteaptă,
    De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

    Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
    În mine nu mai este nici un gînd.

    Vreau să trăiesc şi-mi cad din mînă cărţile;
    Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

    Mîna ce mi-a-mprăştiat părul şi gîndurile
    Îmi amestecă pe carte toate rîndurile.

    Rămîn uităndu-mă pe geam ca după tine,
    Åži tot aÅŸtept pe cineva ÅŸi nu mai vine.

    Singuratate – Grigore Vieru

  109. Alice,
    dragelor,dragilor,

    Aseara tu Alice,cu bagheta ta fermecata(doar traim in Tara Minunilor !) ai infaptuit o minune iar eu,am avut un somn linistit.
    Multumesc Rosanne,multumesc si iarta-ma Alice,sunt si eu alaturi de tine,de voi toti,in imbratisarea prieteniei adevarate.
    Ma gandisem chiar la poezia postata mai sus,al (de acum regretatului )Grigore Vieru.
    “Nu,nu mi-e totuna,daca vii ,daca nu.Eu strig Sorele,Luna,dar voiesc sa vii tu”
    Asa mult mi-au placut mie aceste vorbe,incat am vrut sa vi le reamintesc si voua.
    Dar,obosita de pe drumuri “cu folos”cum spui tu,am cazut intr-un somn linistit (prietenii stiu de ce !!!).
    Acum,cautand poezia,aflu cu stupoare de moartea poetului…..
    …….Stiu ca si voua va place,simtim la fel,iubim la fel,suferim la fel,asteptam la fel….

    Alice,ne-am promis la inceput de an ,ca va fi anul marilor iubiri regasite,sau….nu va fi deloc….
    Stiu,e greu,doare,stiu ca sunt momente in care ,chiar daca asteptarea ne pare zadarnica,vom avea parte de minuni,de vise implinite.
    Se spune ca Dzeu ii incearca numai pe cei pe care ii iubeste cu adevarat.Si ,doamne,ce de incercari avem cu totii,in viata,in drumuri,in cautari,in dragoste ….
    Stiu,stiu numai ce de lacrimi am varsat eu asteptand…..Stiu ,stiu cum e sa umbli pe strazi fara tinta,fara ganduri,fara drum….Stiu ,stiu cum e sa incerci sa deschizi o sticla de tarie,si sa spui,”doamne,multumesc ,ca nu s-a deschis,altfel ,tare chef as fi avut azi sa ma imbat ….”….
    Stiu cum e sa fii tradata,inselata,stiu cum e sa-ti pui toate visele intr-o speranta,una singura….V-am povestit doar cum eu am fost latura a unui triunghi echilateral….
    Stiu cum e sa fii iubita de un om minunat asa cum am fost eu de bunul,blandul,frumosul,sufletistul,romanticul ,nobilul Mihai,pentru care nu am vieti indeajuns sa-i multumesc .Si ,doamne,daca v-as spune ca este mai tanar cu 3 ani decat mine si ca este si procuror…..da,dragilor,sunt si barbati tineri superbi la trup dar si la suflet….
    Stiu,stiu toate indoielile sufletului,stiu,ca,asa cum spuneati si voi ,atat de frumos,mi-ar fi trebuit o harta sa-mi caut si sa-mi caute inima….
    Stiu toate astea si sper,in fiecare zi ,ca am ales bine,ca sufletul meu este si va fi linistit cu adevarat de acum inainte….
    Doamne,ce minune ca sunteti !!!!
    Ce minune ca va citesc ,ca va simt si va am aproape de mine…..
    Sunt,clipa de clipa mai bogata ,cu fiecare poveste,cu fiecare vers,cu fiecare dragoste,cu fiecare melodie pe care o ascult alaturi de voi….
    Va rasplatesc cu ghiocei infloriti inainte de vreme pentru voi,pentru fiecare in parte,pentru tine Alice,care esti tu insati un ghiocel delicat,alb,pur,dar,doamne,atat de puternica tot ca si ghioceii mei care “scutura” zapezi si zloata si rasar intregi,drepti,frumosi….
    Abia astept intalnirea noastra,in gradina mea mica,dar plina cu flori,cu ghiocei.
    Alice,asteptarea ta nu este,nu va fi zadarnica.
    Iubirea vine si atunci vei uita durere,plans,framantari.
    Minuni exista,uite,chiar tu infaptuiesti zi de zi minuni,cu bagheta ta magica.
    ….Aseara tarziu,un telefon m-a scos din visare…
    Era Cris drag(plecat in zapezi,la Miercurea Ciuc)….Mi-a spus doar atat :”E-atat de frig,incat am vrut ca vocea ta sa-mi dea caldura,sa pot sa adorm linistit ”
    O,doamne,ce declaratie de dragoste mai vreau si eu !!!! Sunt o nebuna,el stie sa-mi spuna prin vorbe atat de simple totul….
    Si,da,da,dragelor,vrem vorbe mari,vrem “te iubesc” cand atat de simplu stiu ei sa arate asta zilnic in alt mod…..
    Merg sa ma rog,e duminica,e slujba,pentru fiecare dintre voi o rugaciune,o lumina in cautarea sufletului,a dragostei,a dorului…
    Va imbratisez cu drag,sa aveti o duminica frumoasa,linistita,calduroasa.

    • Nu am, moarte, cu tine nimic,
      Eu nici macar nu te urasc
      Cum te blestema unii, vreau sa zic,
      La fel cum lumina parasc.

      Dar ce-ai face tu si cum ai trai
      De-ai avea mama si-ar muri,
      Ce-ai face tu si cum ar fi
      De-ai avea copii si-ar muri?!

      Nu am, moarte, cu tine nimic,
      Eu nici macar nu te urasc.
      Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
      Dar numai din propria-mi viata traiesc.

      Nu frica, nu teama,
      Mila de tine mi-i,
      Ca n-ai avut niciodata mama,
      Ca n-ai avut niciodata copii.

      Am mai citat, de multe ori, poezia asta a lui Grigore Vieru, am avut-o si ca motto la una dintre scrisorile mele. L-am iubit mult, asa cum iubesc, atat de profund, poezia de limba romana. Si, mai demult, cand lucram pentru o carte despre poetul Ioan Alexandru, imi amintesc cum corectam, plangand si uimindu-ma de atata frumusete. E tot ce iubesc mai mult in tara asta, in limba asta: cuvantul. Cuvantul asezat in vers si in rand nobil, cuvantul care misca lumile, cuvantul care schimba vieti. Dar ce paradox dureros ca nobletea cuvantului de scriitor nu a razbatut in viata, in mentalitatea, in cultura noastra romaneasca, ce pacat… Pentru splendoarea cuvantului am ramas aici si m-am luptat cu toate, pentru ca am iubit prea mult cuvantul scris… si cuvantul dat. Dar azi ma simt precum fata blonda din Asfalt Tango-ul lui Nae Caranfil, care nu mai voia nici sa injure in romaneste, emitea, graseiat si scarbit, cate-un “Merde”… Am invatat si eu sa injur in alte limbi, dar m-am incapatanat sa nu vreau sa ma ascund. Eu sunt un om onest. Daca vorbesti cu mine, citesti pe fata mea toate gandurile, ma schimb la fata si inca mai rosesc, uneori. Si, pentru cei atenti, si sensibili, cum e Simona Radoi, si cuvintele mele scrise lasa sa razbata la suprafata toate adevarurile mele. Nu stiu sa mint nici macar in scris, desi, recunosc, uneori nu as vrea sa fiu atat de transparenta. Dar sunt.
      Va spun Buna dimineata si va imbratisez. Sunt trista de moartea poetului, dar sunt mandra ca avem aici un loc, in care sa putem vorbi despre poezie. Restul e… iluzie. Mai putin iconita mea blonda -cum spune Corina- , Nana mea, care e acum langa mine si se joaca frumos cu un catel de plus.

  110. Incerc sa fiu si eu, cu voi, in gind, la biserica din sufletul meu, ma rog sa fie mai multa iubire, sa fie trainica si buna, sa aiba cel de Sus grija de noi, suntem femei, atit de fragile… Nu mi-e nici mie intotdeauna usor si bine.Nu stiu ce m-as face daca nu as avea tot timpul linga mine iconita asta mica, blonda, care priveste cu ochi mari desene animate cu ursuleti de plush…

  111. Buna dimineata, Alice! Buna dimineata, dragilor!
    Stii, Alice, ar mai trebui sa ne raspundem la o intrebare: oare ar fi, intr-adevar, tamaduitoare pentru sufletul nostru o betie si-o “curvasareala” postsuferinta amoroasa? Nu cumva ne-am rani si mai tare facand asa ceva? Sincer, n-am trecut printr-o astfel de situatie, dar ma gandesc ca frumosul gigolo aducator de senzatii pluriorgasmice va fi a doua zi doar un altul care ne-a lasat singure, nu?
    Indiscutabil, suferim din dragoste mult mai mult decat barbatii, pentru ca la ei- se pare- functioneaza sistemul asta al autoacordarii de despagubiri, imediat dupa ce au fost facuti sa “planga” de catre o femeie ingrata, care a avut nemernicia sa paraseasca dupa ce a fost inselata…

  112. Buna dimineata! Eu vreau sa ma inscriu, de pe acum, la petrecerea in pijamale a Cristinei Bizu! Ma primesti, Cristina? Nu de alta, dar am o pijama noua, vreau sa mi-o etalez :)
    Si mi-e dor si de un banc, destept, al Ianei..poate ar fi o idee buna sa faca Alice un post numai cu bancuri! Sa mai si radem, ca la plans suntem primele. Simona, am si eu UGG-uri! Si nici nu stiam ca am! Sunt caraghioase, negre cu sclipici si cu blanita, dar le iubesc de mor! Am fost incaltata cu ele la intalnirea noastra!

  113. Cora, geamana mea, si eu ma bucur ca ai revenit!

  114. Eu mor pe cruce pentru ea,
    Iar lumea hohoteste rea.
    Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
    De-am mai trait!
    Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
    Ca am murit!

    Imi amestec lacrimile cu ale voastre! Dumnezeu sa odihneasca in pace sufletul frumos al lui Grigore Vieru.

  115. Alice,acum am aflat citindu-te (pentruca eu sunt aici si citesc, nu adorm niciodata fara sa te citesc).E o zi trista pentru cei cate l-au iubit pe marele poet. Glasul slovelor sale va fi auzit de ingeri.Dumnezeu sa-l odihnesca in pace.

  116. Bine v-am regasit intr-o zi trista, sfanta de duminica…Si cerurile s-au deschis, si-au batut clopotele…Si s-a ridicat la ceruri.Si-a ramas pe pamant, printre noi, pe rafturile bibliotecii,si-am sa-i sterg seara sufletul de praf , de tarana, in nemurire.Dumnezeu sa-l pastreze printre ingeri!

    Cristina S, ma bucur ca nu m-ai uitat, si eu am intrebat de tine…in drumurile mele pe sub fulgi mari de zapada, mergand usor pe strazi poleite, cu grija, cu smerenie, cu inima pompand de fericire.
    Se facea ca imi sarise in fatza o minune de om , m-a privit, mi-a zambit…si-apoi nimic n-a mai fost ca-nainte. Cautam locuri linistite, ferite, intre pereti protectori, desi, pe terasa, in vazul lumii, pe scaune rustice, in care sa ne invelim trupurile cu pleduri verzi franjurate cu fire de iarba, ar fi fost mai curat, mai crud…Si-am intrat, si-a inceput sa-mi vorbeasca, si-atunci, firele de iarba mi-au crescut din talpi, s-au prins de mine, mi-au legat mainile, mi-au deschis ochii. Si i-am sorbit cuvintele prin spuma de caffe latte, si-am ascultat, si-am vorbit, si am ridicat cu greu ceasca mea prinsa in plasa stravezie. Orele au trecut atat de repede, insa timpul si-a dovedit condensarea prin vorbele noastre despre iubiri, dezamagiri, femei,barbati,copii, copile, coincidente, aparentze, vizibil, invizibil…Am plecat plutind, si n-am mai vazut drumurile, statiile, garile.M-au avut in grija si m-au oprit exact la trecerea dintr-un taram in altul, la schimbarea dintre anotimpuri, la ivirea ghioceilor saditi intr-o inima de ceramica vie, rotunda, rosie, puternica…Am adormit greu, am refacut sirul intamplarilor, mi-a fost teama sa nu adorm si sa ies din acest vis trait intr-o zi de ianuarie.Dimineata, am deschis calculatorul sa va scriu si ghioceii de langa monitor mi-au zambit pe sub pleoape albe , aplecati, in semn de admiratie, spre niste carti cu aroma de caffe latte…

  117. Ce versuri sublime a scris -aproape nu stiam nimic de el, de poetul asta adevarat, nemuritor de acum…Ce frumoasa si poezia voastra interioara!

  118. Testament

    Dragi feciori, pe-acest pamant,
    Nici eu vesnic nu mai sant,
    Nu sant vesnic, voi pleca,
    Unde voi ma veti uita,
    Si de unde nimenea
    Nu s-a mai intors candva.
    V-am crescut, v-am ridicat,
    Ma pot duce,
    Ma pot duce impacat.
    M-au pandit jivinele,
    M-a iubit si binele.
    Eu ma duc, copii cuminti,
    N-am averi sa le-mpartiti.
    Va las numai visul meu
    Care a trudit din greu.
    V-am crescut, v-am ridicat,
    Ma pot duce,
    Ma pot duce impacat.
    Intre voi, pe-a vietii scari,
    Sa nu fie suparari,
    Ca zilele pe pamant
    Asa de putine sant.
    Si nu-i alt noroc mai drag
    Decat fratele din prag.
    V-am crescut, v-am ridicat,
    Ma pot duce,
    Ma pot duce impacat.

    Langa doina si izvor
    Nu-i usor sa-ti fie dor,
    Nu-i usor sa fii curat
    Pe pamant instrainat.
    Va las dorul cel durut
    Si nadejdea de la Prut.
    V-am crescut, v-am ridicat,
    Ma pot duce,
    Ma pot duce impacat.

    Grigore Vieru

    A plecat impacat. Ultimul lucru pe care l-a facut a fost sa il cinsteasca pe Eminescu.

  119. Simona Radoi,

    UGG-urile nu sint urite! UGG-urile sint un statement: “mai lasa-ma ma in pace sa fiu asa cum vreau eu”. sint exact ca tricoul labartat de bumbac pe care il imbrac cind vreau sa lenevesc si nu ma intereseaza cit si daca sint sexy… sint asa de moi, asa de usoare, asa de calduroase … mie chiar imi plac cizmele acelea.

  120. si plec aum la cumparaturi si ma incalt cu ele… sic! sic!

  121. Gata, stiu cum ne imbracam la petrecerea Cristinei: cu pijamale haioase si UGG-uri in picioare! : )

  122. Buna,dragele mele! E o zi trista azi.A mai murit un poet .Si cred eu ca atunci cand un poet moare nu se stinge doar o stea ci o galaxie.Mi-a fost atat de drag cuvantul lui imperecheat ,prezenta aceea plina de bunatate si dragoste pentru romani si pentru limba noastra.Cred ca numai Eminescu a mai fost deasupra lui luptand atata pentru natia asta.Imi amintesc acum salutul acela minunat al studentiei eminesciene:” Traiasca Natia!”,iar raspunsul si mai frumos: “Sus cu ea! ”
    Dar moartea fuge doar de viata.Deci sa traim! Alina,gemanuto te salut si eu!Eu nu am Ugg-uri(inca!) dar pijamale-cu inimioare,se intelege!-am!
    Alice,draga mea ,totul e o iluzie cum spui tu.Cred ca singurele certitudini din vietile noastre sunt ei,copiii acestia minunati ,ingerii nostrii pazitori si calauzitori.

  123. Alice, Rossane, dragi toate… am fost intr-un loc linistit , v-am tinut strans de mana si m-am rugat cu ochii plini de lacrimi, pentru noi, pentru suflete linistite, pentru iubirile noastre.

  124. Azi ma gandeam care sunt armele cu care putem combate tristetea, de fapt ma gandeam care sunt armele mele, ce pot face sa-mi iau gandul de la lucrurile care ma supara, de la micile amaraciuni pana la uriasele tristeti. Metodele pot parea infantile, acum, daca ma gandesc bine. Dar ajuta. Eu, de exemplu, n-am copii sa ma uit in ochii lor, cand totul se prabuseste. Si nici iubit n-am, ca atunci n-as mai fi trista. Asa ca ma uit la filme de actiune (cele de dragoste sunt interzise in cazurile de depresie grava!) sau comedii, sau la seriale cu doctori (Nip/Tuck si House MD sunt geniale, vi le recomand!). Mananc pufuleti, macar nu ingrasa atat de rau ca prajiturile. Caut pe net informatii despre lucrurile care ma preocupa si de care n-am avut timp sa ma interesez prea ocupata fiind cu suferitul din dragoste: de exemplu, mi-am propus sa citesc tot ce gasesc pe net despre Inchizitie – mie mi se pare fascinant subiectul. Imi amintesc cat chiuleam in scoala de la istorie si geografie si cate lucruri nu stiu, cate povesti extraordinare ale lumii, ale istoriei, imi sunt necunoscute! Si imi da putere gandul ca asa, incercand sa fiu preocupata si e alte minuni ale planetei in afara de dragostea ce ma tot ocoleste, chiar ea, dragostea, va veni cand ma astept mai putin. Cand se va simti neglijata, orgolioasa ca nu mai e centrul universului meu, ma va cauta ea. Vi se pare puerila ideea mea? Dar eu cred ca trebuie sa ne descoperim si alte valente, si alte pasiuni, si alte interese care sa ne tina mintea treaza si sufletul alert. Astept si de la voi idei de terapii “alternative”! Pup!

  125. Cantec femeiesc

    Asa e mama si a fost bunica
    Asa suntem femei langa femei
    Parem nimic si nu-nsemnam nimica
    Doar niste ele ce-i slujesc pe ei.

    Ei neglijenti, iar ele foarte calme
    Ei incurcand ce ele limpezesc
    Ei numai talpi si ele numai palme
    Acesta e destinul femeiesc.

    Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
    Nimic maret, nimic impunator.
    Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
    Pun lucrurile iar la locul lor.

    Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
    Si pentru care plata nici nu cer
    De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
    Ar fi ajuns si dincolo de cer.

    Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
    Ba strica mult si ele-ndreapta tot
    Si de aceea nimeni nu le crede
    Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

    Asa e mama si a fost bunica
    Si ca ele maine eu voi fi.
    Ce facem noi, femeile? Nimica,
    Decat curat si uneori copii.

    Suntem veriga firului de ata
    In fiecare lant facut din doi
    E greu cu noi femeile in viata
    Dar este imposibil fara noi…

    Adrian Paunescu
    >

  126. Sufletul neobisnuit cu iubirea in sine cauta iubirea in lucruri sau prin ele, in alti oameni, in toate cele ce se misca, ori stau nemiscate de jur-imprejurul existentei.Mintea cauta cu ochii legati si cu urechile astupate aceasta miere, acest parfum izvorat din izbanda iubirii.Multi dintre noi vedem dragostea acolo unde altcineva trebuie sa iubeasca.Altul trebuie sa fie prezent, altul trebuie sa fie imbracat cu sandalele smereniei, ale tristetii pentru a demonstra ca iubeste.Si chiar noi ne vedem incuiati , ferecati pentru totdeauna in lanturile iubirii,cand suferinta creste ca zmeul din poveste.Multi dintre noi nu concepem iubirea fara suferinta, pentru ca nu vrem sa strabatem drumul catre iubirea ce creste ca o mladita, apoi ca un pom, apoi ca un univers infinit chiar in sufletele noastre pline de armonie.

    Degeaba asteptam sa se iveasca din neat vreun noroc fulgerator,vreo fericire Cosanzeana , fara ca inimile noastre sa fie cuprinse de zvacnetul inalt al iubirii.Cred ca nici un suflet nu este lipsit de iubire.De aici trebuie sa inceapa cautarea, de la increderea in iubire, in existenta ei in noi.”Daca dragoste nu e, nimic nu e”, dar sa o avem noi, oricine am fi.Nu de la altii, ci de la noi insine.

  127. Alice Nastase, Simona Ioana, Cristina Socaciu, Cristina Bizu, Anna si in aceeasi masura ma adresez tuturor, pe care nu ii mai pomenesc de teama unor nedrepte omisiuni.
    In primul rind cu permisiunea ta Alice.
    Lumea in care traim este o parte din noi, din modul nostru de a fi, dupa cum tacem, acceptam sau luptam.
    Sunt oameni care in mine au zidit, cu siguranta si in altii, care merita mai mult decit lacrimi si regrete, ei merita viata. Florian (Motzu), Stefan (Iordache) si citi altii oare, n-ar fi meritat ca neamul lor sa se opreasca mai mult de o clipa pentru ei, ca steagul pe care si ei l-au slujit, sa se coboare, asemeni lor. Ei nu cer, n-ar face-o. Noi insa trebuie.
    Grigore Vieru, ne-a invatat si el aceasta limba tainica, neasemuita si mult mai mult decit atit, acel impreuna din iubire si adevar.
    Ar fi potrivit sa ne plecam tot asa, toti, in aceeasi zi. Sa cerem asta presei si prietenilor “sus pusi” (de noi). Omul acesta a slujit Limba Romana, o viata. Pe noi chiar.
    Putem scrie, sa cerem o comemorare comuna, un doliu national, o zi, aceeasi in tara si in Moldova ?! Putem ?!

  128. Costi, recunosc a nu stiu cata oara ca imi place de mor cum scrii si cum gandesti. Ma plec cu respect in fata ta.
    Alina, Cora, terapiile voastre imi tin si mie mintea intreaga in lumea asta “nebuna” in care traim. Si mai vin cu o idee. Eu, cand sunt mahnita si dezamagita de viata, plec undeva, intr-un loc linistit si curat. Undeva la tara, unde oamenii sunt mai buni, mai puri, mai credinciosi.

  129. “Langa doina si izvor
    Nu-i usor sa-ti fie dor,
    Nu-i usor sa fii curat
    Pe pamant instrainat.
    Va las dorul cel durut
    Si nadejdea de la Prut…”
    Grigore Vieru
    Oare mai putem spera ??

    Da, Valin, si eu simteam ca ar trebui sa fie doliu national!

  130. Catalina, sunt de acord cu tine, mai putin cu faptul ca ai pus “nebuna” intre ghilimele :)
    M-ai atins cu terapia ta cu plecatul altundeva… nici nu-ti inchipui cat. Si mai visez cateodata la un pelerinaj lung, pe jos, eu care m-am invatat, de la un timp, numai in masina. Nu unul religios, ci mai degraba o fuga, asa, aparent fara tinta, ca a lui Forest Gump…

  131. Eu i-am gasit in mijlocul unei “metropole”,… curati, buni, credinciosi, abatindu-se de la alte drumuri pentru mine, pentru o voce fara fatza , pentru un suflet intr-un corp somnambul, un etern cautator de prietenii si iubiri neconditionate, “ne-pasagere”…

  132. De acord cu doliul national, international, oriunde pe Pamant..

  133. Te imbratisez, Rossane… neconditionat, “nepasager”…

  134. Cristina gandului meu, cum sa te aflu??Ca sa-mi impart plamadeala sufleteasca in sferturi cat intregul, ca sa refac legaturi ombilicale crezute, demult, taiate cu oricine…

  135. Cum sa facem Rossane? Ai vreo idee? Vreau si eu…mult de tot…

  136. ….azi am colindat si eu,prin locuri linistite,am poposit o vreme la Ghighiu,la manastire…
    Doamne,ce liniste,doamne ce rugaciuni,doamne cat de frumos canta ingerii acestia care sunt calugaritele….
    V-am purtat cu mine in gand si rugaciuni,sa aveti o saptamana minunata.
    Acasa am ascultat Angela Similea,de care mi-a fost tare,tare dor….n-o ascult mereu…..
    Va dedic ,fiecareia dupa stare,”Mi-ai spus adio “…..”Te rog nu plange”……”Nu meritai”…..
    Iar tie,Alice,in special tie,dar si celor ce se recunosc,piesa care-mi place mie tare-tare mult
    “Si daca vii,si daca nu”……
    Rosanne,esti minunata,ce broderii superbe faci tu din cuvinte,o,doamne…..
    Tuturor,o seara placuta,linistita.
    Da,si eu cred ca Grigore Vieru merita o zi de doliu national….
    Nu,nu avem cui sa cerem.Numai Ministerul Culturii,Parlamentul,Presedintia…..numai ei pot decide,noi suntem mult,mult prea mici…..
    http://www.youtube.com/watch?v=67NcYJT6NIE

  137. Ne stie Alice gandurile, stai fara grija…

  138. Trebuie sa inchid acum.Noapte linistita ,Alice, Anna, Cristina, corina, Simona Ioana(multumesc pentru urari de drum bun_a fost.!!..).Pe voi toti si toate va imbratisez cu ganduri bune.Va citesc maine in zori.Cu drag…

  139. Valin
    Mi-ai atins sufletul. Si m-a lovit un dor nebun de Pittis. Si de Stefan Iordache. Pentru Vieru am plans azi toata ziua. Doliul va fi al nostru si a celorlalti care l-au iubit.
    Eu fac o promisiune in fata tuturor. Ca pe 14 februarie, cand ar fi trebuit sa fie ziua lui, am sa aprind o lumanare in amintirea lui. Am sa ii citesc poeziile. In loc de Valentine’s day, o sarbatoare care sincer nu-mi spune nimic, am sa dedic ziua aceea lui Vieru. Nu va suparati pe mine, nu am nimic cu dragostea in sine, doar ca vreau sa o sarbatoaresc atunci cand imi pica mie bine si nu cand imi spun altii.
    In 2009 Valentine’s-ul meu va fi poezia lui Vieru.

  140. Noapte buna fetelor. Si baietilor. Noapte buna Alice. Sa aveti o saptamana minunata. Si sa-mi tineti pumnii azi. Va fi o zi cumplita.

  141. O buna dimineata!O buna zi sa aveti toti, cei care o asteptati “cumplita” si cei pentru care va veni fara preaviz, tin inima stransa sa va mearga bine, usor, sa ne intalnim cu zambete in coltul ochilor diseara, langa Alice, cu ceai, printre ghiocei, prieteneste…Te admir , Alice!

    • Buna dimineata, Rosanne! M-am trezit zambind, pentru ca am inteles, a nenumarata oara, ca, daca am credinta in Dumnezeu, viata mea va fi mereu un miracol. Intamplarile ei, toate, imi sunt date cu rost, iar eu trebuie sa le duc cu demnitate- si asa voi face. Si… cat traim, ne mai intalnim. Iar cand imi va fi rau, si greu, dragostea voastra, sprijinul vostru nobil ma va ajuta sa merg mai departe, iar eu ma voi ridica dintre tristeti si umilinte si voi porni catre o alta zi, mai buna. Aduceti aici, la intalnire, atata frumusete, atata generozitate, incat ma vindec printre versurile daruite de voi. Simona Ioana, poate ca nu va fi chiar asa cumplita ziua asta… Ne-am invatat sa renuntam la asteptarile prea optimiste, dar, uneori, nici profetiile rele nu se implinesc. Anna, ia-ma si pe mine cu tine cand mergi la Ghighiu! N-am mai fost de mult, si mi-e dor. Si-am sa ma rog si eu pentru Cristina si Rosanne, si pentru Catalina, si pentru toti cei de-aici, ale caror rugaciuni ma tin in viata, si in mintile mele, cateodata. Buna dimineata!

      • M-am uitat la cantecele aduse de Anna- ce minunate, ce triste… si ce frumoasa era Angela Similea! Imi starneste atata nostalgie s-o revad… In anii aceia posomorati si fara culoare, ea aparea mereu, splendida, eleganta, imbracata asa cum nu mai vazusem pe nimeni vreodata, avand o silueta pe care o invidiam cu totii- era coborata parca de pe alta planeta! Ea, cu sensibilitatea ei de Rac trist, si cu povestile ei de iubire si de singuratate, asezate pe note.
        Mi-e mila sa-l trezesc pe Victor si sa-l duc la gradinita, asa ca mai stau putin, printre cantece, printre versuri, printre emotii fragede.

  142. Buna sa va fie dimineata,
    da,sunt de acord,Dzeu e cu noi clipa de clipa si o transforma in miracol.
    Simona Ioana,pumnii nostri stransi pentru tine azi,sigur vei avea o zi cu bucurii.
    Alice,te-am avut cu mine in gand ieri,la Ghighiu,oricand cu draga inima,cand sunt acasa,imi place sa merg duminica la o manastire,merg la Pasarea,la Ghighiu,la Tiganesti,dar si in Bucuresti,la Antim,la Darvari,la Casin,imi plac mult aceste locuri se fac slujbe speciale,rugaciuni speciale,ca la orice manastire din tara.Imi place mult si la Radu Voda,la sf,Nectarie….
    Da,eu realmente simt cum ma ajuta Dzeu,eu cu drumurile mele,cu iubirea mea ,rugaciunile m-au ajutat mult….
    Va pup acum,trebuie sa merg si la munca,am lenevit destul,va doresc o zi insorita si,asa cum bine si frumos spune Rosanne sa ne regasim diseara,cu ganduri frumoase,cu “zambete in coltul ochilor”….Doamne,Rosanne,ce cuvinte frumoase spui si tu…

  143. Acesta este secretul, Alice! Atunci cand avem credinta in Dumnezeu, nu putem fi niciodata singuri. Ma bucur sa te aud vorbind intelept si cu optimism. Sufletul tau nobil va trece mereu peste toate rautatile acestei lumi, tocmai pentru ca, stii sa te uiti mereu in sufletul tau cu sinceritate, formand astfel conexiunea cu Divinitatea. Si de aici, rezulta toate aceste alte legaturi cu sufletele curate care au atata nevoie de tine. Au nevoie de acest curaj al tau de a spune lucrurilor pe nume, fara ipocrizie si fara menajamente. Sa ai o zi frumoasa, minune draga!

  144. Buna dimineata, Alice!
    Imi amintesc de numarul 2 al Tangoului, cu Angela pe coperta… ce vremuri, ce emotii… Numai tu ai avut “curajul” asta, sa pui o Doamna pe coperta la care se inghesuie, cel mai des, starlete silfide si insipide.

  145. buna dimineta!
    m-ati umplut cu cantecele Angelei Similea si am sters din coada r de identificare pentru ca sunt intr-un mare proces de vindecare si regasire..
    “r” imi amintea de el si cum totul incepe pentru mine ma rup si cu asta de trecut pana se vindeca ranile
    sa purtati iubirea cu voi oriunde va veti duce si mai ales iubirea catre Dumnezeu si sa aveti o zi frumoasa

  146. Buna dimineata, dragelor!
    Nu stiu ce fel de pedeapsa am primit…Tot wekeendul nu am putut accesa “Tango”ul… A fost mai searbad fara voi…Chiar am visat flori,multe flori pe acest blog…Nu glumesc. Adormisem cu mirarea si supararea ca nu va puteam citi. Ati scris, ca de obicei, minunat. Mi-ati imbogatit aceasta zi nesuferita de luni.
    Fie ca minunile sa nu va ocoleasca si sa rasara senin si pur in vietile voastre.

  147. iar “erata”: weekend… de dor de voi, ma grabesc, fara a reciti ce scriu…

  148. Buna dimineata, tuturor ! Va citesc cu drag, ma inclin in fata voastra… citind, va simt caldura, va simt bunatatea. Aici am intalnit suflete alese, inimi calde.
    Alice, multumesc ca existi, multumesc ca ne-ai adunat si ne pastrezi langa tine!
    Trebuie sa recunosc ca aici am intalnit mai multa caldura, intelepciune si bunatate decat am crezut ca voi intalni la cele mai apropiate fiinte din viata mea.
    Va port recunostinta pentru tot ceea ce reusiti sa exprimati aici!
    Sa credem in minuni, sa nu incetam nici macar o clipa sa credem in ele!
    Rossane, un gand special pentru tine!
    Imi sunteti dragi toti…

  149. Buna dimineata tuturor! Azi trebuie sa fie o zi mai buna! Desi …aici in orasul meu si al Monicai, cu cal si Decebal e o vreme inchisa si mohorata.Si sa stiti ca si Decebal era azi mai trist,l-am vazut!
    Si eu o iubesc pe Angela Similea,am crescut si am iubit intaia data cu melodiile ei ascultate la radio,imi amintesc si aparitiile ei la televizor.O Doamna adevarata.Unica.
    Vedeti,sunt oameni pe care nu ii intalnim niciodata dar pe care ii simtim asa aproape de sufletul nostru ca parca ne-ar fi frati.Acelasi lucru simt si pentru poetul ce-a plecat.Si ma doare gandul ca sunt din ce in ce mai putini care sa apere slova noastra romaneasca,Cuvantul nostru asa frumos.A mai fost d-l Pruteanu…s-a dus si el.Si ma ingrozesc cand peste tot citesc tot felul de expresii impamantenite de prin alte locuri ,cand suna asa frumos romaneste! Si o sa ne trezim ca copiii nostri vor vorbi cu noi o alta limba doar fiindca e mai…COOL.

  150. Cora, la Sibiu se anunta a fi o zi luminoasa! Poate mai tarziu, va fi la fel si la Deva “voastra”, a ta si a dragei Monica! Tututor, va doresc o zi cu mult soare in suflete!!

  151. CA PRIMA OARA

    Merg pe pământ
    Åži sun ca vioara.
    Toate îmi par că sânt
    Prima oară.
    Ca un copil
    Aştept dimineaţa,
    Până la lacrimi
    Mi-e dragă viaţa.
    Orice splendoare
    Mă doare,
    Mă doare-această floare
    Şi frumuseţea ta,
    Şi frumuseţea ta!
    Şi-această zi
    Ce mâine nu va mai fi,
    Nu va mai fi!
    Înfiorat spun mamă şi tată
    De parcă îmi văd părinţii
    Prima dată.
    Ca un copil
    Aştept dimineaţa,
    Până la lacrimi
    Mi-e dragă viaţa.
    Când mă cuprinzi
    Tremur, ah, toată,
    De parcă-aş iubi, iubi
    Prima dată.
    Ca un copil
    Aştept dimineaţa,
    Până la lacrimi
    Mi-e dragă viaţa.

  152. Asa-i Cora cam trista ziua asta, in orasul nostru si al Amaliei si al Corinei (micuta elvetianca ) si parca intr-un fel anume , special si al lui Alice….
    Muritoare, am sa te salut in gand ori de cate ori trec prin Sibiu (o fac des), si poate candva ne vom strange si in brate, poate…poate..
    va imbratisez pe toti si va doresc o spatamana frumoasa si linistita si …revelatoare….poate vom intelege sensurile in care curge si decurge viata noastra….si a celor dragi noua…sau poate nu….
    aveti grija de voi, de copiii vostrii si de inimile voastre in care intr-un fel sunt si eu
    si va multumesc pentru asta fiecarora in parte si tuturora deopotriva….

  153. Cînd primele ninsori or să se cearnă,
    Atunci va fi mai greu de cei plecaţi,
    Atunci să cînţi peste al vieţii zaţ,
    Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.

    Prin lume numai oameni de zăpadă,
    Un foc din vatra stînilor să smulgi,
    Şi, cu puterea disperării dulci,
    Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.

    Se vor aşterne între noi vecernii,
    Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
    Atunci visez, frumosă, să apari
    La marile instanţe ale iernii.

    Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,
    Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.

    Adrian Păunescu

  154. Buna ziua, dragi inimi, sunt uimita sa gasesc aici atita credinta,Alice, Doamne ajuta, cele mai frumoase cintece si poezii, si atitea sperante, desi e o zi de luni…
    La mine ploua neincetat de ieri, e inchis si pe deasupra mai am oroarea sa inghit galagia de jos, unde se renoveaza un apartament, dar ai zice ca vor sa darime, sa sfarme un oras intreg…Si-n mine cad lumi, oarecum, mituri false, vad mai clar orizontul meu.
    Anna, te astept ca pe un semn de primavara. Monica, va tin pumnii sa nu va fie totusi ziua trista, (sunt intr-adevar migniona, cum de ai stiut? ) Salutari prietenesti la toata lumea frumoasa si calda de aici!

  155. Monica, tu care “simti” atat de bine oamenii, mi-ar placea sa ma saluti mai mult decat in gand, cand treci prin Sibiu! Putem incerca sa ne si (re) vedem, stabilind un loc anume.
    Cred cu tarie ca nimic nu este intamplator in aceasta viata! Salutari cu drag si tie Corina!

  156. Gind bun iti intorc si eu, draga muritoare, astept vesti de speranta de la tine, ne-ai spus odata povestea ta, nu am uitat-o…
    Ma gindeam ieri, cind alina g intreba de o terapie impotriva tristetii, ce faceam eu inainte de a avea copil cind eram nefericita. Citeam, citeam- dar asta e un mic lux pe care nu mi-l mai pot permite decit rar…Apoi intr-o zi, cind viata mea facea doar pasi amari pe loc si inapoi, am luat un ciine, de la o colega care nu-l mai voia. L-am crescut aproape 12 ani, l-am luat cu mine pina si in elvetia, a fost ursuletul meu de plus viu, dar si o sarcina zilnica, nu totdeauna usoara,(in schimb plimbatul de trei ori pe zi, doamne, ce bine mi-a facut). Nu recomand asta ca terapie, desi sa iubesti animalele e oricum, dovedit, vitalizant…mi-am amintit doar cum am trecut eu, in Romania tineretii mele, dar si aici, prin crize adinci, privita cu tristete de cei mai expresivi ochi caprui…

  157. M-ai emotionat, Corina. Tu din acel colt de lume, tu cea care pana nu demult te simteai atat de straina (pana ce ai descoperit acest loc magic al dragei noastre Alice) vii acum si imi zici ca nu mi-ai uitat “povestea”, suna atat de frumos, parca soarele straluceste putin mai intens in acest moment, la Sibiu, cel putin pentru mine! Speranta mea se concretizeza pe zi ce trece, anul marilor iubiri sau nimic, prinde parca contur, pe zi ce trece tot mai mult, si imi dau seama ca totul tine de mine sa vreau sa incep o viata noua, lasand trecutul in urma acolo unde ii este locul. Tine atat de mult de noi, sa ne uitam in jurul nostru cu incredere si sa zambim, poate ca ceea ce cautam, este chiar langa noi. Simt “fluturi” in stomac aceste zile, insa, mai astept putin,
    inainte de a da un “verdict” final. Asa ma “testez” eu. Indiferent de ce o sa fie, eu simt ca va fii bine. “Crizele adanci” isi au rostul lor, Corina, ne fac mult mai puternici, doar stii!
    Un gand curat pentru tine de la alti ochi caprui la fel de expresivi..

  158. buna ziua dragile mele.
    monica m a intrebat daca mai sunt cu voi. da am fost tot timpul, am citit tot timpul dar am asteptat sa imi treaca micile suparari, am asteptat ca si cuvintele mele sa-si gaseasca tonul potrivit.
    Da este o zi intunecata cumva. E intunecat afara dar norii sunt si in mine. Nu pot sa va spun de ce anume, e o stare asa generala, de amorteala.
    In ceea ce priveste “ce pot ei sa faca” – mmmm- nu mi s-a intamplat sa ma imbat niciodata (desi ar fi fost o solutie mai usoara).
    Barbatiilor le este data aceasta posibilitate fara riscul de a cadea in ridicol, de a fi aratati cu degetul. Ei sunt “parasitii”, “saracii”, “compatimitii”, “admiratii ca sufera din iubire”. Noua ne este dat sa fim cele “aratate cu degetul” – “uite si la proasta aia ce sa tine dupa cutarica”, sa fim luate in deras si penibil compatimite …#

    Da, nu m-am imbatat si umblat cu pasi sovaitori pe carari multiple. Dar am plans ore in sir pana am stiut pe “live” ce inseamna “a nu mai avea lacrimi”, am hoinarit fara cale prin parcuri tomnatice si…si am scris emailuri sfasaitoare in care imploram iubirea si d…da mi s-a raspuns “sa iau viata mai usor, nu asa in serios”.

    poate era, cum am scris, mai bine sa ma imbat pur si simplu decat sa risc sa mi se raspunda “sa iau viata mai in serios si sa nu mai scriu asa patimas”. da, cu siguranta era mai bine sa ma imbat.

  159. Pierdute in timp si in spatiu, am “recuperat” amintiri despre tradari…amintiri vechi, care sunt in curs de “deletare”, fiind neinsemnate .Perne inundate-n taina, orgoliu imens, existenta amara…intrebari inutile despre cum ar fi “ea”, o ea fara identitate, fara calitati, dar cu disponibilitate in a oferi placeri ieftine sau chiar gratuite, in contul unor sperante utopice…Cu timpul am facut un pact cu mine, sa nu mai caut sa aflu, sa nu “descifrez” semnale inexistente. Astfel de pangariri se fac in taina, neaflate, nemarturisite. Cu discretie, indiferent de partea cui este adulterul. Erau ani in care cautam cu frenezie dovezi. In orice buzunar, in orice privire.Dar am inteles ca nu are rost.Ca un om nu poate fi constrans, daca are inclinatii spre a trada, o va face oricum. Iar atunci cand ai dovada, totul se sparge in mii de bucati si dispare iubirea, incet-incet, dar definitiv. Pana atunci, cand se afla, se mai poate visa….

  160. …iti tin si eu pumnii, muritoare draga cu ochi caprui, sa fie cum vrei tu, o sa fie bine, se ,,aude ,,in cuvintele tale. Asa e, nu mai sunt straina, e un sentiment minunat, sper sa nu fie doar virtual, dar chiar si asa, e un inceput oricum.
    raluca, colega mea intre-ale germanei ( uneori mult prea rigide) meandre, te salut cu drag si m-am regasit si eu intr-o ipostaza asemanatoare cindva. eu insa nu regret ca am scris cuvinte patimase si am plins, in loc sa beau, as fi riscat odata sa ajung alcoolica .)…Tu de unde esti, locuiesti in germania?

  161. draga Corina,
    eu stau langa Düsseldorf, in vestul Germaniei- aici se simte putin “aer olandez” asa ca “mai bate vant” mai putin rigid si din alta parte:)

    da Corina, nu am regretat ca am scris – am fost doar furioasa in fata incapacitatii mele de a raspunde acestui “indemn-acuzator” de a “lua viata mai usor”.

    va salut pe mai tarziu, dupa lucru lucru lucru

  162. dragele de voi, toate lucrati, amazoane moderne…fiecare cu treaba ei…Ma simt uneori stinghera acasa, de cind am copilul stiu ca si asta e o meserie nu chiar usoara, dar cind primesc pupicii lui, recompensa e uriasa…
    Alice, in legatura cu faptul ca nu ai plecat din Romania , am inteles cumva dulce-amar, de ce ai ramas acolo, slujind si iubind cuvintele limbii noastre. Ar fi fost si pacat. Eu am studiat ca si tine, Literele, desigur fara harul tau, dar auzind si eu chemarea asta magica spre cuvint, idee. Plecind de acolo, am ,,tradat,, o vreme chemarea mea- singura se pare intre toate chemarile (acum pare-se ca mi se deschid si alte perspective personale, invat din mers ca pot, ca as avea calitati excelente sa cresc copii si ciini), crezind si dorind sa-mi construiesc o noua identitate, mai stabila. Nu stiu ce o fi fost in mintea mea de am facut, aici, scoli precise, de medicina naturista (nu pina la capat), nutritie, unde am invatat mai ales anatomie. Ceva radical opus fata de ceea ce sunt eu…Dusul rece, de informatii precise, insa nu m-a intarit, ci m-a facut si mai neincrezatoare in steaua mea…Caci departe de a-mi aduce vreun job, nici macar prieteni nu am gasit pe acolo.
    E mare lucru sa ramii credincios propriilor adevaruri, mai ales in timpurile noastre.
    Spers si cred ca in curind poza din usa acestui bolog o sa zimbeasca…

  163. blog, scuze, blog am vrut sa scriu, dar ati inteles…)

  164. Simona Ioana, am avut grija ta, noi, aici.
    Cum esti ?

  165. Fetelor si dragi baieti, aveti program azi! Alice va fi in direct la Nasul, pe B1, de la ora 20.00. O seara frumoasa si o saptamana minunata va doresc!

  166. dragele mele,

    am citit in ziar ca azi este stiintific decretat, ziua cea mai deprimanta a anului! poate de aia ne simteam noi toate asa de “aiurea”? sau e starea noastra generala? nu cred

  167. Alina G, multumesc! O voi urmari pe Alice cu drag si admiratie.
    O seara linistita!

  168. Raluca, te salut cu drag! A fost o zi tare grea azi…sa speram ca dimineata va rasari soarele si pe strazile sufletului nostru!

  169. si eu te salut draga Cristina! sa speram, nu?:)

  170. Va salut in prag de seara magica, seara in care o voi urmari iar pe Alice, cu sufletul ghem, cu zvacnirile rapide ale venelor mele firave si cu retina lipita de ecran, nazuind sa absorb intelepciunea, sensibilitatea si curatenia inimii ei.Alice, te admir enorm!

  171. Cristina mea, te caut sa stii, astept semne…Vor veni, sunt sigura.Te imbratisez, te tin de mana si de suflet…

  172. Buna-seara, Rossane! Pregatesc eu ceaiul in seara aceasta si o urmarim impreuna pe Alice!

  173. Am scris in acelasi timp Rossane…te caut si eu…

  174. povestiti-mi si mie de emisiune…si sa speram ca miine va fi o zi mai buna!

  175. Iti povestim , Corina, vom retine tot!!(chiar si momentele de publicitate, pentru ca nu ne putem dezlipi de tv)

  176. O voi ruga pe Rossane sa-ti povesteasca, Corina! Ea scrie atat de frumos…

  177. Ar putea sa discute si despre “deficit de cont curent’ sau ‘lege organica’, EA trece totul prin sita aurita a sensibilitatii si-a unicitatii ei..Este fragila, delicata, cu gesturi princiare, impune respect prin prezenta,vorbeste curat si apasat, cu tarie, cu credinta…Este sclipitoare in negru, sparge nonculoarea, insufleteste bijuteriile, umanizeaza TOT!!!

  178. multumesc, draga rosanne, prin ochii tai…

  179. Alice, esti speciala, esti un om minunat…finuta, eleganta…

  180. “chiar de-ar fi sa vii numai in gand”, asa, ca aici… in gand se petrec minunile… multumesc mult Alice pentru casa din cuvantul tau nobil, aparare impotriva departarii si indiferentei generale si vitezei… toate trei excesive….

  181. Corina, cand o sa imi adun curajul sa vin acasa si o sa trec deasupra Elvetiei, o sa-ti fac cu mana din burta avionului, si chiar daca nu o sa stii, poate o sa simti…cumva…

  182. Am aflat de la voi ca azi a fost cea mai deprimanta zi din an.
    Sunt trista. O zi cu concedieri. Nu au fost nici plansete, nici lamentari. Nici intrebari de genul “de ce eu?”. Doar tacere, inghetata si dureroasa. Parca totul s-a derulat intr-un film mut. Ma doare in plexul solar si am gust de lacrimi neplanse. Sper ca asta a fost cea mai deprimanta zi a anului.
    Am pierdut si emisiunea lui Alice. Dar ii veti povesti Corinei, asa am sa aflu si eu.
    Singura alinare sunteti voi. Am citit tot ceea ce ati scris peste zi, randurile si gandurile voastre m-au mai inseninat. Va multumesc tuturor si fiecaruia in parte. Si evident iti multumesc tie Alice. Ai un nume predestinat, ai creat o Tara a minunilor pe blogul tau!
    Am pus de un ceai. Mere coapte cu scortisoara- miroase fabulos. Bea cineva un ceai cu mine?

  183. Da, noi.

  184. Si eu sunt la ceai, Simona si Valin.Cu prieteni dragi si cuvinte dulci in loc de fursecuri.Va imbratisez sa va treaca tristetea.

  185. Multumesc Valin.

  186. “De un dor fara satiu-s invins
    si nu stiu ce sete ma arde.
    parca mereu, din adanc,
    un ochi rapitor de Himera
    ar vrea sa ma prade.
    si pururi n-am pace,
    nici al stelei vrajit du-te-vino in spatii,
    nici timpii de aur,
    nici anii-n lumina,
    izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
    nimic nu ma stinge, nimic nu m-alina
    si parc-as visa o planeta pierduta.
    E atata nepace in sufletul meu,
    batut de alean si de umbre cuprins…
    un dor fara satiu m-a-nvins,
    si nu stiu ce sete ma arde mereu.”
    (Un dor fara satiu, Emil Botta)

  187. N-am situt ca e ziua cea mai deprimanta … Ok, asa a fost. si am incercat orice ca sa treaca… sa speram ca miine e mai bine.
    Imi pare rau Simona Ioana… imi incipui ca e greu sa traiesti in asa o atmosfera…
    sa dorimiti bine , sa visati frumos…

  188. Corina draga mea,
    nu stiu inca ziua cand voi ajunge la tine,inca nu s-a stabilit ,stiam de 26,dar acum aflu ca nu este inca data confirmata.
    Oricum,curand,curand aflu si-ti dau de veste.A ramas ca locatie Zurich,acelasi hotel,stabilim din timp.
    Am pt tine cartile Alicei,de la Alice.
    De la mine ,vei primi ghiocei puri ca sufletele noastre ale tuturor locuitorilor Tarii Minunilor.
    Da,nu glumesc,o sa zbor la Zurich,cu ghiocei albi in geanta.Vor inflori la fereastra ta,si asta -ti va arata zilnic ,ca noi suntem aici,aproape unii de altii,mereu.
    Curand iti voi da amanunte,despre venirea mea.Abia astept sa ne vedem,simt deja ca ne cunoastem de-o viata.
    ….Si eu am baut un ceai.Un ceai magic,desi era doar “Somn linistit” al Rosannei dragi….
    Va doresc noapte buna,cu vise frumoase.
    Eu sigur voi visa frumos,am la ce sa visez….
    Cris al meu e tot prin zapezi,il pup in gand de noapte buna,iar el ma suna cand ajunge la hotel sa-mi spuna sa-i incalzesc sufletul,si mintea,si mainile si ochii,si gura….
    Doamne,pana miercuri mai trece un veac,nu-i asa ????
    Va iubesc pe toti,te iubesc Alice.Si-ti multumesc pentru fiecare minune pe care o faci tu,tu cu rochiile tale,tu cu baghetele tale fermecate…..
    Te imbratisez si-ti urez o noapte cu vise frumoase,frumoase asa ca tine.
    Rosanne,ma inclin in fata ta,intr-o reverenta pe care o meriti cu prisosinta.
    Tu,tu,cu cuvintele tale,tu cu broderiile tale…..

    • Abia acum am ajuns la cuvintele voastre, dragii mei, dragi, dragi, dragi… E tarziu, nu pot sa dorm, nu pot sa-mi gasesc linistea- ceaiul de somn linistit n-are niciun efect, am baut si eu ceai vrajit, dar sunt treaza, nepermis de treaza, complet inapta pentru vis. Of, ce zi a fost, dar maine va fi altfel, o sa le rezolvam pe toate, maine seara o sa radem impreuna, da? Va sarut in somn, ca pe copiii mei.

  189. M-am trezit cu tristetile mele toate, care nu au nevoie nici de odihna si nici de de cafeaua de dimineata.Ma asteapta mereu , ma imbratiseaza rece, ma ard in talpi si-n palme.Nici nu mai incerc sa scap de ele, le cresc la san, le dau nume de adulti, le pastrez in captuseala de la haina, nici moliile nu le vor.Dar eu le iubesc,sunt ale mele, ele ma inteleg, imi stiu motivele, rascrucile.Ele rad in barba de bucuriile mele inchipuite, de iubirile tulburi pe care vreau sa le vad limpezi, clare, fara insa sa reusesc sa inlatur toate balariile de la suprafata.Miscarile mele sunt zadarnice,concentrice, hipnotice…Raman vie, insarcinata cu povesti de iubire care imping pantecele meu copilaros, neputincioase, nepregatite , concepute prematur…

  190. Multumesc frumos, Alice! Tu stii de ce…
    Te imbratisez cu drag si te port in sufletul meu!

  191. In astfel de situatii, trebuie sa nu ne lasam sa fim santajate sentimental…

  192. Nu prea fost somn si liniste nici la mine, ce o fi? Sper tare tare ca azi va fi mai bine, tin pumnii si pt tine, simona ioana, fii tare. rosanne, eu m-am trezit intrebindu-ma ce faceti voi, Alice…si as vrea sa implor ziua sa aiba si alta configuratie.
    anna, esti bine-venita, purtatoarea ghioceilor…ma bucur mult!
    va doresc la toti o zi mai buna, mai omenoasa…

  193. M-am trezit dimineata senina. Acum stiu de ce. Pentru ca m-ai sarutat in somn Alice.
    Corina iti multumesc pentru incurajari. Gandurile bune puse aici chiar se transmit. Asa cum se transmit si tristetile. Dar azi m-as bucura sa vina dinspre voi o boare de speranta. Si de ghiocei, si de primavara.
    Va imbratisez.

  194. Draga mea Alice, te citesc in fiecare zi, iar si iar, pana am sa invat pe de rost toate postarile tale, cartile, articolele… Vreau sa iti spun doar ca ma gandesc la tine in fiecare zi, ca la oglinda sufletului si a mintii mele. Nu ti-am mai scris de mult, am trecut prin momente groaznice si prin clipe de cosmar. Si chiar daca am crezut ca voi muri de durere si de dor iata-ma ca respir, mananc, zambesc, iubesc…Mi-as dori tare tare sa stiu ca esti bine, ca zambesti si ca ai inima doldora de fericire. Te pup si te imbratisez cu mult drag.

  195. Subscriu la tot ce a spus Raluca . Te-am iubit saeara privindu-te.
    Sa ai o zi frumoasa , o viata frumoasa. Te port in suflet si te citesc in fiecare zi.

  196. Cred ca ziua de ieri se prelungeste. Din cauza asta , sunt eu trista, uit sa pun virgule, scriu prost.Ma iertati. Sa aveti o zi cu soare in suflet.

  197. Sa fie soare, da, cit mai mult…
    Amalia americii, o sa te vad, cum sa nu, din burta avionului cind o sa treci pe aici, caci o sa ploua cu flori si cu poezie si am sa stiu si eu atunci drumul…
    …dar azi aflu ca am sarcini concrete, prietena din spital m-a rugat sa fiu cu ea la nastere, e singura in Zürich(doar sotul, dar el e deja pierdut cu firea), biata de ea, as vrea sa cred ca voi fi si eu tare…e un moment neobinuit de dramatic in viata unei femei, eu am nascut cu cezariana, am primit copilul cadou aproape, fara durerile facerii (desi dupa aia…) Sa fiu partasa la asa o traire e…greu, un pic, e totusi asa de intim, de…divin, ma iau fiori si ma imbarbatez sa fiu tare si de folos.

  198. fetelor, ea a venit din romania sa nasca aici, ingrozita de ce a vazut acolo…Si desigur, fiindca a avut posibilitatea (inainte a locuit si ea aici). in romania sau oricunde, numai in spitale sa nu ajungem, ca restul parca il ducem noi, cum putem…

  199. Dragele mele, eu astazi am depus cerere de adoptie la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

    Am parcurs un drum lung, anevoios, pana la aceasta etapa. Am luptat cu obsesia femeii sterpe, a femeii nefemeie careia i s-a luat dreptul asta divin de a aduce viata pe pamant, mi-am plans toate lacrimile de furie, de ura, de neputinta, mi-am pus toate intrebarile fara raspuns pentru ca in final sa ma adun de peste tot si sa iau aceasta decizie.

    De ce vreau un copil? Imi doresc un copil pentru ca vreau sa umplu golul asta din suflet, pentru ca ma simt neimplinita ca femeie, pentru ca sunt fara rost in lume cu toate diplomele si proiectele mele, mai marete sau mai modeste, pentru ca iubesc copiii, pentru ca am initat cateva generatii de elevi si de copii de prieteni in tainele limbii romane si ale limbii engleze si DOAR copilului meu nenascut nu i-am putut darui nimic. Pentru ca am obosit sa fiu matusa model, dar sa plec mereu acasa “cu mana goala” din parcul de distractii, pentru ca vreau si eu un pui de om caruia sa-i impodobesc brad frumos de Craciun, pentru ca vreau sa aud si eu glas inocent de prunc strigand “mama”, pentru toate acestea am decis sa infiez.

    Am un drum asa de lung, cu atatea probabilitati pe parcurs…

  200. Doamne, ajuta-ti – nu pot sa spun mai mult, suflete nobil…

    Si eu am vrut sa fac pasul asta, sotul meu insa are o virsta prea (pentru legile acestea) inaintata…

  201. Anemari, bravo si bafta! Sa-ti dea Dumnezeu un copil bun si sanatos si fericit, copilul tau! Te invidiez frumos, cum spune Alice…

  202. Va multumesc!
    Dupa ce strang toate hartiile de la psihiatru, psiholog, medicul de familie, toate recomandarile si documentele financiare….si dupa ce obtin mult ravnitul “certificat” ce atesta ca am capacitatea de a infia….ei bine atunci va incepe lunga asteptare….

    In Romania, daca nu stiati, exista foarte multi copii abandonati dar foarte putini adoptabili din punct de vedere juridic. Am inteles astazi ca saptamanal se acorda 4 “certificate” ce atesta capacitatea de a adopta, saptamanal se primesc 5 noi cereri de adoptie, dar de abia la fiecare 2 luni este inregistrat in sistem un nou copil adoptabil.

    Azi am inima grea dar nu mi-am pierdut speranta.

  203. Alice, ador cum scrii, cum gandesti, cum simti, iar cartile pe care le-ai scos le-am citit pe nerasuflate cum as zice, si revistele la fel…m-am gandit mai de mult timp sa iti spun ceva despre asta, ca sa stii ca oamenii te apreciaza si te adora, dar imi era si imi este greu sa ma adun intr-un mesaj…felicitari pentru tot ce esti!

  204. Anemari, mult noroc si sa nu-ti pierzi speranta!

  205. …si iertare, anemari, am vorbit inainte de o mama ce va naste, dar eu stiu si noi toti stim ca, aceia ca tine, care din dragoste si de suflet cresc copii deja nascuti si abandonati de altii, aceia sunt parinti sfintiti. Ma rog sa treci si de birocratia nesuferita, de toate piedicile posibile, care sunt de multe ori mai ceva ca durerile nasterii…Mai e vreme pina la Craciunul viitor, sa nu-ti pierzi speranta.

  206. Sa-ti dea Dumnezeu un copil minunat, asa cum esti tu! Toata stima si consideratia mea, Anemari!

  207. E un lucru minunat ce faci Anemari! sa stii oricat de greu toata truda ta va fi recompensata de fiecare zimbet al puiului tau.
    Cel mai frumos cresc copiii cand le daruim DRAGOSTE!
    Am aflat azi ca doamna draguta care a facut primul copil la 38 de ani , apoi a mai avut unul la 39 si acum la aproape 43(stiti e varsta mea) mai asteapta unul.
    Mi-a spus ca dintotdeauna si-a dorit 3 si Dumnezeu i-a ascultat ruga.
    Sa aveti pace in suflet!

  208. O zi buna tuturor,dragelor,dragilor…..
    Felicitari Anemari,de-acum iti trebuie multa putere sa astepti,pentru ca,intr-adevar,asta este cel mai greu in acest demers.
    Nu conteaza cat de bun iti este “dosarul”,cat de complet este,de-acum urmeaza asteptarea….
    iti doresc multa putere !!!
    Corina,ne rugam si noi pentru prietena ta,care este in spital si va deveni curand mamica.
    Ne rugam si pentru voi,celelalte mamici iubitoare si ingrijorate mereu pentru binele puilor dragi.
    Eu nu am copii,dar nu m-am simtit niciodata nici stearpa,nici anormala.
    Ma gandesc ca Dzeu nu a hotarat ca as fi buna sa fiu mama si punct.
    Iubesc la nebunie copiii,il iubesc pe nepotelul meu care ma iubeste atat de “frumos”….
    De curand,la o clinica in Ungaria mi s–a spus ca pot avea un copil,prin inseminare artificiala.
    Nu stiu ce am sa fac,am deja 40 de ani.Ma gandesc pana la 1 mai,cand plec iar in Ungaria.Sunt atat de multe de pus in balanta,si aici nu este vorba despre cat de mult iubesc copiii….
    Nu,nu sunt egoista,ba,dimpotriva,sunt cred eu echilibrata si constienta de consecintele unei astfel de hotarari ….
    Nu am vorbit nici cu Cris despre asta,stiu ca m-ar lasa sa hotarasc numai eu.
    E complicat de simplu,pe cat e complicat de greu acest subiect,daca-mi este ingaduit sa ma joc un pic cu vorbele…..
    Vom mai vorbi despre asta,am sa va cer sfaturi la momentul respectiv.
    Pana atunci,jos palaria in fata ta,Anemari.Mult curaj,mult succes,sa ai parte de un copil bun.

  209. anemari iti tinem toate pumnii, de asta sunt sigura si asteptam impreuna cu tine.

  210. Anemari,
    iti tin pumnii strinsi… te rog daca poti mai scrie despre demersul tau… ma intereseaza orice. Inainte sa o am pe Ana ne gindisem sa adoptam si voiam un copil din Romania. Acum ca o avem tot vorbim despre un fratior sau o surioara pentru Ana si am vrea sa fie un copil roman… orice info imi este de folos… sint si forme de avocati care se ocupa de formalitati? anyway… te rog mai scrie si multa bafta!

    Anna,
    nu mai amina… si nici nu fi speriata. Este minunat sentimentul. Eu am avut-o pe Ana anul trecut, la 38 de ani… din cazua ca am fost echilibrata, m-am gindit la consecinte, la responsabilitati… nu lasa timpul sa treaca, please!!! tu esti prea frumoasa ca sa nu fii o mama buna, super buna!!!

  211. E doamna Aurora LIiceanu pe tvr 1!!!Va scriu imediat dupa…Va imbratisez

  212. Bine v-am gasit cu ganduri frumoase despre copii dragi.Tuturor mult succes si rabdare si dragoste pentru momentele de asteptare.Anna, Amalia, suntem langa voi. Doamne, nu stiu ce-as fi fara copiii mei, probabil de mult eram in “camasa de forta”!Mi i-am dorit cu disperare, inca inainte de a ma casatori, am asteptat sa treaca 3 ani de la nunta ca sa se limpezeasca lucrurile…Am fost norocoasa, nu am avut probleme ,desi nasterile au fost atat de “naturale ” incat am crezut c-am murit si-am inviat , izbavita de toate pacatele Evei.
    Imi mai doresc copii, fete, baieti, gemeni, oricum…atunci cand iubirea devine de nestavilit, de neuitat, mi-as dori s-o pot insufleti astfel. Sa ramana a mea, sa raman a ei.A iubirii…
    Eu tot trista sunt, se observa, nu?Nu stiu de ce.Ba stiu.Dar degeaba.

  213. Anemari, ce frumoasa este dorinta ta…Eu sper, sper din tot sufletul ca vei reusi.Si sunt convins ca nimic din lumea asta nu-ti poate lua aceasta bucurie.

  214. Anemari, m-a emotionat dorinta ta. Numai cineva care are mult de daruit poate incepe un asemenea demers. Astept ziua in care sa ne sa ne anunti ca esti in cautarea unei nase.

  215. Anemari, vei fi mama. Pregateste-te sa urci si tu pe piedestal. Nimic nu e mai puternic si mai frumos ca maternitatea. Copii ne cresc pe noi, suntem in rai numai cu ei, altfel nu se poate, altfel doar ni se pare.

  216. Va multumesc tuturor pentru gandurile bune. Iana, am sa-ti scriu pe email despre proceduri/demersuri (mi-e teama sa nu plictisesc, de aceea nu scriu aici).

  217. … si iara prind corabiile vant…
    E marea o sirena care cheama,
    Matrozii uita tot – iubita, mama
    Si uita chiar si strigatul “Pamant!”

    Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
    Cand ochii tai ma-nvaluie… cand palma
    s-asaza bland si ganduri vin de-a valma,
    Uit tot!…
    Iubirea-n mine suie…

  218. Miroase inc-a iarna dezmatata
    aceste ganduri calde cand iti scriu.
    Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu…
    te mai stiu oare, cea adevarata?…

    Rememorez, ma zbat intre extreme,
    Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
    Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut…
    Da, te astept iubito, nu te teme.

    Miroase inc-a pajisti prin artere,
    A fan cosit si-a-nvaluiri de ape…
    Miroase-a clipa cand erai aproape…
    Cat te iubesc!
    Iar restul e tacere…

  219. Anna, cum reusesti tu sa faci seara asta romantica…….

  220. Alice, Anna sunt la ceai cu Rossane… si mi-e atat de bine !!!
    Alice, te tin de mana, ma rog cu tine si imi doresc sa-ti fie bine…

  221. Romeo Morari – Dor si Toamna cu dor… caci acolo e “Miroase inc-a toamna dezmatata”… Foarte frumoase poezii, intr-adevar.

    • Vin si eu la ceai cu voi… Tot trista sunt, si ma simt ingrata spunandu-va mereu acelasi lucru. Prietenia voastra, dragostea voastra imi tin sufletul viu, ma tin in viata, ma lumineaza si ma onoreaza. Dar eu vreau sa am si inima intreaga, e dreptul meu sa vreau sa am totul, merit sa am totul, asa cum noi toate meritam… Am atata dragoste de dat, atata frumusete de inventat si de nascut, (si macar inca un copil, daca nu doi… de nascut dintr-o mare iubire, dintr-o mare nebunie). Ma uit cu invidie in jur la oameni care par fericiti, ma uit cumva cu ciuda la mainile barbatilor care poarta verigheta -ai mei n-au purtat niciodata… – si ma tem sa nu ma inraiesc de tristete. Mi-a zis mai demult un barbat pe care l-am iubit, dar de care m-am despartit pentru ca faptele lui imi pareau -si erau!- aberante: am gresit, imi pare rau, sa trecem peste asta, sa ramanem amici. Si eu am urlat: dar viata mea, dar sufletul meu irosit? Spui “am gresit” si stergi viata mea? Iar el mi-a raspuns cu calmul neiubirii lui instalate plenar si cu intelepciune, reala, admirabila, ca oricum nu mai e altceva de facut. Asa e. Ce-am distrus ramane distrus. Faptele rele nu pot fi sterse cu fapte bune tarzii. Trebuie doar uitate, acceptate. Iar eu nu stiu sa uit si sa iert, sunt o rana vie, uneori intorc capul si ma mir ca nu vad o dara de sange pe trotuar, in urma mea. Of, ca de-asta nici nu vreau sa scriu, fiindca sunt prea trista. Si tot imi spun ca maine va fi mai bine, mai usor, dar nu e, nu e…
      Noapte buna. Maine va scriu mult, va promit. Si nu atat de trist. “Sunt trista, dar de tine niciodata”… citez din Constanta Buzea.

  222. M-am obisnuit sa vin aici si sa va gasesc… am incercat sa vad NaÅŸul cu Alice si n-am reusit… si in momente din astea jur ca ma intorc acasa…

    Aici e inca foarte soare si foarte frig, si dincolo la voi s-a lasat inserarea, apoi noaptea, vine iar vremea ceaiului de somn si am venit sa adun cativa stropi caci o sa am nevoie de ei si eu, curand…

    Anemari, iti tin pumnii, asa mi-a spus si prietena mea de la Cluj care a adoptat o fetita, ca e greu si incalcit si iti pune rabdarea la incercare… uneori ma gandeam, dar n-am facut bine, asta nu e de gandit, de inteles, asta e numai de simtit si de admirat, ce frumos ca sunt suflete care dau din lumina lor micutilor pe care nu i-a vrut nimeni…

    Corina, fii si tu tare acolo la nastere, e asa de mare lucru sa fii langa cineva in momentele acelea… ce minune si ce mister e viata asta de la un capat la altul… ce mister… si in ce goana il traversam… Cred ca azi e ziua copiilor pe Blogul Minunilor…

  223. Noapte buna va soptesc si eu, a mai trecut o zi de minune si de tristete, cu doruri multe, neintelese, apasatoare, dureroase…Va multumesc, va datorez.
    Alice, cu tine in vis

  224. Draga AlinaG,sigur ai dreptate,dar eu,(greu de crezut,dar adevarat)le “citez”din memorie…….Rar sa ma incurc si sa le caut in arhive…..o fac,dar rar.Le stiu,le-am spus de atatea ori,incat le port cu mine,ca pe un rand de haine……nici macar nu mai stiam ale cui sunt.Dar sunt superbe,nu-i asa ????
    Cristina S,ceaiul Rosannei,nu-si mai face efectul,trebuie sa incercam altceva……astept sugestii…..
    Va doresc o seara romantica,linistita,frumoasa,cu vise marete ,asa,ca sufletele voastre….

  225. Pentru cei din strainatate, incercati acest site pt a urmari emisiuni tv online: “http://tvonline.isfree.org/”
    Dau semnal si pentru B1 tv, de exemplu… nu merge mereu… dar poate merge cand trebuie, cand sunt emisiunile noastre preferate! Cu Alice, adica! :)

  226. …ascult Enya si va citesc soptit, azi chiar a fost ziua copiilor nascuti, doriti si viitori, asa e, draga amalia. Si a sperantelor, cum e in fiecare zi aici. Obama a spus azi in discursul de inaugurare ceva ce mi-a ramas bine intiparit, ca acum 60 de ani bunicul lui nici macar nu ar fi fost servit in restaurant, iar el e aici, in fruntea lumii…Suna patetic, dar cit de adevarat.
    Cine stie, ba nu, cu siguranta, noi sau copiii nostri vom trai lucruri care acum par irealizabile. mai curind copiii nostri. Cei de acum si cei ce o sa mai vina.
    noapte buna draga Alice, dragii mei de aici care scrieti fiecare in parte asa de frumos si autentic din sufletul vostru.

  227. anna, te invidiez ca porti cu tine, ca pe niste haine, poeziile lui Romeo Morari, cu punctuatia impecabila… eu nici din Eminescu nu recit cu atata acuratete. Felicitari! Intr-adevar, sunt superbe versurile.

  228. AlinaG,
    mea culpa….Am prezentat o situatie generala….Nu aceste poezii sunt hainele mele….In general,versurile……versurile frumoase……..Mai rar caut prin arhive…..(dar caut totusi!)…..Da,am ghinionul unei memorii vizuale foarte bune,fotografice,(si,crede-ma,nu e deloc o calitate,ci un mare defect !!!)…..Defect profesional,pot spune acum,dupa atata amar de ani in acelasi loc….
    Te felicit pentru observatia fina.
    Te imbratisez cu prietenie,somn usor,cu versuri splendide in suflet.

  229. Ma pregatesc de somn si o sa adorm ingrozita ca maine merg din nou sa calculez dividendele si profiturile si castigurile pe termen scurt si pe termen lung ale altora si nu stiu, nu inteleg care e castigul meu sufletesc pe termen lung din aceasta situatie… si pregatesc cu temeinicie o revolta… impotriva mea… ca sa ma salvez.

    Sa fie Soare azi la voi, sa straluceasca pofticios si sa va fie bine…

  230. Buna dis -de -dimineata!
    Erau odata doi copii la scoala.Unul dintre ei il intreaba pe celalalt cum sa faca sa fie iertat de parinti, de colegi, de profesori pentru faptele lui rele, pentru cuvintele urate.
    “Daca spun “iarta-ma, iertati-ma!”e de ajuns, nu?De fapt, ce mai pot face??Imi pare rau, chiar regeret nespus, n-as fi vrut sa se intample asa.”intreaba baiatul nelinistit.
    “Uite, ia aceasta coala de hartie imaculata, fina, frumoasa si mototoleste-o, tare, cu forta. Acum desfa hartia si incearca s-o asezi cum era, intinde-o bine, mangai-o, cere-i iertare, plangi peste ea…Insa, orice ai face, hartia va ramane mototolita, cu semne, cu urme.Poti s-o tii departe de ochii lumii, presata intr-un caiet sau carte, nici peste timp nu va redeveni ce-a fost…Asa este si inima celor pe care ii ranesti si apoi le ceri iertare , cu remuscari amare.Ei te pot ierta , sau nu, insa sufletul lor va purta mereu semnul indoirii, al ruperii, al nesigurantei,al rusinii…”
    Aceasta este povestea hartiei mototolite.Mi-am adus-o aminte cand citeam cele scrise de tine, Alice, tu ,cu viata ta si cu ale noastre la un loc, si noi, traind, retraind prin cuvintele tale, e real, e autentic, traim aceeasi viata.Una singura.A noastra.
    Ganduri bune va trimit , de aici, din zori, de langa ghioceii care stau sa plesneasca doi cate doi…
    Va imbratisez, credeti-ma ..va datorez!

  231. Poate ca am prins noi imunitate la ceaiul asta de ierburi (am uitat sa spun ca trebuie luat cu extraveral!!!).Glumesc!!! Insa, Anna are niste ciocolatele cu menta de te trezesc din orice.De dimineata tot robotesc si nu stiam de la ce mi se trage…

  232. O zi frumoasa tuturor! Va imbratisez cu drag si vreau sa ne fie bine, sa ne fie mai bine, sa nu mai fim triste, sa fim frumoase, surazatoare, vesele… Mi-e dor de iubire, de dorul frumos, de dorul de cateva ore, de fuga spre el… de fuga lui spre mine… Mi-e dor de mine indragostita de el, mi-e dor de mine in diminetile in care stiam ca in acea zi il voi vedea…
    Erau minunate acele zile si noptile care le urmau cand imi simteam sufletul plin de el…
    Mi-e dor si doare…dar il iubesc tare de tot si stiu ca asa il voi iubi pana la capatul zilelor mele…
    Alice, iti trimit gandurile mele bune …
    Rossane, Anna incercam diseara cu ciocoala?

  233. Va regasesc mereu cu ganduri superbe si sperante…Deseori mi se pare inutil sa intervin, de parca as strica acest dulce echilibru al vostru.. si atunci pasesc stangaci, cu ezitari, dar vreau totusi sa va salut, sa va urez sa va mearga bine; din ce in ce mai bine.
    Anemari, sa ai parte de un copil iubitor si sanatos, care sa-ti mangaie zilele si nopotile cu zambetul sau! Minunile vietii sunt copiii, ce trist ar fi fara ei!
    Rossane, superba “invatatura” cu coala de hartie, ilustreaza atat de frumos realitatea!
    Alice, pretuirea noastra iti va “tine de cald” (uneori, poate usor “sufocant”), pana cand o alta dragoste , mare si adevarata, te va invalui… Simt ca acest moment trebuie sa vina curand, cat mai curand.
    Va doresc mult soare in suflet!

  234. Pentru dna Alice Nastase: toti suntem legati de un mal, tanjind la cel drag de departe. E greu, stiu, dar sforile se rup adesea. Zambiti, inconjurati-va de ganduri senine si n-are cum sa fie decat mai bine.

    O barcă legată de-un mal se găsea..
    O sfoară unită, cu noduri şi glas
    În vântul năpraznic, cu mii de speranţe
    Vâslea marinarul spre dorul rămas.

    Vâslea cu putere, cu gândul lipit
    De malul ce-atât de departe părea
    Şi sfoara cu ură parcă-l ducea
    Tot mai departe, tot mai spre ea..

    În spumele mării ea era rege
    Åži-n apele calde aievea vedea
    Un mal rămas drag, o sfoară şi-o lege
    Vâslea marinarul, nici el nu ştia.

    Doar sfoara ce-atâtea şi-atâtea
    In lungul răgaz, legase de mal
    Stătea nemiloasă, privind fără glas
    Încă o trudă, încă un pas..

  235. D-na Monica Radulescu ,in fiecare litera a dumneavoastra exista un munte de adevar.
    Ramin muta de durere in fata tristetii, Alice.Sufletul tau minunat ,pe care eu l-am cunoscut nu merita atita durere. Iti promit ca ma voi ruga pentru tine , sa gasesti puterea sa infrunti durerea, sa o lasi in urma ,pentru ca tu esti un om minunat.
    Eu am inceput ziua prost, dar se pare ca soarele rasare .Va doresc o zi cu soare in suflet.

  236. Chiar si iubirea poate sa ucida,
    Cand se supune pretului de cost
    Si dovedeste astfel sa fi fost
    Prea dreapta,prea egala,prea lucida.

    Mai norocos ramane drumul prost
    Decat o cale dreapta si rigida,
    Cand e constransa viata sa decida
    Intre minuni si pamantescul rost.

    Sa tremuri fara somn si-n asteptare,
    Cand peste vis perdelele se trag
    Si disperarea bantuie mai tare,
    Fara sa stii nimic despre cel drag,
    Dar sa cunosti cereasca desfatare,
    Cand umbra sa da buzna peste prag.

    Chiar si iubirea poate sa ucida
    GEORGE TARNEA

  237. Imi place nespus locul acesta, unde vin de fiecare data, ca intro oaza de liniste si bine. U neori gasesc tristete si indoieli, lacrimi amare, suflete triste, alteori bucurie, uimire, visare si intotdeauna dragoste:daruita, impartasita, irosita sau nespusa.De fapt gasesc franturi de viata.Imi pare ca ne stim de-o lume, va simt lipsa si-mi sunteti dragi!
    Te inteleg, Alice, desi n-as vrea! S

  238. Si nu-mi pare nimic mai frumos, ca veriga aceea stralucitoare de iubire pe inelarul unui barbat adevarat.Cat sunt de frumosi barbatii aceia ce o poarta cu suflet si din suflet! Ii admir!

  239. Cat sunteti de frumoase(frumosi)toate!!!Ma simt stinghera uneori aici…as vrea sa va spun atatea…Draga Alice stiu ca durerea tea e crunta…azi ,esti suparata si…Doamne cate te inteleg!!!

  240. da.da.da. din nefericire eu traiesc acum toate astea. nu beau. nu amenint ca ma arunc de la nu stiu ce etaj. nu fac nimic. pur si simplu. NIMIC. vin la serviciu. ma intorc acasa. si nu fac nimic. stiu ca o sa treaca. a mai trecut. o data, de doua ori… acelaÅŸi, altul…. nu mai stiu. am trait si episodul triunghiului amoros, ÅŸi iertarea, ÅŸi tot… tot?! inca mai astept sa se schimbe ceva. daca nu cu el, macar cu mine. sa pot gasi frumosul si stralucirea inceputului pe care le caut acum ca drogatii care vor sa regaseasca senzaÅ£ia de la început. e greu. as vrea sa nu mai pot sa port mai departe povara asta. sa pot si eu uita ca el dintr-o dată totul. ca si cum n-ar fi existat.

  241. ziua buna dragilor, spune-ti ca e mai bine azi, va rog…
    oana, si tu esti frumoasa,doar esti aici, ai gasit drumul- suntem toti ramuri mai mici sau mai mari, mai fragede sau solide, ale aceluiasi copac, ne hranesc aceleasi radacini.

  242. Cat adevar, Corina!

  243. Buna dimineata fete frumoase!
    Alice, hai gata cu tristetile…. trecem la un registru mai vesel ca riscam sa ne inecam cu lacrimile, OK?
    acum vine barbatul vietii tale si te vede plinsa .. pai tu stii mai bine decit oricine ca barbatii nu ne vor plingacioase… poate melancolice si asta asa mai rar…

    Fat frumos pe calul pe calul alb (a se citi cel putin Porche) vine sa ne trezeasca cu un sarut… ati vazut Fat Frumos care vine cu batiste la el ca eu n-am citit asa povesti…

    deci, va rog, poezii vesele, cintece vesele.

    sa aveti o zi buna si frumoasa asa ca voi.

  244. voiam sa va spun ca de cind sunt aici, imi regasesc propriile contururi, unele erau asa de diafane ca nici nu le vedeam, le credeam uneori defecte de constructie, si mi-era pina de curind rusine sa recunosc ca ma intereseaza nespus de mult si ador sa aud ce viseaza oamenii (noaptea sau in general) sau ce raspund cind ii intreb ce vad ei de la fereastra…
    Desigur, conversatiile cotidiene au teme de cele mai diferite, interesante, necesare, si nu-mi permit sa intreb pe oricine orice…Traiesc si eu, ca voi toti, bine ancorata in realitate, si uneori chiar imi face bine ceva usurel, superficial, doar suntem si femei…) Dar cind mi se face dor de casa din suflet, de copacul vesnic inflorit, intreb, in toiul unei discutii cu date mult prea concrete, cu cifre si termeni fixi, de privelistea de pe geam.
    aici, pe blogul asta, mi se pare atit de frumos fiindca voi povestiti peisajele voastre personale. ca e si pustiu, ca e dor si asteptare, de prea multe ori, asta e trist, ma doare si pe mine, avem locuri comune de plins se pare. dar tot e mai bine, va spun sincer, decit sa bati la usa sufletului cuiva, care sa raspunda ca personajul din ,, enigma otiliei,, lui calinescu, costache il chema parca- ,,aici nu locuieste nimeni,,.

  245. oana draga,
    sarut-o tu pe alice, cat pentru noi toate….nu suntem atat de aproape (ca spatiu) pe cat ne dorim, astfel incat sa-i alinam tristetile, suferintele sufletului si ale trupului – daca trebuie….
    nu suntem atat de “acolo” incat s-o mangaiem in “crunta ei tristete de azi” ….poate esti tu, ceva mai aproape de ea, cu trupul si cu fiinta ta….poate esti si cu “sangele” , daca esti oana din cuvintele ei….si chiar de nu esti ea …..mangai-o si pentru noi…si saruta-i lacrimile deznadejdii ….asigur-o de dragostea noastra.

  246. da, iana, sunt de acord, sa fim si vesele…eu adun bancuri pt ziua cristinei bizu, de exemplu…atunci cred ca o sa ridem bine, toti…
    si ma gindesc cum sa-i ajutam lui Alice sa intre intr-o alta constelatie, mai prielnica…ii doresc si eu atit de mult…

  247. Am avut asa un sentiment- in timpul emisiunii de la B1- imi venea sa strig in gura mare:”-Hei, e Alice a noastra, priviti-o!”Iar ea, Alice, fina, diafana, chiar si atunci cand rostea adevaruri grele…
    Asadar, salut Iana, nu , n-am zis de UGG-uri ca sunt urate, am folosit o dulcegarie-uratele am zis, dar le ador de-a dreptul, sunt asa comode, numai ca am o tristete: o doamna stilista de pe la noi, cu carti in domeniu, doua la numar, si comentarii in revistele glossy, a spus ca pot fi purtate doar la jeans.Mie mi-ar fi placut si la fusta pe piciorul gol…

  248. Simona Radoi,
    eu, in sedintele foto pentru revistele glossy port UGG-uri doar la jeansi… hihihihi ca nu vreau sa supar pe doamnele stiliste…

  249. am zis ca glumim astazi, da? va rog nu ma intrebati in ce reviste glossy am aparut eu cu UGG-urile mele…

  250. Si eu o iubesc pe Alice, ador UGG-urile dar nu-mi place nasul. Ce sa fac ? Asta e !
    Draga Alice vreau cu disperare o noua carte de-a ta. Zi-mi ca iese repede ! Te rog !

  251. Draga Alice,
    Am fost trista ca te-am stiut suparata si durerea tare parca trecea dincolo de ecranul PC-ului te-am imbratisat in gand si m-am rugat sa primesti putere sa treci peste asta si inima ta sa ride din nou.

  252. Draga Alice,
    mie imi place nasul… sa ii spui asta din partea cind te intilnesti cu el data viitoare!
    si vrem cu totii inca o carte fiindca mai am de citit doar una si gata nu mai am ce citi. zicea Simona Catrina ca daca mai aude asa ca mine si ca sotul meu ca citim cartile poate se apuca de scris inca o carte…
    Editura Tango, felicitari pentru Pinza de Paiajen. sa ne mai publicati si alte carti la fel, caci sint adevarate medicamente pentru suflet…

  253. Iubesc ” Panza de paianjen”. Am o propunere pentru o noua aparitie editoriala, respectiv ” Arta Conversatiei” a doamnei Ileana Vulpescu . Ce spui Alice? Imi este asa de draga aceasta din urma carte, si desi am cumparata de doua ori pana acum, fiindca am imprumutat-o tot de atatea, am ramas fara ea. A treia oara, n-o mai dau la nimeni, fiindca fara ea, ma simt bolnava, ca fara un prieten drag. Celor care nu au citit-o, o recomand cu caldura.Va pup si o seara placuta.

  254. cumparat-o, ma scuzati

  255. Alice, unde esti? Vino!

  256. Buna seara, oameni atat de mari!
    Acum vreau sa iubesc agresiv…Da, agresiv. Gata cu rabdarea care ne pisca putin cate putin, cat sa nu doara foarte tare, dar cat sa se simta in final golul, haul, prabusirea.Vreau sa-mi pornesc unghiile infipte in carnea lui compacta si sa le tarasc prin sange de la un capat la altul.De-a lungul si de-a latul.Sa ramana insemnat pe veci.Cu pasiune, cu iubire, cu eternitate…Vreau sa-i strig soptit la ureche ca-l iubesc, ca-l mai iubesc, ca-l voi iubi…Oricum.Oricat.Vreau sa pipai si sa urlu, precum poetul..:”Este!!! ” Iubesc!!!
    Vreau sa acopar cu bolovani de praf gurile celor care inca nu cred in iubire.Intr-o asa iubire.Fireasca si speciala.Vreau…agresiv de mult vreau…

    • Mi-am incalcat promisiunea- azi nu am scris deloc. Azi, insa, am plans, cu lacrimi lungi si fierbinti, de mai multe ori, si nu am mai fost in stare sa-mi potolesc tremurul mainilor invinse. Am terminat anul grabita, si, la miezul noptii, as fi putut sa jur ca in 2009 ma asteapta fericirea visata de-o viata. Dar n-a fost asa. Probabil ca splendoarea visului meu se naste din imposibilitatea lui de-a deveni real. Incepusem sa scriu pentru carte in urma cu o luna, dar mainile mi-au inghetat, intre timp. Mainile mele triste si mici. Mainile care va mangaie de noapte buna, pe voi, cei frumosi si buni si ai mei. Va trebui sa scriu, din dragostea reala si intamplata pe care v-o port si din dragostea netraita pentru cel iubit, si asteptat, si visat. Inca nu sunt in stare. Dar asa cum se rup zagazurile lacrimilor, fara voia mea, tot asa ma vor inunda si cuvintele. Intr-o zi, de dupa o noapte… Intr-o viata, de dupa o moarte…
      Nu mai promit ca voi scrie maine… Ca sa scriu. Am atatea sa spun. Toate cele nespuse mi s-au adunat, amare, in nodul din de lacrimi din gat. Trebuie, trebuie sa scriu. Va iubesc. Va multumesc. Va port in suflet, si va iau cu mine in vis.

  257. Maine e ziua mea si e foarte, foarte frig si sunt foarte, foarte departe de voi si foarte, foarte departe de mine…

    • Maine e si ziua mamei mele! La multi ani, Amalia, draga mea cea binecuvantata cu har! Te imbratisez, cu dragoste! Si sunt foarte, foarte aproape cu sufletul de tine!

  258. La Multi Ani, Amalia!

    mama ce aglomeratie la Alice in vis… sa vezi ce obosita te vei trezi! hihihihi

  259. Amalia am vazut ce frig e …. sa se faca primavara!!! sa vina Primavara!

  260. Gata facem petrecere miine, da? avem deja doua sarbatorite… hai ca am chef de un party ..

  261. Cat de frumos ai spus, Alice, “probabil ca splendoarea visului meu se naste din imposibilitatea lui de-a deveni real”.Se spune ca zeii ii pot face nefericiti pe oameni din doua motive: ori nu le indeplinesc nicio dorinta, ori le indeplinesc pe toate…

  262. Draga Alice, ce surpriza mare si placuta… 22 ianuarie, ziua de gheata o sa se infierbante intr-un Tango adevarat… L-am gasit in timp ce imi scriati:

    http://www.youtube.com/watch?v=3e_Rbts5Q9Q

    La multi ani mamei tale, La Multi Ani!!

    va iubesc cu adevarat

  263. Eu mi-am tinut promisiunea si am fost la Biserica Icoanei .Incearca daca poti sa ajungi si tu.
    Ai o inima imensa , si totusi nu stiu unde, inca , incape atita tristete, atita durere. Ramin muta in fata tristetii si regret, regret nespus.Exista un singur drum : inainte, nu mai e cale de intoarcere . Adorm si eu plingind , visind .In momente de grea cumpana am fost la biserica aceea.Noapte buna, suflet frumos.

  264. Noapte buna,dupa o zi ploioasa,urata,rece si rea.
    Noapte buna printese dragi,noapte buna blanda si buna Alice.
    Cu siguranta,printul tau pe cal alb ,va ajunge la tine.Sau,de nu va fi el,problema lui,pierderea lui…Capul sus,Alice !!!! Tu esti atat de frumoasa si blanda si ai o inima atat de plina de iubire,incat,un alt print,pe un alt cal alb,iti va deschide portile spre Imparatia Iubirii Eterne….
    Noi,suntem aici cu tine.
    Ne tinem de mana,rugandu-ne pentru noi si iubirea noastra,gasita,cautata,regasita,asteptata….
    Sa ne rugam impreuna,cum am facut-o de atatea ori,sa ne rugam deci,in seara asta,pentru ca Dzeu sa-i arate Alicei dragi,calea spre cel iubit……..Si daca nu va fi sa fie o iubire adevarata,ajut-o Doamne,si scoate-i cat mai repede in drum,Iubirea EI,sortita,scrisa acolo in Cartea Ta Sfanta…..
    Noapte buna tuturor,spre o zi curata si luminoasa ca sufletele voastre.
    La multi ani,Amalia,sa fii sanatoasa,bucuroasa,sa ai numai impliniri,alaturi de cei iubiti.
    Rosanne,da,iubeste agresiv….poate asa se va trezi la realitate si va pricepe cat de mult il iubesti,poate “insemnat”de iubirea ce i-o porti,va intelege…..
    Noapte buna,deci,tuturor…..

  265. Draga Alice, ce surpriza frumoasa, ce surpriza nemaipomenita… o sa cada gheturile de pe ziua de maine, rusinate…. o sa ramana numai aprinderea urarilor si a sarbatorii….

    La multi ani mamei tale!! La multi ani.

    va iubesc
    cu adevarat

  266. ALICE, ITI SARUT MAINILE.LA PROPRIU.

  267. Alice, sunt langa tine si eu…

  268. La multi ani Amalia .Alice , sa -ti traiasca mama sa te bucuri de ea.
    Noapte buna, si vise frumoase, fara lacrimi. Ma voi ruga pentru tine .

  269. ma rog si eu cu voi, poate nu-s prea demna, dar am un inger mic linga mine, el tine minutele lipite, eu zic, pentru alice, pentru noi, toti ce avem nevoie…va spun noapte buna , linistita si pace in suflet…
    un gind bun si calduros pentru amalia draga, la multi si fericiti ani!

  270. La multi ani ,buna si talentata Amalia ! Sa ai o zi frumoasa, calda si “neinghetata”, sa ai o viata implinita reusind sa-ti implinesti dorinta…stii tu care, cea mai de pret….a sufletului tau…Te saluta si calul si Decebal, o sa bem maine in cinstea ta…
    La multi ani , amalia draga

  271. Tu, ocean de bunatate , suflet haituit si trist, catre tine se indreapta ruga, gandul bun si palmele impreunate a inchinaciune.Candva, toate lacrimile varsate se vor preface in rauri de iubire.

  272. La multi ani , doamna Mariana Ionescu ,
    adorabila mama a minunii noastre Alice, va multumim pentru tot ce ne-ati daruit….
    o avem pe ea si cuvantul ei, si povestea ei si cartile ei…si ne e de ajuns…
    eu va multumesc si va doresc o viata lunga si frumoasa ….
    alice, am sa-ti spun un secret pe mama mea o chema Mirela Ionescu, iar eu am fost 28 ani Monica si tot Ionescu…mi-e drag numele meu, chiar daca inseamna “a fost” , si-nsemana trecut…
    noapte buna , suflete frumoase

  273. Multumesc mult, mult pentru urari. Stiti cum au tremurat si s-au dezlipit de suflet tzurtzurii departarii?

  274. Repetabila povară

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atâţia copii şi de-atât nenoroc
    Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

    Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
    Care ÅŸtiu dureros ce e suta de lei.
    De sunt tineri sau nu, după actele lor,
    Nu contează deloc, ei albiră de dor
    Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
    Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

    Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
    Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
    Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit triÅŸti în casele lor…
    Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
    Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
    Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
    Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

    Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
    Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
    Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
    Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

    Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
    Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
    Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
    Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoÅŸi,
    Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
    Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

    Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut.
    Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
    Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
    Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
    Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
    Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
    Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
    Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
    Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
    Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
    Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
    Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
    Åži se uită la tine ca ÅŸi când te-ar ruga…

    Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
    Pe conştiinţă povara acestui apus
    Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
    Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
    Iar când vom începe şi noi a simţi
    Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
    Şi abia într-un trist şi departe târziu,
    Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
    Vom pricepe de ce fiii uită curând,
    Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
    Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
    Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
    Deşi lumea în care părinţi am ajuns
    De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

    La multi ani pentru Mama, scumpa Alice! Ii dorim multa sanatate fericire si ii multumim pentru Minunea pe care ne-a daruit-o!
    Primavara in ganduri si o zi frumoasa tuturor!

  275. Buna dimineata!
    La Multi Ani!, Alice, pentru mama ta.

    La Multi Ani! Amalia.

    Sa vina o primavara cu rost in inimile voastre!

  276. “Steaua deasupra apelor zacea acoperindu-le.
    Impreuna o priveam si,fiecare,
    prin ciobul de sticla.
    La lumina ei,se facea de ziua
    si de noapte in noi,
    cum tremuram,- doua rani pe acelasi stilet -
    cum,rasufland indaratul obloanelor,
    steaua aceea,steaua nu se mai vedea….
    ….numai in palma,iubirea,
    cat un banut de aur….”

    La multi ani,tuturor sarbatoritilor !!!!
    Sanatate,impliniri,bucurii !!!!

  277. Ne intalnim pe seara la un party virtual?:)
    La multi ani si tie,Amalia, cu fericire si impliniri!

  278. La multi ani, doamna, va multumim dumneavoastra si Bunului pentru Alice.
    La multi ani, Amalia.

  279. http://www.youtube.com/watch?v=vMJi1IxZYmY

    asta ascult eu,cand mi-e bine,cand mi-e rau,cand mi-e foarte bine,cand mi-e foarte rau.
    Stamatis Spanoudakis,si superbele lui capodopere….are pentru fiecare stare sufleteasca un leac…..

  280. La multi ani ,doamna Ionescu , aveti un nume minunat. Pe mama tot Maria o cheama.
    Sa ftit sanatoasa. Si va multumim ca ne-ati daruit-o pe Alice,cu minunile ei.
    Sa aveti soare in suflet, sa va bucurati de copii si de nepoti deoptriva.

  281. Buna dimineata!
    Multi ani, sarbatoritelor!
    O zi frumoasa, linistita, cu mult soare!

  282. Sunt cadravu.Bateti-mi cuiele mai repede ca sa pot plange acolo .In hohote, in voie, cu lacrimi…Aud si ultimul dinte de lapte cum zangane cazut pe tabla rece a lumii.Vad cum scalpul mi-e din ce in ce mai alb, unghiile cresc fara limite, desi viata nu mai au.Unde vor sa ajunga?Se vor indoi si vor veni inapoi, la mine, uscate si urate.Si genele n-au mai clipit demult la vorbe de iubire, au ramas intepenite, drepte …ca sa vada tot si sa nu inteleaga nimic.Sunt cadavru.Mi-e rece, umed, miroase intepator in jurul meu.Si, raman …a mea. Cu mine.

  283. Iertati-ma.Am scris urat.

  284. la multi ani doamnei si amaliei!
    sa aveti o zi buna!

  285. Buna dimineata, va spun si eu!
    La multi ani mamei tale, Alice!
    La multi ani, Amalia!

    Va imbratisez cu drag si vreau mult sa ne fie mai bine…si azi…si maine…

  286. Tu, Alice, cu piciorusele tale mici si gingase, lipa lipa, in sus si in jos, prin casuta ta de poveste, incercand sa te aduni pentru o noua zi si sa dezbraci pijamaluta ta cu ursuleti ca sa pui “haina pentru zi” si sa fii , pentru inca 24 de ore, si mama, si femeie de afaceri, si prietena, si scriitoare, si fiica, si sora…..si mai ales FEMEIE…

    Tu, draga mea, ai atatea poveri de dus intr-o singura zi, incat nu stiu cum le mai poti duce.

    Nu, nu te chem, draga mea, te las sa apari tu cand simti ca poti. Intre timp, o sa mentinem, eu , Alina si ceilalti de aici, pagina asta calda pentru tine.

    Sa ai putere!

  287. asa zic si eu. sa incercam sa fim mai vesele azi. multumesc alice ca m-ai invatat sa fiu o femeie puternica. zilnic, ma straduiesc sa gasesc in mine puterea de a merge mai departe. vreau ca anul asta sa-mi aduca cel mai frumos cadou la care viseaza o femeie de 30 de ani (pe care-i voi implini in mai): un bebe. un copil care sa-mi umple viata, sa ma implineasca, sa ma faca sa uit de zilele astea in care nu simt decat ura si dorinta de razbunare. la multi ani amaliei!

  288. Foarte frumos Anemari, foarte frumos. Cald si curat vorbesti.

  289. Asa cum toate vorbiti.

  290. Of, Rosanne esti nedrept de inegurata cu tine, ai grija.

  291. La multi ani, Alice pentru mama ta. Astăzi e şi ziua mamei mele, pe care o iubesc nespus.

  292. Multumesc, valin,am atat de multa nevoie de cuvinte, de atentie, chiar si de o zi primavaratica pe afara.Cateodata ma simt ingrozitor de singura, de “inchisa”…Aici e locul unde pot exprima cel mai bine ceea ce simt, intr-un fel ma eliberez…fara sa ma certe cineva sau sa ma judece, fara sa creada ca as avea motive ascunse, ambitii prostesti sau depresii tipic femeiesti.Voi avea grija, desi, cred ca viata insasi ma are in paza…Multumesc

  293. Alice, sa-ti pastrezi mama intr-o viata senina, curata, sa-ti mangaie mereu gandurile triste, sa-ti sufle cald in suflet cand e inghetat, sa va fie liniste…la multi ani!
    La multi ani, amalia!Sa traiesti frumos!

  294. Alice, draga mea Alice, vin si eu sa spun din toata inima LA MULTI ANI mamei tale, sa fie sanatoasa, fericita si implinita!
    Imi amintesc draga mea, in zilele acelea grele si frumoasa ale noastre, cum te-ai ridicat tu din patul de spital, te-ai aranjat, te-ai fardat putin, ti-ai aranjat parul, ti-ai pus cele mai frumoase hainute “de spital” pentru ca……venea mama ta in vizita. De atunci am zis in gand : iata o adevarata femeie – puternica, frumoasa si plina de dragoste.
    La multi ani si tie, draga Amalia! Sa ai o viata plina de dragoste, realizari, impliniri si sanatate.

  295. MAMEI LUI ALICE, LA MULTI ANI !

    O vaza cu flori in rama unei ferestre.
    O casa de lumina blanda in mijlocul frunzelor intunecoase.
    Extazul atat de viu incat poti simti angoase,
    Impulsul care face linia sa devina elipsa.

    Nici o alta inspiratie transcedentala a diminetii
    Nu a reusit sa umple lucrurile pe care le vedem.
    Auzim din vietile nostre o muzica silentioasa
    Pe care dansam fara sa stim de-a lungul timpului.

    Si chiar atunci cand murim, este o frumusete
    Mai veche decat stelele reci din decembrie,
    O parte din noi care asteapta dincolo de intuneric
    Sa ne ia inca o data in bratele sale.”

    • Sunteti aproape de mine si cand imi aniversez oamenii fara de care nu pot sa traiesc, si cand ii comemorez, plangand, pe aceia care au decis ca trebuie sa-mi ramana departe. Va multumesc, cu emotie, la capatul unei zile pe care am traversat-o cu greu, inotand in orele ei tulburi ca intr-un fluviu venit din izvoarele iernii. I-am transmis mamei urarile voastre, si s-a bucurat, si a fost mandra de mine… Mi-a spus ca ma iubeste. Si eu o iubesc, desi imi amintesc tot mai rar de dragostea asta, prizoniera fiind in esecurile mele cotidiene. Cum ii cerea Grigore Vieru iertare mamei lui:
      “Rozele nu tie, mama, ti le-am dus,
      Pozele nu pe-ale tale rami le-am pus,
      Cantece nu pentru tine eu am scris,
      Iarta-ma, pe alta o visai in vis…”
      Nu va spun noapte buna, pentru ca vreau sa mai scriu. Sau va spun, ca sa dormiti linistiti, iar eu am sa va astept aici, insomniaca, indragostita de voi si de himerele mele. Pe altul il visai in vis…

  296. Nu dorm, te-am asteptat!Scrie-ne, mi-e dor de toate cuvintele tale frumoase.Te pup, cu sfiala, pe fruntea-ti ingandurata.